Neamul Românesc, iunie 1925 (Anul 20, nr. 123-145)

1925-06-10 / nr. 129

Anul al XX, No. 129 REDACȚIA: Str. Brezoiami No. 6 Telefon 12/60. Director N. IORGA I 2 LEI I ADMINISTRAȚIA*. Str. Brezoiami No. 6. Telefon 12/60. Miercuri IO Iunie 192S 0!i ii și tiiu­s oficiui Elegantul orator care e președintele Consiliului de mi­niștri, icoana însăși a unei demnități personale, pe care o predica necontenit și altora, a vorbit în adăpostul d-lui Al. Constantinescu și, ocupîndu-se în treacăt și de persoanele care nu-i apreciază metodele coloniale, le-a caracterisat, scurt și cuprinzător: niște cîni. In plină fabulă a lui La Fontaine, de ce n’am primi ca­lificativul, acordat supt o inspirație atît de suggestivă ca a banchetului din Bacău? Cînii au calități. Sunt credincioși stăpînului casei. Sunt in­diferenți față de trecătorii inofensivi, sînt incapabili de vicle­nie și dacă sar curajos la făcătorii de rele, ei îndeplinesc o utilă operă de salvare a casei de care se țin. Poporul nostru e așa de încredințat că sunt utili acești buni păzitori, iicii deplîng satul fără de cîni. De aceiași părere trebuie să fi fost, ascultînd nobila o­­ratorie a d-lui I. I. C. Bratianu, mulți dintre invitații d-lui Al. Constantinescu și în primul rînd d. institutor Bobimac, care era present. N. IORGA Compromițătorii D-l profesor Iorga și-a încheiat una din ultimile-i avântate cu­vântări cu această afirmație: „oa­menii care au detronat la Ploești în 1870 pe rege, compromit azi pe regele unității naționale“. Spuse de d-l profesor Iorga, al cărui di­­nasticism și ale cărui convingeri monarhice sânt atât de statornice în­cât nici la clevetitoarea ultimă oră a oficiosului guvernamental nu se îndrăznește a se tăgădui, a­­ceste cuvine de o importanță deo­sebită. D-l Bratianu compromite pe re­­gele unității naționale. Il com­promite atunci când de la înălți­mea tribunii oficiale dă indica­ting de cum va fi constituit gu­vernul viitor. D-l Bratianu își permite de a fi exponentul păre­rilor regești pe care nu le cunoaș­te și nu le poate cunoaște. D-l Brătianul compromite pe re­ge atunci când nu întreprinde ni­­mic pentru a zădărnici și spulbe­ra credința ce pare a prinde con­sistență că totul în această țară se face numai prin voia d-sale. Că voia d-sale a fost când s-a con­stituit faimosul guvern de gene­rali, că aceiași voie a răsturnat guvernul Vaida și l-a adus pe ace­la al d-lui general Aversecu și că tot datorită influenții sale Take Ionescu a avut efemera mulțumi­re a celei mai înalte însărcinări publice. Când nu întreprinde nimic pen­tru spulberarea acestei credințe, ba din potrivă prin agenții săi conștienți și inconștienți câtă s-o răspândească cât mai mult, d-l Bratianu și partidul său compro­mit Coroana. O compromit și atunci, când împotriva voii Ei, atât de clar formulată, mențin și întețesc prin intrigă, provocare și sfidare o at­mosferă de permanentă și pătima­șă excitare în luptele politice. Ol compromit pe regele unității naționale atunci când aruncă in­­vectivele și calomniile asupra ce­lorlalți fruntași politici, pe ca ș­i în ciuda lor, regele îi socotește ca bunii săi prieteni și eventualii săi slujitori. Pe regele unității naționale îl silesc să domnească peste o țară în care discordia politică a fost înpinsă până la dușmănia perso­nală și-n care clocotește din vina sa și a partidului său un spirit de răsbunare ce se depărtează atât de mult de idealul în numele că­ruia s-au făcut atâtea sacrificii. D-l Bratianu care se pune de atâte ori la adăpostul respectului Coroanei este acela care azi o adu­ce în discuțiunile publice. Dacă nu s‘ar fi vorbit cum s‘a vorbit de către primul-ministru, dacă în­treaga d-sale atitudine n‘ar fi voit să arate un conflict dintre Coroa­nă și țară, desigur că nu­ am ajuns în situația ca să se pună în­trebarea dacă în asemenea con­­dițiuni nu ne îndreptăm către o fărâmițare a disciplinei ideii mo­narhice. Când asemenea presupuneri în­cep să-și facă drum este ușor de înțeles ca un om de autoritatea morală a d-lui Iorga să dea sem­nalul de alarmă și să spună răs­picat guvernului și partizanilor săi cuvintele grele că sunt compro­mițătorii regelui unității națio­nale. ................................... 0 Erpurii POLITICE Marele Stat Major, a trimes urmă­torul ordin confidențial, tuturor corpurilor, diviziilor și brigăzilor ar­matei: STRICT CONFIDENȚIAL Știri precise arată că d. Vintilă Bratianu prin politica sa de să­răcie și turnă (i se spune pretutin­­deni și pe dreptate. Sărăcilă) ESTE CEL MAI PRIMEJDIOS FERMENT COMUNIST, CEL MAI PERICULOS AGENT BOLȘEVIC IN ROMANIA. Faptul că e în partidul liberal, să nu vă surprindă. Chiar Banca Ro­mânească unde d-sa e generalisim, lucrează cu băncile sovietelor. Comunicați aceste grave fapte ofi­țerilor ca să știe cu cine an a face. MARELE STAT MAJOR Serviciul de știri politice (si) COLONEL Indescifrabil D Vintilă Bratianu a aranjat așa lucrurile, ca să lase pentru toam­nă legea băuturilor spirtoase. Dar nu s-a putut desbăra de mediul circiu­măresc, și a fost dovedit că la regu­lament, și pentru convențiile cu Ban­ca Națională, umblă cu ocaua mică. •în La Bacău, d. Ionel I. C. Bratianu a anunțat că Sfântul Duh in­spiră dinastia dela Florica. Credem că e momentul ca Trini­tatea dela guvern să oblige trinita­tea sfântă să dea imediat o cerere colectivă de inscriere în club, d-lui Arțăreanu. Bacăul lib­eraților E«*a firesc ca d. lenei Bratianu să aducă la Ba­cău omagiile d-sale ope­rei d-luri Alexandru Con­stantinescu« Bacăul, centrul de acti­vitate al ministrului de domenii, devenit centru de acțiune al partidului liberal! Pentru toată opera de ruină a țarei și de bu­nă­stare a beneficiarilor politicei liberale, pentru vastul program de reali­zări economice în care Statul — spre deosebire de cointeresați, — aduce tot și nu se alege cu ni­mic, era firesc să se alea­gă pentru proaspăta de­monstrație liberală, car­tierul general al d-lui A­­lecu Constantinescu. Din centrul de acțiune permanentă al d-lui Al. Constantinescu, trebuia să plece cuvintele de îm­bărbătare pentru toți au­torii cointeresărilor, na­­ționalizărilor și ilegalită­ților. Bacăul d-lui Al. Con­stantinescu, rămâne sim­bolul întregei politici gu­vernamentale. Privilegiul limii­­ii Ilin­g CONSTATĂRILE D-LUI D. R. IOANI­ȚESCU In discuția asupra ultimei legi­ferări liberale, — prelungirea privilegiului t­ăncei Naționale — d. D. R. Ioanițescu, a rostit o cu­vântare amplă și documentată. Analizând cu o incontestabilă competență scopul acestei legi­ferări precipitate, d. Ioanițescu a subliniat ciudata postură a d­lui Vintilă Brătianu... Ministru de finanțe, și fac voturi la Banca Națională d. Vintilă Bratianu cu­mulează două calități: — și în mod firesc confundă interesele Statului cu cele ale institutului de emisiune.­. Și bine­înțeles, in­teresele Statului au fost sacrifi­cate intereselor de partid. S’au luat Statului venituri e­­norme, care vor trece Băncii Na­ționale. Redevențele de petrol, cifra de afaceri, beneficiile credi­tului industrial, ale comercializă­rilor, despăgubirile de război, toate la­o­laltă au fost date cu o largă generozitate, de d. Vintilă Bratianu dela ministerul de fi­nanțe, d-lui Vintilă Bratianu ma­rele invizibil dela Bancă... Se va putea urmări, din dis­cursul d-lui Ioanițescu, — pe care-l publicăm în extenso in nu­mărul de astăzi, — întreaga și diabolica operă de­­ încătușare a tărei, pe care o urmărește de a­­tâta vreme partidul liberal. La toate aceste critici docu­mentate, d. Vintilă Bratianu re­fuză să răspundă, — când nu a­­duce supremul argument al apă­­rărei intereselor nationale. Si are dreptate. Asemenea a­­nalize științifice, ale unor pro­cedee de zărăfie tricoloră, nu permit de­cât ori o întreagă re­cunoaștere a adevărurilor cons­tatate, ori o prudentă și utilă tăcere. fie de 10.000 lei contractată in 1925 cu 10% dobândă va trebui să se plă­teas­ă. Capitalul împrumutat 2,5+100.000—250.000 centime aur. Dobânzi anuale 2.5X15X10.000= 375.000 centime aur. Prin valorizare împrumutătorul va fi obligat să plătească următoa­rele sume: Pentru capitalul învestit 100X 100.000=10.000.000 centime aur. Dobânda în 1925 10.000X2­5 Dobânda in 1926 10.000X9. Dobânda în 1927 10.000X15.5. 1940 10.000X100. Totalul dobânzilor 8.200.000 centi­me aur. Totalul general al sumelor plăti­te 18.200.000 centime aur în loc de 625.000. Sporul este dar de 18.137.500 adică de 29 ori suma datorită prin urmare ele de 2900%, în loc de 6.5 cum afirmă d. guvernator. Și acum întreb: cum se numește faptul de a afirma cu știință lu­cruri neexacte spre a decide pe ci­neva la o transacție? Este acest fapt prevăzut de codul penal, căci nu mai e locul să vorbim de codul de simpla cinste? Sau d. guverna­tor va pretinde că a greșit socotea­la și atunci ne întrebăm: pe ce mâni a căzut averea țării? Ca omul cel mai simplu să poată înțelege problema e destul să spu­nem că prețurile lucrurilor inclu­ m suli. Compromisul franco-englez în chestiunea n­ouei ferme a pactu­lui de garanție, este menit să nu mulțumească prea mult pe ni­­meni, dar mai ales pe vecinii o­­rientali ai Germaniei. Presa polonă a și luat atitudine împotriva compromisului. Astfel „Gazeta Warskawska" scrie între altele: „Nu trebuie să ne amăgim; campania diplomatică în privința ba­zelor siguranței europene s'a terminat cu victoria punctului de vedere englez, care subliniază pe față și în mod cinic diferența dintre garantarea siguranței în Occident și în Orient. Problema siguranței găsește astfel o soluție amenințătoare pentru Polonia, căci în dosul concepției engleze apare primejdia revizuirei trata­telor Manifestația dela Bacău Declarațiile d-lui Ionel Bratianu Câinii și automobilul... Opera Sfântului Duh D. Al. Constantinescu ținea grozav să-și plaseze in fața unui număr mai important de ascultători, inflexiuni­le pe care le debitează, din timp în timp, pe culoatele Camerei... Inven­tiv nn .,lovituri“, d-sa a utilizat o so­lemnitate la Răcăciuni, unde s'au desvelit busturile lui Ion Brătianu si Spiru Haret. Și la adăpostul acestei serbări, la umbra monumentelor celor doi frun­tași de seamă ai României de esi, micii politiciani de azi cari conduc partidul liberal, au găsit fericitul prilej ca să-și popularizeze profun­dele lor cugetări și constatări poli­tice. Ne vom opri mai puțin, din con­siderente firești, față de declaraț­­iile d-lui Al. Constantinescu, cu caracter politic imediat. In afară de incursiunile d-sale pu­tin fericite, în viața politică a ce­lor doi mari înaintași, d. ministru al domeniilor s’a mărginit să dea asigurări de... fidelitate șefu­lui, și să anunțe victoriile libera­le de la toamnă..­. Ori­câte aptitu­dini ar manifesta d. Al. Constan­tinescu pentru ghicirea viitorului, neseriozitatea profețiilor dela Ba­­cău îl scoate din lumea oamenilor serioși Dar să dăm cuvântul ..prietenu­lui A. Constantinescu”, ”a cărui i­­­nimă și destoinicie o cunosc”, — cum spunea d. Ionel Brătianu la Bacău: „Șeful nostru iubit v-a arătat in­crederea mare ce o pune în voi. A­­ceastă încredere el e un drept s-o aibă și îl asigurăm și noi la rândul nostru, că toată puterea noastră de muncă o punem la dispoziția sa. La toamnă reforma administra­tivă va fi consfințită prin alegeri comunale. Cu acest prilej îi vom da dovada dragostei ce i-o purtăm lui și tarei noastre. Munca noas­tră continuă va fi consfințită prin roadele cele mai bune. La toamnă ne vom întâlni din nou să sărbă­torim succesul alegerilor comunale (urale)“. D. Alex. Constantinescu constată un adevăr banal... ll știe și îl con­firmă țara întreagă. E foarte adevă­rat, pentru liberali, ca „munca lor continuă să fie consfințită prin roa­dele cele mai bune“. E însă vorba de o recoltă a par­tidului, numai pentru ai noștrii. Și pe când ,,roadele cele mai bune“ trec m­ereu în patrimoniul partidu­lui liberal, o țară întreagă se rui­nează sub regimul cointeresărilor și privilegiilor patriotice... D. Al. Constantinescu făgăduește apoi nu numai o nouă întâlnire pen­tru la toamnă, nu numai alegeri co­munale... Dar chiar „succesul“ aces­tor alegeri pentru „ai noștrii“... Dacă mai era nevoe, d. Al. Constantinescu a subliniat cu sincritate, chipul cum vor decurge aceste alegeri comunale. CÂINII ȘI AUTOMOBILUL LIBERAL In schimb, remarcabilul gândi­tor politic, șeful marelui partid care a prezidat descălicătoarea și celelalte evenimente din care a eșit România modernă, — d. Ionel Brătianu a făcut două constatări prețioase.... Le reproducem după cum le pu­­blică Viitorul: „Ați trecut de­sigur cu automobi­lul printr'un sat? Câinii an loc să păzească cu credință căminul, gonesc vehicul, dar automobilul dispare curând și ei rămân in urmă. Și a­tunci în nebunia lor neputincioasă se iau la harță și se mănâncă între ei. La fel și cu opoziția. Noi, insă, vom trece și opera noastră o vom realiza. (Urale)“. Nu ne oprim asupra acestei fi­guri de cugetare superioară, im­presionantă De o parte „câinii” o­­poziției, de cealaltă un luxos auto­mobil de stat în care trec vertigi­nos, trântiți pe perne moi, domnii Ionel Brătianu și Al. Constantine­scu... Un val de praf, azvârlit în ochii cetățenilor, și câinii cari ră­­mân să păzească mai departe... SFANTUL DUH — AGENT «RATTENIST Dar d. Ionel Brătianu nu e secun­dar în opera d-sale cointeresată, nu­mai ci armata României și de insti­tuțiile de stat. Prerogativele dinas­tiei de la Florica nu-i ajung. Nu-i aju­ng în desăvârșirea operei de do­minare totală și de exploatare inten­să, — forțele întunecate ale subtera­­nelor bancare­ însăși, divinitatea este liberală. Dar dacă Dumnezeu Tatăl și Dum­nezeu Fiul mai au încă ezitări, ca să-și arate preferințele politice în mod public, — cellalt exponent al Trinităței divine este denunțat că e înscris in partidul liberal alături de d. Al. Constantinescu, și de șeful partidului religionar bucovinean d. Nistor.... Așa cel puțin a declarat textual d. Ionel Brătianu la Bacău: „Azi este o sărbătoare mare creștinească­ săr­bătoarea coborâre! Sfân­tului Duh. E momentul să af­irm că partidul nostru nu trăește prin forțele trecătoare ci prin Sf. Duh care s-a in­spirat în­totdeauna. (A­­platane.)“. Sunt cuvintele textual rostite la Bacău de d. Ionel Brătianu și repro­duse din Viitorul de est. Sfântul Duh conduce politica libe­rală, pune la cale agresiunile, ilega­litatea, acapărările. Ce să mai adău­­găm noi ? Și cum se va putea răs­punde la acest atentat care constitue o profanare și o ofensă? Dar asupra acestor remarcabile de­clarații, făcute de d. Ionel Brătianu la Bacău nu se poate trece cu ușurin­ță. Ele cuprind atâta cugetare poli­tică superioară, pe lângă revelația rolului Sfântului Duh, în politi­ca noastră militantă, în­cât ar fi cel puțin o nedelicatețe să nu insistăm asupra lor. 0 expoziție la Prin Cehoslovacia is am­ r­ansai Praga Este organizată de școala de arte și mică in­dustrie din Iași cu concursul Cercului prietenilor * României In călătoria lor prin Cehoslova­cia, ziariștii români au avut prilejul să admire, — acesta e cuvântul po­trivit, — și o expoziție de artă cas­nică românească. O harnică româncă, d-na Eleono­ra Lóban, directoarea Școalei de Ar­tă și de Mică Industrie din Iași,— după câte știm fără nici un concurs din partea oficialității, — a izbutit să organizeze această expoziție me­nită să facă cunoscute la vecinii și prietenii noștri cehoslovaci frumoa­sele lucrări ce ies, din nefericire nu prea des, — din mâinile femeei ro­mâne. Ajutată de un restrâns grup de eleve și de Cercul amicilor Româ­niei, din Praga, d-na Lohan a adus la Praga o bogată colecție de țesă­turi și broderii românești, vechi și noul, pe cari le-a aranjat cu un de­osebit gust. In sălile pe care auto­ritățile de­ acolo i le-a pus la dispo­ziție în palatul Muzeului de Artă In­dustrială.­­ Expoziția s-a deschis în ziua de 17 ale lunei trecute și va dura 30 de zile. întreaga presă cehoslovacă a salu­tat deschiderea cu multă simpatie și a fost darnică cu elogii, fără în­doială meritate, la adresa expoziției și a artei populare românești. Din inițiativa d-lui dr. F. Jirik, di­rectorul Muzeului de arte industri­ale din Praga, s’a constituit un co­mitet de onoare și de patronaj al acestei expozițiuni,­­ format din d. dr. I. Engelman, profesor universi­tar și președinte al Camerei de co­merț, dr. F. Jirik, d-na Renata Tyr­­sova, d. Radu Cruțescu, însărcinatul de afaceri al României la Praga, d. dr. G. Stacca, consul general și d. dr. J. Chytil, profesor universitar. Deschiderea expoziției s'a făcut in prezența oficialității din Praga, a co­mitetului de onoare, a reprezentan­ților presei cehoslovace și a unui numeros public. Ministerul de in­strucție publică era reprezentat prin consilierul ministerial d. Spișek și prin d. profesor Botiș, iar Cercul pri­etenilor României prin președintele său d. dr. Boliacek și prin inginer Dvorschy. Legația românească era prezentă în complectul ei. Directorul Muzeului a ținut cu a­­cel prilej o caldă cuvântare plină de prietenie pentru România și de admirație pentru geniul poporului nostru,­­ la care d-na Lohan a răspuns arătând scopul expoziției și sforțările făcute de organizatorii ei, — și mulțumind pentru concursul neprecupețit ce i-a fost acordat de către întreaga lume cehoslovacă. Ce conține expoziția și cum se pre­zintă ea? Preferim să lăsăm să răs­pundă la această chestiune însăși presa cehoslovacă. Și iată ce citim într’unul din ziarele din Praga in această privință. „Expoziția prezintă admirabilul aspect al unui colorit variat și ar­monios. Colecțiile vechi și lucrările moderne, cari alternează frumos, va arată legătura între arta populară și arta modernă, cum și tendința curentului nou de a influența Arta modernă prin inspirațiuni artistice populare. „Sunt de remarcat: secțiunea co­­voarelor și a țesăturilor românești, — secțiunea bluzelor și a fotelor ve­chi și moderne, din toate unghiurile României Mari, — o cameră țără­nească plină cu lucruri originale; interioruri moderne cu frumoase „a­­batjour“-uri foarte artistice; para­vane cu covoare românești; perini țesute din lână cu splendide motive naționale, etajere din lemn văpsit și pirogravat, ceramică originală de la Curtea de Argeș, mobile în stil ro­mânesc tapisate, lăzi românești, văp­site și pirogravate, măsuțe în stil ță­rănesc din Moldova, linguri, etc. — toate cu motive naționale românești și constituind un tot de un colorit viu și atrăgător“. Adaogăm numai că d-na Lohan a știut să aleagă tot ce este mai carac­teristic românesc și că expozițiunea e îmbogățită cu fotografii ale mo­­­numentelor arhitectonice istorice din România.­­ Vizitatorii umplu in continuu să­lile vaste ale Muzeului puse la poziția artei românești, iar societă­țile și instituțiile țin, ca o manifes­tare de prietenie să viziteze oficial expoziția. In scurtul timp cât ziariștii ro­mâni au stat în Praga, ei au pu­tut afla că arta țării lor a fost ad­mirată între alții, de d. Marcovici, ministrul instrucției publice, de „Chi­pul femenist“, de școalele secundare de fete venite în grupuri, de școala de arte decorative, de Întreg corpul didactic al acestor școale, etc. * Opera înfăptuită de d-na Lohan cu acest prilej este mai mult decât meritorie. D-sa a izbutit să arate pri­etenilor noștri cehoslovaci, cari au arătat ziariștilor români atâtea co­mori de frumusețe datorite muncei, că și România are cu ce se mândrii. Și aceasta e fără îndoială o mai bună propagandă de­cât toate volumele pline de erudiție și de cifre pe cari le-ar putea edita oficialitatea. Organizatoarei expoziției, elevelor sale și Cercului prietenilor României din Cehoslovacia, li se cuvin mulțu­miri din partea tuturor. ....... ••.•••••••­-fcQ"»­*.".“.“»..... I­nbcwvn&tin.­­„ ■* Surse de economie Am putut constata cu toții că d. Vintilă Brătianu e un om econom, atât de econom­ic cât riscă toate in­teresele țării numai și numai să a­­dune gologan cu gologan in vistieria statului. De aceea mirarea e unanimă în pri­vința risipei ce lasă să se facă din banul țării pentru întreținerea Parla­mentului. Intr'adevăr de mai bine de 3 ani vedem cum guvernul face absolut tot ce vrea, absolut tot ce-i trăsnește prin cap. Parlamentul nu numai că nu-i poate fi de vreun folos întru a­­ceasta, dar nici măcar nu-l poate im­piedica de la nimic. Parlamentul este astfel de­ o desăvârșită inutilita­te. Și costă pe stat o groază de bani pe zi. Se miră deci lumea dece, dacă așa stau lucrurile, nu croiește odată pen­tru totdeauna, d. Vintilă Brătianu o lege ca, de câte ori partidul­­ sale va fi la putere Parlamentul să fie su­primat și să se guverneze prin de­­crete-legi. Ar fi acelaș lucru din punct de vedere moral, iar din cel material ar fi un mare câștig pentru țară. In aceiași ordine de idei ne permi­tem să-i sugerăm încă o economie. Sub regimul liberal, familia Brătia­nu e totul, ea hotărăște in toate,­­ celelalte instituții ne­existând de cdl de formă. Să le suprime și pe aces­tea, — $i gata. De ce să se mai min­tă de­geaba și să ne mintă și pe noi. Asta ar fi singura operație a sa reușită pentru însănătoșirea finanțe­lor țării. Reforma monetară de d. alexandru Beriețeanu Economia proectului nu e decât o speculă ilicită si REFORMA MONETARA ESTE SUPRIMAREA CREDITULUI D. guvernator al Băncii de emi­siune a calculat sacrificiul ce refor­ma monetară va impune producă­torului și va fixat la 6.5% pe an din beneficiu, cea ce ar echivala cu sporirea cu 6.5 a impositului cedu­­lar pe exploatările de industrie, co­merț și agricultură. Ar fi deja locul să ne Întrebăm pentru ce acest spor? De ce se pune numai pe unii? Cine incasea­ză acest fond? întrebări la cari pu­tem răspunde: forma impositului are de scop să mascheze realitatea. El se pune numai pe unii pentru că ceilalți sunt destinați nu numai să nu sufere dar să încaseze cea mai mare parte din acest imposit. Aceste fapte ar fi suficiente ca să înfiereze pe cei ce l-au imaginat și combinat. Din nenorocire realitatea este mult mai tristă. Ca să ne dăm seama să conside­răm cele trei cazur­i posibile: spe­cula capitalului lichid, fructificarea capitalului împrumutat de la alții și fructificarea propriului său ca­pital. Se vede imediat că primul se im­bogățește cu tot ce pierde secundul și că cel de al treilea nici nu pier­de nici nu câștigă. Dacă admitem impoteza d-lui gu­vernator valorile așteptate ale leu­lui hârtie socotită în centime de lei —aur ar fi: In anul 1925 25 1939 93.5 In anul 1926 9 40 100 In anul 1927 15.5 In anul 1928 22. Se vede de la început că leul din 1926 va fi aproape de 4 ori cel din 1925, iar creșterea e de 300%. Leul din 1927 va fi mai mare de­cât de 6 ori cât din 1925, deci o creștere de 500% și așa mai depar­te până la cel 1940, care va fi egal cu de 40 ori cel din 1925 adică o creștere de 3900%. Pentru o data-siv al muncii ar trebui să varieze după indicii următori. Cea ce valorează astăzi 100 va tre­bui să se vândă. In 1926 cu 27.70. In 1927 cu 16.13. In 1928 cu 11.40. Industriașul, agricultorul, comer­ciantul care va cheltui 100 lei 1926 va scoate 27,70 la finele anului pe când dacă va închide fabrica, pră­vălia, exploatarea va avea tot la fi­nele anului 100 lei intacți. Cel din­­tâiu va putea continua exploatarea dacă a lucrat cu banii lui pentru că va face cu 27.7 ceea ce a făcut în 1925 cu o sută, dar dacă cumva s-a împrumutat numai cu 10% el va trebui să dea 10 lei dobândă și nu va mai avea de­cât jumătate capi­tal de exploatare. Creditul urban a dat 50% din va­loare. In 1926 gajul nu mai acoperă de­cât jumătate din împrumut. Cine se va mai împrumuta în a­­semenea condiții? Cum va merge e­conomia unei țări în care creditul s’a suprimat? Ce devin debitorii ac­tuali? Ce devine statul, debitor el însuși? Ori­cât ar câștiga din spe­cula imorală ca proiectează tot va pierde mai mult, căci va specula asupra leilor puși la rezervă cari nu pot fi prea mulți și va pierde asupra miliardelor datorite deja ca­ri sunt formidabile. Va câștiga la târâțe și va pierde la făină și pe de­asupra va pierde și onoarea. Minunată afacere. LICHIDAREA INTEGRALA A DA­TORIEI ESTE INUTILA Vistiernicul țării recunoaște în fine că datoria este făcută numai prin intermediarul băncii dar că de fapt creditoare este masa națiu­nii detentoare de bilete. Avem dar a face cu o datorie internă. Ce scop are plata unei datorii in­terne de stat. Ca să ne dăm seama de acest fenomen să examinăm ge­neza unei dator­ii de stat. Când sta­tul are nevoie de bani el are­ două căi de a-i trage din unica sa sursă averea cetățenilor. Dacă suma necesară se poate re­partiza pe toți cetățenii după stare și putere, adică fără a le strica gos­podăriile, el pune un impozit, adică ia fără să mai restitue și fără să plătească dobândă. Dacă suma e așa de mare în­cât marea majoritate nu ar putea-o plăti fără să-și strice gospodăria, statul cere această sumă numai de la cei ce pot să o dea cu obligația ca repartiția justă să se facă în urmă, adică statul să ia ulterior su­me mai mici de la toată lumea și să restitue ce a luat numai de la unii. Și astfel se face dreptate. O datorie internă este clar o cre­anță a unei părți din națiune care a dat la cerere, asupra celor care nu a dat. Plata unei semenea da­torii încarcă numai aparent buge­tul statului care ia cu o mână de la unii și dă cu alta la alții. Averea națiunii nu crește nu scade când statul plătește o datorie internă. Cea ce e bine când se plătește o ase­menea datorie este că se face o jus­tă repartiție. Creanța specială, representată prin hârtia monedă, are acest ca­racter special că e anonimă, căci de fapt toată lumea a contribuit spre a acoperi depreciarea așa ca lichidarea datoriei privează pe stat de forțe fără nici un interes, căci nu se face dreptate la nimeni. Scopul plății unei datorii interne nu se atinge prin lichidarea acestei datorii și prin urmare operația nu are sens. Ministrul de finanțe vrea să fa­că două lovituri cu o singură pia­tră: să achite o datorie și să pro­voace o revalorizare monetară. Prima este legitimă ca formă dar inoperantă în speța în chestiune, se­cunda e profund imorală. Iată de se invoacă una spre a ascunde pe cealaltă. Nimeni nu contestă detentorului actual valoarea pe care a dat-o în schimbul biletului de bancă­ ce se iau, asigură stabilizarea și nu-i asi­gură de loc reforma ce se face, ca­re nu garantează nimic ci numai promite și afirmă că se va întâm­pla. Nu e clar nici sigur că se plă­tește o datorie. De altfel formarea rezervelor pentru un stat este o mare eresie fi­nanciară. In adevăr ori­ce persoa­nă care economisește se găsește in una din două ipoteze, sau poate fructifica el însuși economia spo­­rindu-și raza activității proprii sau nu e în măsură a o fructifica el însuși și atunci o încredințează celui ca are mijlocul de a o fructi­fica. Statul este totdauna în măsu­ră de a-și fructifica economiile, nu pentru că e bine să se transforme in industriaș sau comerciant, dar pentru că el nu trebue să ceară na­țiunii de­cât ceia ce-i trebue pen­tru activitatea sa. Când statul are escedente și nu are nevoi, el trebue să lase cetă­țenilor aceste fonduri reducând im­pozitele, căci cetățenii au rolul de a fructifica averea națiunii. A sus­trage capitalul de la întreprinderi când ai nevoie, este o greșală eco­nomică. Când însă ai nevoie urgen­tă, când ești redus a cere mora­toriu pentru creanțe externe, când toată activitatea economică a națiu­nii suferă pentru că statul nu-și în­deplinește rolul a sustrage capita­lul atât de la inițiativa particula­ră cât și de la cea a statului și a (Continuarea în vag. Il-ci)

Next