Neamul Românesc, iunie 1928 (Anul 23, nr. 120-143)
1928-06-10 / nr. 127
DIRECTOR POLITIC N. (ORGA Duminică 10 luni© 1928 AHUL XXIII.— No. 127 ABONAMENTE: Pa an 600 Lei; Pa șease Luni 300 Pențru autorități si instituțiu ni 10SQ le 3 LEI REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI. - Btf. ELISABETA No. 15 fost 9 Telefon : 312/69 DIRECTORI: jG. T A Ș C A N. GEORGECU Situația O lămurire juridică Presa a înregistrat cererea de divorț a principesei Elena. Termenul poate fi judecătoresc, dar de fapt omenește e vorba de altceva, de constatarea unei stări de fapt care n’a plecat, cu toate chinurile îndelung suferite — și cu cîtă nobilă demnitate, cu cîtă în adevăr regală discreție — de mama copilului Rege. După împrejurările pe care noi toți, cari n’avem nicio vinovăție, le-am plătit în paguba intereselor noastre și cu restrîngerea asupra obrazului teri a unui ridicul pe care nu-l meritam, o samă de oameni, greu pedepsiți pentru aceasta, am considerat numai folosul pe care-1 poate aduce țerii o inteligență și o energie cari cîștigase cele mai sincere și mai călduroase simpatii, și cu gîndul la posibilitățile nepătrunse ale viitorului, am aruncat în mijlocul tragediei dinastice curentul de împăciuire, înapoi la nevastă și la copil însuși Regele bolnav, a cărui inimă a fost mai mîncată decît toată carnea lui torturată, a suspinat nu odată același cuvânt. Li s-a răspuns tuturora cu exhibițiuni publice asupra cărora o delicateță elementară față de membrii aflători în țară ai dinastiei ne-a împiedecat — ea, și nu teroarea unei ceasuri idioate — de a vorbi. Astăzi se trage o conclusie firească, iar din această conclusie decurg consecințe care se pot aprecia ușor, oricare ar fi sentimentele pe care, la unii sau la alții, ele le pot provoca și care nu interesează publicul. N. 8 © rgja Cazul de la Chișinău E cunoscut, acel trist caz de la Chișinău, de care ne vedem obligați să ne ocupăm pe larg și îndeaproape, într’un ziar rusesc, din acele care otrăvesc cu perseverență, și poate cu un ecou neașteptat, biata minoritate respectivă, a apărut o ignominie. Anonimă ca toate ignominiile ■e a nu avea nici măcar scuza talentului. O înșiruire de nepermise trivialități, la adresa unui șef de partid, a unui profesor de seamă, a lui Niculae Iorga. Trimese prin oficiosul unei mentalități a cărei analiză se impune, — și o vom face cu toată grija, — Ii s’a încercat o palidă și copilăroasă justificare. Aprecierile făcute de Nicolae Iorga asupra unor picturi, — reprezentând o sfântă care e împărăteasa Olga, — și patru teribili luptători, cari ar avea rolul să fixeze în memoriile drept credincioșilor, pe blânzii și iertătorii apostoli ai Domnului.* Un pictor nefericit inspirat, — sunt destui și de aceștia, — poate comite într’o zi eroarea păgână să reprezinte pe Sfânta Fecioară într’o inostasă inadmisibilă... Sau ne Omul-Dumnezeu, în atitudini jignitoare, judecata obtuză a unora, le-ar diforma în așa fel părerile: _ în [UNK]ar a» "ăsi vinovat nu ne artistul pă vjt în "rostnica cresnala de mai sus. Nici ne slujitorii Altarului, nori admit cu ipocrizie, acest sacrilegiu evident, această inoninare inconștientă, comisă la adămostul artei... Marele răspunzător ar rămâne cutezătorul care a avut curajul să-și arate părerile și să sfideze complotul spăimântător, pus la cale de ignoranța atotputernică, în acord definitiv cu tendințele centrifugale.* Când în Soborul cu pricina, e zugrăvită o împărăteasă a Rușilor, care se găsește în rândurile sfinților naționali ai pravoslavnicei și bolșevizatei Rusii, când atitudinile în care este prezintată, nu sunt tocmai cele care converg spre rosturile duhovnicești și spre creștineasca reculegere, când între patru boxeuri de mare antrenament, și cei tot atâția „apostoli", nu mai e nici o deosebire de proporții și onozimi, temerarul care își permite să întrebe și să se mire, își asumă o teribilă răspundere Aceea de a fi acoperit cu injurii, de șefii opiniei publice a rușilor basarabeni, în frunte cu d. Erhan, directorul proprietar al ziarului ,Utro‘‘ * Nu cumva accentele de indignire ale acestui domn, înecate în valul de eleganță relativă în care se complace ziarul d-sale,—pornesc din suspectele oficine ale propagandei antiromânești? Acest domn Erhan, care tolerează impertinentele stilistice ale sectarismului moscovit trecut clandestin peste Nistru, — a refuzat o rectificare urbană, dar categorică. De ce? Căror inevitabile interese slujeau violențele din „Utro"? Și pentru cari motive binecuvântate, ziarele rusești, singurele ziare care apar la Chișinău, au găsit că e inutilă o onestă explicație a cazului Sfintei... Olga? Iată ceea ce vom avea să lămurim, și foarte curând. N. G. -----------ox ------------ Non cutremor a Corint Atena. 8. (Rador). — Un puernic cutremur de pământ care a durat șase secunde s’a produs ori la ora 3 și jumătate după amiază la Corint. Câteva case s’au dărâmat ,clădirea care adăpostește biroul portului a fost distrusă. Din munții Gherania, s’au rostogolit stânci mari, fără a provoca însă sricăciuni. Locuitorii din Corint cu priniși de pancă s-au refugiat în împrejurimi. Am avut în țara noastră oameni cu caracter și cu talent, care ar fi făcut cinste oricărei țări din lume. Acești oameni, această elită, această ,,oligarhie“, cum i se zice acum, a făcut România Modernă, după ce, în cursul veacurilor, a salvat existența României, când toate popoarele vecine, chiar mândra Hungarie, dispăreau sub iataganul turcesc. Este o frumoasă pagină din istoria lumii. (Aplauze). Azi, în urma atâtor pierderi dureroase, putem zice că, în domeniul pe Situația presei și a ziariștilor se agravează pe fiecare zi. Rând pa rând, organele Justifiei nesocotesc libertatea presei și acționează în sens contras spiritului și textelor precise ale Constituției. Cazul de la Galați adaugă un nou act arbitrar la seria de prigoane deslănțuită asupra ziarelor și profesioniștilor condeiului. Faptul că parchetul de acolo a deschis acțiune publică împotriva celor două directori ai oficiosului naționalțărănist „Vremea“ pentru un articol pe care censorul nu-l suprimase, ridică o întrebare firească» Dacă un ziar este supus censurii preventive mai pot fi făcuți răspunzători redactării lui pentru articole apărute sub ramufia censurii? Censuria fiind, prin natura ei, o instanță excepțională de judecată, fără apel, nu se poate invoca asupra deciziilor ei autoritatea lucruliü judecat? Și, în caz afirmativ, cum se poate reveni cu o nouă judecată — cum e cazul de la Galați — asupra aceleiași chestiuni? Presa este astfel supusă regimului sugrumător a două feluri de censuri: cea preventivă a censorului și cea represivă a instanțelor comune de judecată. Cine scapa de una, nu mi** scăpa de cealaltă In cazul sie la Galați circumstanța agravantă e faptul că și instanțele civile au fost solicitate de guvern să iea pronziția împotriva libertății presei. Se zice că ministrul justiției ar fi făcut declarația că atâta vreme cât ziarele vor scrie cum scriu azi, cemura va continua”. Presa, la rândul ei, trebue să declare că, atâta vreme cât va fi supusă unui regim arbitrar, orice mijloace de durată pentru apărarea drepturilor ei sunt îndreptățite. Acțiunea partidului National Si iunirea Mioara a mani: Istm! dim Mi LaM ~ La ultima întrunire a organizației din culoarea de Negru a Partidului Național, distinsul nostru amic, d. Emil Lahovari a rostit următorul interesant discurs : Când amicul meu, d. Bosniei Paraschivescu mi-a făcut onoarea de a mă invita la această întrunire, deși activitatea mea politică se limitează mai mult la apărarea, alături de d-sa, a unui principiu pe care îl credem esențial existenței unei națiuni și unui stat, principiul proprietății, am primit cu plăcere să fac cunoștința distinșilor săi amici din culoarea de Negru. (Aplauze). Ne-am adunat aci, nu ca să răsturnăm imediat guvernul, nici ca să facem revoluție. GUVERNUL DE MÂINE Ne-am adunat ca să ne îngrijim, ca cetățeni conștienți, de mersul țării, care nu trebuie să ne lase niciodată nepăsători și, fiindcă în țările, care au încă regim constituțional și parlamentar, guvernele se primenesc, mai repede sau mai încet, ne-am adunat ca să ne îngrijim de ce va fi guvernul de mâine, ori de poimâine, și să căutăm ca acel guvern să fie pe cât se poate mai bun decât cel de azi, și în orice caz, să nu fie mai prost. Ne-am mai întrunit ca să aducem salutul nostru d-lui Iorga, care, deși nu este prezent la această întrunire, totuși putem zice. că o însuflețește și o prezidează. (Aplauze). O FIGURA REPREZENTATIVA liric și intelectual, d. lorga a rămas figura cea mai reprezentativă și cea mai de seamă a neamului Românesc. (Apl.). Munca uriașă pe care a depus-o în toate direcțiile ne minunează și ne amintește pe acei mari artiști ai Renașterii italiene, cari îmbrățișau toate formele artei. Am ascultat pe d. lorga, orator politic și conferențiar. II citim zilnic ziarist și istoric. Poesia și arta dramatică nul lasă nepăsător. Ca istoric, d. Iorga a răsfoit toate arhivele, a cercetat toate documentele, a povestit faptele oamenilor trecutului din țară și din omenire. Așteptăm ca la rândul ei, istoria să înscrie pe tablele iei, ceea ce sperăm, ceea ce credem că d. lorga, pe lângă ce a făcut în trecut, va mai putea să înfăptuiască în viitor pentru țară și pentru neam. (Aplauze). ROLUL CONDUCĂTORILOR După cataclismul războiului, aproape toate țările au rămas amețite și desechilibrate. Cea mai mare din toate s’a prăvălit sub despotismul anarhiei, care încearcă să se întinză și la restul lumii. Din fericire pentru omenire, celelalte țări, cu un trecut de civilizație mai vechi, au găsit în sânul lor, oameni excepționali, care au întreprins să le redea sănătatea și să le repaie pe drumul îndreptărei. Și metoda întrebuințată de acești oameni excepționali a fost foarte simplă. Ei au înlăturat legile excepționale, ideile excepționale, și au repus în vigoare și în onoare principiile milenare pe care s-a ridicat civilizația precum și legile bazate pe aceste principii. (Apl.) Intre partidul detructorilor, , socialiști , comuniști, bolșevici, care urmăresc desființarea libertății familiei, proprietății și Patriei, — și partidul oamenilor care vor conservarea și propășirea Patriei, care vor conservarea libertății, proprietății și a famiiei, — ei au ales pe aceștia. Ei n’au șovăit, n’au admis nici o slăbiciune și nici o pactizare cu destructorii civilizației și societăței, și s’au pus hotărât, în fruntea celorlalți. (Apl.). " TEORIA OMULUI POLITIC Ș- au înțeles, precum spunea un mare om de stat , că datoria omului politic nu ese de a vorbi poporului nurmaj de drepturi și nici o dată de datorii. Nu ese de a-i îmbâta cu cuvinte deșerte și veninoase, dar este de a-i asigura existența și vizorul. Ei resping ca un anachronism ideea de clasă și de luptă de clasă care nu poate duce decât la un fel de război civil. (Aplauze). Ei se silesc să creeze în țările lor o atmosferă de siguranță și de concordat, în care să poată trăi toți și să poată munci și produce bogățiile necesare vieții unei națiuni. (Aplauze). Regele Albert al Belgiei, care poate sta alături de Regele Ferdinand, spunea acum câteva zile la jubileul unei Universități, că „Națțunile trebue să se îngrijească de a-și forma elite pen(luminuare în nan. H-”) . Constanța se anunță că s’a făcut o cerere pentru redeschiderea jocurilor la Cazinoul din acel oraș. In împrejurările de azi, e mai mult decât periculos, chiar imoral, să deschidem drumul unui nou mijloc de risipă și pe care abia reușisem să-l înlăturăm. Neînțelegerile dintre liberalii brăileni, se accentuează zilnic. Un curent există chiar pentru schimbarea șefului organizației. De altfel, toate aceste nemulțumiri sunt rezultatul penibilei situații a partidului liberal, care se apropie cu pași mari de intrarea în opoziție. Un ziar de dimineață a formulat grave acuzații cu privire la modul cum sa făcut împroprietărirea foștilor deputați ai „Sfatului Țării”, și prin care era direct vizat actualul ministru al sănătății. Guvernul nu a răspuns nimic la acele grave învinuiri aduse unui membru al cabinetului, fost ministru al Basarabiei. De ce atâta discreție? Se anunță oficial că A. S. R. Principesa Elena a cerut divorțul. ------ Camera elenă a amânat discuțiile cu privire la punerea In libertate ----- Starea lui Ceang-So-Lin, continuă să fie foarte gravă. Știrea morței se desminte. ------ La Corint au avut loc nouă cutremure. Sunt numeroși răniți. — Au fost recepționate nouă mesagii ce par a fi de la generalul Nobile. Nici unul nu spune, însă, unde se găsește „Italia". ------Comuniști italieni și germani au atacat cu pietre ambasada italiană din Berlin. Social-democrații germani au adoptat o rezoluție în baza căreia cer să participe la guvern pe baza voturilor obținute. ------ Autonomiștii alsacieni, Koehler și Baumann au fost condamnați la opt luni închisoarea lui Pangalos. publicat în Pesta Budapesta (Ceps.). Zilele acestea s’a produs în parlamentul maghiar o vie discuție în jurul vizitei lordului Harmsworth. Deputatul opoziționist, Malasits, a spus, între altele, că Ungaria a fost vizitată în ultimul timp și de alți oaspeți însemnați, cărora nu li s au făcut nici o primire. Atfel, înainte cu câțiva ani Ungaria a fost vizitată de ministrul Vandervelde. El a fost tot timpul urmărit de detectivi și a trebuit să ceabă permisiune specială ca să poată participa la congresul social-democrat. Ungaria a fost vizittă apoi de colonelul Wedgewood, despre care reprezentanții oficiali ai Ungariei sau pronunțat ofensator. A mai fost apoi în Ungaria fostul prim-ministru englez MacDonald, față de care cercurile maghiare s-au purtat de asemenea destul de rece. Deputatul Malaus, în continuare, a arătat că este înjositor ceea ce sa petrecut cu ocazia vizitei lui Harmswodth. Opinia publică, lesne încrezătoare, este îndrumatâ pe o cale falsă, după care de așteptarea îi va fi foarte ■’mare. Harmswodth a venit să studieze raporturile și a văzut numai lux și banchete. Entuziasmul a fost de o origină atât de artificială, încât un ziar a sugerat ideia ca Harmsworth să fie încoronat ca rege al Ungariei. Oratorul a observat, în încheere, că nu fac nici un serviciu bun Ungariei acei cari își închipue că Rothtermere va duce pe unguri în țara făgăduință, ca Moise. A luat apoi cuvântul deputatul Maday, care a adus elogii inițiatorilor ideii revizioniste. Deputatul social-democrat, Peyer, a constat că tot răul de care suferă Ungaria se datorește regimului actual și că Ungaria nu poate aștepta nimic bun nici dela fasciști, nici dela banchete și sărbătoriri. Harmsworth, constată Peyer, este membru în acel partid conservator englez, care are înscris în programul său intangibilitatea tratatelor de pace. -----------oxo---------- Chrestiane aMtaniloi. Liga Națiunilor și-a spus ultimul ei cuvânt în această chestiune: a invitat ambele părți să se înțeleagă direct. Reprezentantul României a primit soluția și a propus o procedură, după care tratativele se vor face sub privigherea unui membru al consiliului Ligii care va fixa despăgubirea ce, la rândul ei, va fi scăzută din suma datorită de Ungaria României pentru reparațiuni. Reprezentantul Ungariei a declarat că guvernul de la Pesta se va pronunța. Comemorări ilustre Douăzeci fie autreia moartea lui Sally Pi* Demme Ca copdea iesrele issoeS și hies ©? Srîmsss «?© spra legaria eä intre muzică și poezîe Grație «tarei sali se sîsife îBi Săfâ și atráașilor sala esmeșîi cu filosof ce, poetul „Epave?”?5* deși nu cunoștea reguleze aratorief, reușește definiții se captivează prin aefergreil și KOMîtți!©? La T Litri s’au împlinit douăzeci de ani de la moartea lui Sully Prudhomme. Poetul „Dragostelor zadarnice"1 se știe că era, în acelaș timp și un filozof, după cum o dovedește, ele altfel și cartea sa intitulată „Despre expresiune în artele frumoase". Un studiu magistral, asupra bazelor esteticeproducem mai jos o scrisoare inedită publicată în facsimile, la 25 iulie 1926, în revista Septimanie, în care Sully Prudhomme, analizează, cu conștinuiozitatea sa obișnuită, această delicată problemă, a raporturilor ce există între poezie și muzică. Iată ce scrie marele poet și filozof francez în această privință : „Raporturile versificațiunei, cu muzica, sunt din cele mai strânse, și sunt surprins că eu însumi nu sunt muzicant, deși sunt, cu deosebire sensibil, armoniei poetice. Este demn de remarcat de asemenea, că poeții în general (de exemplu : Lamartine, Hugo, Musset, Theophili^jpantier) nu sunt muziciani. neaza numai armonia sa proprie. Spuneam tocmai, că nu sunt muzician, că nu am, cu alte cuvinte, urechea sensibilă înălțimii sunetului, față de gamă, ea nefiind sensibilă decât numai ritmului. Cu toate acestea sunt foarte impresionat de melodie. Combinarea simultană de note, armonia, mi-e cu totul străină. Cum să-mi explic oare, impresiunea profundă pe care mi-o dă muzica propriu zisă ? Această impresiune m’a condus la definirea cauzei, proprie acestei arte. Nici o altă artă nu mi-o procură în aceiași măsură. La audițiunea unor anumite bucăți muzicale se petrece în sufletul meu, un lucru ciudat: am impresiunea că toți se feresc de compozițiunile sunt cuprins de un fel de extaz, sau melodice, făcute după versuri. Eu unul, socotesc că punerea pe note, a unei poezii, este substituirea cei, unei armonii scrise, unei armonii pur Raporturile dintre poezie și muzii ritmice, dar că versul nu câștigă nlcă, a fost una din chestiunile, care mic ca valoare poetică. Ei își înstrăile au preocupat în deosebi, cel puțin, o tendință spre extaz. Simt întreaga mea ființă desprinzându-se, încetul cu încetul de pământ, și totuși păstrez impresiunea că îi rămâne prizonier. Prin această ridicare ajung să ating extrema frontieră, care separă regiunea terestră și omenească, de sfera inaccesibilă, în care viața se îmbogățește cu facultăți și aptitudini superioare, se divinizează oarecum. întrezăresc această sferă prin ușa întredeschisă, care îmi interzice intrarea, și în care nu pot pătrunde. In timp ce presimt aceste delicii, simt o exaltare extrem de plăcută, dar cum ele îmi sunt interzise, sufăr de neputința mea de a le savura pe deplin, și această stare sufletească dublă, constituie tocmai, ceea ce se numește, — aspirațiunea. Sufletul, care aspiră nu posedă, el se simte gata pentru posesiune, în prezența acelui lucru suprem, dar totuși departe de el. El este fericit de prezența lui și în acelaș timp trist, de depărtarea lui. Lacrămile, pe care muzica le face să curgă, sunt totodată lacrămi de bucurie și de regret. Muzica este arta, care depășește cel mai mult sufletul omenesc, înlănțuit pământului, și care îl înalță cu atât mai mult, cu cât îi divăluește esența lui divină. Pentru noi, muzica dramatică, operă, romanță, întreaga muzică, care este legată de cuvinte, adică întrebuințată pentru a exprima stări morale anumite, rămâne mai prejos de obiectul adevărat al acestei arte, care îmi pare destinat a exprima aceea nedefinită și nenumită fericire— locul rendez-vous-urilor supreme“. După cum se vede, considerațiuni subtile și înalte și intuiții poetice de o adâncă sensibilitate ce arată deosebit de impresionant și plastic legăturile dintre muzică și poezie. p******tsssrr* •OOOOYiMKüQ gggggft