Neamul Românesc, iunie 1931 (Anul 26, nr. 122-143)

1931-06-10 / nr. 126

DIRECTOR POLITIC BL IDEGâ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI (I) Strada BREZOIANU No. 25, (etaj) Telefon 312|60 Miercuri, 10 Iunie, 1931 3­­ £| AMUL XXVI.­­ are: 126 Abonamente. Pe un an, 600 Lei —Pe ș­ase luni, 300 Lei Pentru autorități și Instituțiuni; 1000 tei DIRECTOR N. GEOMESCU Zburătorii noștri . Supt ochii dureroși, dar străbătuți din cînd în cînd de un fulger de legitimă mîndrie, ai omului care a cutezat să înconjure lumea în văzduhuri supt fîlfîitul steagului românesc, s'a deschis, cu un omagiu către Regele, al cărui discurs a fost de o înaltă și nobilă inspirație, Congresul Anual al Federației Aeronautice U­­niversale. Acelor cari reprezintă națiile la care aviația este o mare pu­tere, plină de făgăduinți, iar, deocamdată, capabilă de a apăra credincios țara, cu toți oamenii ei, noi nu li-am putut înfățișa escadrile ca ale lor. Dar oaspeților primiți cu simpatie și admira­ție, adunarea de la Băneasa, pe locul unde s'a coborît din aero­plan acela care era să fie Carol al II-lea, n­-a putut da o convin­gere. Aceia că energiile, mult timp ascunse, ale poporului nostru sunt capabile ca, în orice domeniu, chiar puțin ajutate, să treacă ușor peste fasele de îni­iare stîngace pentru a da oameni de întîia mînă, ca hărnicie, siguranță și avînt. Aceia cari din mîna Șefului Armatei și-au primit semnul me­ritului lor erau, de la general la sub­ofițer și mecanic, dintre a­­ceia pentru cari viața e un lucru pus de înainte la îndemîna for­țelor care stăpînesc fierul, pentru mai marea cinste a țerii și neamului lor. De aceia nu era acolo o simplă decorare, ci un act de un ca­racter sacru, ca al marilor ofrande și al sacrificiilor consimțite. Omagiile guvernului aduse M. S. Ileaelui cu uriieiul mmsirii suirii lerisn In ziua de 8 Iunie, ora 12, s’au prezentat la Palatul Re­gal membrii guvernului pen­­­tru a prezenta omagii M. S. Regelui. i I Cu această ațcazie d. Pre­ședinte al Consiliului de Mi­niștri N. Iorga a rostit urmă­toarea cuvântare: j $ MAIESTATE,­ ­ r S’a împlinit un an de când Cor­purile Legiuitoare au votat recu­noașterea dreptului la Tron al Maiestății Voastre, drept care n’a putut fi atins prin nici un act cu valoare legală și care se sprijină și pe lungile speranțe, astăzi atât de fericit îndeplinite, ale poporu­lui român. A fost îndeajuns înfățișarea în­săși a Maiestății Voastre, plină de o surâzătoare energie, de o tine­rească încredere în marea misiu­ne care îi este rezervată, pentru ca să cedeze în scurt timp, și îm­potrivirea acelora cari, pentru considerații care nu se discută în­­tr’o zi de sărbătoare și după ape­lul generos la înfrățirea tuturora pe care l’a rostit nu odată Maies­tatea Voastră, credeau că fără Suveranul ei legiuit țara poate să meargă pe drumul sigur al desti­nelor ei. In aceste 12 luni, Maiestatea Voastră a știut să arate de ce înalte gânduri este stăpânită și cât de mare e puterea de muncă pe care e în­totdeauna gata a o cheltui pentru binele României, întreaga activitate a Regelui a fost închinată binelui Patriei. In acțiunea continuă a Maies­tății Voastre nu e nimic din res­pectarea formelor moarte, din păs­trarea clișeelor de împrumut cu care prea multă vreme s’a guver­nat aici. Om al vremii sale, cu mintea luminată de cetiri și ex­periențe, Maiestatea Voastră prin­­de îndată adevărata problemă de care e vorba și, cu o cunoaștere de lucruri și de oameni pe care am admirat-o adesea, găsește și calea cea mai bună și oamenii cei mai potriviți pentru a se ajunge la bun capăt. De aci vine că noi, chemați pentru a informa pe Su­veranul constituțional, nu odată ne întregim informația dela Dân­sul pe care o nobilă dorință de a ști I­ face ca zilnic să-și adaoge bogatul capitol de cunoștinți pu­­nându-le într’un chip așa de fi­resc la îndemână oamenilor de specialitățile cele mai deosebite. Regalitatea modernă se ține însă în mare parte prin această con­centrare în persoana ei, a științei și a conștiinței despre țară. Fiind așa, ea face imposibile uzurpațiile contra Monarhului și zădărnicește orice dorință de dictatură în subordine, precum silește toa­te prejudecățile pseudo-demo­­cratice de a admite că o voință, servită de un grup de oameni fără interese personale sau de partid, face mai mult de­cât un întreg eșafodaj de soviete unul peste al­tul fără ca la temelie să fie pia­tra neclintită a autorității. Asigurător al continuității din al cărui fir singur se țese altă is­torie decât a foiletoanelor senza­ționale de revoluții fățișe sau ipo­crite, Maiestatea Voastră intră drept în seria Domnilor noștri de cârmuire adevărată, de luptă pen­tru apărare și de cultură naționa­lă. Guvernul pe care l-a ales în­tr’un ceas de grele răspunderi im­­punându-i o sarcină istorică socoa­­te că poate vorbi în numele țării pe care o servește urându-i mulți și spornici ani de stăpânire. « RĂSPUNSUL M. S. REGELUI Mulțumesc din toată inima pentru caldele cuvinte adre­sate în numele Guvernului și al Poporului. Când anul trecut Nu am ho­­tărit să trec peste ori­ce ob­stacole și să iau destinele ța­rei sta mină, Luându-se Mi-arta făgăduit să le duc până la capăt pe calea cea mai bună pentru fericirea ei. Cu curaj și conștiință ,tot afirma că voi face tot ce stă în puterile Mele pentru a duce opera de regenerare și întărire a țarei până la capăt. Am găsit o mână de oa­meni cu cari am nădejdea că voi merge spre îndeplinirea idealului care-l doresc. Am mai fost împins la a­­ceasta de imensa dragoste care am simțit-o svâcnind cu căldură din sufletul întregu­lui popor. Azi pot reînnoi Jurământul făcut acum un an că voi în­trebuința toate puterile mele pentru binele­ poporului Meu și trecând peste toate greu­tățile voi căuta să desăvâr­șesc temeinic opera începută. M. S. REGELE CAROL IT —--------"X □ x-—­— D. Henderson despre itehluss Londra,' 9 (Rador). — In Ca­mera Comunelor, d. Henderson a declarat că în curând va fi în mă­sură să facă un expozent asupra negocierilor care au loc în Extre­mul Oreint cu privire la extrateri­­torialitatea în China. Până și detractorii alegerilor recunosc că parlamentul ieșit din ele are o compunere dintre cele mai fericite în ce privește perspectivele pe care le deschide unei vieți constituționale a­­devărate. Compoziția actualelor corpuri legiuitoare înlesnește institu­­țiunii parlamentului să-și reia toate atioburu­mile pe cari dictatu­ra demisiilor în alb se făcuse cu totul iluzorii. Prin faptul că reprezentanții convingerilor și credințelor po­litice și-au găsit loc în nouile Adunări, ei sunt forțați să se miște în cadrul acțiunii parlamentare. Din acest moment, acțiunea grupărilor reprezentând nu cu­rente ci idei extremiste, nu va mai putea­­ dusă fără nici un con­trol. Aleșii lor vor avea să dea socoteală de ideile pe cari le propovăduesc și de scopurile urmărite, încadrată perfect într'un constituționalism de care țara nu s'a bucurat nici­odată, viața publică se va desfășura de acum în mod cu adevărat normal și în cea mai mare siguranță. O lecție­­ care a venit la vreme Nu ne emoționează indignarea rotativelor care pornesc când do­rește d. Maniu, și își încetinează producția după semnalele ultra­violete ale tuturor ascunzișurilor dușmane. Nu ne impresionăm de atâta lucru, și pe bună dreptate. Pen­tru că, indiferent dacă au citi­tori mulți, ecoul și puterea ace­stei ramuri comercializate a pre­sei, e redus la efecte minuscule... Cine vrea să se convingă, să reia cititul în grabă, al atâtor foi „de­mocratice­" și populare, gălăgioa­se și mereu alături de cele mai e­­vidente adevăruri, — adevăruri cu a­mic. Să recitească ori­cine presa „independentă“ și nu prea, — și să închee penibila lectură, cu strălucitul succes electoral al d-lor Maniu și Ioanițescu la Bu­curești. Să scadă din bruma de voturi, câte au adus, senini și des­­interesați, bine hrăniții amici ai fostului regim. Și va constata vastul, am zice incomparabilul răsunet în opinia publică, al foi­lor de mare tiraj și de perma­nentă mistificare­­ democratică In Capitala României, unde nici chiar adversarii căzuți nu au în­drăznit să vorbească de ingerințe, d-nii Maniu et Co., capătă 3067 voturi... (Trei mii ș­ase zeci și șapte !). Cel puțin jumătate, sunt de la ai m­­oștri, vehement colorați de clubul și de convingerile na­țional țărăniste. Rudele lor, a­­gentura plasată, mai smulg și ele, — infamele unelte ale reac­țiunei, — o mie de buletine... Restul, vre-o cinci sute de voturi, să tot fie „aportul“ atâtor pagini ma­tinale, din ediții colorate sau „ma­tur“ și care, vezi Doamne, — re­prezintă „democrația“ și opinia publică. Cinci sute din treizeci și trei de mii! Iată un șampionat, — care sună a deznodământ. m Dacă în adevăr, teoria determi­nismului presupune că oamenii rămân simple jucării în voia soar­­tei, — acea a d-lui Maniu me­rită compătimirea celeilalte opi­nii publice, care, citind pagini cu pledoarii tandre, binevoește să nu le ia de loc în serios. ..Cu încetul, opinia sănătoasă și cuminte, se desparte de eroii spă­lăciți ai instatorniciei politice. Pot suna din trâmbițe, toți heru­vimii, între cari se regăsesc vizi­bil zeii regiilor mixte. Giganti­cele uzine de politică oscilatorie și totuși independentă, au liber­tatea să inunde piața. Să-și zvârle indignarea zilnică, atât de con­troversată. Opera de tentație în­dărătnică și de violență dulceagă, răsună în golul din ce în ce mai cuprinzător. Ori­ce guvern care nu e al Tris­tei Aventuri, nu poate fi de­cât primejdios, dictatorial și fără au­toritate. Dar e curios . Censorii de ocazie, rămân să se autosuges­tioneze singuri cu aceste varia­bile și amuzante accese de inde­pendență civică. Țara sănătoasă, zvârlă plictisi­tă maculatura tendențioasă, aser­vită extremismului atenuat de formule confuze. Azi nu îi mai dă nici un credit, mâine o va boi­cota indignată. Piesa de critică severă, devo­tată numai intereselor Țării și marilor principii care o călău­zesc, presa națională, — are de ce să se mândrească. * Când­va, s’a vorbit de existența urnelor inteligente. Noi nu le cu­noaștem. Dar rezultatele alegeri­lor din mai toată Țara, și în­de­osebi cele din București, spun, fără îndoială, că voturile inteli­gente a pus capăt fetișismului repartizat pe serii și pe cluburi. Farsa tipărită și elanul rotati­velor tendențioase, au primit lo­vitura de grație. Sentința voturilor inteligente, nărite din temelii opera dezordi­­nei, travestită și pestriță. E printre cele dintâi. Câte vor mai veni, vor fi sărbători, națio­nale. Discursurile d-lui Prim ministru n. lorga ---------------- —----------­ — La Botoșani șt Dorohoi — LA BOTOȘANI La Botoșani, unde d. prof. Ior­­ga a fost primit cu un entuziasm de nedescris, d-sa a rostit urmă­toarea cuvântare: DOMNULE PREFECT, DOAMNELOR ȘI DOMNILOR. Locul de unde vorbesc vă ara­tă că nu aveți de a face cu o vul­gară adunare politică în legătu­ră cu scopuri electorale. Nicioda­tă n‘aș fi consimțit să mă înfăți­șez aici, mai ales aici, în orașul înaintașilor mei după tată, în o­­rașul und­e mi-am petrecut o atât de bună parte a copilăriei mele, pentru a face o meserie, pe care o fac de obicei oamenii cari n‘au situația și n‘au îndatoririle mele. Eu m-am crezut dator, cu un sen­­­­timent deosebit de dragoste și adânc mișcat, să vă înfățișez aici rostul acestei guvernări cu totul deosebită de celelalte. Vă rog să o credeți, și, în acelaș timp, ce din programul guvernării mele ar putea să fie de folos acestui oraș de lungă tradiție și frumoa­se locuri sătești care îl încon­joară. BORSÁJA SUVERANULUI Doamnelor și domnilor, de la venirea Sa în țară pentru a-și lua dreptul, Majestatea Sa a dorit ceea ce se întrupează în guvernul de astăzi al României. A dorit să isprăvească odată, măcar pentru un număr oarecari de ani cu vrajbele acelea care ne-au ținut pe loc, care au făcut ca Româ­nia pe care am apucat-o copil să fie cam­ aceiași pe care o vedem astăzi. Este de neînchipuit, și cu desăvârșire neadmisibil, ca sin­gura Românie, între câte țări sunt în Europa, să fi rămas, timp de jumătate veac, aproape ne­schimbată, în ce privește rândui­rea muncii ei și dezvoltarea fi­rească a destinelor ei. Am fost, în timpul din urmă, pretutindeni în Europa de după război. Serbia s-a refăcut în așa fel încât cine a văzut-o acum câțiva ani in ur­mă nu o mai recunoaște : este cu desăvârșire altă țară. Ținuturi luate dela turci în ruină, sunt astăzi cele mai frumoase grădini ale Europei. Dintr’un an într’al­­tul, ducându-se cineva în țări ca­re au avut un trecut mai greu de­cât al nostru și cari n‘au mijloa­­cele superioare, în natură și în oameni, pe care le avem noi, a­­rată un progres uimitor. Toate se fac cu metodă, cu o stăruință admirabilă, cu un nesfârșit de­votament față de țară ; toate se fac cu un orizont larg, nu cu în­­sertături, când ici, când dincolo , lucruri frumoase lângă lucruri urâte, lucruri mândre și scutim­­pe lângă lucruri de nimic. Este o întreagă operă națională care se săvârșește dela un capăt la celalt al țării Dar oamenii cari sunt de vârsta mea pot să ade­verească ceea ce spuneam adi­­n­enorea că noi, în cea mai mare parte, nu ne schimbăm. Ba încă bunele moravuri de odinioară scad din generație în generație. MERGEM SPRE DECLIN Dorința de muncă e din ce în ce mai mica. Din lipsă de îngrijire, una dintre cele mai minunate ra­se din lume degenerează. Aceas­ta este singura schimbare care s-a petrecut la noi de acum vreo jumătate de veac. Prin urmare, dreptate a avut Majestatea Sa când, peste unii și alții, a vrut să facă din țara Sa ceea ce este în dorință cea mai scumpă a inimei Sale. Eu nu înfățișez altceva de­cât cel din urmă către care s-a a­­dresat și care a crezut că datoria sa este să nu refuze, oricare ar­­­ fi sarcinile și riscurile,, oricare ar fi sacrificiile care se cer la o vârstă în care oricine are drep­tul să se odihnească. (Aplauze prelungite și îndelung repetate)." Nu confundați deci ceia ce repre­zint cu ceia ce cunoașteți, înțele­geți și ajutați. Fiindcă orașele conduc satele , ce este bun în sa­te, cum am spus și altă dată, este deja dânsul, iar ce este rău în sat vine prin ziare, prin cărți­ prin discursuri, prin exemple, de aici dela oraș. Să credeți că nu se­­ poate merge așa mai departe. A­­firm și azi, cum am afirmat a­­cum câteva ceasuri și la Iași, că cele unsprezece miliarde de de­ficit sunt o realitate , le-am con­trolat și acum, în urmă. Ați vă­zut discursul d-lui Argetoianu, care este destul de precis. Am controlat, întâmplător, și pe no­tele mele, și am văzut că pe ziua de 5 Noembrie 1930, d. Mih­ai Po­povici mi-a declarat că există deficitul de 12 miliarde. d. Mi­­hai Popovici, ministrul de finan­țe în cabinetul trecut. Prin ur­mare, socotelile d-lui Argetoia­nu și mărturia formală a d-lui Mihai Popovici vă arată în ce si­tuație suntem. Și aici sunt pen­sionari și funcționari neplătiți căci abia ieri s-a făcut repartiza­rea celor dintâi sume cu care va începe să se facă plata acestor datorii ale Statului atât de întâr­ziate. Dacă în mintea dvs. este părerea că putem merge pe a­­ceiași cale îmi pare foarte rău, și vă spun că dvs. ați săvârșit cel mai mare păcat, pe care un om îl poate săvârși față de țara sa. AȘA NU MAI MERGE Așa nu mai merge. Hotărît că nu mai merge­ înainte de schimba­rea de regim, am spus-o, o spun după schimbarea de regim, atâta vreme cât voim­ fi eu la acest loc, eu nu pot să spun decât aceste cuvinte : nu mai merge așa. Mer­gem către ruina materială și că­tre cea mai groaznică catastrofă morală. De aceia eu am venit ca să curăț această țară de tot ce s-a încuibat ca parazitism de de­cenii întregi. Eu am venit să trezesc încrederea în oamenii a­­cestei țări, eu am voit să-i fac cu de-astla să lucreze împreună. (Aplauze furtunoase). ȘCOALA VIE Doamnelor și domnilor, eu sunt și istoric și cunosc viața multor societăți omenești, și, când întâlnesc de aceia cari, când este vorba de viața morală, de suflet, râd, eu îi compătimesc. Fiindcă, de fapt, nimic nu s-a fă­cut în omenire decât prin forțele vii nevăzute, dar totdeauna acti­ve, care se găsesc în fiecare din­tre noi. Dacă aceste forțe le cău­tăm la oricare dintre membrii so­cietății românești, dacă forțele a­­cestea, în loc să le cheltuim za­darnic sau să le sugrumăm, să le omorîm în noi, dacă forțele aces­tea le cheltuim ca metodă, cu stăruință nebiruită legând zi de zi, lună de lună, an de an, în a­­ceiași operă, noi putem să facem una dintre cele mai bune și mai frumoase țări de pe linie. Este deci datoria dvs., nu numai să faceți fiecare binele individual, nu numai­ să predicați în școlile dvs. după program. Programul, îmi pare rău că trebue să vă spun, dar va fi complet schimbat. Școa­la de teorie va muri în câteva luni de zile și, în locul acestei școli va fi școala vie, școala prac­tică, de colaborare și a celui mai micuț dintre elevi sau eleve ca și a directorului școlii. (Aplauze prelungitei, învățământul, care a fost o cheltuială națională fără folos, va deveni o forță națională din cele mai folositoare, și cu mijlocul acesta moral, cu care s-a regenerat de atâtea ori omeni­rea, se va regenera și această ța­ră. Căci am și eu o dorință, și, cum la mine dorințele se prefac îndată în acțiune, dorința care va provoca acțiunea cea mai grea, dar o cred, cea mai folosi­toare a vieții mele este să fac din societatea aceasta, în ciuda oricui individual și oricărei gru­pări, lucrul acela mare care se poate face. (Aplauze prelungite). „NOI AVEM VICII DE SU­PRAFAȚA, CARE ACOPERE VIRTUTEA DIN ADAUG“ Nu se poate zice că nu cunosc acest oraș, dar mărturisesc că județul m­i-a rezervat astăzi sur­prinderi : ce oameni frumoși, ce oameni plini de bună cuviință; primarii cari mi-au eșit înainte, natural puși de o politică sau de o altă politică, pe care, din feri­cire, au uitat-o, făceau o așa de bună impresiune; în cuvintele pe cari le rosteau era acea de­cență exterioară cu care de-alun­­gul secolelor s-a mândrit rasa noastră. Noi avem vicii de supra­față, care acoperă virtutea din adânc: e vorba numai să înlo­cuim unele cu alta. Viciile, dacă nu le putem distruge, să le as­cundem foarte adânc, iar marile virtuți naționale să le scoatem în față și printr’însele să îndepli­­nim opera, care se cere neapărat _ în acest moment. (Aplauze pre­lungite și îndelung repetate). (Continuare în pag. II-a) Cutremur de pământ In Anglia Londra, 8 (Rador).­­— Cutremu­­rile de pământ în Anglia sunt așa rare, încât acel de Duminică * di­mineața, deși destul de redus ca intensitate, a fo­st cel mai puter­nic din câte s’au înregistrat în ultimii 35 ani. Mulți din locuitorii regiunei bântuite de cutremur nici n’au simțit zguduiturile; în,­ schimb dealungul coastei, unde șocurile au fost mai puternice, unii au fost cuprinși de panică. După toate a­­parențele, epicentrul a fost în Ma­rea Nordului, • .....C­ ■ Către Români.­ ­ Un an de domnie a M. S. regelui Carol al II-lea -— Proclamația către fără dată de M. S. Regele la 8 Iunie 1930 — • • "­­­­ ■ ■ [UNK] ■ - ----------— CATRE ROMANI, împins de marea Mea dragoste de Țară, am sosit în mijlocul Po­porului Meu spre a fi, conform făgăduință date, pavăză Fiului Meu și strajă Patriei. Când acum mai bine de patru ani, mijloace, pentru mine neîn­țelese, au fost în­trebuin­țate, față de Scumpul Meu Părinte și față de mine, să Mă silească a Mă în­depărta de Țara Mea iubită, nu am putut crede o clipă că o Dom­nie atât de glorioasă se va sfâr­și fulgerător. Astăzi în mijlocul vostru am venit cu inima plină de dragoste pentru toți Românii și cu singu­rul gând de a strânge împreju­rul Tronului pe toți fiii Patriei dornici de muncă și de adevăr. in sufletul Meu nu a rămas nici o umbră de resentiment față de acei cari, în răstimpul pribe­giei, au crezut că puteau prin vorbele lor să șteargă din inima acelui Popor, în mijlocul căruia M-am născut și am crescut, legă­tura sufletească ce Ne-a unit. In clipele grele prin care trece Țara, fac cel mai cald apel tutu­ror fiilor săi, la cea mai sinceră și desinteresată colaborare pen­tru desvoltarea forțelor ei vii. Cer ca toți, fără deosebire de opinie politică, credință sau o­­­bârșie, să-și dea sprijinul lor cel mai larg pentru propășirea țării prin cinste și demnitate. CAROL Süni l-iii mila I. in — La colonia armeană din Galați — Cu prilejul aniversării a șaizeci ani a d-lui prof. Nicolae Iorga, Colonia armeană di­n Galați a sărbătorit pe ilustrul savant în ziua de 5 Iunie a. c. printr-un festival care a avut loc în saloa­nele Școalei armene din Galați. Festivalul a fost deschis prin imnul regal cântat de corul co­munității format din debutanți, domnișoare și domni. D. Mi­hr­an Ipranossian, preșe­dintele comunității armene, a ți­nut apoi în limba armeană cu­vântarea de mai jos: îmi este penibil pentru mine de a nu cunoaște limba­­ acestei țări, atât de ospitalieră, îngreu­­nându-mă în exprimarea recu­­noștiinței mele atunci când sunt dator a plăti acest tribut. î Voi încerca însă ca prin inter­pret să repar defectele limbii, a­­lăturându-i însă tot sufletul meu. Acum 60 ani România a avut fericirea de a căpătă pi cel ce azi a­ ajuns în fruntea țării, pe tita­nul culturii românești, pe savan­tul cercetător, prof. Nicolae Iorga. Ce fericire și onoare Româ­­niei. Noi Armenii îl iubim cu toții și îl recunoaștem ca o glorie na­țională, pentru că el ridicat pe treptele cele mai înalte ale știin­ței, din acele­ înălțimi și-a arun­cat privirea sa pătrunzătoare peste fazele seculare ale istoriei armenești și însuflețit de arta armeană și eroicele timpuri de odinioară a exclamat": „Dați loc sub soare acestui no­bil popor căci este demn de viață”. Acest incomparabil ,,om”, nu numai excelent român, în preo­cupările sale sociale a atins cu bagheta magică a înțelepciunii sale și umărul armenilor salvâ­n­­du-i de „lepra politică” și ridi­­cându-i la rangul de oameni o­­norabili. Nația Română totdeauna a fost la înălțimea ei morală și ro­mânul dotat cu un suflet ospita­lier și cavaleresc, nu s’a arătat indiferent la plânsul armenesc și nu de mult ■— trebue să vă reamintiți­­ — poporul­ armenesc îndurerat, epuizat de forțe, cu desagii pe spinare și toiagul în mână, ajuns la frontiera acestei țări, a fost primit cu brațele des­chise. De la acele nenorocite zile, ani, grupuri de armeni și-au găsit­­ în hotarele­­ României posibilitatea înființării unui cămin, sub pri­virile binevoitoare ale guvernan­ților țării. Având­ în vedere această scur­tă analiză a sufletului româ­nesc, nu trebue să ne mire dacă acest excelent om — ce azi îm­plinește 60 ani de viață româ­nească — se­ arată armenofil și să simpatizează cu ei. Nu­­ nu trebue­ să ne mire. Este în tradiția românilor de a se simpatiza cu armenii și chiar de a se iubi, asociindu-se iu idei și fapte. Pe scena acestei școli — nu de mult — un fost ministru al ță­rii — spunea : Sunt mândru de originea mea, întru­­ cât armenii' sunt munci­­tori, deștepți și demni' cetățeni și pe baza acestor considerați unii soț să fiu mai de folos acestei patrii. . ... . Sufletele noastre s’au înălțat în­ ochii noștri valuri de spe­ranțe și bucurii s’au întrezărit când Suveranul nostru a încre­­dințat frânele țării ilustrului a­­postol Nicolae Iorga. Noi armenii, sinceri și plini de robilă mândrie, cu mult entu­ziasm am primit acest eveni­ment. ■ De acum marele savant trece cu triumf și pe terenul politic și națiunea română a apreciat cu voturile și deciziunea iubitului nostru Suveran M. S. Regele Ca­rol al II-lea. Când azi împlinește 60 ani, să urăm marelui savant, să treacă din slavă în slavă, să­ împrăștie toa­te greutățile economice și po­litice și să primească din partea noastră sincera urare de viață lungă pentru a umple cu faima sa paginile fastuoase ale istoriei românești.­ După acest discurs d-na Kasbe­­kian, o virtuoasă pianistă a cân­tat la pian „Preludes” de Tschak­­­owski. D. Sarkissian, directorul școlii armene a redat biografia d-lui prof. N. Iorga, făcând o scurtă a­­naliză a principalelor lucrări is­torice. • Eleva Elena Ovanessian a citit o frumoasă urare de viață lungă către ilustrul savant prof. Nicolae Iorga. Festivalitatea a luat sfârșit cu imnul național armenesc. S’au transmis către Suveran și Primului ministru următoarele telegrame : . M. S. Regelui CAROL AL II-lea București" I Cu prilejul sărbătoririi aniver­­­sării a șaizeci ani a ilustrului cărturar d. prof. N. Iorga, Colo­­­nia armeană din Galați pătrunsa de cele mai înalte sentimente den credință și devotament față de Majestatea Voastră, Tron și Di­­nas­tie. V­ă roagă să primiți cele mai sincere urări de viață lungă, domnie strălucită și prosperitate pentru propășirea și consolidarea României­ Mari, o a doua patrie ospitalieră a poporului armean care gonit din meleagurile soim a găsit aci în toate timpurile un larg adăpost și sentimente de­­ dragoste și sinceră ospitalitate. I Președintele Comunității armene (ss) M. IPRANOSSIAN I D-lui prof. NICULAE IORGA I Prim-ministru I București ! Cu prilejul sărbătoririi aniver­sării a 60 ani, Colonia arme arm din Galați, adânc recunosct toar pentru sentimentele de înalt protecție și simpatia­re le-au­ ma­nifestat în toate ocaziile față,­­ populația armeană vă uzează de tot sufletul viață lungă și rom­nică pentru binele și propășire culturii românești, și a IUvincinii Mari în care populația armea­n a găsit un al doilea cămin os*­­aițer și căruia i-a închinat în­treg devotamentul său și luam dragostea sa. I Președintele Comunității armei (ss) M­­ipranossian| ---------—X u x— -------- I I Raporturile îranco-spaniol Paris. 8 (Barler). — D. Lavl președintele Consiliului, primit în audiență pe d. Caballero, Mi­nistrul Muncii spaniol, a asigur guvernul republican de timp al guvernului francez, insistând as­pra necesității de a întreține nu departe bunele raporturi care a existat în­totdeauna între el două țări. I D. Caballero a declarat că el foarte atins de călduroasa primi și a adăugat că guvernul spani dorește raporturi cordiale­­ Franța pentru consolidarea pis­teniei celor două națiuni satul -------- - n X ------- I Ce imprumuturi a­u acordat Frai Paris, 8 (Rador). — Ziarul ,­ Matin“ scrie un lung articol,­­el mințind insinuarea că Franța­ împrumuta numai Statele amil Ziarul reproduce lista celorl țări europene, cărora Franța Îi acordat împrumuturi, al căror s­tat se ridică la ș­ase miliarde în­prezece milioane franci, dini cari cinci miliarde dela 1928 s­coace, adică din momentul în cl creditul Franței fiind stabilit el a putut fi de folos streinăti! Din suma globală, trei miliar 26 milioane au fost împrumut fostelor State inamice, -

Next