Neamul Românesc, octombrie 1927 (Anul 22, nr. 139-164)
1927-10-01 / nr. 139
Pentru aol struguri Doi struguri, atâta a vrut să guste și el, soldatul pe care d. Plutarh Mareș, fost senator, fost primar, proprietarul a două sute de pogoane, l-a împușcat pentru doi struguri, pe vremea cînd omenia șoferilor înconjură pe drum, riscând să omoare pe oamenii dinăuntrul mașinei, cel din urmă cînerăpănos care se dă săbatec și idiot la zăpeziciunea care trece. L-au luat de acasă pe bietul flăcău ca să servească terii, fie și ca să moară de a^e gloanțe decît ale d-lui Plutarc Mareș, pentru doi struguri. L-au luat din locuri unde, ca și la proprietarul a două sute de pogoane de vie, crește roada această binecuvîntată din truda multor oameni de sama aceluia care a căzut fulgerat pentru că s’a lăsat ispitit de doi struguri răsăriți în drum ca o ispită. La cazarmă, hrana cum dă Dumnezeu și Vistieria unei țeri de zgîrciți și de dilapidatori. Poate tot anul n’a văzut un fruct pe masa de lemn a regimentului. Și el, care știe că acasă la dînsul se dă cu dragă inima, oricui dorește, un dar din belșugul lui Dumnezeu, a întins mîna. A prădat pe d-l Plutarc Mareș, cel cu două sute de pogoane de vie, și a fost pedepsit cu moartea care nu atinge nici pe acela care în aceasta bună țară ucide pe tată-său și pe mamă-sa. Așa pot fi aici, după morala curentă în partide, oamenii pe care ele i-au așezat în cele d’întâia locuri ale țării. N. IORGA Titu Lessu, mai occidental decât ceilalți membrii ai guvernului, a simțit desigur că gestul candidaturei sale la Universitatea din București, însemna o jignire pentru corpul profesoral al acestui așezământ. Cuvernul făcuse greșeala de a anunța că nu va susține, în alegerile parțial © decât doi candidați: pe d. Mavrodi, la Storinei și pe d. Titulescu la... Universitate. Era destul_ acest lucru, pentru a face candidatura d-lui Tittulescu imposibilă. Corpul universitar nu poate primi candidaturi impusa de guverne. O. Titilescu, de la numirea sa ca profesor, nu a putut ține nici o lecție la Universitate. Nu a putut veni nu odată in m?in © îul colegilor săi. Chiar acum cu ocazia sistărilor, d-sa nu a putut lua contact nici un minut cu colegii a căror voturi va solicita guvernul pentru d-sa. „ In aceste conditiuni d-sa a simțit că ar fi fost nedelicat sa se presele la alegerea colegiului universitar, și a făcut cunoscut că se retragă. Acest lucru însă strică toate combinațiunele guvernului. El ține să opue d-lui Iorga o candidatură puternică. Pentru a forța mâna d-lui Titulescu, d. Duca, ministrul de interne, a chemat la d-sa pe d. N. Bardescu, profesor la facultatea de Drept și S’a rugat să convoace pe profesorii facultății, convocare care s’a făcut pentru Marți 27 Sept. ora 5 după amiaza. S’au prezentat numai 4 profesori, cari au semnat o telegramă adresată d-lui Titulescu, rugându-i să-și enenfie candidatura. B. Buca primind telegrama a .-a s’a în Elveția și in urma acestei telegrame, făurită de d. Duca, s’a primit se spune, răspunsul publicat de gazetele de aseară. Universitatea din București este tratată de guvernul Sideral mai rău decât erau tratate colegiile minciună, sub vechiul regim electoral. Misterul de la Geneva Diplomației tacite, șirete, perfide și capitonate, dinaintea conflagrației mondiale, i-a luat locul, emfatică și zgomotoasă, politica externă de nuanță democratică.... i-a luat locul, și pentru a satisface curiozitatea opiniilor publice conștiente, care nu mai voesc să se vadă plasate adesea fără voe, în constelații absurde și în conflagrații sângeroase. Poate că detronarea e numai aparentă.. N'ar fi exclus ca vechile meafară de cele trecute prin filtrul liberal al „Rador”-ului, conchid contrariu. Noi, noi suspecții, și trădătorii, pretindem să se deslege șarada. Echivocul Titulescu, e poate necesar unei candidaturi care constituie în orice caz o ofensă pentru elita intelectuală a țărei, redusă la rolul unui pumn de alegători maltratați ca la Cuibu cu Barză... Misterul Genevei, trebue desvăluit, tobe, și eternele ciocniri de interese .. .. , dintre statele care domină lumea, să Ajunge cu diplomația secretă, care suporte o tutelă care dacă e insolentă ascunde numai înfrângerile, prezintă și conveniențe ... Nu e puțin ! N’are nimic de spus d. Titulescu ? lucru, să dai peste tradiționala patină . Ori așteaptă rezultatul scrutinului diplomației seculare, o brumă democratica... Un strat de lac umanitar aceleiași goane sălbatice după cheile strategice ale lumei, după izvoarele ei de energie, după debușeuri și după avuții, — supreme țeluri pentru mereu deghizatul imperialism economic,... Dar să venim la diplomația noastră și la eminentul ei reprezentant de pe vechiul continent, d Niculae Titulescu. Guvernul susține că la Geneva, izbânda noastră e covârșitoare. La întoarcere, ungurii fac ovații de care ar păli cuceritorii români,—apărătorului lor, contele Apponyi... Le Temps, ale cărui coloane nu sunt toate, nici mereu la dispoziția d-lui Duca, publică texte ce reeditează banala poveste a operatului care a sucombat, pentru reușita triumful științei. Pacientul ? E România ! Și când constatăm că d. Duca, tac cu foarfecele-i patriotice, nu numai coloanele noastre, dar și rapoartele domnului Villagas, — iată-ne încadrați între trădători și suspecți... Numai fiindcă am semnalat o escamotare. Cum ne-ar spune impecabilul ex Pământul hrănește omenirea. Piatra tare a fost îmbrăcată de puterile lui Dumnezeu, într’o pătură de pământ. Din pătura aceasta se hrănesc plantele, iar acestea au făcut cu putință operației și Viața animalelor și apoi a omului. Câtă vreme numărul oamenilor era mic, pământul era la îndemâna oricui. Astăzi însă orice bucățică e stăpânită de un proprietar, care caută să scoată din brazdă cea mai mare producție și cel mai mare folos. In vremuri vechi, când pământul se secătuia aici, treceai dincolo, pe un loc liber. Azi nu mai e kronprintz, d. Duca, dacă ne-am percututil că Și fiecare trebue să murmite să procedăm ca dânsul... ceașcă din greu pe acelaș ogor. Misterul dela Geneva, persistă. In' Cu cât mai veche e plugăria pe un guvern, se crede una. Știrile toate, —1 loc, cu atât ogorul sărăcește, căci ooooooo- Ng. Ziariștii latini Confrații din douăzeci și cinci de țări latine, redactorii a peste două sute de ziare, sunt în mijlocul nostru. Se găsesc pentru întâia oară, în granițele istorice ale Daciei, îndepărtatul punct oriental, al latinității. O caldă urare, de bună venire. Nu vor surprinde cuvintele puține, cu care e datoria noastră să primim pe prietenii cari vin fără să ne fi cunoscut și cari vor pleca fără să ne mai uite... Nu e vorba de un congres oarecare, cu agreabila și inevitabila lui promenadă întreruptă de recepții și banchete. E o revedere, într’unul din extremele colțuri care au primit din generosul sânge și din superiorul elan al Romei antice. Frații risipiți de formidabilul joc al împrejurărilor, se regăsesc acum și se înțeleg... Nimic din protocolul rece al solemnităților dictate. Nimic din frazeologia superficială cu care se încearcă reciprocele captări dintre taberele cu interese contrarii. Ziariștii țărilor latine, vin în mijlocul unor frați cărora soarta le-a hărăzit un pământ bogat, dar în voia tuturor vijeliilor. Nu’l apără, acest pământ, centuri alpine, nici mări ocrotitoare. Generații de luptători au păstrat acest refugiu, după ce legionarii Romei îl evacuaseră din ordin. Apărătorii latinității vor înțelege mai bine căci înțeleg instinctiv, și eroismul înaintașilor, și luptele aprige ale clipelor de față. Ne vor da sprijinul lor sufletesc, și noi credem că el prețuiește de o mie de ori mai mult, decât orice concursuri materiale, efemere prin chiar esența lor. Și vor duce departe, peste oceane și peste țări multe, cuvântul bun pentru România care-și merge drumul ei cuminte, spre țelurile civilizatoare spre care o îndreaptă geneza ei latină. Planuri de viitor și o plane de propuneri de cointeresare O vastă rețea de comercializare Concepția d-lui Vintilă Brătianu și modul d-sale de a se conduce față de partizanii politici mari și mici ridică, precum se știe, de multă vreme, numeroase și variate nemulțumiri în rândurile liberalilor, mari și mici. Rezistența ministrului de finanțe în chestiunile care nu intră în sfera principiilor d-sale în materie de politică economică a determinat, din partea celor interesați, asalturi ingenioase și propuneri de afaceri astfel prezentate încât să mulțumească și să măgulească concepțiile d-lui Vintilă Brătianu. Comercializarea Monitorului Oficial Se știe că partea slabă a ministrului de finanțe o formează „cointeresările". E o veche simpatie a d-lui Brătianu această formulă opulentă și binefăcătoare pentru partidul liberal. Vistiernicul privește și examinează cu plăcere orce propunere în care e vorba de cointeresare. Astfel, în timpul din urmă, cu prilejul descoperirii fraudelor de la Monitorul Oficial s’a insinuat d-lui Vintilă Brătianu ideea comercializării acestei instituțiuni. Efectul a fost că ministrul de finanțe a cerut, zilele trecute, trecerea deocamdată a Monitorului Oficial sub dependența Ministerului de Finanțe, pentru ca să se poată studia, în urmă, mai cu atenție, chestiunea Și a Regiei___ Monopolurilor Se pare că ideea cointeresării a prins rădăcini adânci în rândurile liberale și planuri vaste de viitor se făuresc în oficina ocultei economice a partidului. Astfel se vorbește despre „comercializarea“ regiei monpolurilor, instituția care aduce Statului cel mai mare venit. S’a lansat ideea transformării acestei direcțiuni într’o societate pe acțiuni în care particularii să participe alături de stat spre a da manufacturilor de tutun un mai mare avânt și a le creea noul venituri prin găsirea de debușeuri în străinătate. Thalia comercializată Ar fi de necrezut, și totuși e adevărat. S’a pus în discuție comercializarea teatrelor naționale, cum ar fi și ele transformate într’o mare societate pe acțiuni cu un plan nou de reorganizare. Arta comercializată cu participarea Statului, — iată un lucru la care nimeni nu s’a gândit până acuma. Firește că ideea a provocat senzație, a deschis ambiții și apetituri și nu lasă să doarmă pe mulți, întrucât o asemenea realizare, — spunea un interesat — unește folosul cu frumosul. Monopolul transporturilor pa șosele Un alt plan măreț de cointeresare, și care este prezentat ca o reformă a transporturilor și o mare înlesnire adusă publicului, este crearea unei vaste societăți de transporturi. E vorba de monopolizarea mijloacelor de tracțiune pe șoselele statului, de concesionarea exclusivă și totală, pentru tot cuprinsul țării, a dreptului de a transporta călătorii cu autobuzele de la un oraș la altul. Se știe că în momentul de față asemenea concesiuni se acordă de către ministerul de comunicații diferiților proprietari de autobuze, care fac curse regulate între două sau mai multe localități. Intențiunea este de a se rezilia toate aceste contracte și de a se acorda concesiunea unei singure societăți, cu un capital de câteva sute de milioane, in participare cu Statul. * * Planuri frumoase, iluzii mângâietoare, dar... totul e relativ. Ca și ideea permanentizării guvernului d-lui Brătianu, care, precum se vede, promite economiei naționale la vânturii nebănuite... Internă Situația ■ [UNK] La orizontul cointeresărilor liberale apare o nouă afacere : „comercializarea“ Monitorului Oficial. O altă societate pe acțiuni—așadar—pentru plasarea ministeriabililor gălăgioși, mmm Protestând împotriva luptei pentru portofolii, care se dă în jurul remanierii ministeriale, oficiosul guvernului spune că fruntașii partidului liberal nu sunt stăpâniți de ambițiuni ministeriale ci preocupați de interesele generate „cari pot fi slujite și în afară de guvern, tot cu atîta folos, fără ca aceasta să scadă cu nimic din prestigiul și autoritatea lor politică“. Pe cât se vede, o invitație ademenitoare la cointeresare și la tăcere... m.m Fostul director general al C. F. R. d. Al. Periețeanu anunță și d-sa, după d. general Văleanu, o serie de articole privitoare la situația cailor ferate. Problema transporturilor formează, astfel, obiectul unui cerc de studii al opoziției. mwsm Se spune că budgetul viitor va fi astfel întocmit incit să rămînă cu aceleași cifre atît la încasări cît și la venituri, ca și budgetul anului în curs. La atîta să se reducă concepțiile financiare ale d-lui Vintilă Brătianu ? Să dea drept bun budgetul unui adversar politic și să găsească în acelaș timp mijlocul de a merge înainte stîrd pe loc... mm. Se spune că o întrevedere ar fi avut loc zilele acestea între d. Ionel Brătianu și dr. Al. Vaida, în care s'ar fi discutat colaborarea partidului național-țărănist cu guvernul în chestiunile de politică externă. N'o fi cumva tot chestiunea numirii d-lui Vaida în diplomație ? mmm La o ședință a Consiliului municipal al Capitalei, primarul șef dl. dr. Costinescu, după ce a făcut considerațiuni asupra presei care calomniază și exagerează a declarat că a descoperit fraude la serviciul de aprovizionare cu lemne. S-a pregătit clar terenul pentru surprize în această nouă fraudă. mmmiar se vorbește de remanere. Acțiunile d-lor Vasile Sasu și Tancred Constantinescu sunt în acest moment în urcare. Externi . La Salonic au fost arestați mai mulți anarhiști bulgari cari voiau să arunce în aer clădirea consulatului iugoslav și birourile zonei libere sîrbești din port. Frontiera greacă dinspre Bulgaria a fost închisă. mmm Un nou avion german se pregătește să treacă Atlanticul. Se pare că aceste încercări au ajuns un simplu sport de emulație între rase. a.m In Bulgaria s’au găsit terenuri petroliere. mmms Problema locuințelor în Anglia se închie cu o statistică ce arată că de la închierea armistițiului s’au construit în această fără un milion de clădiri. O carte scrisă de „noi și citită de alții A apărut de curând o carte destul de voluminoasă, scrisă în limba engleză. A fost împărțită gratis la Geneva, trimisă recomandat tutror oamenilor politici din cele două continente , predată gratis librăriilor din marile orașe ale lumii, etc. Câteva exemplare au ajuns și în România, dintre care unul a căzut în mâna unui redactor bucureștean, ce a fost zilele trecute prin Satu-Mare. Cartea este scrisă de noi, așa cum știm noi să scrim în timpul alegerilor sau în preajma diferitelor evenimente politice. Ungurii — fiindcă ei au cules perlele stilistice, — s’au îngrijit, doar să se traducă în englezește și apoi să le tipărească. Sunt acolo fraze luate din discursurile oamenilor noștri politici, sunt rânduri numeroase, culese de prin ziarele românești. Câtă muncă, câtă migală ! Veți găsi spicuiri din marele ziare, dar veți afla în acelaș timp chestiuni copiate din cele mai neînsemnate periodice provinciale. Abilitatea cu care vecinii noștri știu să lucreze, spre a ne creia atmosferă defavorabilă este de neîntrecut : „Ce zic românii despre ei însuși", sau „Cine conduce România" și alte multe. Și cu drept cuvânt, ei n’au pus nimic de la ei. Am pus noi destul ! Din acea carte, rezultă că toți oamenii noștri politici sunt niște hoți, niște analfabeți. Instituțiile țării sunt asiatice... etc. Cetățeanul nu trebue să citească cartea apărută, să citească numai presa românească zilnică, fiindcă de acolo au fost copiate toate. Iată prin urmare ce însemnează excesul de limbaj al ziarelor : De el se folosesc dușmanii noștri spre a ne ponegri în fața lumii. Și aceasta o fac cu succes, pentru motivul că, este ușor să te aperi de învinuirile pe care ți le aduc alții, prin aceasta pe seama antagonismelor de ordin național, dar este foarte greu să te desvinovățești de propriile acuzatii. Cartea cucerește multi adepți. Care dintre miile de cititori ai ei, au ocazia să ne viziteze țara și să se convingă de faptul că, deși noi suntem dintre acei ce vorbim și fleacuri, dar facem și treabă. Și mai ales să constate că fleacurile aparțin de obicei unor politiciani fără scrupule ca și stâlpilor de cafenele cari nu fac altceva decât născocesc epitete spre a bârfi oamenii, pe cari nici când nu-l vor putea ajunge în moralitate și intelect. Prin urmare cartea aceasta ne aduce foarte mult rău și este scrisă de noi, contra noastră. Are însă și o parte bună. Va arăta oamenilor politici și guvernelor, în special, că propaganda desantată din timpul alegerilor, când vorbitorii găsesc că adversarii sunt o ceată de hoți, precum și articolele din ziare, unde oamenii politici sunt prezentați în aceiași ipostază, dau arme în mâini Că în România de după război urmează să fie schimbate metodele acestea, cari ne reprezintă în fața străinătății în culori negre. Poate acum se va înțelege. („Satu Mare”). ------„------OOOXOOQ——_ Continuare în pag. II-a) Pierdem pământul plantele sau vlaga din pământ. De unde iei mereu fără să pui la loc, se împuținează. E adevărat că pământul dobândește vlagă nouă prin munca ce i-o dăm ca și prin lucrarea tainică pe care apa, soarele, aerul și micile viețuitoare nevăzute o săvârșesc într’însul. Dar întinerirea lui e mai înceată decât stoarcerea, pe care i-o pricinuim în fiecare an. De aceea din cele mai vechi timpuri, plugarul a trebuit să întoarcă în pământ substanțele pe care i le ia în fiecare an, să-i dea îngrășăminte. Cel mai bun îngrășământ e băligarul de grajd, dospit. In vremea mai nouă fabricile fac fel de fel de îngrășăminte pentru nevoile deosebite ale plantelor și pământurilor. E timpul să ne interesăm și în țara noastră de aceste mijloace de a păstra vlaga și rodnicia pământului, daca nu vrem să sărăcim și să trăim din ce în ce mai rău. Iar la noi în țară, pe lângă secătuirea treptată a rodniciei pământului, se întâmplă un lucru și mai rău. In foarte multe părți, pe întinderi de mii și mii de hectare, pământul se distruge văzând cu ochii. Sunt în toată țara ca la 2 milioane de hectare, cari nu aduc nici un folos, fiindcă pe ele nu se mai poate face nici un fel de cultură. Sunt dealurile, plaiurile și podișurile țării, care au fost spintecate de ape și prefăcute într’o întindere pustie de ogașe, râpe, creste și ponoare. Nici pădurea, nici iarba, nici via, nici cerealele, nici pomii nu mai pot să crească pe aceste întinderi derăpănate și părăginite. Șivoaiele duc în vale pământul cel bun și-l așează pe luncă și câmpii. De la o vreme, șivoaiele târăsc nisip și pietre, humă și bolovani, cu care înigroapă acest pământ târât în luncă. Isvoarele seacă, râurile se transformă în mlaștini, ploile ajung tot mai rari și ținutul bântuit de astfel de nenenorociri suferă tot mai des de secetă. Dar nu numai la deal se întâmplă astfel de nenorociri. Adesea la câmp omul distruge iarba ori pădurea din luncile râurilor sau ale Dunării, unde pământul e nisipos. Nisipul uscat e pus în mișcare de vânt și trâmbe mari de praf se întind până departe și acopăr pământul cel bun. Distrugerea pământului a nimicit în țara noastră multe gospodării și sate, oamenii și-au luat lumea în cap și-au pornit aiurea. Conducătorii țării nu dau destulă băgare de seamă acestui prăpăd care bântuean ținuturile românești cele mai vechi și cele mai populate. Sătenii împinși de nevoile de fiecare zi, au tăiat pădurile, au băgat vitele în lăstari, au cerut să se facă izlazuri chiar și în locurile cele mai rele, unde de abia se puteau tine copacii. Copacii s’au tăiat, pășunatul a mers vre-o câțiva ani, apoi s’au pornit ponoarele și ogașele și nici vita numai poate trece pe acolo, nici un fir de iarbă numai crește prin schijnăturile pământului. I Chiar pe locurile mai dulci, mai puțin costișate, acoperite cu iarbă, când vitele sunt duse de vreme sau în prea mare număr, pământul începe să se taie și să pornească la vale, locuri dărâmate și roase. Multe nea-Sătenii cu greu pot să vadă răul, dar ei pot fi încredințați că copii lor nu se vor mai putea hrăni pe astfel damuri au sărăcit în vremurile vechi fiindcă n’au îngrijit pământul. Așa s’a întâmplat în Grecia, în Bulgaria, în Italia și de abia astăzi cu mare cheltuială și mare muncă se caută îndreptare prin lucrări grele de plantare. In alte țări mai chibzuite, un pom a un suflet, de care nu se atinge nimeni. Sunt pepinierele comunale, de unde sa iau pomi și se plantează locurile rele.