Neamul Românesc, iunie 1927 (Anul 22, nr. 56-71)
1927-06-10 / nr. 59
I Director N. IORGA Prim-Redactor N. GEORGESCU 1 Vineri, 10 Iunie 1927 ANUL AL XXII-lea No. 5S REDACȚIA ■ Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. I 3 LEI I ADMINISTRAȚIA I Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12 60 I.U.I Din cuvântarea d-lui H. Iorga La delegația permanentă a Partidului Național La adunarea delegației perma- știință oficială despre aceasta, nente a Partidului Național de ort, 8 lume, d. prof. N. Iorga, președintele Partidului, a ținut o importantă cuvântare, din care publicăm următoarele: Sper că toți de fată continuă a fi legați de partid. Acei cari ar avea hotărâri luate în altă parte sunt rugați să ne lase singuri. Fiindcă mi s-a adus învinuirea că ași fi servit rău interesele partidului nostru neconsimțind să intru în ministerul prezidat de d. Barbu Știrbei, câteva lămuriri vor ajunge pentru a înlătura o asemenea judecată. E o greșeală să se creadă că Regele a fost părtinitorul continuu al partidului liberal. Cu tot atât de puțină dreptate s-a zis aceasta și de regele Carol. Amintirile mele îmi spun că un guvern național a fost nu odată în intențiile Suveranului. UN GUVERN NAȚIONAL A MAI FOST CERUT Nu voiu uita că, la suirea Sa pe tron, persoana ce-i stătea mai aproape mi-a trimis o scrisoare prin care se anunța o eră nouă la care toți trebuia să ajutăm, și eu nu în rândul cel din urmă. La Iași guvernul național a fost din nou dorit. Intrarea în minister a lui Take Ionescu era o realizare parțială a acestei dorinți. S’a încercat în iulie 1917, să se facă um guvern pur liberal, contra părerii șefilor de misiuni aliate și poate am contribuit și eu să nu se facă această greșeală. După victorie, Regele s’a arătat din nou dispus a face un guvern de mai multe partide. D. I. C. Brătianu mi-a oferit atunci ca unui politician isolat și fără nici o valoare reală un minister fără portofoliu, pe care eu, care mai refuzasem de trei ori în timpul răsboiului, nu l-am putut considera decât ca un firesc sentiment de jignire. Când întâia guvernare a generalului Averescu, care a fost rea, a trebuit să cadă, nu fără concursul meu, călduros solicitat și de d. I. C. Brătianu și de d. Barbu Știrbei, era vorba din nou de ministerul național și, dacă nu s-a făcut, a fost, de formă, pentru încă trei locuri de senatori cerute de partidul național român al ardelenilor. Până la jurământul noilor miniștri liberali plană încă ideia regală a ministerului național, la care, angajat prin cuvântul meu față de ardeleni, n’am putut să particip. La căderea liberalilor, acum un an, când am fost trimis să spun Suveranului că trebuie să fiu sacrificat d-lui Maniu, mi s’a comunicat dorința unui minister al partidelor care biruiseră pe d. Brătianu, care firește nu mai putea să intre în socoteală. Dacă nu mi se dădea o listă de tovărășie cu țărăniștii pe care aceștia n’au recunoscut-o ca ieșită dintr'o înțelegere cu ei, poate că nu d- Averescu ar fi format guvernul. Adaug că de a doua zi d-sa putea să înjghebe un guvern național, pe care nu l-a vrut. La capătul guvernării generalului, ministrul Palatului mi-a comunicat dorința Maiestății Sale de a se face un guvern național, adăugând că sunt rugat să ajut întru aceasta pe d. Averescu însuși. Am făcut-o întocmai. Și am declamat public că sunt gata să particip la un guvern de durată în care să stea alături oameni veazi să nu se urască între ei. Dar peste câteva zile în locul guvernului național a răsărit fiu simplu birou electoral trecător și cu oameni cari nu se sț pot iubi între sine, nici lucra împreună. Era oare acelaș lucru?i , PENTRU CE AM REFUZAT SA I PARTICIP LA GUVERN Am refuzat să particip la dânsul; nimic mai natural. i N’am fost înștiințat de schimbarea complectă a intențiilor Suveranului, nici de persoana căreia i se atribuia misiunea de a forma ministerul. Am dat-o la telefon dela generalul Herescu, și -am împărtășit rarea. Noaptea, ministrul formă, și n’aveam nici o, alții o aveau de o săptămână. D. ministru al Palatului nu făcuse nici un nou demers și nu-mi ceruse în numele Majestății Sale vreun concurs pentru noua formație. Am aflat a doua zi prin prefectul Poliției că șeful guvernului vrea să mă vadă. Amintindu-i că relații de o prietenie care au durat douăzeci și cinci de ani fuseseră rupte în circumstanțe pe care nu vreau să le amintesc, l-am rugat să-i comunice, în caz de ofertă un au hotărât și definitiv. Am preferat să nu am ocazia de ai repeta direct d-lui Barbu Știrbei. D-sa putea înțelege că, odată ce în Ianuar primisem la Paris mărturisiri asupra căror nu mă pot rosti, nu mă puteam așeza lângă acela care provocase în mare parte actul din & ianuar 1926. Nu pot avea un obraz, la Paris, și altul aici. Și oare n’aveam asentimentul călduros al d-voastră, al tuturora, pentru gestul meu de atuncea ? Declarația guvernului mi-a arătat că văzusem just. Oferta de colaborare însemna înainte de toate raliarea mea la o politică pe care am combătut-o Cum puteam,—considerând conștiința amicilor mei ca inferioară conștiinței mele — să deleg un represintant — căci o conversație cu unul din miniștri m’a convins că de atâta era vorba — într’un minister care avea drept misiune să consolideze ceia ce eu am combătut ? Dar, mă veți întreba, dacă ar fi fost um minister în adevăr național, m’ar fi oprit să-l ajut cine știe ce antipatii personale ? Țin să vă spun că, pentru a satisface dorința câte unuia dintre d-voastră, am făcut, printr’un prieten comun, să se cerceteze și sentimentele șefului partidului liberal faă de mine și de partidul nostru. Răspunsul a fost absolut resatisfăcător. Din partea altora, a partidului d-lui Maniu, printr’o persoană poate neautorizată, ni s’au făcut oarecare propuneri care au început, delicat, cu axioma că supt raportul electoral noi suntem una la sută, iar domniile lor nouăzeci și nouă-Fără precizări, șeful partidului poporului mi-a făcut o ofertă de colaborare electorală, la care chiar astăzi avem să răspundem. Cu o doctrină de naționalism cultural, cu care încă nu s’au deprins alte partide, am ridicat un steag de politică onestă și morală. Să-l închinoaze în zilele când politicianismul, gata la toate dușmăniile și, a doua zi, la toate imperecherile, e mai cinic decât oricând ? S’a luptat de ani de zile pentru acest crez. Și unii zic, fără nici un folos. Să fie așa? Dar azi sunt oare hotarele României și așezămintele ei aceleași ca pe vremea când am format partidul naționalist-democrat ? Și ce e azi realitate n’a fost în programele noastre ? Și e aceasta mai puțin decît satisfacerea unui număr de interese și de ambiții personale ? Ajunsesem, cu cîtă greutate , a da o conștiință colegiilor de sus, mai ales colegiului al II-lea. Ce s’a făcut atunci ? VOTUL UNIVERSAL Partidul liberal a aruncat ideia votului universal. Odată, la d. I. C. Brătianu acasă, mi se oferea, la 1913, rolul pe care Kogălniceanu l’avuse lângă tatăl său. Am cerut o înțelegere biblică, și mi s’a refuzat. Dar, discutînd programul apropiatelor reforme, eu care eram în domeniul agrar, pentru o stare de transiție, țăranul colaborînd un număr de ani cu proprietarul în vederea unei exproprieri fără pagube pentru avuția și producția națională, socoteau că e mai bine ca fiecare categorie socială să voteze deosebit, numărul de parlamentari corespunzînd valorii sale de muncă și conducere. In loc de aceasta, începătoarea independență politică s’a înecat în nepregătirea masselor care au fost apoi lăsate în nepregătire pentru a ceda mai ușor ispitelor demagogiei și brutalității guvernanților. Ori de această piedică pusă in calea operei noastre de educație politică sunt eu vinovat ? NOUA LEGE ELECTORALA N’a ajuns atîta. Ne reculeseserăm, și munca noastră mergea intensiv în adincul mulțimilor de la țară, iată însă că o lege electorală aruncată de d .I. la Brătanu la plecarea d-sale în 19S6, desființează orice muncă locală și, impunând votul pe țară, dă o zdrobitoare superioritate a celor cari, ori au bani mulți de cheltuitori nu cruță nimic din armele demagogiei. Nici pentru aceasta nu sunt vinovat. Desigur vremile sunt grele. Dar, cu cit politicianismul îndrăznește mai mult — și când a îndrăznit mai mult, în asociațiile și disociațiile lui, decît ezi ?, —, cu atât din excesul răului se robește ivirea binelui, prin revolta din lăuntrul tuturor sufletelor oneste. Cer să le solicităm și să le numărăm, luptând în orice condiții. Vom apuca vremea cînd noua conștiință se va manifesta. Trecutul poporului nostru dă dovada. PE VREMEA LUI BARBU ȘTIRBEI Bunicul actualului președinte de Consiliu, omonimul său, Barbu Știrbei, cel mai mare organizator în viața noastră politică de acum trei sferturi de veac și, în acelaș timp, un om absolut corect, cu o înaltă conștiință a datoriilor lui, făcea totuși o politică adesea împotriva cerințelor vremii noui. El avea cu dînsul trei sferturi din boerime, și trei oști străine: rusească, turcească, austriacă, l-au ocrotit cu drapelele lor. Pe vremea aceia cîțiva tineri mîncau în străinătate o pîne odată cu lacrimi și, uneori trădați și de ai lor, ei țineau strîns în inima lor până la moarte. Un drapel de viitor. Și iată că ei au învins: decenii întregi țara a fost cîrmuită de dinșih fie și după acea vrîstă de cincizeci de ani cînd nimeni nu mai e sigur pe zilele lui, așa încît ‘prietenii cari vreau să-l vîndă pot aștepta măcar să se încheie zilele lui. Dar și dacă nu învingeau, n’ar fi rămas fără.utere de recunoștință piatra de pe mormîntul lor. Nu e oare un mare păcat pentru urmașii acelor oameni statornica dușmănie față de cei cari, în necontenita stare de prigonire, au, azi, în sufletul lor România, mai curată de mine ? • * Cuvântarea d-lui prof. N. Iorga a fost însoțită de puternice și unanime aplauze ale celor prezenți. Refuzul de a ajuta guvernul nu e o crimă țeranul, și nu e nafta însăși ? Cînd d. Maniu a încheiat, fără știrea mea, pactul cu țerăniștii am rupt cu oare pentru că n’aș mai fi avut plăcerea de a vedea și mai departe pe cL Maniu prezidînd ședințele și decizînd chestiunile ? Nu oare pentru că numele și doctrina de clasă sînt pentru mine un păcat față de nație ? Un partid se poate forma însă în jurul unei doctrine și pentru folosirea unor metode. Așa ne-am format. Societatea românească ne-a cerut-o. CELE DOUA PARTIDE VECHI Erau atunci două partide, conduse de oameni eminamente respectabili. Nu ajungea atunci ministru orice îmbulzicios ! De uimire a fost când pe banca ministerială a apărut un Morun, un Orleanu, un Djuvara, cu Al. Constantinescu prieten cu frații Brătieni. De ce oare n'am intrat la liberali cu cari e Ct legată toată familia mea . De ce nu m’am raliat — decât doar pentru un discurs la Teatrul Liric, discurs fără a doua zi — la partidul conservator cu care aveam comună partea mea de sânge boeresc și concepția mea despre desvoltarea prin evoluție organică, nu prin revoluții pe baze de abstracții, a societăților omenești ? Pentru că și de o parte și de alta, la cei cari au rămas liberalii, la cei cari s’au împărțit, dând naștere la toate aventurile, conservatorii, era politicianism și imoralitatea favorului, câștigurilor, parvenirilor. Așa fiind, nu se poate face fărate clase ? Oare e la noi o clasă o crimă din cea mai precisă atitudine : refuzul de a ajuta un fragil guvern menit a dura ceva mai mult decât Târgul Moșilor în mijlocul căruia a fost creiat, și ignorarea intrigilor țesute de unele persoane, de la noi și de la alții, în jurul unor oferte fără garanții, care se ascund de mine tocmai fiindcă sunt lipsite de orice sinceritate ?. Dar de ce existăm noi, mă rog? Un partid poate exista pentru patru motive. Ori e o clientelă venind din ambiția, nesatisfăcută, a unui om. Dar crede cineva că, pe alte terenuri, n‘am obținut tot ce poate dori cineva ca reputație ? Am eu nevoe să atrag lume în jurul meu pentru a căpăta ce nu mi s-a dat până acum? Am sprijinit eu oare cu devotamentul meu, dinastia la Iași, ca să prezint conturi la București și să cer a fi plătit prin minister ? Dar eu n’am avut niciodată deșertăciunea situațiilor. Au fost vremuri când n’am făcut parte măcar din Cameră și întâia oară când am pătruns acolo era într-o vreme de crisă națională, eu având treizeci și șase de ani numărați. Am refuzat să mă presint la alegerile de supt ocupație ale lui Marghiloman. Am scăzut eu oare prin aceasta ? Și altă dată, tot supt Marghiloman când baioneta nu păzia numai urnele, ci le și umplea, n’am refuzat oferta lui Carp prin Filipescu de a mă presinta în balotagiu în Iași pentru a zdrobi pe Gheorghe Mârzescu, cel mai loial dintre conducătorii partidului liberal ? Dar liberalii înșiși nu rămăseseră cu patru deputați în Camera averescană, și nimeni nu s’a gândit să facă din aceasta un păcat șefului lor ? Dar nu rămăseseră supt regimul de unsprezece ani al lui Ion Brătianu atâția conservatori cât să înconjure o masă, și care a ucis aceasta partidul conservator ? Ce e această isterie a nerăbdării? CUM SE POATE FORMA .UN PARTID Un partid se poate forma în jurul unui dibaciu samsar care asigură locuri aderenților săi. Dar am chemat eu pe cineva în jurul meu ? Am reținut eu vre odată pe cine nu mă mai înțelegea ? Am făcut vre-o făgăduială ? Dacă e aici vreunul care s’o fi primit, să vorbească ! Dar, când am putut, acum șapte ani, n’a fost om de valoare de la noi care să nu fi fost pus, fără făgăduială prealabilă, la locul său. Un partid se poate înjgheba pentru a servi o clasă socială, numai una. Odată d. Mihalache mi propunea să mă pun în fruntea mișcării țărănești și să dau un partid de clasă. L-am refuzat. Dar nu e un păcat să se rupă Unitatea morală a unei nații amenințate și primejduite,? Și oare avem noi acte STEAGUL NOSTRU Partidul National de lub prezidenția d-lui N. Iorga, luând cunoștintă de schimbări , petrecut in viata politică, hotărăște, protestând împotriva unei legi electorale de sugrumare și a Lpse, guvernului national dorit și făgăduit de M. S Regele,la pârtie,pe la lupta electoral pentru a nu lăsa să se piardă soșirea morală pe care și-a câștigat-o și a delgat următorul comitet electoral spre a hotărît cu privire la colaborări papale și generate: G. TAȘCA, C. CIRODARIU, D. TONIA MUNTEANU-RAMNIC, N. BATZARIA, METEȘ, RAȘCANU (Bucovina), BOSNIEF-PARASCHIVESCU, I. SAN, GIORGIU, GR. VERICEANU. Guvernul cere se anunță Nu au trecut douăzeci și patru de ore de când d. președinte al noului consiliu de miniștri a expus programul irealizabil măcar în parte, al guvernului, și d. I. C. Brăteanu, inițiatorul antractului Știrbey, anunță sfârșitul ultimei surprize... La consfătuirea de la clubul liberal. d. Ion I. C. Brătianu a declarat că partidul liberal a plecat de la putere când au binevoit partizanii. Dar că niciodată nu a cerut guvernul, fără să nu îl capete... Și că îl revendică în aceste împrejurări. Nu se poate mai limpede. Nu se poate mai constituțional și mai categoric. Prerogativele Regelui se exercită de Suveran, în alegerea și revocarea sfetnicilor săi. Cu două ușoare excepții, Partidul liberal vine la guvern, când îl pretinde. Și nu pleacă decât cu învoirea celor în subordinea d-lui Ion I. C. Brătianu. In afară de aceste pasabile incursiuni ale omnipotenței d-lui Brătianu, in domeniile înaltelor prerogative, Coroana exercită cu tact și cu grije drepturile ei intangibile și indiscutabile pentru celelalte partide. * Dar dacă în adevăr d. Ion Brătianu reia când dorește frânele conducerei, e permisă o nedumerire . Care a fost rostul efemerei combinații a domnului Știrbey? Să facă alegeri libere? După numirile prefecților, și după ceia ce se cunoaște și de cei din urmă din cadrele electorilor liberali, libertatea alegătorilor rămâne o formulă ademenitoare... S’ar putea să permită un guvern de ordine, ca să iasă din urnele lipsite de simț politic, rezultate imposibile?... Mai rămânea o explicație, pentru ultima surpriză din cutia miraculoasă a d-lui Ionel Brătianu , îndulcirea raporturilor dintre partide. Compunerea guvernului Știrbey, vădește că onorabila preocupare a cabinetului provizoriu a fost și rămâne și ea un simplu deziderat. «U Prin categoricele deziderate ce s’au formulat ori de șeful partidului liberal, guvernul Știrbey va păstra rolul să prezideze alegerile. Va avea sau nu în el și pe reprezentanții partidului național-țărănesc, nu interesează. Curând, guvernul Brătianu va deveni o realitate. De astă dată șeful liberalilor nu exclude conlucrările sincere pentru opera de mâine. Se dorește, cu condiția sincerității și cu acea sa înțeleasă, ca sinceritatea să fie reciprocă. Pentru haosul de acum al politicei noastre, mărturisim că dorințele d-lui Ion I. C. Brătianu risipesc ceața și atenuează îngrijorările. N. G. DE PRESUTINDEN. O MARCA POȘTALA MODERNA Republica Salvador, situată la istmul Americei centrale, e o protectoare a modei părului scurt la femei Ca dovadă ea a emis de curând o serie de mărci poștale. Înfățișând în locul vignetei obișnuite o femee In costum modern, purtând părul scurt. Această siluetă e întovărășită de două flori de cafea cu inscripția în engleză și spaniolă: bună cafea“. (Ceps). ..Cea mai UN ORAȘ AL FILMULUI LA MOSCOVA 1n urma dezvoltării rapide a industriei filmelor rusești, a apărut nevoia de a înființa un oraș al filmului la Moscova. Mai tatău se vor construi noui clădiri pentru o fabrică de filme, centrală electrică, ateliere, garaj, etc In jurul acestor clădiri se va forma noul oraș după modelul celor americane. Sovetul Moscovei a oferit un teritoriu pe munții Vorobiev în apropierea de satul Potilichy Pentru acordarea construcțiilor a fost anunțat un concurs la care iau parte cei mai buni arhitect ruși, ingineri și specialiști de filme. Principala clădire a acestui oraș va fi fabrica de filme care va ocupa o suprafață de 4 mii metri p și atelierul în care vor putea fi executate 1 8 filme anual. Se va construi un mare bazin pentru a putea turna filme și sub apă. Instalațiile tehnice vor din cele mai moderne. (Ceps' f Lupta Ziarul ,,Cuvântul" anunță astăzi, că d. profesor N. Iorga, în urma despărțirei de d-sa a unui grup de amici politici, va rămâne singur, sau aproape singur. Și excelentul nostru confrate adaugă o serie întreagă de considerațiuni emoționante, în fața unor eventuale plecări a câtorva dintre luptătorii încercați ai Partidului Național. Realitățile ne obligă să risipim temerile sincere, care se desprind din frumoasele rânduri ale d-lui Pamfl Șeicaru. Dintre prietenii d-lui profesor N. Iorga, nu pleacă nici unul. Prietenii rămân toți și luptă mai departe. Regretăm bunăoară că. d. Șeicaru nu a putut să participe la înnălțătoarea ședință de ori a comitetului Partidului Național. Ar fi văzut și s’ar fi convins că profesorul N. Iorga a fost ovaționat mereu de toți amicii noștri. Că nu a fost nici o voce discordantă, dar nici una. Politica d-sale pe care o conduc numai imperativele morale și interesele supreme ale Torei, a găsit nu o aprobare protocolară, cu ea s’a solidarizat partidul întreg. Nici o ezitare, nici o reticență. Dar pentru că cunoaștem bucuria adâncă cu care aceste dovezi de solidaritate vor fi primite de toți prietenii noștri din partid și din afară de partid (în categoria ultimă credem că putem număra și pe excelenții confrați dela „Cuvântul"), vom vorbi și de alte manifestări privind pe d. N. Iorga și Partidul Național. Partidul nostru va da luptă în toate județele. Ni s’au propus colaborări în alegeri, pe cari comitetul electoral le discută. Dorim din tot sufletul să ne măsurăm puterile în alegeri libere și de a face apel deschis la conștiința națională în care profesorul N. Iorga și prietenii săi trag de un sfert de secol brazde adânci, brazde roditoare. O unanimitate de voință spre binele țarei. O neînfrântă și permanentă grije de datoriile unui partid și de îndatoririle unui conducător, — toate acestea le-ar fi desprins cu ușurință chiar adversarii noștri,— dacă ar fi putut privi desfășurarea liniștită a consfătuirilor noastre. Măguliți prin urmare de grija noastră mișcată a „Cuvântului", îl rugăm să creadă că în jurul d-lui profesor N. Iarga stau neclintiții Luptători entuziaști cari au dat și vor da și mai departe dovezile neîntrecutului lor spirit de jertfă, alături de măreția intelectuală și morală a d-lui Nicolae Iorga. G. Amnestie politică »» Cehoslovacia Praga. (Cehs). — Președintele republicei cehoslovace T. G. Masaryk acordat amnestie la toți acei ce au contravenit la legea pentru apărare republicei și au fost condamnați la nu mai mult de câncă închisoare. De amnistie se vor bucura și cei cari au fost condamnați pentru delicte de presă precum și cei cari s-au făcut vinovați de diferite ultragieri și cari au fost condamnați la cel mult o lună închisoare. ABONAMENTELE LA „NEAMUL ROMANESC“: Pe I An 500 Lei Pe 6 luni 250 Lei Pe I An (străin.) IGOR Lei D MASARYR Conferința Internațională a muncii Adopți a Bibli^ contra boalelor Geneva. (Rado). Singura chestiune care a dat loc anul acesta la prezentarea de ante-proecte și de recomandațiuni este aceea asigurărei muncitorilor contra boalelor. Ambele metode a convențiunilor și a recomandațiunilor, au fost reținute de B. I. M. după ce consultarea guvernelor a confirmat posibilitatea unei reglementări internaționale. Trei texte au fost pregătite de Birou : 1) un ante-proect de convențiune ,relativ la salariații industriei și a comerțului, la muncitorii la domeniu și la servitorii de casă 2) un ante-proect de convențiune relativ la salariații agriculturei. Ambele proecte sunt concepute pe acelaș plan identice în dispozițiunile ce propun ; ele nu diferă decât în enunțarea categoriilor de beneficiari. Ambele proecte debutează printr-o afirmațiune generală : „orice membru al organizațiunei internaționale a Muncii, care ratifică prezenta convențiune se angajează a institui asigurarea obligatorie pentru muncitorii salariați în condițiuni cel puțin echivalente acelora prevăzute pentru convențiune. Asigurații și patronii lor trebue să participe la constituirea asigurărei contra boalelor“. Articolele următoare se referă la beneficiarii asigurărei, la cotizații, la asistența medicală și la gestiunea asigurărei. DISCUȚIUNEA GENERALA Discuțiunea generală în comisiunea pentru studierea acestei chestiuni a durat trei zile asupra principiului asigurării obligatorii a muncitorilor contra boalelor. Decând toți delegații muncitori au insistat asupra asigurărei obligatorii, reprezentanții patronilor s'au pronunțat în mare majoritate pentru asigurarea facultativă. Reprezentantul patronal român, inginer Mircea, director, general al uniunei industriașilor, români, a exprimat părerea că conferința se întrunește nu numai pentru a asigura buna stare a ridicarilor. Pe de altă parte, deciziunile , prin urmare nu trebue înglobată in luare de conferință trebue să fie ast- asigurarea obligatorie Organizația-. fel ca guvernele să poată să le ratifice. Din aceste două puncte de vedere, d-sa a examinat dispozițiunile ante-proectului de convențiune. Aceste disposițiuni arată că asigurarea obligatorie contra boalelor se aplică muncitorilor și funcționarilor din întreprinderile industriale și comerciale, muncitorilor la domiciliu și servitorilor de casă. Proectul de recomandațiune prezentat de B. I. M., cere ca asigurarea în contra boalelor să se aplice la orice persoană care execută lucrări cu titlu profesional. S’ar putea crede că aceste două articole au fost redactate de două persoane din care una avea o preocupare economică, iar cealaltă o preocupare de ordin sindical. Nici munca servitorilor de casă, nici acea a muncitorilor la domiciliu, nu sunt lucrări executate cu titlu profesional. Muncitorii lg ’domiciliu lucrează a muncitorilor,dar și pentru în general cu bucata; aceasta este ia sumfimea ec^ori^a^Xdh^ afessA ei o muncă accesorie. nea patronală română este de părere că asigurarea obligatorie trebue să se aplice muncitorilor industriei și comerțului, și că toate celelalte categorii de salariați inclusiv servitorii de casă, ar trebui să beneficieze de asigurarea facultativă. Muncitorii străini ar putea să fie la asigurarea sub rezerva reciprocității între țări. Cu 33 voturi contra 18, comisiunea a adoptat art. 1 al ante-proectului de convențiune relativ la muncitori industriali, care proclamă principiul obligativității asgurării contra boalelor , iar art. 1 al anta* proectului de convențiune relativ la asigurarea obligatorie contra boalelor pentru muncitorii agriculturii. a fost adoptată cu 34 voturi contra 23. VOTUL