Opinia, ianuarie 1898 (Anul 1, nr. 199-222)
1898-01-01 / nr. 199
Cota oficială Constanța 30 Decembrie 1897. Orz 465 hect. lei 4.50. Secară 140 hect. lei 5.60. Meiu 125 hect. lei 4.40. In 25 hect. lei 13 bani 50. Răpită 176 hect. lei 7.40. Griu ari năut 111 hect. lei 11.50. Griu de toamnă 24 hect. lei 9.50. Porumb 545 hect. lei 5.80. Grîu vechi 44 hect. 12.80. Üves 34 hect. lei 3.20. toate în oraş la magasie. Liga Păceî şi Resboiul Nu e mult de cînd a luat naştere în Europa o Ligă a Păceî, a cărei misiune este de a face cu mai mulţi şi maî însemnaţi aderenţi pentru Pace, ca doar cu acest chip se va putea înlătura resboiul ! Este frumoasă o atare instituţiune, dar tot pe atît, dacă nu maî mult, ea este h. şi curioasă. S’au înscris în această ligă * barbaţî însemnaţi, chiar dintre oamenii politici de mîna întăia al statelor celor mal Înaintate, ca Fr. Passy, Richet, Maxime du Camp; s’au ţinut congrese la Paris, Londra, Roma, şi se vor mai ţinea; poate pînă in momentul în care scriu eu aceste rindurî se vor fi înscrişi şi ceva militari în această Ligă, mai ales de teama unui apropiat resboiu; dar după declararea unui resboiu, succesul Ligeî va fi enorm--de va fi avlnd pînă atunci adunate fonduri, ca să poată întreţinea pe iubitorii de pace ! Toate bune, să lăsăm gluma la o parte, dar cum oameni de frunte s’au găsit să facă obstacol unei legi naturale ? Orî-cari am fi cauzele, resboaiele sunt numai un efect neevitabil. De ce nu’şi face Liga Păceî o misiune de a căuta să destrugă cauzele, căci din acel moment resboiu nu maî poate fi. Avem un esemplu recent în resboiul greco-turc. Am dori să știm dacă Liga Păceî a intervenit pe lingă marile puteri, interesate in cauză, ca să facă pe Poartă să renunțe la stăpînirea Candieî. Căci acest I resboiu, daca s’a închis de astă-dată, va reapărea peste cîtă-va vreme. Sau de nu va maî reapăre şi vor remînea Grecii bătuţi şi nesatisfăcuţî, pute-va Liga Păceî să jubileze că nu s’a maî ivit resboiu? Toată probabilitatea este că cu asemenea Ligă, trebuie un popor să se lese furat, frustrat, umilit, numai şi numai să nu-şî verse, sau să nu verse, sînge! Dar natura însăşi cere omului ca pentru o idee, pentru o credinţă în care s’ar vedea jignit să-şî verse pînă la ultima picătură de sînge, pentru a lăsa urmaşilor să ducă o viaţă încununată cu onoare şi un bun train. După Liga Păceî un Ştefan cel Mare, un Mihail Viteazul, un Ţepeş Vodă şi cîţi regi şi împăraţi, cari şi-au apărat poporul cu armele, toţi aceştia trebuie să fie taxaţi de laşi, criminali, sau cine mai ştie cum! Cînd un popor, trăitor sub imperiul Ligei va fi nedreptăţit de altul, va trebui să trimită ambasade peste ambasade la sediul Ligeî, precum trimiteau popoarele antice la senatul roman, care se făcuse arbitrul lumeî, şi care cu toate acestea se făcea n’aude nu vede, pînă ce bietul popor văzînd, că după atîtea jalbe nu maî capătă nici o soluţie, lua armele şi trăgea în aliatul clandestin al poporului roman. Se înţelege că acest resboiu îl costă o cucerire din partea romanilor; şi aşa isprăvi se vor videa şi sub domnia Ligei, căci în Ligă, cari representanţi vor avea mai multă influenţă, dacă nu cel al Statelor celor mai puternice? Iar statele cele mici, pentru mila ce o are Liga de ele şi de sîngele lor, vor fi silite să încheie tratate comerciale oneroase şi să sufere umilinţe cu convingerea că nu este uman a face resboiu ! Şi ambasada va veni să spună poporului că Liga nu vra să facă resboiu! Dar dacă un popor are ca şi un individ, sau, mai ales, ca un copil, cea ce se chiamă démangeaison (mîncărime de piele), deci o cauză fisiologică, care-1 împinge la resboiu, de ce n’ar mînca el bataie ? De ce să impedicăm natura în legile sale, mai ales cînd știm bine că natura nu se lasă nici învinsă, nici sedusă? Cînd cuiva II vine să plîngă, oare nu este un rau de a-1 împedica de la plîns ? Firesc lucru că da. Se zice de unii: să se transforme resboiul in lupte economice, intelectuale, etc. să nu se facă carnaj, ca pînă acuma! Frumoasă poveste. D’apoi un popor dispune de însemnate mijloace de luptă pe calea economică, și altul fiind lipsit de acest avantaj, are numai puterea luptei brutale, bine ar fi să-î interzicem acestui din urmă de a se apăra cu armele sale? Aceasta ar însemna ca şi cum am spune la două animale, cari s’ar lua la luptă să se apere tot cu aceleaşî arme. Dacă un bou se ia la luptă cu un cal, acest din urmă să nu dea cu copitele ci să-şî pună coarne, sau boul să nu facă uz de coarne ci să se lupte cu greoaiele lui picioare ! Orî-ce ar zice întemeetorii Ligeî Păceî, eî nu vor isbuti să facă cea ce pretind. Ba din contra, cea ce ar fi mal natural, ar fi ca toată poporaţiunea unuî Stat să fie într’armată ; prin aceasta s’ar scuti popoarele de cheltuelele cele ecorbitante ce se fac cu armatele permanente şi tot poporul ar şti că pre cum se bate om cu om cînd este ştirbire de interese, tot aşa trebuie sa se bată şi popor cu popor. In aşa stare nimănui nu-î va da mîna să fugă în tufe şi să se lese a fi apărat de alţii, căci va fi în joc avutul şi viaţa familiei sale. Cel puţin, nici Lighişul Păceî nu se prea încred în reuşita scopului, ce şi-a fi propus. Dovadă cele patru propuneri ale d-lui Maxime du Camp, cari dealtfel sunt cam admisibile, le dăm în traducere : i°. Un congres de diplomaţi se va aduna în toţi anii la o epocă fixă pentru regularea dificultăţilor internaţionale. 2°. Un resboiu nu se va putea declara decît la două luni după ivirea causeului. 3°. Declararea de resboiu se va face după ce se va consulta întreg poporul, adică prin plebiscit. 4°. Operaţiunele de resboiu nu vor începe de cît cel puţin după două luni de la declararea resboiuluî. Iată un adept al Ligeî Păceî, care numai de pace nu ni vorbeşte în aceste patru propuneri ale sale! Intr’un alt articol voiu analisa aceste propuneri spre a dovedi intru cît ele sunt cu Tînbinii vii Vasile. Ni se scrie din Pechea că, o bandă de hoţi alcătuită din 3 directori ruşi şi 2 ţaranî romînî, s’a făcut aparaţia prin înprejurimile Tîrguşorului Oancea, care ’I situat chiar lîngă malul Prutului. Aşa, în ajunul Crăciunului a prădat pe doi călători luîndu-le 2 blănî, maî multe lucruri și peste 800 lei în aur. Ni se scrie din Buhuși că în noaptea de 25—26 a. c., la ora 4, s’a tras un foc de revolver asupra casei agentului fiscal, Gh. Nechita, comuna Mastacăn. Glontele s’a oprit, din ferecire, în păretele casei. Atentatorul a fost descoperit în persoana lui N. Dăscălescu, fost agent fiscal. tt Ca urmare deciziei ministeriale No. 256 din 24 Noembrie 1897, catedra de matemateci şi cea de caligrafie şi desemn de la şcoala de fii de militari din Iaşi scoase la concurs pentru ziua de 15 Febr. 98 s’au amînat pentru ziua de 13 Aprilie 1898. Asemenea şi cea de mecanică, cosmografie şi geometrie descriptivă la şcoala de mii de militari din Craiova. Mine, sf. Vasile, ziarul nostru nu va apare. Rrudimentarul sistem de lanţuri de care se servesc actualmente Jandarmii, rurali pentru transferarea arestanţilor periculoşi, presintă numeroase inconveniente,—fiind foarte grele şi tăioase incit doboară şi rănesc pe nefericiţii arestanţî. — Pentru a pune capăt acestei neomenii, aflăm că d. Inspector al Jandarmeriei rurale, a adoptat, pentru întregul corp al Jandarmeriei din Moldova, admirabilul sistem de lanţuri, model austriac, care sînt foarte solide şi mult mai uşoare decît cele vechi. Crima din Odobeşti La un han din apropiere de Odobeşti lîngă Milcov, proprietatea d-lui Tudorache Chivu, în dimineaţa zilei de 28, bangiul voind să se ducă să trezească pe un cărăuş, care dormea într’o şură, ceva mai departe de han; cînd să între în lăuntru, a dat cu ochii de bietul cărăuş G. Dinică, scaldat într’un lac de sînge mort înţepenit pe nişte fîn, lîngă cal rănit grav la cap şi cu 2 răni de cuţi la piept. Hangiul speriat a prins să strige. Oamenii care s’aflau de vorbă în han, au venit în grabă la strigătele hangiului, crezînd că i s’a întîmplat vre-o nenorocire, cînd colo au dat şi el cu ochii de cadavrul cărăuşului. Se crede cu toată certitudinea că nefericitul Gh. Dinică a fost asasinat şi jefuit de unul din cărăuşii care dormise cu el noaptea la han, dar care însă porniră spre Panciu desdimineaţă. X011, ziar francez Gazeta franţuzească conservatoare, va începe a apăre la 15 Ianuarie. S’au luat toate măsurile financiare pentru a asigura gazetei existenţa, chiar cînd favoarea publicului s’ar face aşteptată. Cei de la l’Indépendance sunt foarte îngrijiţi de noua concurenţă. Pentru a astupa golurile produse de rărirea abonaţilor şi a cetitorilor, din cauza campanieî fără nume contra lui Filipescu s’au pus pe mari economii. Cu începere de la 1 Ianuarie, lefile personalului redacţiuneî vor fi reduse cu 30°/0. Casa proprie se zice că este deja vindute unei mari case de croitorie din Paris. Defunctul proprietar al Indepenței a lăsat foarte multe datorii, pentru că se lansase în prea multe afaceri ca : apa Mélédic, circul Langer etc. In ziua fatalului duel, un creditor care nu știa soarta duelului, a așteptat mai multe ore pe Lahovary la tribunalul de notariat, unde era să se autentifice actul prin care Lahovary împrumuta 300.000 el. D. Alexandru Florescu directorul nouei gazete franceze, este un om cult plin de vigore, fost șef de cabinet la ministerul de externe sub ministrul Alexandru Lahovary. D-lui Criticos, consul al Greciei în Iași, i s’a acordat un concediu pe timp de 2 luni. Afacerile vor fi girate pănă atunci de d. Spiru Vellianalis, fost consul al Greciei într’un oraș din Italia. Ministrul internelor a permis d-lui I. Garfunkel, exploatatorul pădurel Voinești să introducă 50 de săteni—lucrători din Bucovina, prin Burdujeni. Ministrul internelor a întrebat azi prefectura cum de se face ca rabinul Akerman, care a fost expulzat din Piatra N. a putut evada de sub escortă şi să se refugieze la Iaşi. In comuna Brăeşti s’au efectuat ieri alegeri parţiale pentru trei locuri vacante în consiliul comunal. Au fost aleşi sătenii I. C. Tolabă şi Gh. Ciuciu, iar pentru al treilea loc s’a declarat balotaj. „ Asupra Situaţiei (Scrisoare din capitală) Nici o Împăcare.— Audienţa la Rege.— Ce e cu d. Djuvara ?..Un consiliu de miniştrii. Aceeaşi putinţă de a te orienta în privinţa soluţiunei crizei astăzi ca şi zilele trecute şi probabil ca şi zilele viitoare. Nici nu se poate altfel dat fiind pardidul în mijlocul căruia se produce această criză. Un lucru sigur este, că o împăcare cu aurelianiştii este definitiv înlăturată. De altfel s’a dovedit acum că n’a fost nici o tratativă între guvern şi aurelianişti. D. Nacu singur a avut oare care schimbări de vederi cu unii aurelianişti, asupra posibilităţei unei conlucrări comune. E drept însă să recunoaştem că aurelianiştii data aceasta s’au întrunit din propria lor iniţiativă, s’ar fi întrunit de sigur şi fără intervenirea d-lui Nacu, şi s’au preocupat în adevăr de interesele partidului mai mult decit de portofoliile ce le-ar fi putut capata pentru membrii grupărei. De unde atita desinteresare şi atenţiune pentru interesele generale—fie chiar de partid — de la o grupare care pînă ieri a făcut parte din armata colectivistă şi care mîne poate iarăşi poate nu se va mai deosebi întru nimic de restul partidului . * ** D. Aurelian a înţeles din audienţa de la palat că regele doreşte unirea elementelor liberale. E insă o chestie dacă d. Aurelian a înţeles data aceasta mai bine pe Majestatea sa. Să ştie că d. Aurelian altădată, a perdut puterea din mîna, din cauza unei rare interpretări a cuvintelor suveranului. D. Aurelian şi prietinii săi au vrut să surprindă pe Sturdzişti și pe întreaga lume politică prin o atitudine largă. D-sa era să propue sacrificarea persoanelor grupului, pe altarul reorganizărei partidului !* * * Se pare însă că atît d. Sturza cît şi d. Stătescu n’au putut pricepe desinteresarea neaşteptată a aurelianiştilor şi s’au temut de darul ce li-l aduceau de anul nou. D. Stătescu admitea pe d. Aurelian şi pe tovarăşii d-sale cît îl credea liberali ca toţi liberalii, adecă oameni care umblă după avantaje personale şi cel mult după portofolii ministeriale. Cînd i-au văzut însă că se gurguţă serios la pretenţiunea de a reorganiza partidul, atunci au întors cojocul. «Liberalul» acum în plină criză atacă după sistemul pur colectivist, adecă cu tot felul de insinuaţiuni şi mahalagisme pe d. Nicu Xenopol, aurelianistul care într’un discurs foarte substanţial a aratat în Cameră o parte din pretenţiunile grupului la reformarea partidului. * * * Faţă cu aceste împrejurări altă soluţie nu e decît sau rămînerea d-lui Djuvara în minister sau înlocuirea lui printr’un alt agreat al d-lui Stătescu. Se pare că de la început unii miniştri au fost pentru primirea demisiunei d-lui Djuvara Aceştia au fost întăriţi prin intervenirea unor deputaţi, cari s au plîns că d. Djuvara nu se ocupă de partid, că nu ascultă, la numirile ce le face, cererile deputaţilor, ba încă îşi permite să -i şi zeflemisască cînd intervin pe lîngă d-sa. Lucrul se pare că e adevarat, dar nu se datoreşte vreunei concepţii mai superioare, despre administraţia justiţiei ci pur şi siplu uşurinţei caracterului d-lui Djuvara. In special Dimancea s’a plîns că a perdut alegerile comunale de la Pitești, din cauza refuzului d-lui Djuvara de a face oare cari schimbări în magistratura locală. Pentru moment s’a dat satisfacere, în parte, plîngerei d-lui Dimancea. Alegerea de la colegiul I comunal din Pitești va fi casată.* Astăzi miniştrii s’au adunat din nou. Se zice că s’ar fi convenit să se primească dimisia d-lui Djuvara şi să se încredinţeze portofoliul justiţiei d-lui M. Schina. Fiind că circulă atîtea svonuri, trebue să controlez pe aceasta şi dacă se confirmă lucrul, vă voi încunoştiinţa telegrafic. Se zice că d. Schina refuză acest portofoliu. Dacă ar fi numit, s’ar pune şi cu acesta corona sistemului colectivist organizarea partidului pe baza dinastielor liberale. Un Schina ministru de justiţie, un al doilea prim preşedinte la Casaţie, un al treilea prim preşedinte la Curtea de Apel, un al patrulea supleant la Tribunalul Ilfov. Adecă dacă familia este baza societăţei, de ce n’ar fi şi baza partidelor ? * * * Fiindcă am vorbit de Curtea de Casaţie, vă raportez un fapt care denotă, cu cît ne poate da în urmă cu civilizaţia un guvern fără scrupule ca guvernul liberal. Procuroml general de Galatz, a făcut după cum se ştie recurs contra decisiunea curţei care achită pe Robescu. Dosarul însă şede de mai bine de 2 luni la ministerul de justiţie şi se zice că nu va fi înaintat înaltei curţi decît în anul judecătoresc viitor, cînd se schimbă actuala secţiune criminală, pe care guvernul n’o crede culpabilă, să judece după cum i se va cere. După vacanţie se va face în Cameră o interpelare asupra acestei nemaipomenite denegare de justiţie. Andrieş Pruncucigaşa Ida Harabagiu a fost depusă la penitanciar în urma avizului medical al d-lui doctor V. Bejan, medic primar al Maternităţei, ci nu în urma avizului altor medici—după cum din eroare s’a zis ieri. Marele ziare din St. Petersburg vorbesc de o nouă apariţie pe orizontul artistic. E vorba de o italiană Fina di Lorenzo, supranumită „Casa cea blondă", care a fermecat publicul petersburgian prin jocul sau măiestru. D-ra Lorenzo pe lîngă forţa ei dramatică, ieşi de o frumuseţă captivantă. Signorina Lorenzo va da şi la nou 2 reprezentaţii la finele lui Ianuarie. In fruntea trupei se află Flavio Ando, artistul care a jucat anul trecut cu Duse la Paris rolurile de jeune premier. Estersazy respinge cu indignare acusaţiunea de a fi autorul borderoului. El explică că diferitele piese ale borderoului n’au putut să pornească de la el. El acuză formal pe colonelul Picquard că i-a scotocit prin casă, sechestrîndu-i și sustrăgîndu-i scrisori. Notele militare asupra comandantului Esterhazy sunt foarte elogioase. Primul martor, Mattheu Dreyfus, pretinde că scrierea lui Esterhazy este aceiași ca a borderoului. El impută lui Esterhazy că a scris o scrisoare în care zicea că nu poate eşi din situaţia sa mizerabilă decît printr’o crimă. D. Scheurer-Kestner spune că a făcut o anchetă personală care a dovedit că borderoul n’a fost scris de Dreyfus. Martorul adaugă că ministrul de rasboiui era convins că borderoul a fost al lui Esterhazy. Colonelul Picquart și generalul Gonse, mai cu seamă, împărtășeai această părere. Martorul declară că s’a ocupat de Dreyfus pentru că este compatriotul sau. La cererea advocatului Tezenas de a arăta faimosul său dosar, d. Scheurer- Kestner răspunde că el n’a avut nici o dată dosarul, ci că acesta se află la advocatul Leblois. După interogatoriul a altor cîţiva matori, colonelul Picquart depune în şedinţă secretă. Audienţa este ridicată spre a fi reluată mîine. XX * * OPINIA Telegramele Străinătăţeî Procesul Esterhazy — Prin fir telegrafic — Prima şedinţă. — Publicitatea limitată a dezbaterilor.—Concluzia de neurmărire comandantului Bavary—Depoziţia lui Esterhazy. — Depunerile d-lor Mathieu Dreyfus şi Scheurer Kestner.—Colonelul Picquart. Paris, 29 Decembre. Procesul comandantului Esterhazy înaintea consiliului de război şi începe la ora 9 dimineaţa. D-na Dreyfus şi Mathieu Dreyfus sunt de faţă. Consiliul respinge propunerea de a autoriza pe d-na Dreyfus şi Mathieu Dreyfus să asiste la dezbaterile complecte. Actul de punere sub acuzare a comandantului Esterhazy spune ca instrucţia neproducând o lumină suficientă spre a se putea declara neculpabilitatea lui Esterhazy, inculpatul a fost trimis dinaintea consiliului de război saub prevenţiunea de maşinaţiuni şi înţelegeri întreţinute cu o putere streină. După chemarea martorilor, comisarul guvernului cere şedinţa secretă. Consiliul hotăreşte ca desbaterile să fie publice pînă în momentul cînd publicitatea va părea că devine periculoasă pentru apărarea naţională. Se dă citire raportului comandantului Bavary, după care Esterhazy protestează înpotriva tuturor acuzaţiunilor îndreptate în contra sa, şi neagă a fi autorul borderoului; experţii au declarat că borderoul n’a fost opera comandantului Esterhazy. Colonelul Picquart a comis în această campanie greşeli grave şi n’a observat discreţiune. Picquart pare a fi fost sufletul acestei campanii. Raportul conchide zicînd că, dacă acuzaţiunile împotriva lui Esterhazy n’au fost stabilite pe nici o dovadă juridică probantă de culpabilitate şi că, dacă instrucţiunea laborioasă n’a putut culege acuzaţii suficiente spre a stabili prevenţiunea’ de înaltă tradare îndreptată în contra lui Esterhazy, este loc de a se da o ordonanță de neurmărire. Comandantul Esterhazy, interogat, spune că o scrisoare anonimă îl pune în curentul complotului făcut în contra lui. El a întîlnit lîngă Pont-Alexandre o femee voalată al căreia nume nu-l cunoaşte. Esterhazy adaogă că în Februarie 1893 el a trimis un lung raport scris de mîna sa, crezînd că i se ceruse de cătră un căpitan. De atunci, poliţia descoperi că cererea părea a proveni de la Hadamard, socrul lui Dreyfus. ULTIMA ORA TELEGRAME (Serviciul special al Opiniei?. Maiorul Esterhazy-achitat. Bucureşti 31/XII. In procesul maiorului Walsiu Esterhasy, colonelul Picquart, confruntat cu generalul Opuse, a făcut destăinuiri sensaţionale şi ale o gravitate excepţională. Ascultarea martorilor s’a terminat la ora 5. Im redeschiderea şedinţei comisarul regesc a făcut un scurt rechizitor şi a lăsat faptul la apreciarea consiliului de reshel. Bucureşti, 31 Decembrie. fi după o scurtă apărare presintată dle Tezemaz, presidentul juriului a pus următoarea chestiune : Maiorul Esterhazy este el vinovat că a practicat maşinaţiuni sau a intreţinut înţelegeri cu vre-o putere streină sau agenţii sei pentru a-l angaja, să comită ostilităţi sau să întreprindă vreun resbel contra Franţei sau pentru a le procura mijloace pentru această Bucureşti, 31 Decembre Celebra „damă voalata“ vicontesa Guy Jouffroy d’Abbas, care a fost martoră in procesul Esterhazy, a fost arestată ieri sub inculpare de şantaj. București 31 Decembre La această chestiune consiliul a respuns în unanimitate: maiorul Walsin Esterhazy a fost achitat Demisiunea d-lui Giuvara București, 31/XII. Aseară s’a ţinut un consiliu de miniştri Im care s’a discutat demisiunea ministrului justiţiei. Demisiunea a fost, în fine, primită. Bucureşti, 31 Decembrie. Portofoliul ministerului justiţiei a fost oferit domnului Sikina, care a refuzat să-l primească din cauza multelor procese pe cari le are. Interimul va fi ţinut pănă «upă vacanţă de «I. D. Sturdza. Atunci se va face o remaniare largă. MULŢUMIRE Mulţumită îngrijirelor distinse ale domnilor profesori doctor L. Scuti, doctor Negură, doctor Apotheker şi internul Friedman, m’am tămăduit, în scurt timp, de o boală grea şi crudă. De aceea recunoştinţa, pe care o voi purta-o acestor domni medici şi internului clinicei, va fi eternă. I. I. Cupa. A sosit ediţia simplă şi complectă La Librăria Nouă P. Iliescu & D. Grossu. Fotografia „Olialand“ Str. Lăpuqneanu vis-ă-vis de Farmacia d-lor Konya Portrete artistice în orîce specie. Platinotipii Busturi mărime naturală. Reproducţiuni după portrete vechi. Devisa atelierului: Executare artistică şi preţuri convenabile. Se fotografiază pe orîce timp cu aparate de sistem modern.