Neamul Românesc, iunie 1927 (Anul 22, nr. 56-71)

1927-06-10 / nr. 59

I Director N. IORGA Prim-Redactor N. GEORGESCU 1 Vineri, 10 Iunie 1927 ANUL AL XXI­I-lea No. 5S­ REDACȚIA ■ Str. Parlamentului No. 8 Telefon 12/60. I 3 LEI I ADMINISTRAȚIA I Str. Parlamentului No. 8 Tele­fon 12 60 I.U.I Din cuvântarea d-lui H. Iorga La delegația permanentă a Partidului Național La adunarea delegației perma- știință oficială despre aceasta, nente a Partidului Național de ort, 8 lume, d. prof. N. Iorga, președin­tele Partidului, a ținut o impor­tantă cuvântare, din care publi­căm următoarele: Sper că toți de fată continuă a fi legați de partid. Acei cari ar avea hotărâri luate în altă parte sunt rugați să ne lase singuri. Fiindcă mi s-a adus învinui­­rea că ași fi servit rău interese­le partidului nostru neconsim­­țind să intru în ministerul prezidat de d. Barbu Știrbei, câteva lămuriri vor ajunge pentru a înlătura o asemenea judecată. E o greșeală să se creadă că Regele a fost părtinitorul con­tinuu al­ partidului liberal. Cu tot atât de puțină dreptate s-a zis aceasta și de regele Carol. Amintirile mele îmi spun că un guvern național a fost nu odată în intențiile Suveranu­lui. UN GUVERN NAȚIONAL A MAI FOST CERUT Nu voiu uita că, la suirea Sa pe tron, persoana ce-i stătea mai aproape mi-a trimis o scri­soare prin care se anunța o eră nouă la care toți trebuia să ajutăm, și eu nu în rândul cel din urmă. La Iași guver­nul național a fost din nou do­rit. Intrarea în minister a lui Take Ionescu era o realizare parțială a acestei dorinți. S’a încercat în iulie 1917, să se fa­că um guvern pur liberal, con­tra părerii șefilor de misiuni aliate și poate am contribuit și eu să nu se facă această gre­șeală. După victorie, Regele s’a arătat din nou dispus a face un guvern de mai multe par­tide. D. I. C. Brătianu mi-a o­­ferit atunci ca unui politician isolat și fără nici o valoare reală un minister fără porto­foliu, pe care eu, care mai re­fuzasem de trei ori în timpul răsboiului, nu l-am putut con­sidera decât ca un firesc senti­ment de jignire. Când întâia guvernare a ge­neralului Averescu, care a fost rea, a trebuit să cadă, nu fără concursul meu, căldu­­ros solicitat și de d. I. C. Bră­tianu și de d. Barbu Știrbei, era vorba din nou de ministe­rul național și, dacă nu s-a fă­cut, a fost, de formă, pentru încă trei locuri de senatori ce­rute de partidul național ro­mân al ardelenilor. Până la jurământul noilor miniștri li­berali plană încă ideia regală a ministerului național, la ca­re, angajat prin cuvântul meu față de ardeleni, n’am putut să particip. La căderea libera­lilor, acum un an, când am fost trimis să spun Suveranu­lui că trebuie să fiu sacrificat d-lui Maniu, mi s’a comunicat dorința unui minister al parti­delor care biruiseră pe d. Bră­tianu, care firește nu mai pu­tea să intre în socoteală. Dacă nu mi se dădea o listă de tovă­rășie cu țărăniștii pe care a­­ceștia n’au recunoscut-o ca ie­șită dintr'o înțelegere cu ei, poate că nu d- Averescu ar fi format guvernul. Adaug că de a doua zi d-sa putea să înjghe­be un guvern național, pe ca­re nu l-a vrut. La capătul guvernării gene­ralului, ministrul Palatului mi-a comunicat dorința Ma­iestății Sale de a se face un guvern național, adăugând că sunt rugat să ajut întru aceas­ta pe d. Averescu însuși. Am făcut-o întocmai. Și am decla­mat public că sunt gata să par­ticip la un guvern de durată în care să stea alături oameni veazi să nu se urască între ei. Dar peste câteva zile în locul­­ guvernului național a răsărit fiu­ simplu birou electoral tre­cător și cu oameni­ cari nu se sț pot iubi între sine, nici lucra împreună. Era oare acelaș lu­cru?i ,­­ PENTRU CE AM REFUZAT SA I PARTICIP LA GUVERN Am refuzat să particip la dânsul; nimic mai natural. i N’am fost înștiințat de schim­barea complectă a intențiilor Suveranului, nici de persoana căreia i se atribuia misiunea­­ de a forma ministerul. Am d­­at-o la telefon dela generalul Herescu, și -am împărtășit rarea. Noaptea, ministrul formă, și n’aveam nici o, alții o aveau de o săptămână. D. ministru al Palatului nu făcuse nici un nou demers și nu-mi ceruse în numele Majes­tății Sale vreun concurs pen­tru noua formație. Am aflat a doua zi prin prefectul Poli­ției că șeful guvernului vrea să mă vadă. Amintindu-i că relații de o prietenie care au durat douăzeci și cinci de ani fuseseră rupte în circumstan­țe pe care nu vreau să le a­­mintesc, l-am rugat să-i comu­nice, în caz de ofertă un au hotărât și definitiv. Am prefe­rat să nu am ocazia de ai re­peta direct d-lui Barbu Știr­bei. D-sa putea înțelege că, o­­dată ce în Ianuar primisem la Paris mărturisiri asupra căror nu mă pot rosti, nu mă puteam așeza lângă acela care provocase în mare parte actul din & ianuar 1926. Nu pot a­­vea un obraz, la Paris, și altul aici. Și oare n’aveam asenti­mentul călduros al d-voastră, al tuturora, pentru gestul meu de atuncea ? Declarația guvernului mi-a arătat că văzusem just. Ofer­ta de colaborare însemna îna­inte de toate raliarea mea la o politică pe care am combătu­­t-o Cum puteam,—considerând conștiința amicilor mei ca in­ferioară conștiinței mele — să deleg un represintant — căci o conversație cu unul din miniștri m’a convins că de a­­tâta era vorba — într’un mi­nister care avea drept misiu­ne să consolideze ceia ce eu am combătut ? Dar, mă veți întreba, dacă ar fi fost um minister în adevăr național, m’ar fi oprit să-l a­­jut cine știe ce antipatii perso­nale ? Țin să vă spun că, pentru a satisface dorința câte unuia dintre d-voastră, am făcut, printr’un prieten comun, să se cerceteze și sentimentele șefu­lui partidului liberal fa­­ă de mine și de partidul nostru. Răspunsul a fost absolut resa­tisfăcător. Din partea altora, a parti­dului d-lui Maniu, printr’o per­soană poate neautorizată, ni s’au făcut oarecare propuneri care au început, delicat, cu axioma că supt raportul elec­toral noi suntem una la sută, iar domniile lor nouăzeci și nouă-Fără precizări, șeful partidu­lui poporului mi-a făcut o o­­fertă de colaborare electorală, la care chiar astăzi avem să răspundem. Cu o doctrină de naționalism cultural, cu care încă nu s’au de­prins alte partide, am ridicat un steag de politică onestă și morală. Să-l închin­oaze în zilele când po­liticianismul, gata la toate dușmă­niile și, a doua zi, la toate impe­­recherile, e mai cinic decât ori­când ? S’a luptat de ani de zile pentru acest crez. Și unii zic, fără nici un folos. Să fie așa? Dar azi sunt oare hotarele României și așezămintele ei aceleași ca pe vremea când am format partidul naționalist-demo­­crat ? Și ce e azi realitate n’a fost în programele noastre ? Și e a­­ceasta mai puțin decît satisfacerea unui număr de interese și de am­­biții personale ? Ajunsesem, cu cîtă greutate , a da o conștiință colegiilor de sus, mai ales colegiului al II-lea. Ce s’a făcut atunci ? VOTUL UNIVERSAL Partidul liberal a aruncat ideia votului universal. Odată, la d. I. C. Brătianu acasă, mi se of­er­ea, la 1913, rolul pe care Kogălniceanu l’avuse lângă tatăl său. Am cerut o înțelegere b­iblică, și mi s’a re­fuzat. Dar, discutînd programul a­­propiatelor reforme, eu care eram în domeniul agrar, pentru o stare de transiție, țăranul colaborînd un număr de ani cu proprietarul în vederea unei exproprieri fără pa­gube pentru avuția și producția națională, socoteau că e mai bine ca fiecare categorie socială să vo­teze deosebit, numărul de parla­mentari corespunzînd valorii sale de muncă și conducere. In loc de aceasta, începătoarea independență politică s’a înecat în nepregătirea masselor care au fost apoi lăsate în nepregătire pentru a ceda mai ușor ispitelor demagogiei și bruta­lității guvernanților. Ori de această piedică pusă in calea operei noastre de educație politică sunt eu vinovat ? NOUA LEGE ELECTORALA N’a ajuns atîta. Ne reculeseserăm, și munca noastră mergea intensiv în adincul mulțimilor de la țară, iată însă că o lege electorală arun­cată de d .I. la Brătanu la pleca­rea d-sale în 19S6, desființează ori­ce muncă locală și, impunând vo­tul pe țară, dă o zdrobitoare supe­rioritate a celor cari, ori au bani mulți de cheltuit­ori nu cruță ni­­m­­ic din armele demagogiei. Nici pentru aceasta nu sunt vino­vat. De­sigur vremile sunt grele. Dar, cu cit politicianismul îndrăznește mai mult — și când a îndrăznit mai mult, în asociațiile și disocia­țiile lui, decît ezi ?, —, cu atât din excesul răului se robește ivirea bi­nelui, prin revolta din lăuntrul tu­turor sufletelor oneste. Cer să le solicităm și să le numărăm, lup­tând în orice condiții. Vom apuca vremea cînd noua conștiință se va manifesta. Trecutul poporului nostru dă dovada. PE VREMEA LUI BARBU ȘTIRBEI Bunicul actualului președinte de Consiliu, omonimul său, Barbu Știrbei, cel m­ai mare organizator în viața noastră politică de acum trei sferturi de veac și, în acelaș timp, un om absolut corect, cu o înaltă conștiință a datoriilor lui, fă­cea totuși o politică adesea îm­potriva cerințelor vremii noui. El avea cu dînsul trei sferturi din boerime, și trei oști străine: rusească, turcească, austriacă, l-au ocrotit cu drapelele lor. Pe vremea aceia cîțiva tineri mîncau în străinătate o pîne odată cu lacrimi și, une­ori trădați și de ai­ lor, ei țineau strîns în inima lor până la moarte. Un drapel de vii­tor. Și iată că ei au­ învins: decenii întregi țara a fost cîrmuită de din­­șih fie și după acea­ vrîstă de cinci­zeci de ani cînd nimeni nu mai e sigur pe zilele lui, așa încît ‘prie­tenii cari vreau să-l vîndă pot aș­tepta măcar să se încheie zilele lui. Dar și dacă nu învingeau, n’ar fi rămas fără.­utere de recunoștință piatra de pe mormîntul lor. Nu e oare un mare păcat pentru urmașii acelor oameni statornica dușmănie față de cei cari, în necon­te­nita stare de prigonire, au, azi, în sufletul lor România, mai cura­tă de mine ? • * Cuvântarea d-lui prof. N. Iorga a fost însoțită de puternice și una­nime aplauze ale celor prezenți. Refuzul de a ajuta guvernul nu e o crimă țeranul, și nu e nafta însăși ? Cînd d. Maniu a încheiat, fără știrea mea, pactul cu țerăniștii am rupt cu oare pentru că n’aș mai fi avut plăcerea de a vedea și mai departe pe cL Maniu prezidînd ședințele și decizînd chestiunile ? Nu oare pen­tru că numele și doctrina de clasă sînt pentru mine un­ păcat față de nație ? Un partid se poate forma însă în jurul unei doctrine și pentru folosirea unor metode. Așa ne-am format. Societatea românească ne-a cerut-o. CELE DOUA PARTIDE VECHI Erau atunci două partide, con­duse de oameni eminamente res­pectabili. Nu ajungea atunci mi­nistru orice îmbulzicios ! De ui­mire a fost când pe banca minis­terială a apărut un Mor­­un, un Or­­leanu, un Djuvara, cu Al. Constan­­tinescu prieten cu frații Brătieni. De ce oare n'am intrat la liberali cu cari e­ Ct legată toată familia mea . De ce nu m’am raliat — de­cât doar pentru un discurs la Tea­trul Liric, discurs fără a doua zi — la partidul conservator cu care aveam comună partea mea de sânge boeresc și concepția mea des­pre desvoltarea prin evoluție orga­nică, nu prin revoluții pe baze de abstracții, a societăților omenești ? Pentru că și de o parte și de alta, la cei cari au rămas­ libe­ralii, la cei cari s’au împărțit, dând naștere la toate aventurile, conservatorii, era politicianism și imoralitatea favorului, câștiguri­­lor, parvenirilor­­. Așa fiind, nu se poate face f­­ă­rate clase ? Oare e la noi o clasă o crimă din cea mai precisă atitudine : refuzul de a ajuta un fragil guvern menit a dura ceva mai mult decât Târgul Moșilor în mijlocul căruia a fost creiat, și ignorarea intrigi­lor țesute de unele persoane, de la noi și de la alții, în ju­rul unor oferte fără garanții, care se ascund de mine tocmai fiindcă sunt lipsite de orice sinceritate ?. Dar de ce existăm noi, mă rog? Un partid poate exista pen­tru patru motive. Ori e o clientelă venind din ambiția, nesatisfăcută, a unui om. Dar crede cineva că, pe al­te terenuri, n‘am obținut tot ce poate dori cineva ca repu­tație ? Am eu nevoe să atrag lume în jurul meu pentru a că­păta ce nu mi s-a dat până acum? Am sprijinit eu oare cu devotamentul meu, dinastia la Iași, ca să prezint conturi la București și să cer a fi plătit prin minister ? Dar eu n’am avut nici­odată deșertăciunea situațiilor. Au fost vremuri când n’am făcut parte măcar din Cameră și întâia oară când am pătruns acolo era într-o vreme de crisă națională, eu având treizeci și șase de ani numărați. Am re­­fuzat să mă presint la alegeri­le de supt ocupație ale lui Marghiloman. Am scăzut eu oare prin aceasta ? Și altă da­tă, tot supt Marghiloman când baioneta nu păzia numai urnele, ci le și um­plea, n’am refuzat oferta lui Carp prin Filipescu de a mă presinta în balotagiu în Iași pentru a zdrobi pe Gheor­­ghe Mârzescu, cel mai loial dintre conducătorii partidului liberal ? Dar liberalii înșiși nu rămăseseră cu patru deputați în Camera averescană, și ni­meni nu s’a gândit să facă din aceasta un păcat șefu­lui lor ? Dar nu rămăseseră supt regimul de unsprezece ani al lui Ion Brătianu atâția conservatori cât să înconjure o masă, și care a ucis aceas­ta partidul conservator ? Ce e această isterie a nerăbdării­? CUM SE POATE FORMA .UN PARTID Un partid se poate forma în ju­rul unui dibaciu samsar care asi­gură locuri aderenților săi. Dar am chemat eu pe cineva în juru­l meu ? Am reținut eu vre­ o­dată pe cine nu mă mai înțelegea ? Am fă­cut vre-o făgăduială ? Dacă e aici vre­unul care s’o fi primit, să vor­bească ! Dar, când am putut, acum șapte ani, n’a fost om de valoare de la noi care să nu fi fost pus, fără făgădui­ală prealabilă, la locul său. Un partid se poate înjgheba pen­tru a servi o clasă socială, numai una. Odată d. Mihalache­ mi pro­punea să mă pun în fruntea miș­cării țărănești și să dau un partid de clasă. L-am refuzat. Dar nu e un păcat să se rupă Unitatea mo­rală a unei nații amenințate și pri­mejduite,? Și­ oare avem noi acte­­ STEAGUL NOSTRU Partidul National de lub prezi­denția d-lui N. Iorga, luând cunoș­tintă de schimbări , petrecu­t in viata politică, hotărăște, protes­tând împotriva unei legi electo­rale de sugrumare și a Lpse, guvernului national dorit și făgă­duit de M. S­ Regele,­la pârtie,­­pe la lupta electora­l pentru a nu lăsa să se piardă soșirea morală pe care și-a câștigat-o și a de­lgat următorul comitet electoral spre a hotărît cu privire la colaborări pa­­pale și generate: G. TAȘCA, C. CI­RODA­RIU, D. TONIA MUNTE­A­­NU-RAMNIC, N. BATZAR­IA, METEȘ, RAȘCANU (Bucovina), BOSNIEF-P­ARASCHIVESCU, I. SAN, GIORGIU, GR. VERICEANU. Guvernul cere se anunță Nu au trecut douăzeci și patru de ore de când d. președinte al noului consiliu de miniștri a expus programul irealizabil măcar în par­te, al guvernului, și d. I. C. Bră­­teanu, inițiatorul antractului Știr­­bey, anunță sfârșitul ultimei sur­prize... La consfătuirea de la clubul libe­ral. d. Ion I. C. Brătianu a declarat că partidul liberal a plecat de la pu­tere când au binevoit partizanii. Dar că nici­odată nu a cerut gu­vernul, fără să nu îl capete... Și că îl revendică în aceste împrejurări. Nu se poate mai limpede. Nu se poate mai constituțional și mai ca­tegoric. Prerogativele Regelui se exercită de Suveran, în alegerea și revocarea sfetnicilor săi. Cu două ușoare excepții, Partidul liberal vine la guvern, când îl pretinde. Și nu pleacă de­cât cu învoirea celor în subordinea d-lui Ion I. C. Brătianu. In afară de aceste pasabi­le in­cursiuni ale omnipotenței d-lui Brătianu, in domeniile înaltelor prerogative, Coroana exercită cu tact și cu grije drepturile ei intan­gibile și indiscutabile pentru cele­lalte partide. * Dar dacă în adevăr d. Ion Bră­tianu reia când dorește frânele conducerei, e permisă o nedume­rire . Care a fost rostul efemerei combinații a domnului Știrbey? Să facă alegeri libere? După nu­mirile prefecților, și după ceia ce se cunoaște și de cei din urmă din cadrele electorilor liberali, liberta­tea alegătorilor rămâne o formulă ademenitoare... S’ar putea să per­mită un guvern de ordine, ca să iasă din urnele lipsite de simț po­litic, rezultate imposibile?... Mai rămânea o explicație, pen­tru ultima surpriză din cutia mi­raculoasă a d-lui Ionel Brătianu , îndulcirea raporturilor dintre par­tide. Compunerea guvernului Știr­bey, vădește că onorabila preocu­pare a cabinetului provizoriu a fost și rămâne și ea un simplu de­ziderat. «U Prin categoricele deziderate ce s’au formulat ori de șeful partidu­lui liberal, guvernul Știrbey va păstra rolul să prezideze alegerile. Va avea sau nu în el și pe repre­zentanții partidului național-țără­­nesc, nu interesează. Curând, guvernul Brătianu va deveni o realitate. De astă dată șe­ful liberalilor nu exclude conlucră­rile sincere pentru opera de mâine. Se dorește, cu condiția sinceri­tății și cu acea sa înțeleasă, ca sinceritatea să fie reciprocă. Pentru haosul de acum al politi­cei noastre, mărturisim că dorin­țele d-lui Ion I. C. Brătianu risi­pesc ceața și atenuează îngrijoră­rile. N. G. DE PRESUTINDEN. O MARCA POȘTALA MODERNA Republica Salvador, situată la ist­mul Americei centrale, e o protectoa­re a modei părului scurt la femei Ca dovadă ea a emis de curând o serie de mărci poștale. Înfățișând în locul vignetei obișnuite o fem­ee In costum modern, purtând părul scurt. Această siluetă e întovărășită de două flori de cafea cu inscripția în engleză și spaniolă: bună cafea“. (Ceps). ..Cea mai UN ORAȘ AL FILMULUI LA MOSCOVA 1n urm­a dezvoltării rapide a in­­dustriei filmelor rusești, a apărut ne­voia de a înființa un oraș al filmu­lui la Moscova. Mai tată­u se vor construi noui clădiri pentru o fabrică de filme, centrală electrică, ateliere, garaj, etc In jurul acestor clădiri se va forma noul oraș după modelul ce­lor americane. So­vetul Moscovei a oferit un teritoriu pe munții Vorobiev în apropierea de satul Potilichy Pen­tru acordarea construcțiilor a fost anunțat un concurs la care iau parte cei mai buni arhitect­ ruși, ingineri și specialiști de filme. Principala clădire a acestui oraș va fi fabrica de filme care va ocupa o suprafață de 4 mii metri p­ și atelie­rul în care vor putea fi executate 1­ 8 filme anual. Se va con­strui un mare bazin pentru a putea turna filme și sub apă. Instalațiile teh­nice vor din cele mai moderne. (Ceps' f­ Lupta Ziarul ,,Cuvântul" anunță astăzi, că d. profesor N. Iorga, în urma despărțirei de d-sa a unui grup de amici politici, va rămâne singur, sau aproape singur. Și excelentul nostru confrate adaugă o serie în­treagă de considerațiuni emoțio­nante, în fața unor eventuale ple­cări a câtor­va dintre luptătorii în­cercați ai Partidului Național. Realitățile ne obligă să risipim temerile sincere, care se desprind din frumoasele rânduri ale d-lui Pamfl Șeicaru. Dintre prietenii d-lui profesor N. Iorga, nu pleacă nici unul. Priete­nii rămân toți și luptă mai depar­te. Regretăm bună­oară că. d. Șei­caru nu a putut să participe la în­­nălțătoarea ședință de ori a comi­tetului Partidului Național. Ar fi văzut și s’ar fi convins că profe­sorul N. Iorga a fost ovaționat me­reu de toți amicii noștri. Că nu a fost nici o voce discordantă,­­ dar nici una. Politica d-sale pe care o conduc numai imperativele morale și interesele supreme ale Torei, a găsit nu o aprobare protocolară,­ cu ea s’a solidarizat partidul în­treg. Nici o ezitare, nici o reticență. Dar pentru că cunoaștem bucu­ria adâncă cu care aceste dovezi de solidaritate vor fi primite de toți prietenii noștri din partid și din afară de partid (în categoria ulti­mă credem că putem număra și pe excelenții confrați dela „Cuvân­tul"), vom vorbi și de alte mani­festări privind pe d. N. Iorga și Partidul Național. Partidul nostru va da luptă în toate județele. Ni s’au propus cola­borări în alegeri,­­ pe cari comi­tetul electoral le discută. Dorim din tot sufletul să ne măsurăm pu­terile în alegeri libere și de a face apel deschis la conștiința națională în care profesorul N. Iorga și prie­tenii săi trag de un sfert de secol brazde adânci, brazde roditoare. O unanimitate de voință spre binele țarei. O neînfrântă și permanentă grije de datoriile unui partid și de îndatoririle unui conducător, — toate acestea le-ar fi desprins cu ușurință chiar adversarii noștri,— dacă ar fi putut privi desfășurarea liniștită a consfătuirilor noastre. Măguliți prin urmare de grija noastră mișcată a „Cuvântului", îl rugăm să creadă că în jurul d-lui profe­sor N. Iarga stau neclintiții Luptă­tori entuziaști cari au dat și vor da și mai departe dovezile neîntrecu­tului lor spirit de jertfă, alături de măreția intelectuală și morală a d-lui Nicolae Iorga. G. Amnestie politică »» Cehoslovacia Praga. (Cehs). — Președintele re­­publicei cehoslovace T. G. Masaryk acordat amnestie la toți acei ce au contravenit la legea pentru apă­rare republicei și au fost condam­nați la nu mai m­ult de c­âncă în­­chisoare. De amnistie se vor bucu­ra și cei cari au fost condamnați pentru delicte de presă precum și cei cari s-au făcut vinovați de dife­rite ultragieri și cari au fost condam­nați la cel mu­lt o lună închisoare. ABONAMENTELE LA „NEAMUL ROMANESC“: Pe I An 500 Lei Pe 6 luni 250 Lei Pe I An (străin.) IGOR Lei D MASARYR Conferința Internațională a muncii Adopți a Bibli^ contra boalelor Geneva. (Rado).­­ Singura ches­tiune care a dat loc anul acesta la prezentarea de ante-proecte și de recomandațiuni este aceea a­sigură­rei muncitorilor contra boalelor. Am­bele metode a convențiunilor și a recomandațiunilor, au fost reținute de B. I. M. după ce consultarea gu­vernelor a confirmat posibilitatea unei reglementări internaționale. Trei texte au fost pregătite de Bi­rou : 1) un ante-proect de conven­­țiune ,relativ la salariații industri­ei și a comerțului, la muncitorii la domen­iu și la servitorii de casă 2) un ante-proect de convențiune re­lativ la salariații agriculturei. Am­bele proecte sunt concepute pe ace­laș plan identice în dispozițiunile ce propun ; ele nu diferă decât în enunțarea categoriilor de beneficia­ri. Ambele proecte debutează prin­­tr-o afirmațiune generală : „orice membru al organizațiunei interna­ționale a Muncii, care ratifică pre­zenta convențiune se angajează a institui asigurarea obligatorie pen­tru muncitorii salariați în condițiu­­ni cel puțin echivalente acelora pre­văzute pentru convențiune. Asigu­rații și patronii lor trebue să par­ticipe la constituirea asigurărei con­tra boalelor“. Articolele următoare se referă la beneficiarii asigurărei, la cotizații, la asistența medicală și la gestiunea asigurărei. DISCUȚIUNEA GENERALA Discuțiunea generală în comisiu­­nea pentru studierea acestei chestiu­ni a durat trei zile asupra principiu­lui asigurării obligatorii a muncito­rilor contra boalelor. De­când toți delegații muncitori au insistat asupra asigurărei obliga­torii, reprezentanții patronilor s'au pronunțat în mare majoritate pen­tru asigurarea facultativă. Repre­zentantul patronal român­­, inginer Mircea, director, general al uniunei industriașilor, români, a exprimat părerea că conferința se întrunește nu numai pentru a asigura buna stare a ridica­rilor. Pe de altă parte, deciziunile , prin urmare nu trebue înglobată in luare de conferință trebue să fie ast- asigurarea obligatorie Organizația-. fel ca guvernele să poată să le rati­fice. Din aceste două puncte de ve­dere, d-sa a examinat dispozițiunile ante-proectului de convențiune. A­­ceste disposițiuni arată că asigura­rea obligatorie contra boalelor se aplică muncitorilor și funcționarilor din întreprinderile industriale și co­merciale, muncitorilor la domiciliu și servitorilor de casă. Proectul de recomandațiune prezentat de B. I. M., cere ca asigurarea în contra boalelor să se aplice la orice persoa­nă care execută lucrări cu titlu pro­fesional. S’ar putea crede că aceste două articole au fost redactate de două persoane din care una avea o preocupare economică, iar cealaltă o preocupare de ordin sindical. Nici munca servitorilor de casă, nici acea a muncitorilor la domiciliu, nu sunt lucrări executate cu titlu profesio­nal. Muncitorii lg­ ’domiciliu lucrează a muncitorilor,­­dar­ și pentru în general cu bucata; aceasta este i­a su­mfimea ec^ori^a^Xdh^ afessA ei o muncă accesorie. nea patronală română este de păre­re că asigurarea obligatorie trebue să se aplice muncitorilor industriei și comerțului, și că toate celelalte categorii de salariați inclusiv servi­torii de casă, ar trebui să beneficieze de asigurarea facultativă. Muncito­rii străini ar putea să fie la asigura­rea sub rezerva reciprocității între țări. Cu 33 voturi contra 18, comisiu­­nea a adoptat art. 1 al ante-proectu­lui de convențiune relativ la mun­citori­ industriali, care proclamă principiul obligativității asgurării contra boalelor , iar art. 1 al anta* proectului de convențiune relativ la asigurarea obligatorie contra boalelor pentru muncitorii agricul­turii. a fost adoptată cu 34 voturi contra 23. VOTUL

Next