Opinia, ianuarie 1898 (Anul 1, nr. 199-222)

1898-01-01 / nr. 199

Cota oficială Constanța 30 Decembrie 1897. Orz 465 hect. lei 4.50. Secară 140­ hect. lei 5.60. Meiu 125 hect. lei 4.40. In 25 hect. lei 13 bani 50. Răpită 176 hect. lei 7.40. Griu ari năut 111 hect. lei 11.50. Griu de toamnă 24 hect. lei 9.50. Porumb 545 hect. lei 5.80. Grîu vechi 44 hect. 12.80. Üves 34 hect. lei 3.20. toate în oraş la magasie. Liga Păceî şi Resboiul Nu e mult de cînd a luat naştere în Europa o Ligă a Păceî, a cărei misiune este de a face cu­ mai mulţi şi maî în­semnaţi aderenţi pentru Pace, ca doar cu acest chip se va putea înlătura res­boiul ! Este frumoasă o atare instituţiune, dar tot pe atît, dacă nu maî mult, ea este h. şi curioasă. S’au înscris în această ligă * barbaţî însemnaţi, chiar dintre oamenii politici de mîna întăia al statelor celor mal Înaintate, ca Fr. Passy, Richet, Ma­xime du Camp; s’au ţinut congrese la Paris, Londra, Roma, şi se vor mai ţi­nea; poate pînă in momentul în care scriu eu aceste rindurî se vor fi înscrişi şi ceva militari în această Ligă, mai a­­les de teama unui apropiat resboiu; dar după declararea unui resboiu, succesul Ligeî va fi enorm--de va fi avlnd pînă atunci adunate fonduri, ca să poată în­treţinea pe iubitorii de pace ! Toate bune, să lăsăm gluma la o parte, dar cum oameni de frunte s’au găsit să facă obstacol unei legi natura­le ? Orî-cari am­ fi cauzele, resboaiele sunt numai un efect neevitabil. De ce nu’şi face Liga Păceî o misiune de a căuta să destrugă cauzele, căci din acel moment resboiu nu maî poate fi. Avem un esemplu recent în resboiul greco-turc. Am dori să știm dacă Liga Păceî a intervenit pe lingă marile puteri, intere­sate in cauză, ca să facă pe Poartă să renunțe la stăpînirea Candieî. Căci acest I resboiu, daca s’a închis de astă-dată,­­ va reapărea peste cîtă-va vreme. Sau de nu va maî reapăre şi vor remînea Grecii bătuţi şi nesatisfăcuţî, pute-va Li­ga Păceî să jubileze că nu s’a maî ivit resboiu? Toată probabilitatea este că cu ase­menea Ligă, trebuie un popor să se lese furat, frustrat, umilit, numai şi numai să nu-şî verse, sau să nu verse, sînge! Dar natura însăşi cere omului ca pen­tru o idee, pentru o credinţă în care s’ar vedea jignit să-şî verse pînă la ul­tima picătură de sînge, pentru a lăsa urmaşilor să ducă o viaţă încununată cu onoare şi un bun train. După Liga Pă­ceî un Ştefan cel Mare, un Mihail Vi­teazul, un Ţepeş Vodă şi cîţi regi şi împăraţi, cari şi-au apărat poporul cu armele, toţi aceştia trebuie să fie taxaţi de laşi, criminali, sau cine mai ştie cum! Cînd un popor, trăitor sub imperiul Ligei va fi nedreptăţit de altul, va tre­bui să trimită ambasade peste ambasade la sediul Ligeî, precum trimiteau popoa­rele antice la senatul roman, care se făcuse arbitrul lumeî, şi care cu toate acestea se făcea n’aude nu vede, pînă ce bietul popor văzînd, că după atîtea jalbe nu maî capătă nici o soluţie, lua armele şi trăgea în aliatul clandestin al poporului roman. Se înţelege că acest resboiu îl costă o cucerire din partea romanilor; şi aşa isprăvi se vor videa şi sub domnia Ligei, căci în Ligă, cari representanţi vor avea mai multă influ­enţă, dacă nu cel al Statelor celor mai puternice? Iar statele cele mici, pentru mila ce o are Liga de ele şi de sîngele lor, vor fi silite să încheie tratate comerciale oneroase şi să sufere umilinţe cu con­vingerea că nu este uman a face res­boiu ! Şi ambasada va veni să spună po­porului că Liga nu vra să facă resboiu! Dar dacă un popor are ca şi un in­divid, sau, mai ales, ca un copil, cea ce se chiamă démangeaison (mîncărime de piele), deci o cauză fisiologică, care-1 împinge la resboiu, de ce n’ar mînca el bataie ? De ce să impedicăm natura în legile sale, mai ales cînd știm bine că natura nu se lasă nici învinsă, nici sedusă? Cînd cuiva II vine să plîngă, oare nu este un rau de a-1 împedica de la plîns ? Firesc lucru că da. Se zice de unii: să se transforme resboiul in lupte economice, intelectuale, etc. să nu se facă carnaj, ca pînă acu­ma! Frumoasă poveste. D’apoi un po­por dispune de însemnate mijloace de luptă pe calea economică, și altul fiind lipsit de acest avantaj, are numai pu­terea luptei brutale, bine ar fi să-î in­terzicem acestui din urmă de a se apăra cu armele sale? Aceasta ar însemna ca şi cum am spune la două animale, cari s’ar lua la luptă să se apere tot cu a­­celeaşî arme. Dacă un bou se ia la lup­tă cu un cal, acest din urmă să nu dea cu copitele ci să-şî pună coarne, sau boul să nu facă uz de coarne ci să se lupte cu greoaiele lui picioare ! Orî-ce ar zice întemeetorii Ligeî Pă­ceî, eî nu vor isbuti să facă cea ce pre­tind. Ba din contra, cea ce ar fi mal natural, ar fi ca toată poporaţiunea u­­nuî Stat să fie într’armată ; prin aceasta s’ar scuti popoarele de cheltuelele cele ecorbitante ce se fac cu armatele per­manente şi tot poporul ar şti că pre cum se bate om cu om cînd este ştir­bire de interese, tot aşa trebuie sa se bată şi popor cu popor. In aşa stare nimănui nu-î va da mîna să fugă în tu­fe şi să se lese a fi apărat de alţii, căci va fi în joc avutul şi viaţa familiei sale. Cel puţin, nici Lighişu­l Păceî nu se prea încred în reuşita scopului, ce şi-a fi propus. Dovadă cele patru propuneri ale d-lui Maxime du Camp, cari dealt­fel sunt cam admisibile, le dăm în tra­ducere : i°. Un congres de diplomaţi se va aduna în toţi anii la o epocă fixă pen­tru regularea dificultăţilor internaţionale. 2°. Un resboiu nu se va putea dec­lara de­cît la două luni după ivirea causeu­lui. 3°. Declararea de resboiu se va face după ce se va consulta întreg poporul, adică prin plebiscit. 4°. Operaţiunele de resboiu nu vor începe de cît cel puţin după două luni de la declararea resboiuluî. Iată un adept al Ligeî Păceî, care numai de pace nu ni vorbeşte în a­­ceste patru propuneri ale sale! Intr’un alt articol voiu analisa aceste propuneri spre a dovedi intru cît ele sunt cu Tînbinii vii Vasile.­ ­ Ni se scrie din Pechea că, o bandă de hoţi alcătuită din 3 directori ruşi şi 2 ţaranî romînî, s’a făcut aparaţia prin înprejurimile Tîrguşorului Oancea, care ’I situat chiar lîngă malul Prutului. Aşa, în ajunul Crăciunului a prădat pe doi călători luîndu-le 2 blănî, maî multe lucruri și peste 800 lei în aur.­­ Ni se scrie din Buhuși că în noaptea de 25—26 a. c., la ora 4, s’a tras un foc de revolver asupra casei agentului fiscal, Gh. Nechita, comuna Mastacăn. Glontele s’a oprit, din ferecire, în pă­­retele casei. Atentatorul a fost desco­perit în persoana lui N. Dăscălescu, fost agent fiscal. tt Ca urmare deciziei ministeriale No. 256 din 24 Noembrie 1897, catedra de ma­­temateci şi cea de caligrafie şi desemn de la şcoala de fii de militari din Iaşi scoase la concurs pentru ziua de 15 Febr. 98 s’au amînat pentru ziua de 13 Aprilie 1898. Asemenea şi cea de mecanică, cosmo­grafie şi geometrie descriptivă la şcoala de mii de militari din Craiova. Mine, sf. Vasile, ziarul nostru nu va apare. Rrudimentarul sistem de lanţuri de care se servesc actualmente Jandarmii, rurali pentru transferarea arestan­ţilor periculoşi, presintă numeroase in­conveniente,—fiind foarte grele şi tă­­ioase incit doboară şi rănesc pe nefe­riciţii arestanţî. — Pentru a pune capăt acestei neomenii, aflăm că d. Inspector al Jandarmeriei rurale, a adoptat, pen­tru întregul corp al Jandarmeriei din Moldova, admirabilul sistem de lanţuri, model austriac, care sînt foarte solide şi mult mai uşoare de­cît cele vechi.­­ Crima din Odobeşti La un han din apropiere de Odobeşti lîngă Milcov, proprietatea d-lui Tudora­che Chivu, în dimineaţa zilei de 28, ban­giul voind să se ducă să trezească pe un cărăuş, care dormea într’o şură, ceva mai departe de han; cînd să între în lăuntru, a dat cu ochii de bietul cărăuş G. Dinică, scaldat într’un lac de sînge mort înţepenit pe nişte fîn, lîngă cal rănit grav la cap şi cu 2 răni de cuţi la piept. Hangiul speriat a prins să stri­ge. Oamenii care s’aflau de vorbă în han, au venit în grabă la strigătele han­giului, crezînd că i s’a întîmplat vre-o nenorocire, cînd colo au dat şi el cu o­chii de cadavrul cărăuşului. Se crede cu toată certitudinea că ne­fericitul Gh. Dinică a fost asasinat şi jefuit de unul din cărăuşii care dormise cu el noaptea la han, dar care însă por­niră spre Panciu desdimineaţă. X­­011, ziar francez Gazeta franţuzească conservatoare, va începe a apăre la 15 Ianuarie. S’au luat toate măsurile financiare pentru a asi­gura gazetei existenţa, chiar cînd favoa­rea publicului s’ar face aşteptată. Cei de la l’Indépendance sunt foarte îngrijiţi de noua concurenţă. Pentru a astupa golurile produse de rărirea abo­naţilor şi a cetitorilor, din cauza cam­panieî fără nume contra lui Filipescu s’au pus pe mari economii. Cu începere de la 1 Ianuarie, lefile personalului re­­dacţiuneî vor fi reduse cu 30°/0. Casa proprie se zice că este deja vin­dute unei mari case de croitorie din Paris. Defunctul proprietar al Indepenței a lăsat foarte multe datorii, pentru că se lansase în prea multe afaceri ca : apa Mélédic, circul Langer etc. In ziua fa­talului duel, un creditor care nu știa soarta duelului, a așteptat mai multe ore pe Lahovary la tribunalul de no­tariat, unde era să se autentifice actul prin care Lahovary împrumuta 300.000 el. D. Alexandru Florescu directorul nou­­ei gazete franceze, este un om cult plin de vigore, fost șef de cabinet la minis­terul de externe sub ministrul Alexan­dru Lahovary.­ D-lui Criticos, consul al Greciei în Iași, i s’a acordat un concediu pe timp de 2 luni. Afacerile vor fi girate pănă atunci de d. Spiru Vellianalis, fost consul al Greciei într’un oraș din Italia. Ministrul internelor a permis d-lui I. Garfunkel, exploatatorul pădurel Voinești să introducă 50 de săteni—lucrători din Bucovina, prin Burdujeni.­­ Ministrul internelor a întrebat azi pre­fectura cum de se face ca rabinul Aker­­man, care a fost expulzat din Piatra N. a putut evada de sub escortă şi să se refugieze la Iaşi. In comuna Brăeşti s’au efectuat ieri alegeri parţiale pentru trei locuri va­cante în consiliul comunal. Au fost aleşi sătenii I. C. Tolabă şi Gh. Ciuciu, iar pentru al treilea loc s’a declarat balotaj. „ Asupr­a Situaţiei (Scrisoare din capitală) Nici o Împăcare.— Audienţa la Rege.— Ce e cu d. Djuvara ?..Un consiliu de miniştrii. Aceeaşi putinţă de a te orienta în pri­vinţa soluţiunei crizei astăzi ca şi zilele trecute şi probabil ca şi zilele viitoare. Nici nu se poate altfel dat fiind pardi­­dul în mijlocul căruia se produce acea­stă criză. Un lucru sigur este, că o împăcare cu aurelianiştii este definitiv înlăturată. De altfel s’a dovedit acum că n’a fost nici o tratativă între guvern şi aurelianişti. D. Nacu singur a avut oare care schim­bări de vederi cu unii aurelianişti, asu­pra posibilităţei unei conlucrări comune. E drept însă să recunoaştem că aureli­aniştii data aceasta s’au întrunit din propria lor iniţiativă, s’ar fi întrunit de sigur şi fără intervenirea d-lui Nacu, şi s’au preocupat în adevăr de interesele partidului mai mult de­cit de portofo­liile ce le-ar fi putut capata pentru mem­brii grupărei. De unde atita desinteresare şi atenţi­une pentru interesele generale—fie chiar de partid — de la o grupare care pînă ieri a făcut parte din armata colectivi­stă şi care mîne poate iarăşi poate nu se va mai deosebi întru nimic de restul partidului . * ** D. Aurelian a înţeles din audienţa de la palat că regele doreşte unirea ele­mentelor liberale. E insă o chestie dacă d. Aurelian a înţeles data aceasta mai bine pe Majes­tatea sa. Să ştie că d. Aurelian altăda­tă, a perdut puterea din mîna, din ca­uza unei rare interpretări a cuvintelor suveranului. D. Aurelian şi prietinii săi au vrut să surprindă pe Sturdzişti și pe întreaga lume politică prin o atitudine largă. D-sa era să propue sacrificarea persoanelor grupului, pe altarul reorga­­nizărei partidului !* * * Se pare însă că atît d. Sturza cît şi d. Stătescu n’au putut pricepe desinte­­resarea neaşteptată a aurelianiştilor şi s’au temut de darul ce li-l aduceau de anul nou. D. Stătescu admitea pe d. A­­urelian şi pe tovarăşii d-sale cît îl cre­dea liberali ca toţi liberalii, adecă oa­meni care umblă după avantaje perso­nale şi cel mult după portofolii minis­teriale. Cînd i-au văzut însă că se gurguţă serios la pretenţiunea de a reorganiza partidul, atunci au întors cojocul. «Liberalul» acum în plină criză atacă după sistemul pur colectivist, adecă cu tot felul de insinuaţiuni şi mahalagisme pe d. Nicu Xenopol, aurelianistul care într’un discurs foarte substanţial a ara­­tat în Cameră o parte din pretenţiunile grupului la reformarea partidului. * * * Faţă cu aceste împrejurări altă solu­ţie nu e de­cît sau rămînerea d-lui Dju­vara în minister sau înlocuirea lui prin­­tr’un alt agreat al d-lui Stătescu. Se pare că de la început unii miniştri au fost pentru primirea demisiunei d-lui Djuvara Aceştia au fost întăriţi prin interveni­rea unor deputaţi, cari s au plîns că d. Djuvara nu se ocupă de partid, că nu ascultă, la numirile ce le face, cererile deputaţilor, ba încă îşi permite să -i şi zeflemisască cînd intervin pe lîngă d-sa. Lucrul se pare că e adevarat, dar nu se datoreşte vre­unei concepţii mai su­perioare, despre administraţia justiţiei ci pur şi siplu uşurinţei caracterului d-lui Djuvara. In special Dimancea s’a plîns că a perdut alegerile comunale de la Pi­tești, din cauza refuzului d-lui Djuvara de a face oare cari schimbări în ma­gistratura locală. Pentru moment s’a dat satisfacere, în parte, plîngerei d-lui Dimancea. Alegerea de la colegiul I comunal din Pitești va fi casată.* Astă­zi miniştrii s’au adunat din nou. Se zice că s’ar fi convenit să se pri­mească dimisia d-lui Djuvara şi să se încredinţeze portofoliul justiţiei d-lui M. Schina. Fiind că circulă atîtea svonuri, trebue să controlez pe aceasta şi dacă se confirmă lucrul, vă voi încunoştiinţa telegrafic. Se zice că d. Schina refuză acest portofoliu. Dacă ar fi numit, s’ar pune şi cu acesta corona sistemului co­lectivist organizarea partidului pe baza dinastielor liberale. Un Schina ministru de justiţie, un al doilea prim preşedinte la Casaţie, un al treilea prim preşedinte la Curtea de Apel, un al patrulea su­pleant la Tribunalul Ilfov. Adecă dacă familia este baza societăţei, de ce n’ar fi şi baza partidelor ? * * * Fiind­că am vorbit de Curtea de Ca­saţie, vă raportez un fapt care denotă, cu cît ne poate da în urmă cu civiliza­ţia un guvern fără scrupule ca guver­nul liberal. Procuroml general de Galatz, a făcut după cum se ştie recurs contra decisiu­­nea curţei care achită pe Robescu. Do­sarul însă şede de mai bine de 2 luni la ministerul de justiţie şi se zice că nu va fi înaintat înaltei curţi de­cît în a­­nul judecătoresc viitor, cînd se schimbă actuala secţiune criminală, pe care gu­vernul n’o crede culpabilă, să judece după cum i se va cere. După vacanţie se va face în Cameră o interpelare asupra acestei ne­mai­pomenite denegare de justiţie. Andrieş­­ Pruncucigaşa Ida Harabagiu a fost depusă la penitanciar în urma avizului medical al d-lui doctor V. Bejan, medic primar al Maternităţei, ci nu în urma avizului altor medici—după cum din e­­roare s’a zis ieri. Marele ziare din St. Petersburg vor­besc de o nouă apariţie pe orizontul ar­tistic. E vorba de o italiană Fina di Lo­renzo, supranumită „Casa cea blondă", care a fermecat publicul petersburgian prin jocul sau măiestru. D-ra Lorenzo pe lîngă forţa ei dramatică, ie­şi de o frumuseţă captivantă. Signorina Lorenzo va da şi la nou 2 reprezentaţii la finele lui Ianuarie. In fruntea trupei se află Flavio Ando, ar­tistul care a jucat anul trecut cu Duse la Paris rolurile de jeune premier. Estersazy respinge cu indignare acu­­saţiunea de a fi autorul borderoului. El explică că diferitele piese ale bor­deroului n’au putut să pornească de la el. El acuză formal pe colonelul Picqu­­ard că i-a scotocit prin casă, sechestrîn­­du-i și sustrăgîndu-i scrisori. Notele militare asupra comandantului Esterhazy sunt foarte elogioase. Primul martor, Mattheu Dreyfus, pre­tinde că scrierea lui Esterhazy este a­­ceiași ca a borderoului. El impută lui Esterhazy că a scris o scrisoare în care zicea că nu poate eşi din situaţia sa mizerabilă de­cît printr’o crimă. D. Scheurer-Kestner spune că a făcut o anchetă personală care a dovedit că borderoul n’a fost scris de Dreyfus. Mar­torul adaugă că ministrul de rasboiui era convins că borderoul a fost al lui Es­terhazy. Colonelul Picquart și generalul Gonse, mai cu seamă, împărtășeai­ a­­ceastă părere. Martorul declară că s’a ocupat de Dreyfus pentru că este compatriotul sau. La cererea advocatului Tezenas de a arăta faimosul său dosar, d. Scheurer- Kestner răspunde că el n’a avut nici o dată dosarul, ci că acesta se află la ad­vocatul Leblois. După interogatoriul a altor cîţi­va matori, colonelul Picquart depune în şe­dinţă secretă. Audienţa este ridicată spre a fi re­luată mîine. X­­­X * * OPINIA Telegramele Străinătăţeî Procesul Esterhazy — Prin fir telegrafic — Prima şedinţă. — Publicitatea limitată a dezbaterilor.—Concluzia de ne­urmărire comandantului Ba­vary—Depoziţia lui Esterhazy. — Depunerile d-lor Ma­­thieu Dreyfus şi Scheurer Kest­­ner.—Colonelul Picquart. Paris, 29 Decembre. Procesul comandantului Esterhazy îna­intea consiliului de război şi începe la ora 9 dimineaţa. D-na Dreyfus şi Mathieu Dreyfus sunt de faţă. Consiliul respinge propunerea de a a­­utoriza pe d-na Dreyfus şi Mathieu Drey­fus să asiste la dezbaterile complecte. Actul de pun­ere sub acuzare a co­mandantului Esterh­azy spune ca in­strucţia neproducând o lumină sufi­cientă spre a se putea declara necul­­pabilitatea lui Esterhazy, inculpatul a fost trimis dinaintea consiliului de război­ saub preven­ţiunea de maşina­­ţiuni şi înţelegeri întreţinute cu o pu­tere streină. După chemarea martorilor, comisarul guvernului cere şedinţa secretă. Consiliul hotăreşte ca desbaterile să fie publice pînă în momentul cînd publi­citatea va părea că devine periculoasă pentru apărarea naţională. Se dă citire raportului comandantului Bavary, după care Esterhazy protestează în­potriva tuturor acuzaţiunilor îndrep­tate în contra sa, şi neagă a fi autorul borderoului; experţii au declarat că bor­deroul n’a fost opera comandantului Esterhazy. Colonelul Picquart a comis în această campanie greşeli grave şi n’a observat discreţiune. Picquart pare a fi fost su­fletul acestei campanii. Raportul conchide zicînd că, dacă a­­cuzaţiunile împotriva lui Esterhazy n’au fost stabilite pe nici o dovadă juridică probantă de culpabilitate şi că, dacă in­strucţiunea laborioasă n’a putut culege acuzaţii suficiente spre a stabili preven­­ţiunea’ de înaltă tradare îndreptată în contra lui Esterhazy, este loc de a se da o ordonanță de ne­urmărire. Comandantul Esterhazy, interogat, spu­ne că o scrisoare anonimă îl pune în curentul complotului făcut în contra lui. El a întîlnit lîngă Pont-Alexandre o fe­­mee voalată al căreia nume nu-l cu­noaşte. Esterhazy adaogă că în Februarie 1893 el a trimis un lung raport scris de mî­na sa, crezînd că i se ceruse de cătră un căpitan. De atunci, poliţia descoperi că cererea părea a proveni de la Hada­­mard, socrul lui Dreyfus. ULTIMA ORA TELEGRAME (Serviciul special al Opiniei?. Maiorul Esterhazy-achitat. Bucureşti 31/XII. In procesul maiorului Walsiu Esterh­asy, colonelul Picquart, confruntat cu generalul Opuse, a făcut destăinuiri sensaţionale şi ale o gravitate excepţională. As­cultarea martorilor s’a terminat la ora 5. Im redeschiderea şedinţei comi­sarul regesc a făcut un scurt re­chizitor şi a lăsat faptul la apre­­ciarea consiliului de reshel. Bucureşti, 31 Decembrie. fi după o scurtă apărare presin­­tată dle Tezemaz, presidentul ju­riului a pus următoarea ches­tiune : Maiorul Esterhazy este el vinovat că a practicat maşinaţiuni sau a intreţi­­nut înţelegeri cu vre-o putere streină sau agenţii sei pentru a-l angaja, să comită ostilităţi sau să întreprindă vreun resbel contra Franţei sau pentru a le procura mijloace pentru această­­ Bucureşti, 31 Decembre Celebra „damă voalata“ vicontesa Guy Jouffroy d’Abbas, care a fost mar­toră in procesul Esterhazy, a fost ares­tată ieri sub inculpare de şantaj. București 31 Decembre La această chestiune consili­ul a respuns în unanimitate: maiorul Walsin Esterhazy a fost achitat Demisiunea d-lui Giuvara București, 31/XII. Aseară s’a ţinut un consiliu de miniştri Im care s’a discutat de­misiunea ministrului justiţiei. Demisiunea a fost, în fine, primită. Bucureşti, 31 Decembrie. Portofoliul ministerului justi­ţiei a fost oferit d­om­nului Sikina, care a refuzat să-l primească din cauza multelor procese pe cari le are. Interimul va fi ţinut pănă «­upă vacanţă de «I. D. Sturdza. Atunci se va face o remaniare largă. M­ULŢUMIRE Mulţumită îngrijirelor distinse ale domnilor profesori doctor L. Scuti, doctor Negură, doctor Apo­theker şi internul Friedman, m’am tămăduit, în scurt timp, de o boală grea şi crudă. De aceea recunoştinţa, pe care o voi purta-o acestor domni medici şi internului clinicei, va fi eternă. I. I. Cupa. A sosit­­ ediţia simplă şi complectă La Librăria Nouă P. Iliescu & D. Grossu. Fotografia „Olialand“ Str. Lăpuqneanu vis-ă-vis de Farmacia d-lor Konya Portrete artistice în orî­ce specie. Platinotipii Busturi mărime naturală. Reproducţiuni după portrete vechi. Devisa atelierului: Executare ar­tistică şi preţuri convenabile. Se fotografiază pe orî­ce timp cu aparate de sistem modern.

Next