Neamul Românesc, septembrie 1929 (Anul 24, nr. 191-214)

1929-09-01 / nr. 191

ípitciwn nrcr A doua scrisoare a­­ l-lui Pllh­alatBe etilre plotjari Plugari, semănați sămânța aleasă! l&etipe de acum semănatul de toam­­na ! Și « bine să nu întârziați — cu să dini timp rădăcinii să se lege zdro­­vaii de pământ, să nu o prindă crudă gerul iernei, — înghețul prăpădește mai repede semănătura proaspătă, decât pe cea crescută și infrăjita.­­ efi arunca în cele 3 milioane de hectare de grâu cât se seamănă pe an, de obicei, in tara noastră­, vreo-o­OO.0OO de vagoane de sămânță. Și alte vre-o 1.800 vagoane de să­mânță de orz de toamnă pe vre-o 110.000 hectare. Noroc bun ! Dar și minte înțeleaptă ! Căci multă risipă — multă pagubă și multă trudă zadarnică aduce pen­­tru plugar lipsa de înțelepciune — mai ales în momentul când asvârle »«mânia în pământ Să vedem ce se întâmplă cu grâul — ca să vorbim numai de el acuma, — dacă-l semănăm așa cum îl luăm din arie. 1 Mai întâiu risipim de­geaba vre-o 12.000 de vagoane (care costă bani), numai prin faptul că semănăm cu mâna în loc să semănăm cu mașina. Semănatul cu mașina economiseș­te cam a cincea parte din sămânță. —• Ea­ seamănă numai ce trebuie — nu ici des și colo rar, — și nu rămâne nimic pe deasupra neîngropat să u­­rice soarele sau să mănânce păsările.­­ Apoi mașina îl seamănă la aceeaș­i dânehme de răsare totodată Soarele pătrunde mai lesne și paiul se coace mai repede, de nu cade așa ușor la vânt. Iar curățitul de pălămidă și de alte buruieni, se face cu multă înles­nire. Dar paguba cea mare nu vine din felul cum semănăm ei din felul se­m­­inței pe care o semănăm. Credeți d-voastră că semănăm 60.000 de vagoane de grâu, din cari iese firul bob la bob ? Cel puțin 3000 vagoane sunt : neghină, măzăriche, pălămidă, și tot felul de burueni, da­că sămânța se pune necurăjită în pă­­m­ânt pentru că la noi nu e răspân­dit obiceiul de a se da la vântură­­toare și la tinori sămânța — ci o sea­mănă Românul cu totul, așa cum a adunat-o din arie. Nu­ cresc oare destule bălării în țară fără să le semene ni­meni ? Mai trebuie și adunate și semănate pe ur­na plugului ? Să le și muncim ? Sa ne murdărim cu ele, de buna noastră voie, marfa curată ? Să mergem mai departe cu soco­teala. In cele 60.000 de vagoane de să­­mânță — așa cum ar ieși din arie, la noi — sunt pe puțin alte 10.000-15.000 de vagoane de secară, de orz și de o­­văz. Bună e și secara — dar de ce să­­ amesteci cu grâul ? La obor se vin­de grâul-grâu, și secara-secară. Iar ție piețe străine, — așa ceva (ameste­cătură) nu se cumpără. De ce să ne batem joc de marfă ? Apoi mai sunt alte vre­ o 1.500 de vagoane de boabe de grâu cari nu încolțesc , ori că sunt seci, ori sunt­­ fărâmate ! De ce să le aruncăm la vânt ? De ce să nu le oprim ca să le măcinăm ori să hrănim animalele ? Și în sfârșit ceea ce rămâne — grâu adevărat, ce soi de grâu e ? E neam bun ? E de neam prost ? Pentru că : „ce semănăm, aceea răsare", „Neam bun de oameni" — „Neam bun de vite" — așa e cu toate, «șa e ți cu sămânța de grâu : „neam bun“ și „neam prost". 60.000 de vagoane de sămânță de grâu de neam prost, — pot da Țării într’un art bun, pe cele 3 milioane ha. cel mult 200.000 vagoane (cam 900 kgr. la ha.). Numai 45.000 de vagoane de să­mânță de grâu de neam bun, pot da pe aceeaș întindere, in acelaș an, cu aceleași ploi cu aceeaș muncă, cu a­­ceiași plugari, aproape cu 100.000 de vagoane mai mult. Și încă de ce calitate, și de ce preț! Eu am făcut socoteala numai la frâu ! Așa e și cu celelalte. Și mai ales cu orzul! Nu este cereală mai plină de a­­mestecături ca orzul românesc. Ștergea vorba acum câțiva ani că hamalii din portul Hamburg, n'au voit să descarce orzul românesc din vapoare pentru că îi înăbușă praful și murdăriile cu cari era amestecat. Eu nu cred — dar mă doare inima că­ se poate vorbi așa ceva de Țara mea. Iată marea însemnătate a semin­țelor curate și din soiuri alese ! Sin­gura alegere a seminței, sporește pro­ducția cu 30­ la sută, și-i ridica prețul poate cu alte 20 la­ sută. De aceea în străinătate — este lup­tă și întrecere mare între învățații agriculturii : cum să producă sămân­ța, de soiuri alese, care să dea : ȘI MIJIT ȘI BUN. Dintr’o holdă de milioane de spiet :le grâu (luăm grâul ca pildă, dar așa se fate cu toate plantele mai în­semnate), se aleg numai câteva sute de spice : cele mi pline și cele mai frumoase. Fiecare spic s­e seamănă pe bucățica lui de pământ, alături de altă bucățică semănată cu un spic de rând, (se zice „martor“), ca să se vadă deosebirea la­ sfârșitul anu­lui, se vede ce a ieșit din fiecare spic. Se opresc — din cele câteva sute de parcele, — numai câteva, cari au dat piept mai bine la ger, la secetă, la junii­ne neo ii osbouimi­ibui opeoj rugină, la­ cădere, la scuturare, apoi cai au bobul mai bogat, mai greu, mai frumos. Pentru anul viitor se pun la semănat numai cele 3—4 parcele cari au ieșit in frunte. Se urmăresc și în anul al doilea și al treilea — până când din toate rămâne una­­două, cari se trage, fiecare din spi­cul de cel mai bun soi (linie). Aceste semin­e se chiamă „selecționate". Și selecționarea se urmărește pe fel și fel de căi și prin fel și fel de mij­loace. Astfel de semințe selecționate, nu se răspândesc însă în comerț până când nu se face o nouă probă : în ce col­țuri de Țară le merge tot așa de bine, ca acolo unde s’au prășit. Pentrtu că sa făcut dovada că sămânța bună în satul meu de munte, (unde am umezeală și adăpost) nu e tot așa de bună și în satul d-tale așezat în Bă­răgan unde e vânt și secetă și ger. Prin „câmpurile d­e experiență" — alți ani de zile, se urmărește : în ce colțuri de țară îi priește fiecărui soi de sămânță aleasă? — Și numai du­pă aceea se dă la marea înmulțire ca să cumpere numai plugarii din a­­cele părți. Câte 10—15 ani țin astfel de în­cercări. Și producția e sporită numai prin calitatea seminței cu 30 la sută. Astfel de încercări, de câțiva ani se fac și la noi — la Școlile înalte de agricultură, la câteva din fermele Statului și la 4 particulari (Soc. „Să­mânța“, d-nn­ . Cipăianu, Konopi, Ștefană). Acum statul a pus dintr'un fond de 500 de milioane pe care îi are a­­nume pentru sporirea producțiunii a­­gricuturii, vreo 70 milioane lei pen­tru desăvârșirea acestor lucrări. Apoi Statul a luat măsuri ca nici un bob din acea sămânță ,selecțio­nată” din aceste ferme să nu mai meargă la măcinat, ci să intre toată în pământ. S’a dat poruncă să fie dată la plugari, pe schimb cu d’a lor, kgr. pe kgr. Diferența de preț o plă­tește Statul cu alte vre-o câteva zeci de milioane de lei. Statul a mai luat măsura să cum­pere mașini de cu­rățit Cerealele (cu­­rățitoare, trioare și vânt­urătoare). • Ele se dau la coopeative și Came­rele agricole și se plătesc în 75 lei suta (25 lei la sută îi plătește Statul) și încă pe datorie, în doi până la trei ani, cu dobânzi de nimic. Vă spun acestea ca să vedeți ce jertfe face Statul. — Și încă e puțin. — Când va putea, va face mai multe — căci ele se răsplătesc din sporul de producție din care vine și Statu­lui partea lui de venit. Dar pentru ca linia să fie atinsă, se cere și ajutorul liniei d-voastre, frați plugari. De aceea, ascultați și înțelegeți: Când auziți de semințe de soi bun — alergați după ele ! Fermele au poruncă să dea toată sămânța începând cu plugarii înto­vărășiți în cooperative agricole, iar acolo unde deocamdată nu se poate altfel se vor da și la plugari în parte, începând cu cei cari își prigă­ i țese mai cu minte pământul de semă­­­­nat. ] Cum nu avem însă decât o sută­­ de vagoane sămânță de soi ales de grâu (semințe selecționate) și mai puțin de o sută de vagoane pentru orz (tot­­ selecționat“) nădejdea cea mare pentru anul acesta și alți câțiva este să curățim sămânța cea mai bu­nă care se­ găsește prin localitate, or în apropiere — or în părțile cu clima asemănătoare — și apoi să o semă­năm după ce am curățit-o. Unde sunt curățitoare (la ferme), alergați acolo. Intr’un ceas e gata Dacă pe aproape nu sunt curăți­­toare, slați-o la trioare (cilindre). Tri­­oarele asvârl d'oparte murdăriile: pă­mânt,­­ pietricesc ; d’altă parte: boa­bele pipernicite buruienile mici, ne­ghina, măzărichea, pălămidă; apoi: spărturile, secara și orzul și în sfâr­șit , alege pe mărime, bob cu bob, tot ce rămâne grâu curat. Acolo unde nu sunt trioare — dați sămânța măcar la vânturătoare. Plea­va și semințele ușoare (buruieni, ne­ghină) sunt alese deoparte — iar boa­bele grele de altă parte. Să nu meargă in pământ decât bo­bul plin, greu si bine copt, care în­colțește și care are în el hrană boga­tă, sa poată hrăni colțul până când se lipește de pămân­t ca apoi să sugă hrana de aci. Și saramurați sămânța înainte de a a semăna — cu piatră vânătă, ori cu prafuri pe cari țe găsiți la Came­rele agricole. Căci așa se ferește de boala tăciu­nelui și a măturei, care se găsește și ea în sămânța ei lipită de sămân­ța grâului. Nu uitați o clipă: ce semănați a­­ceia culegeți a și că bălăriile tre­buiesc stârpite iar nu semănate fi muncite. I. MIHALACHE Ministrul Agriculturii fară fără să le semene nimeni ? Mai răț­toare, ticoare și vânt­urătoare). Sfaturi pentru alții! Urmare din pagina l­a trup din trupul ei, nu putem să nu ne revoltăm când cetim urmă­toar­ele scrise cu seninătate de li­berali că ar fi spuse de național­­țărăniști: „Avem să­­ satisfacem pofte milenare. Feriți-vă, pentru că oamenii «ei au dinți ascuțiți, ei rup nu mănâncă“. Partidul lberal nu a procedat la fel? Neapărat că partidul național­­țărănesc pr­ocedează greșit și urmează în aplicările practice și de fapt procedeele partidului li­beral. Necontenit am arătat pas cu pas greșelile ce se face cu sa­tisfacerea clientelei politice- De ce însă partidul liberal, când a fost la putere nu a procedat așa cum vorbește ? Numai noi naționalii și acei independenți pot arăta greșelile și a unora și a celorlalte- Cu ce autoritate poate partidul liberal să critice pe alții pentru pr­oce­­deele ce le-au practicat cu multă libertate și în stil mare? Care partid a dat o desvoltare mare comsioanelor de milioane, afacerilor mari, pe cari numai streinii le pot plăti? Liberalii au foarte multe la activul lor și nu pot fi întrecuți de nimeni. De aceia noi naționalii, prin politica pur națională enunțată de marele nostru profesor Iorga preconizăm o guvernare de oa­meni cinstiți, cari nu au organi­zații generale, speciale, centrale, exterioare, locale, etc. etc­, cari sa aștepte de la guvern benefeiile bugetului și al afacerilor. Noi ce­rem sacrificii și acei înregimen­tați, știu că cu venirea la condu­cerea țăr­ei li se vor cere numai sacrificii și nu li se vor da nici un fel de avantagii sau bene­ficii. Tot d-l Brătianu scrie că capi­talul strein este pretențios și nu se mulțumește cu beneficiile pe cari le realizează întreprinderile indiiene și cere situațiuni mai favorabile-Astfel de afirmări de la acei chemați să conducă destinele ță­rei, sunt surprinzătoare, de­oare­ce nu pot fi sincere. Capitalului strein, cred, c­ă i-ar fi rușine să pretindă măcar beneficiile uzu­­rale realizate de capitalul națio­nal care este de fapt pur liberal. Dovada evidentă o avem cu pre­țurile produselor industriei noas­tre, care cu toate taxele de pro­tecție, sunt cu mult mai mari de­cât produsele similare strei­ne. Industriile noastre liberali­zate, cari plătesc membrilor con­­edministrație, — gran­gurii partidului liberal, tantie­me de milioane, — nu pot concu­ra cu produsele streine, cari sunt scutite de astfel de cheltueli pa­razitare și au capitalul foarte eftin 6-8% maxim , nu cu 24—­ 2S% ca la noi. Se naște deci întrebarea logi­că . Cum poate fi mai scump ca­pitalul strein, care dă posibili­tate industriilor care îi întrebuin­țează, să producă și bun și eftin, cu toate cheltuelile de transpor­turi la distanțe mari, taxe vama­le de protecție, comisioane des­tul de grase, etc.? Gec. Parisul concentrează atâta ci­vilizație ! Regalitatea, Imperiul și Republica au lăsat fiecare urmele lor, conservate cu sfințenie de ur­mași-Franțuzul este conservator chiar atunci când este extremist. Cu tre­cutul se mândrește. De aceea auzi cu câtă evlavie îți vorbește de epo­ca napoleoniană. Socialismul a dat Franței în ul­timul timp o mulțime de oameni mari de Stat, cari odată ajunși cu povara răspunderii Statului pe capul lor, au trebuit să cedeze e­­voluției lente a principiilor ce profesează în locul transformarii brusce a unui Stat atât­ de com­plicat cum este Franța. Ziarele franceze reproșa cu drept cuvânt socialistului Leon Blum că în momentul cel mai a­cut al conflictului de la Haga din­tre Franța și Englitera, când mi­nistrul de finanțe englez, trata pretențiile Franței de grotești, că nu a fost la înălțimea sufletului francez de a apăra Franța în con­tra celor zise de un ministru en­glez, chiar dacă acesta, aparținea partidului socialist englez. E o plăcere să citești ziarele franțuzești. Când discută nu in­sultă, când sunt incisive nu sunt vulgare. Fiecare așteaptă ca fap­tele și timpul să dea dreptate te­zei pe care o susține. Citesc „Universul“. Simt o deo­sebită plăcere să aflu prin acest, jurnal ce se­ petrece în țară. Depărtarea pune mai multă va­loare în ceea ce face și ceea ce scrie. Bosniei Paraschivescu Peste hotare Scrisori din Paris Atitudinea României fața de planul Young Declara pe «­lui Titu­lescu­ HAGA, 31. (Rador). — In ședința de după amiază, în care puterile au fost întrebate dacă în principiu ac­ceptă planului Young, d. Titulescu a făcut următoarea declarație : ,,Fericit conferința pentru munca depusă spre a ajunge la acordul intervenit intre Anglia, Franța și Ger­mania, pe urma căruia treime să sperăm o destindere care să însem­ne cu adevărat lichidarea trecutului lăsat de războiu. România a expus revendicările sale în fața confe­­­rinței. „Pe când puterile invitante discu­tau între ele, delegația română a a­­vut neconetait negocieri cu delega­țiile diferitelor state, în cursul căro­ra i s’a promis îndreptarea multora din needreptățile făcute r­omâniei“, „Aduc mulțumirile mele delegaților eu cari am fost în contact, pentru dis­pozițiunile favorabile și înțelegere­a punctului de vedere românesc, ce au a­­rătat. Este vorba numai de adeziunea îîî­ principiu la planul Young, necesa­ră ca acele comisiu­ni pre­văzute d­e plan, să-și în­ceapă­ lucrările lor, pentru desăvârșirea teh­nică a planului, ce va fi apoi su­pus votului nostru, de a­­semenea condiții ciții* nu pot opri în loc mersul con­ferinței, împiedecând nu­mirea cont­isi anilor. „Țin însă să declar în mod formal că adeziunea României la planul Yo­ung nu poate avea loc de­cât dacă făgăduelile da­te se realizează, și condi­ționez consimțământul Ro­mâniei la această adeziu­ne, de satisfacerea cere­rilor ce am formulat Asemenea rezerve au fost for­mulate d­e Grecia, Cehoslovacia, Japonia, Jugoslavia și Polonia. Deocamdată pare a rezulta că printre satisfacțiunile promise României și la cari d. Titulescu a făcut aluzie, figurează între altele și regularea imediată și definitivă a reparațiunilor da­torite de Austria, Ungaria și Bul­garia. In adevăr, în cursul șe­dinței, s’a propus numirea unei comisiuni care să se ocupe cu datoria de liberațiune și repa­rați­uni­le orientale. Pe această chestiune, un interesant schimb de vederi a avut loc intre d. Curți­ui», ministrul econo­miei naționale a Reichu­­lui și d. ministru Titules­cu. D. Curții«* a cerut ca Germania să facă parte din această comisiune. D. Titulescu a răspuns că problema reparațiilor o­­rientale privește numai puterile creditoare și sta­tele debitoare, și că, cu toată plăcerea ce ar avea să lucreze cu delegatul Germaniei în această co­­misiune, nu vede care es­te interesul german în cauză. D. Curtius a cerut a­tunci ca această chestiu­ne să fie amânată pentru a doua zi. D. Titulescu s-a opus și a cerut votul ime­diat. D. Snowden a inter­venit atunci spunând că sprijină punctul d­e vede­re al d-lui Titulescu și ce­re și dânsul votul imediat,­siunea reparațiilor orien­­cupe și de toate reclam­a­­țiunii derivând din trata­­tie de la St. Germain, Ne­ue­l­l­y și Trianon a fost vo­tată cu modificări propu­se de d. Titulescu și fără participarea Germaniei la lucrările ei. RAPORTUL DJ-LUI HEN­DERSON Haga, 30. (Rador). — In ob­­servatiunile sale cu privire la ra­portul politic d. Henderson, pre­ședintele comisiunii, a accentuat că Puterile ocupante lucrează în strânsă unire și că această cola­borare care a fos urmată în tot decursul ocupațiuneii, va conti­nua și mai departe până la solu­ționarea întregei probleme. In două săptămâni de zile trupele vor fi în mișcare, evacuând pro­vincia, iar aranjamentele făcute pentru evacuare vor elimina ori­ce întârziere sau fricțiune inutilă Evacuarea va fi treminată la timp și fără nici o întârziere. O pro­blemă dificilă care a trebuie să fie soluționată a fost respectarea articolelor 42 și 43 din tratatul de la Versailles, care interzic Ger­maniei de a consil­ii fortificații sau de a ținea forțe militare pe medrul stâng al Rinului sau în zo­na de pe malul drept până la a­­dăncimea de 50 kilometri. I­. Hen­derson crede că soluțiunea care s’a dat acestei probleme, anume de a lăsa regularea amicală și practică a acestor dificultăți în­­ mâna organizației fixate de tra­tatul de la Locarno, va cauza, o sa­tisfacțiune generală. Această solu­țiune este încă o dovadă că între Germania și Franța s-a produs o adevărată reconciliere. Rolul culural al Cernicăi u­rmare din pagina l-a botezat atunci la noi, încât ace­­laș Neofit compuse instrucțiuni cu privire la primirea lor în cre­știnism. In cartea noastră: Două Catehisme ale monahului Neo­fit, cu o introducere asupra cate­h­izării la Români a ereticilor și a jidovilor, București, 1914, am arătat, după condicile Mitropo­liei din București și după alte izvoare, opera misionară a mo­nahilor și preoților noștri de la finea sec. XVIII. De bună voe și nesiliți, cu su­tele treceau la ortodoxie romano catolici, luterani, calvini, ar­meni, lipoveni, jidovi. Duhov­nicii însemnau că aceia „s’au catihisit, miruit, ispoveduit, pri­­cestuit“. Dacă se botezau, se în­semna: „s’au botezat desăvâr­șit“. Despre uniți întorși la orto­doxie, se scrie: ,.de uniție s’au spălat cu molitva sf. Metodie Pa­triarhul; s’au curățit, miruit, is­poveduit și pricestuit“. Sunt fapte precise din care se constată că atunci în rândurile monahilor se desăvârșia o fru­moasă operă catehetică. O mul­țime de preoți de peste Dunăre, din țările vecine, veneau la noi și luau pildă. Unele ca acestea și altele ase­menea se cuvine să le amintim în clipa de față, când s'a vestit în toate colțurile Țării că se va începe la Cernica Seminarul mo­nahal, școală trebuitoare, și de nădejde, întru susținerea orto­doxiei noastre străbune- Econ. D. FURTUNA Directorul Seminarului din Dorohoiu Tratative cltlno-Delgiene Londra. 31. (Rador). — Din Shanghai se anunță că ministrul de externe al Chinei și minis­trul­ Belgiei, au avut ultimele în­trevederi pentru cedarea conce­siunii belgiene Tientsin. Acordul formal va fi semnat azi de repre­zentanții Chinei și Belgiei. spectacole TEATRE CĂRĂBUȘ : Miss Revista, OTETELEȘANU , Poliția la Ștrand, GRADINA MARCONI: 20 zile la ră­coare, TEATRUL NOU : Rasputin cu Mie­­lu Constantinescu, CINEMATOGRAFE CINEMA CAPITOL: Robert și Ber­tram cu Harry Liedtke jurnal și comedie, GRADINA SCALA (fost Colos): Re­vista Mic și al dracului de Ion Pribeagu și program de comedii, CINEMA SELECT: Târgul de scla­­ve cu Billie Dowe, CINEMA BULEVARD PALACE : D-rui Balsamo cu Hans Stueve, CINEMA MARIO­ARA VOICULES­­­CU: Insula vrajelor și trupa rusă Muratov-Batiskow. CINEMA LIPSCANI PALACE : Tragedia omului cu Eleonora Roordman si James Murray. Tipografia „TIPARUL ROMÂNESC”, strada Sărindar No. 22, București trum­inte săl I Sept. ÎB 2B Ziarul „Universul“ pledează cu căldură ca­ să imităm și noi schimbul de elevi și studenți, cu po­poarele străine și cu cele m­­i­nor­i­ta­r­e, cum fac acum francezii cu germanii, cum obișnuesc de mult ialienii cu elvețienii și aceștia cu austriacii n Numai astfel se cunosc și se pot apropia popoa­rele. Numai așa se pot înțelege și se pot iubi cei de alte neamuri. Așa numai va înceta blestemata, ură între oameni, pe cari îi despart uneltitorii, o presă de scandal și interesații... Presa noastră, știe de­sigur că există la Vălenii de Munte o Școală de Misionare. Sunt acolo ru­soaice și fete de sași, învățătoare maghiare, buco­­vinene, austriace. Laolaltă cu româncele, ele se cunosc de ani de zile, și pleacă de­ acolo știind ro­mânește, cunoscând istoria neamului românesc, li­teratura și artele și muzica lui. Alături d e așezământul Regele Ferdinand, cu a­­celaș scop nobil, creiat și condus de înalta desin­­teresare, de muncă neobosită și devotată. Iar vara, cursurile de la Văleni, apropie mii de ascul­tători români și străini pe cari destinele luni­ei i-a așezat în aceiași țară. Păcat că la opere ca acestea, oficialitatea și particularii răspund cu indiferență. Iar presa, cu toată bunăvoința ei, nu le oferă, de­cât coloane sporadice, ca și cum un imens și n­e­p­u­tin­ci­o » complot s'ar încerca să le facă ignorate. D. profesor N. Iorga a sosit ieri în Capitală ve­nind de la Veneția. Aseară d. profesor Ior­ga a plecat la Vălenii de Munte. In cercurile guverna­mentale produce o neplă­cută impresie atitudinea de pasivitate a societății Româno-Americane fața de incendiul de la Moreni al sondei care aparține a­­cestei societăți. Adevărul e că înainte de a se mistui averea so­cietății se nimicește­ un bun național și se păgu­besc interesele întregei noastre bogății petroli­fere, specialiștii afir­mând că acest incendiu poate fi foarte bogat în consecințe neprevăzute. Guvernul studiază cu a­­tențiune chestiunea, în deosebi a atitudine a po­menitei societăți petroli­fere. Aflându-se în posesia u­­nei oferte engleze care ne propunea un împru­mut de patru miliarde lei în construcții de șosele, guvernul a cerut părerea consilierului teh­nic­ al împrumutului stabilizării. D. Ch. Rist a răspuns in­vocând prescripțiile con­tractului de împrumut ca­re interzice orice alt îm­prumut pentru lucrări cari prin rentabilitatea lor ulterioară nu ar asigura acoperirea amortizării im­prumutului. Oferta engleză a rămas dar fără rezultat. Nu se știe nimic precis asupra rezultatelor ce le-a avut pentru România conferința de la Haga. După informațiile ce a­­vem faptul nu poate fi so­cotit nici ca o inadverten­ță nici ca un calcul­ al gu­vernului care ar ține as­cuns pentru marele pu­blic rezultatul conferin­ței. Adevărul e că guvernul însuși nu este informat și nu posedă nici o preciza­re asupra celor petrecute la Haga. Se pare că delegații no­ștri nu sau grăbit să in­formeze guvernul asupra rezultatului misiunii lor. Printre candidații pentru direcția Creditului Agricol s’a înscris și d. Virgil Potârcă. Fostul subsecretar de stat de la do­mnii (anticiparea nu este exagerată) cere mai mult, pentru ca astfel să-și asigure cel puțin directoratul Olte­niei, de care, în momentul actual, nu mai este de loc sigur. D. general de divizie Sams­o­no­vici, șeful Marelui Stat Major al armatei, se va înapoia în țară pe ziua de 3 Septembrie. D-sa. se va opri la Tg. Mureș unde va examina pe teren pe colo­nelii aspiranți la gradul de gene­ral La preșidenția consiliului, se lucrea­­za la redactarea regulamentului, pen­tru punerea în aplicare a legii de or­ganizare a ministerelor. La intervenția ministerului mun­cii, conflictul de muncă de la fabrica „Sentis“ din Capitală a fost aplanat. Pe ziua de astăzi 30 August, lucrul a fost reluat în fabrică. La înalta Curte de Conturi, se lu­crează în prezent, la redactarea unui regulament pentru punerea în aplica­re a nouei legi a Curții de Conturi. Cu acest prilej, se va dispun­e com­­plectarea celor noua locuri de consi­lieri de Curte. Guvernul intenționează să recruteze, magistrați superiori titrați. Există temerea că la Timișoara se vor provo­ca nouă fiei ordini comu­niste cu prilejul procesu­lui dezordinilor din Apri­lie, început azi. Autoritățile — cărora li s-a semnalat plecarea spre Timișoara a nume­roși comuniști din țară — au luat toate măsurile de prevedere. D. Virgil Madgearu ține să-și lărgească, pe cât po­sibil, cercul atribuțiilor departamentului ce con­duce. Cu prilejul întocmirii legii de organizare a mi­nisterelor, voind să-și a­­propie unele din atribu­­țiile ministerului de fi­­nanțe, s’a lovit de împo­­trivirea hotărâta a d-lui Mihail Popovici. Acum, interpretând u­­nele dispoziții ale pome­nitei legi, a reușit sa rupă ceva din atribuțiile d-lui Răd­ucan­u, trecând la mi­nisterul industriei învăță­mântul muncitoresc: bresle, corporații, mese­rii. D. Ion Raducanu, ministrul mun­cii, pleacă în Ardeal pentru a inspec­ta federalele și cooperativele princi­pale din acea regiune. In ziua de 2 Septembrie d-sa va prezida o consfătuire cooperatistă la care vor lua parte reprezentanții fe­deralelor din Ardeal și Banat, precum și organele de control și propagandă ale Oficiului Național al Coopera­­ției. Vom avea monedă divizionară în su­mă de trei miliarde de lei, de câte 5 și 20 lei.­­ Aceasta după cererea consilieru­­lui teh­nic d. Charles Rist care so­cotește că baterea acestei monede va aduce statului un beneficiu de aproape două miliarde jum. lei. D l ministru Madgearu și d-l Japy însărcinat cu a­facerei al Franța au plecat aseară int­r’o călătorie de două zile pentru a vizita minele de aur din Transilvania. (Rador). Aseară la orele 11,40 cu Simplonul d. Ion Lugoșianu, subsecretar de stat la preșidente, a plecat la Geneva spre a lua parte la lucrările Societății Na­țiunilor ca membru al delega­țiunii României. Tabloul de numirile inv­țători­­lor de cursul primar rural, ca­re pare pe ziua de 8 Septembrie 7. Cursurile școlare vor începe la 13 Septembrie c. Geneva, 30 (Rador). — B=I mi­nistru Titulescu, find reținut la conferința dela Haga, România a fost reprezentată la prima șe­­dința a Consiliului Societății Na­țiunilor, prin d-I ministru G. An­tóniáde Haga, 30 (Rador).­­ D-l Mise­­nescu, ministrul de Externe al României, pleacă astă seară la ora 8.43 minute spre Paris, de unde va lua seara trenul spre Geneva. Geneva 30 (Tractor). — D. ministru C. Antoniade, a oferit delegației ro­mâne inter-parlamentare, un ceaiu, la care au luat parte toți românii află­tori la Geneva, printre care d. minis­tru Boerescu de la Berna împreună cu mama sa.

Next