Neamul Românesc, iunie 1930 (Anul 25, nr. 118-142)

1930-06-10 / nr. 125

DIRECTOR POLITIC n. solan Marți 10 I «mie 1830 itmui. AM. — mo. 125 Abonamente; Fe m an BOO Lei­­ Pe mm LorJ 300 Lei 3 Pentru autorități și instituțiuni 10ß9 Le­­m­­ii»itm­i Mii Bifflwin—in Redacția și Administrația BUCUREȘTI I strada Brezoianu Ne. o tctaf­ I Telefon 312/60 DIRECTOR GI ©»GE$OJ Țara întreagă, cu excepția fericită a câtor­va politician infeoctați ilegalisim !, strigă: Trăiască Regele Carol al ll-le Popularitatea SuvaraRuiai Ceia ce s’a văzut ieri ca popularitate întrece tot ce a înto­vărășit pînă acum vre-o schimbare de regim. Pretutindeni unde trecea noul rege, aclamațiile isbuc­­niau spontaneu și mulțimea întovărășia alergând trăsura lui Ca­rol al II-lea. Pentru un popor așezat, liniștit, stăpîn pe mișcă­rile noastre ca al nostru aceste manifestații, adînc impresionante, sînt cu totul remarcabile. Ele bucură și pentru un motiv care înseamnă începutul unei ere noi în sentimentele nației Ea, nația, are nevoie de cineva căruia sa i se închine. Din veac în veac așa a fost. Un om, unul singur, un om cu o înfă­țișare întreagă și plăcută, un om care să știe cîștiga și stăpîni. Așa se cerea odinioară Domnul. Oricînd Domnul visibil a lipsit, acest instinct sănătos­­ a trecut asupra altora. In timpul nostru asupra șefilor de partid, a presupușilor înoitori politici, luați pe rînd și pe rînd pă­răsiți. Popularul de azi zăcea foc îndată popularului de mâine. Și, ei credeau toți că aceasta e pentru dînșii, pentru partidul lor, ba, iartă-mă Doamne, pentru „ideile” lor. Azi popularitatea se întoarce, cum e natural pentru o nație adînc monarhică, la Suveran. Și e bine așa. N. IORSA ȘEDINȚELE ADOHA­­RE­A NAȚIONALE, RE­CONSTITUIND SITUAȚI­I NORMALE, AU RESTABI­LIT DREPTURI INTAN­GIBILE. ELE CONST­I­TU­ESC UN IMPERATIV LEGAL ȘI PE DEASUPRA VOR RE­DA CU CERTITUDINE, UNUI CĂMIN AUGUST, LINIȘTE ȘI ÎNCREDE­JUJT REGELE ROMÂNIEI, REGELE CAROL AL II-LEA, SLĂVIT FARA MĂGULIRI, IUBIT FARA SLUGĂRNICIE, ISI INCE­PE AZI DOMNIA LUI... © DORIM GLORIOASA. IN VREMURI DE PACE BINEFĂCĂTOARE EA NU POATE FI DE­CAT GLORIOASA. DOMNIA REGELUI TREBUE SA DEA ROM­NIEI, O VIATA POLITI­CA SCUTITA DE SCĂ­DERI DEPLORABILE. DOMNIA LUI CAROL AL II-LEA, NU NE ÎNDOIM CA VA FI, ODATĂ CU A­­PUSUL POLITICIANIS­MULUI,­­ AURORA INSU­FLEȚITA A ONESTEI ȘI NEOBOSITEI ACȚIUNI DE RECLĂDIRE MATE­RIALA ȘI MORALA, TR­A­IASCA REGELE CAROL AL II-LEA. Cuvântarea tt. §. Regelui Domnilor senatori, Domnilor Deputați. Primirea atât de emoționantă ce Mi-o făceți Mă mișcă atât de adânc, căci sunt fericit de a pu­tea resimți prin glasul Domnii­lor­ Voastre sentimentele acelor cari v’au trimis aci, șî de a con­stata încă odată legătura sufle­tească ce M’a unit și Mă va uni Întotdeauna cu poporul Meu. Jurământul ce L-am depus a­­stânci în fața reprezentanților na­țiunii depășește zidurile acestui locaș Istorie și pentru sufletul Meu devine un legământ sfânt între Mine-Rege și poporul Meu. E un legământ luat in fața Celui Atotputernic de a fi părintele plin de grijă și de râvnă al fiilor săi. Pribegia de mai bine de patru ani, departe de poporul în mijlo­cul căruia M'am născut și am fost crescut, a fost silită de unii, cari prin vorbele lor au îndurerat sufletul Marelui vostru Hege și Scumpul Meu Părinte și caii au avut de scop de a ripe legătura intre Mine și Români. Manifestația înălțătoare de as­tăzi dovedește vădit că aceste în­cercări nu și-au atins scopul și că iubirea ce am dus, neclintită în sufletul Meu, față de Româ­nia­.» este răsplătită cu prisosință prin dragostea ce Mi-o arată na­țiunea prin reprezentanții ei. INTRE REGE ȘI POPOR Pășesc astăzi cu sufle­tul înălțat în mijlocul po­porului Meu și cu o inimă in care s’a șters cea din urmă, urma de mâhnire, chiar față de aceia cari au încercat prin acțiunea lor nechibzuită să rupă legă­tura indisolubilă între Mine și tot ce simte româ­nește» Urmând pilda din scrip­tură, zic: Nu vreau moar­tea celor ce au greșit, ci întoarcerea lor la matca din care nimeni n’ar fi trebuit să iasă. « Eu n’am venit să mă răzbun pe nimeni, ci cu 1»­nima caldă și iubitoare să strâng într’un mănunchiu ----A—AS —.—«­2 S­­*»• ursimfili­ții; țf UtWI UM« a •••■ wv—y— și puterea de colabora pentru propășirea Pa­triei. Adânc emoționat, gândul Meu se îndreaptă către acei cari Inain­tea Mea au depus aci acelaș ju­rământ și cari și-au închinat toa­tă viața binelui țării căreia au fost sortiți s-o conducă. Umbrele Marilor Noștri Regi, Carol I și Ferdinand cel Loial, Mă însoțesc astăzi în mijlocul Domniilor­ Voa­stre și sufletul Scumpului Meu Părinte se bucură de a-și vedea astăzi îndeplinită ultima Sa vo­ință și cea mai fierbinte a Lui dorință. Pilda ce Mi-o dau, prin nesfâr­șita Lor dragoste de Țară și a­­părare a intereselor ei, va fi pe deplin urmată de Mine. Eu am crescut în mijlocul vo­stru, hrana Mea sufletească a fost hrana sufletului vostru, dure­rile voastre au fost durerile Mele, idealurile neamului Meu au fost idealurle Mele. OMAGII EROILOR NEAMULUI Nu pot — văzând aci în fața Mea întruniți reprezentanții Ro­mânilor dela Nistru pân’la Tisa, din Hotin și pân’la Mare, din Boian la Vatra Dornii, din Sat­inat până’n Săcele și dela Tur­aua Dorohoi, să vm să gândesc cu nespusă evlavie la acei opt sute de mii de morți și la acei luptători din Ardeal, Bucovina și Basarabia cari prin sângele loi au închegat pentru totdeauna unirea Nației în granițele ei fi­rești Moștenirea aceasta sfân­tă trebuie să o păstrăm ca cel mai sfânt odor și, în­tărit încă mai mult de că­tre aceste jertfe, sunt ho­­tării să mențin, fără șo­văire, jurământul Meu de a păzi neatinsă integri­tatea teritoriului națio­nal. (Sfârșit în pag. II-a), Eri. la Cameră!Proclamația Discursurile d-lui profesor N. Ior p Reoelui Carol a! T­ ales: o menstroozicale !wi«a.­ i.iar pssificianisasini.­­Țară.- Piitipirea ad­eraá feraitana îndatoririle i­nilil­iele Dăm­­aci, după oile stenografi­­ce, discursurile rostite la alege­­rea Regelnd, de­ci, profesor N. Iorga. In aceste rânduri cheamă ia dreptate tot cea ca © enget româ­nesc, și pretinde tuturora, respec­toi Ordinul Constituțional © pe care o impun Voința Regelui Fer­d­­in­and și cuvântul hotărât al Țarei, D. N. IORGA: Mi s’a communicat că se va prezenta întâi, din partea guvernul­ui, înlăturarea statutului, care interzice Principelui Carol al Ro­mâniti dreptul de a veni în România, în mijlocul unui popor, care l-a iubit întotdeauna și ,alături de Fiul Său, de care îl leagă cele mai firești datorii și, adaug, alături de nobila Femeie, care a fost, timp de cinci ani de zile, aci, exemplul tuturor virtuților (a­plauze prelungite, ovațiuni). Mi sa spus, însă, că după această propunere, pe care o face guvernul, va fi o altă propunere, venita din partea unui membru al majorității, reintregând pe Principele Carol al României în toate­­ drepte­l­e Sale de Moștenitor, înainte de a vorbi, întreb pe d. președinte al consiliului, dacă va fi și o astfel de propunere, prin urmare, dacă ceea ce am de spus trebue împăr­țită în două, sau, dacă nu­ va fi nici un fel de propunere, cu propunerea este numed ceea ce se prevede acolo. D G. G. MIRONESCU: Iată lă­­murirea: Proiectul propus de gu­vern consistă în primul clim­at, ca­re a fost citit, și prin care se abrogă unele dispozițiuni din Statutul Fa­­milei Regale. Al doilea a fost introdus în Senat, pe cale de amendament. D. N. IORGA: Vă m;t<Jur în să toarse mult Domnilor, acum dari-mî voe să fac, în scurtul timp pe care sul-i per­mite fireasca dv. nerăbdare. O ȘT. CICIO POP. Domnule pro­fes..". mi-ați pus o întrebare, dă-mi permiteți să adaog ceva. D. N. IORGA: Am primit răspun­sul. ■ D. ȘT. CICIO POP: Orpurile Le­giuitoare se vor întruni în Adunare Unită și atunci va v"”? o propune­re, respectiv un proiect de lege din inițiativa parlamentară ,care cuprin­de cam tot aceste dispozițiuni. D. N. IORGA : Domnule președin­te5 știu de ce ați intervenit­ pentru a scurta discuția. Din fericire, sunt un vechi orator parlamentar, deprins a cruța timpul acelora cari mă as­cultă. Prin urmare, dv. aveți două punc­te de vedere? nu proiectul care ni se prezintă. Vor fi foarte scurt în ce privește primul punct, în al doilea, îmi pare foarte rău că o soi vă iau zece minute , dar în ce privește punc­tul întâi, interzicerea Principelui Carol de a veni în România a fost, in părerea mea — eu nu mă schimb și nu mă iau la întrecere cu nimeni în ce privește avantagiile unui nou regim. Țin s’o subliniez — a fost în­totdeauna, în părerea mea o mons­truozitate juridică și o monstruo­­zitate din punct de vedere omenesc aplauze prelungite, ovațiuni­­a inter­zice omului, care într'un moment a concentrat toate speranțele poporu­lui românesc, a-i interzice de căl­ca pământul țării Sale, ca unui va­gabond sau ca unui condamnat, este ceva care n'a putut să intre decât în mintea viciată a unor politiciani orientali (aplauze prelungite și în­delung repetate ovațiuni prelungi­te). Recunoașterea dreptului elemen­tar al Principelui Carol trebuia fă­cută de oricine are un suflet și a că­rui inimă este o inimă omenească, în stare să simtă și pentru suferin­ța altuia, trebuia făcută în momen­tul când Fiului nu l-a­ fost îngăduit să verse o lacrimă pe Trupul Părin­telui său (aplauze furtunoase, ova­țiuni). Sn ecer.ce privește partea dupa, a­bwierea legală a actul­ui dela 4 ianuarie D-voastră recunoașteți că acta­ dela & ianuarie nu a avut nicio­dată putere legală. Mulți dintre d-voastră nu știu de ce. Să mi se dea voie să pun alături de un argument al juriștilor un alt argument pe care lumea nu l-a observat și pa care eu l-am pri­mit din gura unui diplomat, a­­celuia care avea mai mult căde­rea să vorbească despre aceasta în acel moment, a doua zi chiar după actul de la & Ianuarie. Nu se poate renunța la o suc­cesiune care nu este deschisă, — orice om de drept va recunoaște acest lucru— Al doilea. Actul din Italia, ca să aibă va­loare, trebuia să fie încheiat în­­naintea ministrului Romaniei în Italia, singurul având dreptul de a instrumenta — nu fac­e indis­creția când spun că u­i Alexan­dra Lahovari, ministrul nostru in Italia, m-a spus a doua zi a­­cest lucru*— a venit momentul să spun lucrul acesta și am să spun și altele de îndată. Pe de altă parte, dacă nu se putea ca ministrul României In Italia să instrumenteze, atunci trebuia să instrumenteze un no­tar din Italia. Actul încheiat în­­naintea ministrului Palatului, care nu are dreptul de a instru­menta, dincolo de marginile che­­mării sale, actul acesta este ne­valabil (aplauze prelungite, stri­găte de bravo). Viața de partid, cu necesită­țile ei, ne-a închis gura de a­­tâtea ori. Am fost puși în Si­tuationea de a ne ridica ne­contenit glasul împotriva aces­tui act și a consecințelor sale și intre datoria de a păstra aces­­tei țări liniștea și conștiința a­­tâtora dintre noi a abdica îna­intea celei mai înalte datorii a ori­căreia dintre noi : păstra­rea păcii și liniște­ în această țară. (Aplauze prelungite, stri­găte de bravo). Cum s’a procedat cu plecarea Prințului Carol Să-mi dați voie însă, încheind a­­ceastă cuvântare, să mai adog un lucru, care până acum era scris nu­mai în foile însemnărilor mele tăi­nuite de fiecare zi, care acum când țara întreagă se uită la noi și ne ascultă, trebue să-i spun aci. Cea mai mare parte dintre d-voastră care știu ce s’a petrecut în acea teribilă și, în care Regele Ferdinand, văr­sând lacrimi, a înlăturat, cu cuvin­tele cele mai grele, pe fiul său de la moștenire. In dimineața acelei zile am fost, chemați cu toți la Sinaia Am găsit la Sinaia pe domnii Vai­­da, Maniu și Mihalache. Părerea noastră a tuturor a fost că acest act nu trebuie să se facă (aplauze pre­lungite, strigăte de bravo). Sbuciu­mil sufletesc »! Regelui Ferdinand Am cerut undeva, unde credeam, că trebue să întreb întâi, am cerut să fiu primit; când am, omit că se vorbește de Arhiducele Rudolf, m'am înclinat și am ieșit. Am fost primit pe urmă de Regele Ferdinand. Re­gele Ferdinand mi-a vorbit un ceas, scăldând mâna mea de lacrimi. Am venit la Consiliul de Coroa­nă­ încrederea în dreptul princi­pelui Care­ a fost slăbită, sub două influența mizerabile a VOCI de pe băncile majorității. Așa care. D. N. IORGA: Mizerabile, mențin cuvântul împotriva tu­turor practicelor parlamenta­re, fiindcă nu un parlament mă ascultă, mă ascultă conștiința nației mele (aplauze prelungi­te și îndelung repetate pe băn­cile majorității). Din influența a doi factori nelegali ai vieții politice românești, dintre care fantoma m­ai rătăcea erf aici, așteptând cine știa ce ceasuri de inițiativă, a unor intrigi o­­sândite de conștiința unei na­ții întregi. (Aplauze pe băncile majorității). M’am prezentat în Consiliul de Coroană. Părerile cari s’au emis în Consiliul de Coroană le voi enunța, fără ea, din motive pe care la va în­țelege toată lumea, să spun din ce gură au eșit acele cuvinte; afară de acele cuvinte care au eșit din guri» ministerului responsabil A fost o părere ca ceea ce s’a hotărît atunci privește numa­ dinastia. N’am apro­bat-o. A fost o altă părere, că lucrul acceptabil în sine, trebue zăbovit . N’am aprobat această părere. A fost a treia părere, că ceea ce se face acum­, trebuia făcut încă de la Iași (murmure pe băncile majorită­ții). Și a fost o întrebare, întronarea, dacă să se ia prințului Curol și drepturile de părinte. Văd și acum ge­stul revoltat al Regelui către partea de unde venea această propunere. Când am fost întrebat am decla­rt ceea ce vă declar acum, ceea ce cenzura n’ar fi îngăduit a doua zi, ceea ce n’ar fi îngăduit poate nici­odată. Sunt aici martori : domnul Miha­ache a fost a­colo, domnul Ma­niu a fost acolo. M’am ridicat și am spus Regelui: „Eu am încredere în semn­timentul de iubire de țară a­ tânărului inteligent și cult, de care este vorba să-l înlăturăm astăzi Și eu îmi aduc aminte­ că l’am adus odată înapoi Maiestății Voastre, când­ aceiași oameni la Bistrița, au încercat cel de al doilea sacrificiu al Lui” Am firmat spunând Re­­gelui Ferdinand: eu sunt is­toric, eu știu ca an nici te fără Regența n’a dat re­zultate fericite. Și am în» ■ «schelat spunând: am spus și am mâtsftsa îi sufletul meu. Am răspuns: Este o deosebire în­tre Petre Carp și intre mine. Petre Carp n'a iubit în viața lui pe nimeni pe când eu pa fiul Majestății Voas­tre îi iubesc, (aplauze prelungite, strigăte de bravo pe toate băncile). Flelasi lus l ®**el Brătiatisa iar președintele consiliului a îsbit cu­ pumnul în masă și a spus: „Ma­jestatea Voastră n’a fost niciodată așa de sus ca în aceste momente, și a îndrăznit — Dumnezeu sâ-l iorteși pentru răul care s’a cășunat țării,— a spus: Majestatea Voastră stă la aceiaș înălțime ca în momentul când a rupt legăturile cu ai săi și a făcut ca România să intre în război pen­­ru drepturile ei. Vasăzi că isgonirea din țară a fiu­lui cel mare este un act tot așa de nobil ca și ruperea legăturilor cu o țară devenită străină pentru ca țara care a adoptat și iubește această Di­nastie, pentru ca țara aceasta să a­­jungă în drepturile ei. Iar omul a­­cela a cărui acțiune a fost o compro­mitere pentru viața politică a țării, omul acela al cărui nume nu vreau să-l pronunț acum, omul acela s’a ridicat în grabă și­ a spus : acum (Sfârșit în pag. îl-a).­ ­m . D. Prof. N. IORGA Hfc.«u\l.i. GAALL A4. ».«­LI­­n cursul zilei de azi, Regele Carol al lI lea va sama următoarea procla­mație către țară: CĂTRE ROMAN împins de marea Mea dragoste de Țara, am sosit în mij­locul poporului Meu spre a fi, conform făgăduinții date, pa­văză Fiului Meu și strajă Patriei f Sânu­l aftam mai bînd fîf» pfifyn Bu­jlOSCS, POÜIT” SWsti« neînțelese, au fost întrebuințate, față de Scumpul Meu Părin­te și față de Mine, să Mă silească a Mă îndepărta de Țara Mea iubită, nu am putut crede o clipă că o Domnie atât de glorioasă se va sfârși fulgerător. Astăzi în mijlocul vostru am venit cu inima plină de dragoste pentru toți Românii și cu singurul gând de a strân­ge împrejurul Tronului pe toți fiii Patriei dornici de muncă și de adevăr. In sufletul Meu nu a rămas nici o umbră de resentiment față de acei cari, în răstimpul pribegiei, au crezut ca puteau prin vorbele lor să șteargă din inima acelui popor. In mijlo­cul căruia M-am născut și am crescut, legătura sufletească ce Ne-a unit. In clipele grele prin care trec­e Țara, fac cel mai cald apel tuturor fiilor săi, la cea mai sinceră și desinteresată colaborare pentru­­ desvoltarea forțelor ei vii­lor ca toți, fără deosebire de opinie politică, credință sau obârșie, să-și dea sprijinul lor cel mai larg pentru propăși­rea Țării prin cinste și demnitate. Carol Bsssismm's Dar Partidul Locrar t Se cunosc hotărârile solemne, de o deplasată solemnitate, ale d-lor Vintilă Brătianu și I. G. Duca. Domniile lor se cred execu­torii testamentari ai politicei lui Ion I. C. Brătianu. Cel care odihnește la Fiorica,­­Dumnezeu să-l ierte S — a so­cotit că atot­puternicia n’are li­mita, și că ilegalitatea n’are Mu. Teribilele legi ale destinului au hotărât altfel, și dimpotrivă. Executorii testamentului cred că se pot transforma înr’un par­tid de rezistență în contra stă­rilor legale, și pe deasupra, a stărilor sufletești care au sta­tornicit ceea ce au statornicit. D-nii I. G. Duca și Vintilă Brătianu se hipnotizezaă sin­guri. Dânșii nu înțeleg marile învățăminte, nici reversurile sfâșietoare, dau­ implacabile ale justiției eterne. Cei doi participanți ai îovi­­aurei dela 4 ianuarie, ar putea totuși să vadă ce obligație și se impune astăzi. Nu avem nici un motiv să nu se-o spunem răspicat. Să se retragă în viața pârtiei Iară ca doi resemnați înaintea Domniei care începe. Să lase partidului liberal dreptul la o nouă viață, la alte concepții, la elanuri și în sacri­ficii. Nu au dreptul d-nui Duca f Brătianu să ducă la perzare si­­gură, un partid care număra va­­lori și temperamente. Vor înțelege cioclii de la 4 ia­nuarie, cu trebue să se oprească înainte de a îngropa fără drept, și fără onoruri, un partid care nu e al lor ? Sau vor aștepta ca tot ceea ce pulsează în acest organism po­litic, tot ce e mișcare generoasă și entuziasm necalculat să­ î zvârle pentru tot răul pe care l-au făcut, din supunere oarba și din ură vinovată. Liberalii cari cugetă, și văd realitățile au un cuvânt de spus și o datorie de împlinit. Acest ceas teribil sună, și el cord­­ul îl aude fara întreaga.

Next