Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)
1925-06-10 / nr. 129
Anul al XX, No. 129 REDACȚIA: Str. Brezoiami No. 6 Telefon 12/60. Director N. IORGA I 2 LEI I ADMINISTRAȚIA*. Str. Brezoiami No. 6. Telefon 12/60. Miercuri IO Iunie 192S 0!i ii și tiius oficiui Elegantul orator care e președintele Consiliului de miniștri, icoana însăși a unei demnități personale, pe care o predica necontenit și altora, a vorbit în adăpostul d-lui Al. Constantinescu și, ocupîndu-se în treacăt și de persoanele care nu-i apreciază metodele coloniale, le-a caracterisat, scurt și cuprinzător: niște cîni. In plină fabulă a lui La Fontaine, de ce n’am primi calificativul, acordat supt o inspirație atît de suggestivă ca a banchetului din Bacău? Cînii au calități. Sunt credincioși stăpînului casei. Sunt indiferenți față de trecătorii inofensivi, sînt incapabili de viclenie și dacă sar curajos la făcătorii de rele, ei îndeplinesc o utilă operă de salvare a casei de care se țin. Poporul nostru e așa de încredințat că sunt utili acești buni păzitori, iicii deplîng satul fără de cîni. De aceiași părere trebuie să fi fost, ascultînd nobila oratorie a d-lui I. I. C. Bratianu, mulți dintre invitații d-lui Al. Constantinescu și în primul rînd d. institutor Bobimac, care era present. N. IORGA Compromițătorii D-l profesor Iorga și-a încheiat una din ultimile-i avântate cuvântări cu această afirmație: „oamenii care au detronat la Ploești în 1870 pe rege, compromit azi pe regele unității naționale“. Spuse de d-l profesor Iorga, al cărui dinasticism și ale cărui convingeri monarhice sânt atât de statornice încât nici la clevetitoarea ultimă oră a oficiosului guvernamental nu se îndrăznește a se tăgădui, aceste cuvine de o importanță deosebită. D-l Bratianu compromite pe regele unității naționale. Il compromite atunci când de la înălțimea tribunii oficiale dă indicating de cum va fi constituit guvernul viitor. D-l Bratianu își permite de a fi exponentul părerilor regești pe care nu le cunoaște și nu le poate cunoaște. D-l Brătianul compromite pe rege atunci când nu întreprinde nimic pentru a zădărnici și spulbera credința ce pare a prinde consistență că totul în această țară se face numai prin voia d-sale. Că voia d-sale a fost când s-a constituit faimosul guvern de generali, că aceiași voie a răsturnat guvernul Vaida și l-a adus pe acela al d-lui general Aversecu și că tot datorită influenții sale Take Ionescu a avut efemera mulțumire a celei mai înalte însărcinări publice. Când nu întreprinde nimic pentru spulberarea acestei credințe, ba din potrivă prin agenții săi conștienți și inconștienți câtă s-o răspândească cât mai mult, d-l Bratianu și partidul său compromit Coroana. O compromit și atunci, când împotriva voii Ei, atât de clar formulată, mențin și întețesc prin intrigă, provocare și sfidare o atmosferă de permanentă și pătimașă excitare în luptele politice. Ol compromit pe regele unității naționale atunci când aruncă invectivele și calomniile asupra celorlalți fruntași politici, pe ca și în ciuda lor, regele îi socotește ca bunii săi prieteni și eventualii săi slujitori. Pe regele unității naționale îl silesc să domnească peste o țară în care discordia politică a fost înpinsă până la dușmănia personală și-n care clocotește din vina sa și a partidului său un spirit de răsbunare ce se depărtează atât de mult de idealul în numele căruia s-au făcut atâtea sacrificii. D-l Bratianu care se pune de atâte ori la adăpostul respectului Coroanei este acela care azi o aduce în discuțiunile publice. Dacă nu s‘ar fi vorbit cum s‘a vorbit de către primul-ministru, dacă întreaga d-sale atitudine n‘ar fi voit să arate un conflict dintre Coroană și țară, desigur că nu am ajuns în situația ca să se pună întrebarea dacă în asemenea condițiuni nu ne îndreptăm către o fărâmițare a disciplinei ideii monarhice. Când asemenea presupuneri încep să-și facă drum este ușor de înțeles ca un om de autoritatea morală a d-lui Iorga să dea semnalul de alarmă și să spună răspicat guvernului și partizanilor săi cuvintele grele că sunt compromițătorii regelui unității naționale. ................................... 0 Erpurii POLITICE Marele Stat Major, a trimes următorul ordin confidențial, tuturor corpurilor, diviziilor și brigăzilor armatei: STRICT CONFIDENȚIAL Știri precise arată că d. Vintilă Bratianu prin politica sa de sărăcie și turnă (i se spune pretutindeni și pe dreptate. Sărăcilă) ESTE CEL MAI PRIMEJDIOS FERMENT COMUNIST, CEL MAI PERICULOS AGENT BOLȘEVIC IN ROMANIA. Faptul că e în partidul liberal, să nu vă surprindă. Chiar Banca Românească unde d-sa e generalisim, lucrează cu băncile sovietelor. Comunicați aceste grave fapte ofițerilor ca să știe cu cine an a face. MARELE STAT MAJOR Serviciul de știri politice (si) COLONEL Indescifrabil D Vintilă Bratianu a aranjat așa lucrurile, ca să lase pentru toamnă legea băuturilor spirtoase. Dar nu s-a putut desbăra de mediul circiumăresc, și a fost dovedit că la regulament, și pentru convențiile cu Banca Națională, umblă cu ocaua mică. •în La Bacău, d. Ionel I. C. Bratianu a anunțat că Sfântul Duh inspiră dinastia dela Florica. Credem că e momentul ca Trinitatea dela guvern să oblige trinitatea sfântă să dea imediat o cerere colectivă de inscriere în club, d-lui Arțăreanu. Bacăul liberaților E«*a firesc ca d. lenei Bratianu să aducă la Bacău omagiile d-sale operei d-luri Alexandru Constantinescu« Bacăul, centrul de activitate al ministrului de domenii, devenit centru de acțiune al partidului liberal! Pentru toată opera de ruină a țarei și de bunăstare a beneficiarilor politicei liberale, pentru vastul program de realizări economice în care Statul — spre deosebire de cointeresați, — aduce tot și nu se alege cu nimic, era firesc să se aleagă pentru proaspăta demonstrație liberală, cartierul general al d-lui Alecu Constantinescu. Din centrul de acțiune permanentă al d-lui Al. Constantinescu, trebuia să plece cuvintele de îmbărbătare pentru toți autorii cointeresărilor, naționalizărilor și ilegalităților. Bacăul d-lui Al. Constantinescu, rămâne simbolul întregei politici guvernamentale. Privilegiul limiiii Iling CONSTATĂRILE D-LUI D. R. IOANIȚESCU In discuția asupra ultimei legiferări liberale, — prelungirea privilegiului tăncei Naționale — d. D. R. Ioanițescu, a rostit o cuvântare amplă și documentată. Analizând cu o incontestabilă competență scopul acestei legiferări precipitate, d. Ioanițescu a subliniat ciudata postură a dlui Vintilă Brătianu... Ministru de finanțe, și fac voturi la Banca Națională d. Vintilă Bratianu cumulează două calități: — și în mod firesc confundă interesele Statului cu cele ale institutului de emisiune.. Și bineînțeles, interesele Statului au fost sacrificate intereselor de partid. S’au luat Statului venituri enorme, care vor trece Băncii Naționale. Redevențele de petrol, cifra de afaceri, beneficiile creditului industrial, ale comercializărilor, despăgubirile de război, toate laolaltă au fost date cu o largă generozitate, de d. Vintilă Bratianu dela ministerul de finanțe, d-lui Vintilă Bratianu marele invizibil dela Bancă... Se va putea urmări, din discursul d-lui Ioanițescu, — pe care-l publicăm în extenso in numărul de astăzi, — întreaga și diabolica operă de încătușare a tărei, pe care o urmărește de atâta vreme partidul liberal. La toate aceste critici documentate, d. Vintilă Bratianu refuză să răspundă, — când nu aduce supremul argument al apărărei intereselor nationale. Si are dreptate. Asemenea analize științifice, ale unor procedee de zărăfie tricoloră, nu permit decât ori o întreagă recunoaștere a adevărurilor constatate, ori o prudentă și utilă tăcere. fie de 10.000 lei contractată in 1925 cu 10% dobândă va trebui să se plăteasă. Capitalul împrumutat 2,5+100.000—250.000 centime aur. Dobânzi anuale 2.5X15X10.000= 375.000 centime aur. Prin valorizare împrumutătorul va fi obligat să plătească următoarele sume: Pentru capitalul învestit 100X 100.000=10.000.000 centime aur. Dobânda în 1925 10.000X25 Dobânda in 1926 10.000X9. Dobânda în 1927 10.000X15.5. 1940 10.000X100. Totalul dobânzilor 8.200.000 centime aur. Totalul general al sumelor plătite 18.200.000 centime aur în loc de 625.000. Sporul este dar de 18.137.500 adică de 29 ori suma datorită prin urmare ele de 2900%, în loc de 6.5 cum afirmă d. guvernator. Și acum întreb: cum se numește faptul de a afirma cu știință lucruri neexacte spre a decide pe cineva la o transacție? Este acest fapt prevăzut de codul penal, căci nu mai e locul să vorbim de codul de simpla cinste? Sau d. guvernator va pretinde că a greșit socoteala și atunci ne întrebăm: pe ce mâni a căzut averea țării? Ca omul cel mai simplu să poată înțelege problema e destul să spunem că prețurile lucrurilor inclu m suli. Compromisul franco-englez în chestiunea nouei ferme a pactului de garanție, este menit să nu mulțumească prea mult pe nimeni, dar mai ales pe vecinii orientali ai Germaniei. Presa polonă a și luat atitudine împotriva compromisului. Astfel „Gazeta Warskawska" scrie între altele: „Nu trebuie să ne amăgim; campania diplomatică în privința bazelor siguranței europene s'a terminat cu victoria punctului de vedere englez, care subliniază pe față și în mod cinic diferența dintre garantarea siguranței în Occident și în Orient. Problema siguranței găsește astfel o soluție amenințătoare pentru Polonia, căci în dosul concepției engleze apare primejdia revizuirei tratatelor Manifestația dela Bacău Declarațiile d-lui Ionel Bratianu Câinii și automobilul... Opera Sfântului Duh D. Al. Constantinescu ținea grozav să-și plaseze in fața unui număr mai important de ascultători, inflexiunile pe care le debitează, din timp în timp, pe culoatele Camerei... Inventiv nn .,lovituri“, d-sa a utilizat o solemnitate la Răcăciuni, unde s'au desvelit busturile lui Ion Brătianu si Spiru Haret. Și la adăpostul acestei serbări, la umbra monumentelor celor doi fruntași de seamă ai României de esi, micii politiciani de azi cari conduc partidul liberal, au găsit fericitul prilej ca să-și popularizeze profundele lor cugetări și constatări politice. Ne vom opri mai puțin, din considerente firești, față de declarațiile d-lui Al. Constantinescu, cu caracter politic imediat. In afară de incursiunile d-sale putin fericite, în viața politică a celor doi mari înaintași, d. ministru al domeniilor s’a mărginit să dea asigurări de... fidelitate șefului, și să anunțe victoriile liberale de la toamnă... Oricâte aptitudini ar manifesta d. Al. Constantinescu pentru ghicirea viitorului, neseriozitatea profețiilor dela Bacău îl scoate din lumea oamenilor serioși Dar să dăm cuvântul ..prietenului A. Constantinescu”, ”a cărui inimă și destoinicie o cunosc”, — cum spunea d. Ionel Brătianu la Bacău: „Șeful nostru iubit v-a arătat increderea mare ce o pune în voi. Această încredere el e un drept s-o aibă și îl asigurăm și noi la rândul nostru, că toată puterea noastră de muncă o punem la dispoziția sa. La toamnă reforma administrativă va fi consfințită prin alegeri comunale. Cu acest prilej îi vom da dovada dragostei ce i-o purtăm lui și tarei noastre. Munca noastră continuă va fi consfințită prin roadele cele mai bune. La toamnă ne vom întâlni din nou să sărbătorim succesul alegerilor comunale (urale)“. D. Alex. Constantinescu constată un adevăr banal... ll știe și îl confirmă țara întreagă. E foarte adevărat, pentru liberali, ca „munca lor continuă să fie consfințită prin roadele cele mai bune“. E însă vorba de o recoltă a partidului, numai pentru ai noștrii. Și pe când ,,roadele cele mai bune“ trec mereu în patrimoniul partidului liberal, o țară întreagă se ruinează sub regimul cointeresărilor și privilegiilor patriotice... D. Al. Constantinescu făgăduește apoi nu numai o nouă întâlnire pentru la toamnă, nu numai alegeri comunale... Dar chiar „succesul“ acestor alegeri pentru „ai noștrii“... Dacă mai era nevoe, d. Al. Constantinescu a subliniat cu sincritate, chipul cum vor decurge aceste alegeri comunale. CÂINII ȘI AUTOMOBILUL LIBERAL In schimb, remarcabilul gânditor politic, șeful marelui partid care a prezidat descălicătoarea și celelalte evenimente din care a eșit România modernă, — d. Ionel Brătianu a făcut două constatări prețioase.... Le reproducem după cum le publică Viitorul: „Ați trecut desigur cu automobilul printr'un sat? Câinii an loc să păzească cu credință căminul, gonesc vehicul, dar automobilul dispare curând și ei rămân in urmă. Și atunci în nebunia lor neputincioasă se iau la harță și se mănâncă între ei. La fel și cu opoziția. Noi, insă, vom trece și opera noastră o vom realiza. (Urale)“. Nu ne oprim asupra acestei figuri de cugetare superioară, impresionantă De o parte „câinii” opoziției, de cealaltă un luxos automobil de stat în care trec vertiginos, trântiți pe perne moi, domnii Ionel Brătianu și Al. Constantinescu... Un val de praf, azvârlit în ochii cetățenilor, și câinii cari rămân să păzească mai departe... SFANTUL DUH — AGENT «RATTENIST Dar d. Ionel Brătianu nu e secundar în opera d-sale cointeresată, numai ci armata României și de instituțiile de stat. Prerogativele dinastiei de la Florica nu-i ajung. Nu-i ajung în desăvârșirea operei de dominare totală și de exploatare intensă, — forțele întunecate ale subteranelor bancare însăși, divinitatea este liberală. Dar dacă Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul mai au încă ezitări, ca să-și arate preferințele politice în mod public, — cellalt exponent al Trinităței divine este denunțat că e înscris in partidul liberal alături de d. Al. Constantinescu, și de șeful partidului religionar bucovinean d. Nistor.... Așa cel puțin a declarat textual d. Ionel Brătianu la Bacău: „Azi este o sărbătoare mare creștinească sărbătoarea coborâre! Sfântului Duh. E momentul să afirm că partidul nostru nu trăește prin forțele trecătoare ci prin Sf. Duh care s-a inspirat întotdeauna. (Aplatane.)“. Sunt cuvintele textual rostite la Bacău de d. Ionel Brătianu și reproduse din Viitorul de est. Sfântul Duh conduce politica liberală, pune la cale agresiunile, ilegalitatea, acapărările. Ce să mai adăugăm noi ? Și cum se va putea răspunde la acest atentat care constitue o profanare și o ofensă? Dar asupra acestor remarcabile declarații, făcute de d. Ionel Brătianu la Bacău nu se poate trece cu ușurință. Ele cuprind atâta cugetare politică superioară, pe lângă revelația rolului Sfântului Duh, în politica noastră militantă, încât ar fi cel puțin o nedelicatețe să nu insistăm asupra lor. 0 expoziție la Prin Cehoslovacia is am ransai Praga Este organizată de școala de arte și mică industrie din Iași cu concursul Cercului prietenilor * României In călătoria lor prin Cehoslovacia, ziariștii români au avut prilejul să admire, — acesta e cuvântul potrivit, — și o expoziție de artă casnică românească. O harnică româncă, d-na Eleonora Lóban, directoarea Școalei de Artă și de Mică Industrie din Iași,— după câte știm fără nici un concurs din partea oficialității, — a izbutit să organizeze această expoziție menită să facă cunoscute la vecinii și prietenii noștri cehoslovaci frumoasele lucrări ce ies, din nefericire nu prea des, — din mâinile femeei române. Ajutată de un restrâns grup de eleve și de Cercul amicilor României, din Praga, d-na Lohan a adus la Praga o bogată colecție de țesături și broderii românești, vechi și noul, pe cari le-a aranjat cu un deosebit gust. In sălile pe care autoritățile de acolo i le-a pus la dispoziție în palatul Muzeului de Artă Industrială. Expoziția s-a deschis în ziua de 17 ale lunei trecute și va dura 30 de zile. întreaga presă cehoslovacă a salutat deschiderea cu multă simpatie și a fost darnică cu elogii, fără îndoială meritate, la adresa expoziției și a artei populare românești. Din inițiativa d-lui dr. F. Jirik, directorul Muzeului de arte industriale din Praga, s’a constituit un comitet de onoare și de patronaj al acestei expozițiuni, format din d. dr. I. Engelman, profesor universitar și președinte al Camerei de comerț, dr. F. Jirik, d-na Renata Tyrsova, d. Radu Cruțescu, însărcinatul de afaceri al României la Praga, d. dr. G. Stacca, consul general și d. dr. J. Chytil, profesor universitar. Deschiderea expoziției s'a făcut in prezența oficialității din Praga, a comitetului de onoare, a reprezentanților presei cehoslovace și a unui numeros public. Ministerul de instrucție publică era reprezentat prin consilierul ministerial d. Spișek și prin d. profesor Botiș, iar Cercul prietenilor României prin președintele său d. dr. Boliacek și prin inginer Dvorschy. Legația românească era prezentă în complectul ei. Directorul Muzeului a ținut cu acel prilej o caldă cuvântare plină de prietenie pentru România și de admirație pentru geniul poporului nostru, la care d-na Lohan a răspuns arătând scopul expoziției și sforțările făcute de organizatorii ei, — și mulțumind pentru concursul neprecupețit ce i-a fost acordat de către întreaga lume cehoslovacă. Ce conține expoziția și cum se prezintă ea? Preferim să lăsăm să răspundă la această chestiune însăși presa cehoslovacă. Și iată ce citim într’unul din ziarele din Praga in această privință. „Expoziția prezintă admirabilul aspect al unui colorit variat și armonios. Colecțiile vechi și lucrările moderne, cari alternează frumos, va arată legătura între arta populară și arta modernă, cum și tendința curentului nou de a influența Arta modernă prin inspirațiuni artistice populare. „Sunt de remarcat: secțiunea covoarelor și a țesăturilor românești, — secțiunea bluzelor și a fotelor vechi și moderne, din toate unghiurile României Mari, — o cameră țărănească plină cu lucruri originale; interioruri moderne cu frumoase „abatjour“-uri foarte artistice; paravane cu covoare românești; perini țesute din lână cu splendide motive naționale, etajere din lemn văpsit și pirogravat, ceramică originală de la Curtea de Argeș, mobile în stil românesc tapisate, lăzi românești, văpsite și pirogravate, măsuțe în stil țărănesc din Moldova, linguri, etc. — toate cu motive naționale românești și constituind un tot de un colorit viu și atrăgător“. Adaogăm numai că d-na Lohan a știut să aleagă tot ce este mai caracteristic românesc și că expozițiunea e îmbogățită cu fotografii ale monumentelor arhitectonice istorice din România. Vizitatorii umplu in continuu sălile vaste ale Muzeului puse la poziția artei românești, iar societățile și instituțiile țin, ca o manifestare de prietenie să viziteze oficial expoziția. In scurtul timp cât ziariștii români au stat în Praga, ei au putut afla că arta țării lor a fost admirată între alții, de d. Marcovici, ministrul instrucției publice, de „Chipul femenist“, de școalele secundare de fete venite în grupuri, de școala de arte decorative, de Întreg corpul didactic al acestor școale, etc. * Opera înfăptuită de d-na Lohan cu acest prilej este mai mult decât meritorie. D-sa a izbutit să arate prietenilor noștri cehoslovaci, cari au arătat ziariștilor români atâtea comori de frumusețe datorite muncei, că și România are cu ce se mândrii. Și aceasta e fără îndoială o mai bună propagandă decât toate volumele pline de erudiție și de cifre pe cari le-ar putea edita oficialitatea. Organizatoarei expoziției, elevelor sale și Cercului prietenilor României din Cehoslovacia, li se cuvin mulțumiri din partea tuturor. ....... ••.•••••••-fcQ"»*.".“.“»..... Inbcwvn&tin.„ ■* Surse de economie Am putut constata cu toții că d. Vintilă Brătianu e un om econom, atât de economic cât riscă toate interesele țării numai și numai să adune gologan cu gologan in vistieria statului. De aceea mirarea e unanimă în privința risipei ce lasă să se facă din banul țării pentru întreținerea Parlamentului. Intr'adevăr de mai bine de 3 ani vedem cum guvernul face absolut tot ce vrea, absolut tot ce-i trăsnește prin cap. Parlamentul nu numai că nu-i poate fi de vreun folos întru aceasta, dar nici măcar nu-l poate impiedica de la nimic. Parlamentul este astfel de o desăvârșită inutilitate. Și costă pe stat o groază de bani pe zi. Se miră deci lumea dece, dacă așa stau lucrurile, nu croiește odată pentru totdeauna, d. Vintilă Brătianu o lege ca, de câte ori partidul sale va fi la putere Parlamentul să fie suprimat și să se guverneze prin decrete-legi. Ar fi acelaș lucru din punct de vedere moral, iar din cel material ar fi un mare câștig pentru țară. In aceiași ordine de idei ne permitem să-i sugerăm încă o economie. Sub regimul liberal, familia Brătianu e totul, ea hotărăște in toate, celelalte instituții neexistând de cdl de formă. Să le suprime și pe acestea, — $i gata. De ce să se mai mintă degeaba și să ne mintă și pe noi. Asta ar fi singura operație a sa reușită pentru însănătoșirea finanțelor țării. Reforma monetară de d. alexandru Beriețeanu Economia proectului nu e decât o speculă ilicită si REFORMA MONETARA ESTE SUPRIMAREA CREDITULUI D. guvernator al Băncii de emisiune a calculat sacrificiul ce reforma monetară va impune producătorului și va fixat la 6.5% pe an din beneficiu, cea ce ar echivala cu sporirea cu 6.5 a impositului cedular pe exploatările de industrie, comerț și agricultură. Ar fi deja locul să ne Întrebăm pentru ce acest spor? De ce se pune numai pe unii? Cine incasează acest fond? întrebări la cari putem răspunde: forma impositului are de scop să mascheze realitatea. El se pune numai pe unii pentru că ceilalți sunt destinați nu numai să nu sufere dar să încaseze cea mai mare parte din acest imposit. Aceste fapte ar fi suficiente ca să înfiereze pe cei ce l-au imaginat și combinat. Din nenorocire realitatea este mult mai tristă. Ca să ne dăm seama să considerăm cele trei cazuri posibile: specula capitalului lichid, fructificarea capitalului împrumutat de la alții și fructificarea propriului său capital. Se vede imediat că primul se imbogățește cu tot ce pierde secundul și că cel de al treilea nici nu pierde nici nu câștigă. Dacă admitem impoteza d-lui guvernator valorile așteptate ale leului hârtie socotită în centime de lei —aur ar fi: In anul 1925 25 1939 93.5 In anul 1926 9 40 100 In anul 1927 15.5 In anul 1928 22. Se vede de la început că leul din 1926 va fi aproape de 4 ori cel din 1925, iar creșterea e de 300%. Leul din 1927 va fi mai mare decât de 6 ori cât din 1925, deci o creștere de 500% și așa mai departe până la cel 1940, care va fi egal cu de 40 ori cel din 1925 adică o creștere de 3900%. Pentru o data-siv al muncii ar trebui să varieze după indicii următori. Cea ce valorează astăzi 100 va trebui să se vândă. In 1926 cu 27.70. In 1927 cu 16.13. In 1928 cu 11.40. Industriașul, agricultorul, comerciantul care va cheltui 100 lei 1926 va scoate 27,70 la finele anului pe când dacă va închide fabrica, prăvălia, exploatarea va avea tot la finele anului 100 lei intacți. Cel dintâiu va putea continua exploatarea dacă a lucrat cu banii lui pentru că va face cu 27.7 ceea ce a făcut în 1925 cu o sută, dar dacă cumva s-a împrumutat numai cu 10% el va trebui să dea 10 lei dobândă și nu va mai avea decât jumătate capital de exploatare. Creditul urban a dat 50% din valoare. In 1926 gajul nu mai acoperă decât jumătate din împrumut. Cine se va mai împrumuta în asemenea condiții? Cum va merge economia unei țări în care creditul s’a suprimat? Ce devin debitorii actuali? Ce devine statul, debitor el însuși? Oricât ar câștiga din specula imorală ca proiectează tot va pierde mai mult, căci va specula asupra leilor puși la rezervă cari nu pot fi prea mulți și va pierde asupra miliardelor datorite deja cari sunt formidabile. Va câștiga la târâțe și va pierde la făină și pe deasupra va pierde și onoarea. Minunată afacere. LICHIDAREA INTEGRALA A DATORIEI ESTE INUTILA Vistiernicul țării recunoaște în fine că datoria este făcută numai prin intermediarul băncii dar că de fapt creditoare este masa națiunii detentoare de bilete. Avem dar a face cu o datorie internă. Ce scop are plata unei datorii interne de stat. Ca să ne dăm seama de acest fenomen să examinăm geneza unei datorii de stat. Când statul are nevoie de bani el are două căi de a-i trage din unica sa sursă averea cetățenilor. Dacă suma necesară se poate repartiza pe toți cetățenii după stare și putere, adică fără a le strica gospodăriile, el pune un impozit, adică ia fără să mai restitue și fără să plătească dobândă. Dacă suma e așa de mare încât marea majoritate nu ar putea-o plăti fără să-și strice gospodăria, statul cere această sumă numai de la cei ce pot să o dea cu obligația ca repartiția justă să se facă în urmă, adică statul să ia ulterior sume mai mici de la toată lumea și să restitue ce a luat numai de la unii. Și astfel se face dreptate. O datorie internă este clar o creanță a unei părți din națiune care a dat la cerere, asupra celor care nu a dat. Plata unei semenea datorii încarcă numai aparent bugetul statului care ia cu o mână de la unii și dă cu alta la alții. Averea națiunii nu crește nu scade când statul plătește o datorie internă. Cea ce e bine când se plătește o asemenea datorie este că se face o justă repartiție. Creanța specială, representată prin hârtia monedă, are acest caracter special că e anonimă, căci de fapt toată lumea a contribuit spre a acoperi depreciarea așa ca lichidarea datoriei privează pe stat de forțe fără nici un interes, căci nu se face dreptate la nimeni. Scopul plății unei datorii interne nu se atinge prin lichidarea acestei datorii și prin urmare operația nu are sens. Ministrul de finanțe vrea să facă două lovituri cu o singură piatră: să achite o datorie și să provoace o revalorizare monetară. Prima este legitimă ca formă dar inoperantă în speța în chestiune, secunda e profund imorală. Iată de se invoacă una spre a ascunde pe cealaltă. Nimeni nu contestă detentorului actual valoarea pe care a dat-o în schimbul biletului de bancă ce se iau, asigură stabilizarea și nu-i asigură de loc reforma ce se face, care nu garantează nimic ci numai promite și afirmă că se va întâmpla. Nu e clar nici sigur că se plătește o datorie. De altfel formarea rezervelor pentru un stat este o mare eresie financiară. In adevăr orice persoană care economisește se găsește in una din două ipoteze, sau poate fructifica el însuși economia sporindu-și raza activității proprii sau nu e în măsură a o fructifica el însuși și atunci o încredințează celui ca are mijlocul de a o fructifica. Statul este totdauna în măsură de a-și fructifica economiile, nu pentru că e bine să se transforme in industriaș sau comerciant, dar pentru că el nu trebue să ceară națiunii decât ceia ce-i trebue pentru activitatea sa. Când statul are escedente și nu are nevoi, el trebue să lase cetățenilor aceste fonduri reducând impozitele, căci cetățenii au rolul de a fructifica averea națiunii. A sustrage capitalul de la întreprinderi când ai nevoie, este o greșală economică. Când însă ai nevoie urgentă, când ești redus a cere moratoriu pentru creanțe externe, când toată activitatea economică a națiunii suferă pentru că statul nu-și îndeplinește rolul a sustrage capitalul atât de la inițiativa particulară cât și de la cea a statului și a (Continuarea în vag. Il-ci)