Neamul Românesc, ianuarie 1926 (Anul 21, nr. 1-24)
1926-01-02 / nr. 1
I l (I NEAMUL ROMÂNESC 6 primi Directori. IORGA Anul ai XXI no. 1 REDACȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 00I 2 LESI ADMINISTRAȚIA: Str. Brezoianu No. 6 Telefon 12 60I 6 8»Afel A Vineri, 1 ianuarie 1926 O declarație sinceră Un ziarist care colaborează de mult timp la „L’Indépendance Roumaine“ și care îngrijește astăzi de revista franceza a d-lui I. T. Florescu, d. Olimp Or. Ioan, aduce un mare serviciu naivilor cari mai cred în fraseologia de ocasie a liberalilor, vădind în numărul festiv al acestei din urmă publicații gradul cel adevărat al acestui partid cu originile așa de roșu democratice. V. Ioan observa ca România are un regim special de care poate fi mulțumită pentru că și țara veche e tot nouă și la vrîsta ei ce nu se poate trece . Acest regim îl definește ușor: nici dictatură, nici democrație, ci alegerea de Suveran a cui poate „face“ alegerile. Și acesta le face, spune tot d, loan, cu administrația și, la nevoie, și cu armata. D-sa nu recomandă și țerior civilisate, pentru care scrie, acest sistem, dar nu dă deplina asigurare ca noi n'avem de ce să ne plingem, că avem tocmai ceia ce ne trebuie. Ar fi bun însă directorul revistei, care a fost ministru de Justiție, să nu spuie ce crede personal despre aceasta declarație sincera ? N. IORGA Politica cea bună de C. CIHODARIU Larousse în dicționarul său definește politica : „arta de a guverna un Stat“. Teoretic este desigur o bună definiție. Dacă însă Larousse s’ar fi nascut în tara românească și ar fi trăit numai aci, este probabil ca ar fi dat politicei o altă definiție si ar fi spus s. ex. că politica este arta de a te ridica prin intrigă și calomnie, sau prin măgulirea fară măsură a sentimentelor și intereselor josnice ale masselor“. sau că ..este arta de a te îmbogăți punând la contribuție averile Statului“ definiție care incontestabil s’ar fi potrivit mai bine cu starea de lucruri de aci. Dar în fine să nu fim răutăcioși (?) și să nu pierdem din vedere că definiția teoretică este idealul acut, $i ca idealismul in politica este farul care luminează calea, pe care trebue să meargă automobilul politic. Să examinăm deci în lumina acestui far, care ar trebui să fie calea de urmat. . In acest scop o scurtă privire asupra situației actuale a tarei noastre sub raportul national, economico-financiar si moral este absolut necesară. Am reușit prin jertfele noastre a tuturora, prin jertfa sângelui celor 800.000 eroi căzuți în războiul cel mare stabitati si de un bust dram de noroc să reunim într'un mănunchiu toate provinciile românești și să realizăm aceea ce consideram numai ca un ideal depărtat: România Mare. A reuni nu înseamnă însă si a contopi. Contopirea este o operatie, care cere meșteșug și oarecare timp și nu este de nici un Interes să ascundem să sudarea nu a ajuns la gradul de a putea resista încercărilor de deslipire ale dușmanilor noștri. Acești dușmani fie că se cheamă ei Ruși. Unguriiiau Bulgari, nu așteaptă, este sigur, decât momentul propice ca să intre în acțiune. Nu voesc să judec cu o patimă Și să spun că nu s’a făcut nimic, sau mai bine zis că nu s’a încercat să se facă ceva în această direcție. Dar tot fără părtenire trebue să recunoaștem că s’au făcut multe lucruri ca să nu-i apropiem pe frații noștri din provinciile reunite și chiar să-i depărtăm. Au trecut șapte ani de la război, suficient timp ca să se vadă măcar o tendință de îmbunătățire in toate ramurile. Și mă întreb s: unde este administrația aceea că, care să impună respectul de țaritate fraților noștri ardeleni »5 basarabeni ? Amintirea unor veri, cele mai brutale, mai nebuni rușinate, mai hotesti alegeri, cari s’au făcut vreodată la noi si pe si cari guvernanții actuali cu o inconștientă criminală se par gata să se reediteze ? rechizitivle forțate, cari si azi dăinuesc abuzuri si jafuri administrative culminând cu aducerea la parchet până și a inspectorilor administrativi , chiar și a subsecretarilor de Stat? Cari sunt măsurile luate după șapte ani de frământări din car să reiasă o tendință de așezare temeinică economico-financiară ? Nu s’a ajuns încă la o concepție de Stat, care să servească de bază a refacerei tărei noastre. Taxele de export asupra produselor tărei s. ex. n’au făcut parte din o concepție politică, ci au fost numai expediente pentru crearea de resurse financiare, și cari prin nechibzuita lor aplicare ne-au adus mai mult rău, căci au comprimat producția și în unele cazuri au deviat-o de la calea ei naturală. Iar în ce privește chestia financiară, cine ar putea să ne spună precis, dacă d. ministru de finanțe știe el singur încotro politica guvernului se îndreaptă, spre a revalorizare a leului sau spre o stabilizare a lui, merită fără îndoială cel mai mare premiu. In timpul acesta curente protivnice consolidarea tărei animate pe sub mână de politiciani nesățioși de putere viu să îngroașe norii încărcați ai politicei românești. Căci după cum bine zice Gustave le Bon în „Psychologie des temps nouveaux“ „politiciaei caută numai să placă, iar nu să instruiască“. De aiccea datoria unui partid cu răspundere și preocupat numai de binele obștesc este de a reforma complect politica trecutului. Numai o schimbare radicală a acestei politici ar putea justifica existența altui partid de guvernământ decât cel liberal; numai o fază nouă a politicei, în care respectul legei, al dreptăței, al cinstei să nu mai fie vorbe goale ci reaități văzute, mai poate reda încrederea maselor dezorientate astăzi. Aceasta este politica cea bună. Guvernarea liberală este incontestabil pe sfârșite. Chestiunea deci se pune acum fatal si cu toată puterea. Am convingerea fermă că partidul National, partid de ordine, produs al unanimei dorintl a tărei, închegat cu multe jertfe isvorâte din conștiința înaltei sale misiuni istorice, va sti si va avea puterea ca să aducă tărei acea politică nouă atât de dorită de întreaga suflare românească. Íurie uru: 1926 O nesfâșită bucurie a cuprins România întregită. Nu ne aflăm numai in pragul unui An Nou, in care omenirea își pune speranțe, făgăduitor de mai bine și de mai frumos. Anul 1926 reprezintă și altceva.... Indicerea existenței legale a unui guvern căruia dacă nu-i discutăm noi intențiunile, — îi cunoaștem bine mijloacele, și scopurile. Cu disprețuirea tuturor drepturilor, regimul care se duce să se scufunde în uitare după ce a deslănțuit teroarea și a recoltat ura, — a pus totdeauna ca paravan, interesele obștești, — și a salvat mereu numai pe cele de partid. Chemat să restabilească drumul drept al țărei, el î-a condus destinele numai in funcția beneficiilor de gașcă, și în serviciul atotputerniciei de tagmă primejdioasă prin fățarnice metode... Cu atât mai neînfrântă se așează încrederea țarei în făgăduitorul an care pornește. Poate după această ultimă experiență politică, nefericita în ansamblul ei, pentru binele public,— partidul liberal va înțelege bucuria obștească cu care primește o țară intreagă, un an care începe odată cu sfârșitul unei guvernări.... Convingerea noastră este că nu va dăinui prea mult rătăcirea trufașe a unora, cari se cred tiranii de drept ai unui popor bun și cuminte asc Ca flM8* fele creatoare și constructive, sunt destinate unei temeinice și sănătoase o* acesit âercur«*, cisre om»«’ ază. In această credință, urăm tuturor celor buni, să vadă România Mare, acolo unde trebue să o ducă strălucita ei menire. tndoelile noastre sunt trădători cari ne fac să pierdem binele pe care l-am putea face, oorindu-ne de a-l încerca. W. SHAKESPEARE. mm $ - ropuri POLITICE anelienii americani au trimes felicitare telegrafică d-lui Vintilă Brătianu. Ca o urmare a acestei amabilități internaționale, d. Vintilă Brătianu s'a hotărât să facă un gest de reciproprocitate. D-sa a comandat trei costume de „Pierroți“ și trei măști cu nas burbonic... Și împreună cu domnii N. P. Ștefănescu și Traian Lalescu, se va duce să facă vizite în serile de Purim.. . Oficiosul d-lui general vorbește mișcat de „Răstignirea lui Iuda" Aluzia e destul de transparentă... și demisia d-lui Octavian Goga, irevocabilă. . Viitorul se laudă că excedentul d-lui Vintilă e de TREI MILIARDE... Independența, ziar liberal mai modest, îl reduce la TREI MILIOANE... Iar biefii salariați constată că excedentul nu face nici TREI PARALE. * DE ANUL NOU „NEAMUL ROMÂNESC” urează țărei un guvern cu grije de interesele ei superioare și cetitorilor noștri fericire și prosperitate. Sila externă. Din Washington vine știrea car;președintele Coolidge, de acord cu parlamentul, a hotărât să trimită delegat la Geneva, la lucrările pregătitoare ale conferinței dezarmării. Este un act de cea mai mare importanță în politica internațională îndreptată spre pace. Odată cu adeziunea la Curtea supremă de justiße de in flaga, partid parca Statelor Unite la străduințele pentru dezarmare, aduce mărturisirea revenirii Americei la opera ce interesează refacerea Europei. Faptul acesta trebue subliniat, și în sine este îmbucurător, fie că vor reuși, sau nu silințele depuse la Geneva pentru înfăptuirea dezarmării. Proectul acesta nu este nou. El a fost înscris încă în timpul conferinței de la Versailles, și este unul din scopurile Ligei Națiunilor. Dar statele care au subscris angajamentul moral de a dezarma, reducând astfel posibilitatea viitoarelor conflicte, au final să precizeze că înainte de a renunța la forța armată, fiecare stat va trebui să fi căpătat asigurări pentru siguranța sa. Pactul de la Locarno înseamnă, desigur, un important progres pe această cale. Dar până la ținta finală, mai lipsește mult. Pactul de la Locarno este până acum, un document platonic. Rămâne ca experiența să-i dovedească vigoarea. Apoi, să nu uităm că pactul de la Locarno este limitat. El asigură frontiera pe Rin, dar lasă deschisă problema siguranței în Europa centrală și orientală, cum și în Balcani. De-abia când garanțiile de siguranță se vor fi întins în aceste regiuni amenințate, se va putea vorbi cu temeiu de dezarmare. Până atunci, care țară ar avea dreptul să renunțe la propriile mijloace de apărare ? Oe pretutindeni Jocuri olimpice de cocoși Moscova. (Ceps). — lutrura tocai din periferia Leningradului miliția a descoperit o distracție oprită care era practicată de cetățeni fostei capitale. In zilele de sărbătoare pe la orele 1 se aduinau aci toți amatorii luptelor de cocoși. Intri o mică curte înconjurată cu un gard înalt, proprietaru’ a organizat o arenă de luptă a cocoslor, împrejmuită de un năvod. Acias* tabita de oarece foi5 £ tiO?î pun mari mășaguri, așteptând triumful cocoșului favorit. Șeful și martorii hotărâse cine pierde și cine câștiga. Șampionul de grea atletică era un cocoș roș supranumit „Otoman“. Organizatorii luptelor de cocoși cât și spectatorii au fost foarte frumos poftiți la parchet. Sovietele și Crăciunul Un decret al comisarilor poporului a hotftrît că zilele de 25 și 220. Decembrie, sunt zile de odihnă pentru toată Rusia. Au lucratt, numnai funcționarii de un telefon, telegraf, serviciul apelor, electricității, tramvaelor, fiind plătiți cu leafa dublă. Decretul n’a pomenit însă cuvântul Crăciun. Tot fără să se pomenească numele Sfintelor Sărbători, s’au împărțit copiilor din orfelinatele sovietice cărți și pamflete ridiculizând religia creștină. Asemenea cărți, de literatură anti-religioasă, în număr considerabil, au fost împărțite tineretului și copiilor din toată Rusia comunistă, prin îngrijirea lui Lunaeiarsky, comisarul poporului pentru instrucția publică. Un film pentru franc Membrii Asociatioanei profesionale ai presei cinematografice din Franța, reuniți în adunare generală, și convinși fiind că cinematograful cate interveni în mod utilentru ridicarea francului -au decis în unanimitate să ceară caselor editoare și tuturor directorilor corporațiunilor de cinema ca să stabilească un film de propagandă. Acest film urmează să fie făcut de acord cu ministerul de finanțe, însă fără să care nimic pe stat. Prin el inițiatorii înțeleg să facă o vie propagandă cu scopul de a îndemna publicul să subscrie în mod voluntar pentru adunarea fondurilor, cu care să se poată ameliora starea finanțelor franceze. Un mănunchi sărac de flori minei-, noase, de,foiță ofilită și ieftină, flori pe mormântul ambuii trecut la veșnicie, flori de întâmpinare a anului ce se naște din neant. Purtat de mânuțe degerate de copii nevoiași, buchetul multicolor late pe umerii trecătorilor tactul unui cântec a cărui naivitate înveselește și trezește speranțe de culcarea florilor. Urarea copilașilor nu poate fi întinată de alt interes decât de dorința unui gologan, — urarea fiorilor mincinoase nu poate fi astfel derât plină de sinceritate. Sorcova-vesela, — dorește ori și cui să trăiască și să ‘mbdtronească, ca un măr, ca un păr, ca un fir de trandfair; — sorcova mângâie pe oricine cu dorința să-l mângâie și la anul și la mulți ani. In lipsa unor flori, sorcovele, multe-multe, atâtea câți copilași nevoiași sunt, înfloresc străzile, le împodobesc așa cum se cuvine unei zile mari de sărbătoare. Și la fiecare pas urarea lor îți mai colorează în roz un gând din cele cenușii. Și în fiecare cupă îți doresc să trăești ca un fir de trandafir, la anul și la mulți ani. In florile de foiță ofilită, mai bune decât orice floare de stil, strecoară în suflete și în gânduri, dorința și speranța împlinirei urărei cântate de vocile șovăelnice ale copilașilor sărmani cari dau atât de ieftin nădejdi de bine pentru un an întreg. Să lăsăm deci sorcovelor să spue tuturor aceea ce le dorim și nai, ca un fir de trandafir. La anul și la mulți ani ANUL POLITIC 1925 de D. D. R. IOANIȚESCU Anul 1925 înregistrează din punct de vedere politic evenimente foarte importante care sunt demne de reîmprospătat, — pentru ca din ele să tragem concluzii politice pe anul care urmează: — 1926. La începutul anului expirat, guvernul liberal se simțea încă tare pentru că se afla în fața unei opoziții dezbinate. Partidele din opoziție se dușmaneau între ele. Nu se întrevedea nici o posibilitate de apropiere. Singura înțelegere care făcuse efect era fuziunea Partidului Naționalist al marelui profesor N. Iorga, cu Partidul Poporului grupat în jurul distinsului om de stat d. C. Argetoianu. Lipsea însă apropierea de celelalte două partide puternice și de reală democrație — Partidul Național de sub conducerea d-lui Iuliu Mimia și Partidul Țărănesc. Spiritul creator al d-lui C. Argetoianu ne-a dat fuziunea cu cel dintâi. Așa a apărut puternicul organism, având ramificații politice în toate cele 77 de județe: PARTIDUL NAȚIONAL de sub conducerea a două mari personalități: N. IORGA și IULIU MANIU. Simțimintele curat democratice ca și lupta contra tiraniei liberale au făcut pe prezidenții noștri d-nii N. Iorga și Iuliu Maniu să ne dea înțelegerea dintre Partidul Național și Partidul Țărănesc cu obiectiv determinat. DARAMAREA NEFASTULUI REGIM LIBERAL. A contribuit mult la aceasta și sentimentul de mândrie al fruntașilor țărăniști, a grav ultragiat prin lovirea lui Pantelimon I Talippa, Imnul fru« staș basarabean, a oman !: Y« 3iW ns> înot» * țâ? taie, — în Parlament și î„ a-J* Opoziția-Unida&î .rTStrat saccase formilor A ° prit torei,tul legițitor dăugata libertătea adda”:® 1..*TM*0! precore* ' titue „mo^“®*1^® ?are const publice“, — libertăților J cu Banca Națilne* convenția stitue „MORMAWa care conTIEI NAȚIONAL*1* ECONOM prin excluderea loate- decât a poziției. Ne reamintirb?or oc fost excluși cu încălcare au I grantă a regulamentului/ia 1 C. ARGETOIANU, V. Milj GEARU, VICTOR MOLDOVANU, AL. RAUTU, DIACONESCU etc. etc. Pentru excluderea subsemnatului, a fost nevoe și de... un fals al vice-președintelui Camerii, fals dovedit cu însăși procesele verbale ale biroului și cu stenogramele stenografilor, cu ocazia discursului așa zis de apărare, — pe când in realitate era un discurs de acuzare a guvernului fraudelor și furtului de urne. Adevăratul triumf al Opoziției Unite a culminat ln duelul N. Iorga — I. C. Brătianu cu ocazia discuțiunei, agresiune de la Zgurița contra deputatului Halippa. Mândria trufașă a sfinxului dela Florica a fost înfrântă de resursele nesfârșite ale marelui român, Profesorul N. Iorga. Rând pe rând zburau una câte una, penele cu care pe nedrept se împodobise castelanul dela Florica“. Prin vocea lui N. Iorga vorbea nu numai Basarabia ultragiată dar mai ales durerea intregei țări care gemea sub jugul tiraniei întronată de dinastia Brătianu. Democrația română a avut o zi fericită, ea a fost complect satisfăcută prin măestria ei care a fost executat primul ministru, șeful dinastiei Bratianu. Un punct tot atât de culminant a atins opoziția in momentul când d. Iuliu Maniu a rostit un mare discurs la votarea legii administrative. El va rămâne un catechism al vremurilor, de felul cum trebue să fie administrată țara românească renovată și mărită prin războiul mondial. Nu putem ignora nici impetuasele atacuri ale d-lui dr. N. Lupu, — această energie fără seamăn, — care zile întregi a ținut Încordată atenția Camerii, în momentul în care poemul liberal excludeau câte unul pe deputații reieî. Numai datorită l a‘ care o reprezenta nntă, — sesiunea tpptei merit s’a închis ooubtice‘ într’o atmosferă de revoltă a foposit afară succes eziția Uniari diatele cer semenp.m fe la cate * grM^00 " " l*?*9 raasta ocazie *■"2L«arbît. ir,linta^ celor două partide și sa fixat programul de lupta comună. A fost cea o» ai mare manifestație cetătevia-odata Capitala. m?A,. imPortant evtni- 11 tLS ° ii,ÎC care treb«e amin ÎÎ*totl?una raDiâne VICTORJ.^ 7-t^P??1?IEI UNITE OCAZIA ALEGERILOR PlTivr. ■RU CAMERILE AGRICOLE. !“aîf ® bătălie care s’a întiins în timpul vacanței când avernul se bizuia pe lipsa untașilor adversari, _ Opoiția-Unită înzestrată numai 1 “țJJJ ?!“a «ara totdeau» ii».!0«1« UU,a0atoare, dorul * libertate și democrație, — P«tut smulge 42 de județe TM ul numai 23, și miiui ii Uescam numai 4. Ut mândresc, și cu oarecare toate modestie trebue să da SfeSWi Madgearu ~ slab semrănist. Nu off?®* mc!’ V. tă cita în anali ^«nîaș fă succes electoral» poabil ca cel susținut*1*^88 m Unită în August !!a ÎJnnda« DECIS IN ULTIMA Sița TA CA LIBERALII TRA SA PLECE DE LA GUV* — ȘI AVERESCANII NU lv (Continuare în pagina II-a) Privind lumea Cronică de Anul Nou REVOLUȚIA turcă, ia forme bizare, să schimbe hainele _ contribuabililor... Ü Multimila fanalizate încep să adore cu desbracă pur și simplu... Că „formele mima fesul. Ele sunt în stare să se sacrifice și în numele papucilor, — deopotrivă de tradițional. Dar republica turcă nu înțelese să cedeze.. De la papuci până la fel, — Mustafa Kemal pretinde Înlocuirea îmbrăcămintei mahomedanilor și sexului contrariu, abea emancipat de legislața de fer a profetului și a succesorilor săi... Trupe turcești pornesc mereu din cazărmile Bosforului spre Trebizonda, spre Sivas, spre Erzerum, și !n atâtea alte centre, unde chestia veșmintelor, preocupă mai mult desp Irak-ul, Mossiá-ul și alte podoabe islamice..» Pornesc să potolească indignarea musulmanilor, cari nu înțeleg ca progresul să înceapă prin înlocuirea fesului cu banalele pălării de fetru, și cu expulzarea șalvarilor cari au fost cândva, aducătorii de noroc ai Semifemei. Să mă erte cel cari,—deși e vorba de fes,—s’ar simți cu musca pe căciulă... Găsesc însă ofensiva tradiționaletă a turcilor, puțin exagerat.* La noi, guvernanții nu nu mărginesc se respectă, că d. perceptor rămâne în cei mai buni termeni cu bietul biric român, căruia i-a vândut la repezeală garderoba... și restul, că omul se allege cu o rară colecție de citații, prestații și somații, dar cu deficite serioase chiar la albituri, — este sigur... Și tot atât de sigur este că toate astea oferă motive temeinice pentru o rezistență măcar pasivă... Pe când nervozitatea otomană se manifestă, pentru mici schimbări de culoare, de formă și de tradiție... DE GE am început cu o chestie turcească ? Sa va vedea, curând. Așa a început de-acum patru ani, și tot astfel o duce și d. Viatcă Bratianu, politica d-sale... Turcește. Acum, după afita amar de vreme, d ministru re finanțe trîmete ziarelor lungi coloane de sfaturi... pentru slujba^i învățându-î cum să... calculeze sporurile. Mă rog, — dar d. Lalescu, șeful ecli în brumul pus I« diagrame» « Vratilă Brătianu» A raportor, n’au «vot timpul să fixeze sporurile ? Și lasă fiecărui slujbaș, grija să vadă ce-i plătește statul... Idea e ingenioasă, dintr’un punct de vedere. Gând bietul subșef va vedea ceva, cât dă în atâtea locuri, și cum bate vântul prin indemnizațit. Leafă, primă, sporuri și celelalte, — când va vedea în sfârșit cât nu-i mai rămâne din bruma oficială, atunci.. Atunci d. Vintilă îi va spune ! — Ce să-ți fac domnule ? De ce nu -ai calculat bine sporul ? Eu te-am învățat... Te privește, dacă n’ai ideea de aritmetică financiară! * O SCENA, care putea să fie mult mai interesantă, dacă d. primaru’ar real fi plimbat pe strada Sărindar o splendidă jucărie electrică pentru... topul zăpezei. Pe strada... Un camion, tras cu greu de șease cal zdraveni... Roatele din dreapta se urcă deodată pe un trotuar, de-acolo pe tal spaid ®r de cărămizi și... Și pe zăpada sclipitoare, se rostogolesc câteva zeci de lăzi fragile, și generoase. Ele aruncă pe albul imaculat, — așa ar fi trebuit să fie zăpada, domnule Costinescu ! — o puzderie de mandarine. Atâta vară timpurie, meridională, parfumată... risipită pe covorul sclipitor alernei așezate... Cât soare cald și dulce, presărat detr’un accident vehicular, pe o stradă baricadată de troent... # VORBEAM de minunata jucărie pe care d. dr. Costinescu a plimbat-o, cu concursul benevol al curiozității populare, admirativă și spirituală... Un motor pornit cu electricitate... Și o tavă, — dacă nu un cuptor improvizat, — pe care se azvârlea zăpada... Un tub lasă să se scurgă apa, — de o potabilitate mijlocie, — rezultată din severa operație la care fusese supusă biata zăpadă... Mașina de topii s’a plimbat în sus și’n jos pe strada Sărindar. Văzând însă că n’ajung, nici puterile- proprii, nici bunăvoința edeilor, n’ajung să prihdfidească cele două movifire de omăt. sa retras în cercul intim al jucăriilor... Și a rămas cu o etichetă pe care fantezia populară a scris: „MAȘINA DE PRĂJIT ZAPADA" * UN MAJORITAR, vechi și asiduu liberal, perora indignat, la o masă... — S’a închis Parlamentul. Așii* ați voit. Pofta. De trei săptămâni îmi pierd vremea. N’am uimite d* făcu*. Acasă nu mă duc că mă iau la rost alegători. Atei, — sărbătorite astea mă sufocă. Chircanescu a închis șî frizerite. M’aș fi tun« die trei ori pe zî, decât să hoinăresc de cote până cote fără noimă și fără rost, și sub imperiul acestei furi, majoritarul începu să treacă dintr’o mână la alta, niște mătănii albe, mărunte, su»ürulte... Avea un pura» take*. frământa furios ! Straf b8e 1 Ar* bHi )RHfl — Dl tot mai crede că .votează ! Majoritarul zâmbi... — Ce naivi sunteți ! Eu, eu mă mir de fel, ca voi... Și sunt del* provincie. Dacă ați ști câte buzunare plin« are Inculeț, și Nistori, și Tancred... Șî alții... Naivilor î n i. D. CHIRCULESCU antorul repausului duminical, — a reușit să facă o lege și un regulament ale căror forme ultime n’au putut încă să se fixeze... Delegații peste delegații, doleanțe foarte justificate, interese de lucrători în conflict cu interese patronate, au sfârșit prin a transforma legea intr’un fel de oficios al Bablonului.. Așa încât să nu surprindă următoarea scenă, care ar putea să fie autentică: — A Ho ! Ministerul Muncii ? Vreau să vorbesc cu A ministru. — Poftim, D. ministru * la telefon. — Salut Excelență. Aci ziaristul Icsutescu. V’aș ruga... o informație.... — Cu plăcere, cu plăcere! — răspunde baritonal* vocea excelenței — Excelață, e ajunul Anului Nou. Vi rog, când începi repausul, astăzi Joi? — La birturi, e descis până la 9. La bodegi, tolerez până la 7. La bărbieri, 3. La partenerii, ora 10. La cofetării 8, «roftorli 4, taximetre 8, băcăci 11. — Excetență, dar noaptea ? — Tot închis. Bine Excelență, dar dacă... * ÍMH * uategor^l., amenrt «I pușcărie. — Excelență se deschid totuși.. — Imposibil. Proces verbal, și dra* cu l’a luat. Nu admit ulei o excepție. — Și cu toate acestea... — Degeaba. Nu fac concesii. Sunt turc. Noaptea asta, e tot înclina. E categoric. — Dar se deschid... Cerurile. Excelență... * te * • ’ • ® • i * ' • I Ministrul a rămas tablou... S’a mai auzit la aparat doar atât: — Ai dreptate... Să-mi aduci aminte când se redeschide Camera... Ah! modificării« astea... * SE SPUNE că d. Vîntilă Brătianu trace nopți îngrozitoare, de când cu revalorizarea, devalorizarea și stabilizarea monetară. Nu doarme omuL Fel de fel de idei urâte îi tulbură liniștea. Orice zgomot îl înspăimână».... Intr’o noapte, șoapte ciudate, și țipete stridente, se auzeau. D. Vintilă Brătianu se înspăimântă. Și sună să vie d. Antoniu, șeful de cabinet — Auzi ? .E grozav ! Auzi ? Șeful de cabinet e un băiat curajgios. Oricum insă, nu e glumă să auzi plânsete misterioase, chiar din curțile vecine. ____________ (Continuare în nastia) *