Opinia, noiembrie 1899 (Anul 3, nr. 148-171)

1899-11-02 / nr. 148

V A DECADENŢĂ Nu voi surprinde pe nimeni dacă voi zice că valorosul nostru confrate, «Constituţionalul», nu este mulţumit cu actuala stare de lucruri, şi că această nemulţumire datează şi durează de mai bine de şease luni, adică de la aşezarea definitivă a actualului guvern conservator. Colecţiunea « Constituţionalului» stă faţă pentru a dovedi veracitatea afirmaţiunei noastre, şi a proba modul cutii organul fracţiuneî, a grupului sau a partidului—hai să-i zicem partid— constituţional, şi-a manifestat nemulţumirea. Mai întâi, confratele nostru a discutat în parte personalitatea şi activitatea politică a fiecăruia din membrii actualului cabinet şi, după ce a dovedit cu prisosinţă nedestoinicia fiecărui ministru în particular—cea ce a fost o uşoară întreprindere pentru spiritualul nostru confrate s- a demonstrat, făr’ de multă greutate, deosebita slăbiciune a unui cabinet compus din elemente atît de «nepregătite şi disparate». Apoi, ilustrînd cu numeroase exemple această primă propoziţiune, confratele s’a lansat cu o deosebită energie în discuţia variatelor şi aridelor -probleme, cari sau înfăţoşat zilnic în discuţia politică de şase luni încoace ; şi trebue să o spunem, spre lauda«Constituţionalului», că mai nu este chestiune importantă, pe care el să nu o fi discutat, analizat şi dissecat—cum însă ! Aceasta-i altă întrebare, în fine, văzîndu-l că e aproape de a fi epuizat toate subiectele de discuţie politică, ne-am închipuit «redactor de gazetă necunoscut «sau neabil. « Aşa, asistăm de cîtva timp la un «fel de scădere, pronunţată în destul de bine, a discuţiei prin presă. «Ziarele discută chestia împrumutului, a emisiunei bonurilor de «tesaur, a şcoalelor din Macedonia, «a afacerei şcoalelor din Braşov, «a Porţilor-de-Fer şi atîtea altele». «Ziarele guvernului însă caută «nod în papură ziarelor şi nimereşte la chestiuni de nici un interes «pentru ţară». Ceutaţi şi mai cu samă înţeles aţi bine rostul mâhnire! confratelui nostru ? Ziarele independente — şi aci fără îndoială se are în vedere pe sine şi un alt ziar independent republican din capitală—ziarele independente discută chestia împrumutului, a bonurilor de tesaur, a şcolelor din Macedonia, a Porţilor de fer etc. etc. etc. Acestea sunt chestiuni fără importuri, iar articolele publicate în această privinţă de «ziarele independente », svonuri şi invenţiuni fără importanţă scrise de vre-un redactor de gazetă necunoscut şi neabil. Şi veai face «Timpul» cînd îşi dă osteneala de a discuta. Prea bine. Şi în cazul acesta ne raliem şi noi la părerea «Constituţionalului ». Ştiam deja că redactorii de la «Constituţionalul» sunt necunoscuţi; vom şti de acum înainte că sunt şi neabili scornitori de svonuri şi invenţiuni fără de importanţă. Şi în cazul acesta, a discuta cu «ziarele independente», este — ei singuri o susţin — a te coborî, scăzînd prin aceasta nivelul discuţiunilor prin presă, mai cu seamă cînd necunoscutul redac- Am in Wom EDIŢIA BE SEARA IAŞI — MARŢI 2 NOEMBRIE 1899 JUmar nl 10 Bain A BOX A nEX TELE K' încep la 1 şi 16 aie fle-careî luni şi le« plătesc tot-4' . -una înainte In Iaşi la Casa Administraţie!ujudiţtşi ursinătai« prin mandate poştale Un an în ţară 30 lei; cu străinătate 40 le! Şase luni 15 » . 20 . ^ MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ADMINISTRAŢIA Se 48.— Strada Cellei—Se. 4» ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN Numărul 10 Bani ANLNCIIJRILE In Iaşi şi judeţe se prinţesc numai la Administraţie in străinătate, direct la administraţie şi toate oficiile de publicitate Anunciuri la pag. IV . . . . 20 b. linia » m n HI • • • • 40 „ „ Inserţiile şi reclamele ... 50 , , Cm mumär vechiü 30/hantV ; ; A ------- Á'yXí V REDACŢIA Aw i\ Wo. 43 — Strada Qoli®I:—N®„ 43 Vt V- • FA. F T E Caserio ucis de Carnot. In ziua memorabilă în care blindul Carnot a fost ucis la Lyon —memorabilă ce-i dreptul dar fie iertat că nu mi-o amintesc — era disperare în redacţia ziarului Trompetarul. Nici o singură informaţie de senzaţie, nici o cronică muşcătoare la adresa cuiva. Fondul trata chestiunea situaţiunei interne din Austria, iar reportagiul se ocupa cu ştiri fără nici o importanţă. Primul era foarte nemulţumit, iar reporterul prim care făcea şi pe secretarul de redacţie — ziarist din patimă de a scrie la gazetă — era într’o stare de enervare ne maipomenită. Deodată întră curierul cu o telegramă. Primul o deschise şi tresare. — Să nu se puie zaţul în maşină. Senzaţional ! Preşedintele Carnot a fost asasinat! Trebuie bandă! O mişcare extraordinară se produce. Fiecare aleargă în altă parte. Primul dictează telegrama. Secretarul de redacţie se îngrijeşte de afiş. —Băeţi, n’o fi cumva o păcăleală a lui X ? Toţi revin un moment pe gînduri. După o mică sfătuire se hotăreşte ca subsemnatul să cerceteze imediat la prefectul de poliţie, dacă nu este o telegramă oficială care confirmă lucrul. Şeful poliţiei era pe vremea aceia unul din cei mai mucaliil oameni al oraşului. Citind telegrama îmi declară că nu ştie absolut nimic şi că n’a primit oficial nici o ştire. După un moment de gîndire mă roagă să mai remîn și sună clopoţelul. — Unde e domnu comandant de sergenți ? se adresează aprodului. — E în cancelarie. — Să poftească aci imediat. Imediat, auzi. După vr’o cinci minute apare comandantul Intr’un suflet. — Nenorocitule, Carnot a ucis pe Caserio, și d-ta nu știi nimica, strigă prefectul cu o voace de Stentor. — Nu știu nimic. N’ara fost avizat de nicăieri. — Frumos ! Iată. Carnot a ucis pe Caserio. Din pămînt să mi-1 scoți pe Carnot. Din pămînt, m’ai înțeles? — Bine, d-le prefect, o să vi-1 aduc. Amețit, fără să știe pe ce lume e, comandantul plecă. Un hohot de rîs și repede comandantul e înştiinţat să fie liniştit, Carnot a fost prins la Buzau, Rolando. EXTERNE Vizita ţarului in Germania si a împăratului german in Anglia „Neue Freie Presse“ vorbind In articolul sau de fond despre viata ţarului Rusiei la curtea împăratului german In Potsdam, precum şi despre acea a împăratului Germaniei la curtea Angliei, atribue acestor vizite o importanţă foarte mare, mai cu seamă în timpul actual cînd Anglia să găseşte intr’o acţiune dificilă, în care Germania urmează o politică rezervată care caută a-şi păzi interesele sale. Intr’acest articol se relevează mai in- tiu că împăraţii Rusiei, făcînd regulat în fie-care an vilegiatura lor la Darmstadt, îa reîntoarcere fac împăratului cite o vizită, care nici pe timpurile de- i monstraţiunilor franco-ruse la Toulon şi I Kronstadt n’au fost lasate la o parte. Asemenea atribue o mare însămnătate ! faptului că vizita in Englitera, care nu se consideră de cit ca un act de pietate a împăratului faţă cu bunica sa, şi care altfel ca act politic nu este bine văzut în Germania, nu s’a batorit de cit după ce s’a fixat vizita ţarului in Potsdam, însemnătatea politică a vizitei ţarului constă într’aceea, că arată cit de puţin se atingă raporturile amicale intre Germania şi Rusia faţă cu calamitatea actuală a Angliei, şi aceasta va eşi încă mai clar la lumină cînd împăratul zece zile după vizita ţarului, va porni în călătorie pentru Anglia. Apoi mai arată că această vizită îşi are importanţa asemene prin faptul că, In mijlocul unei situaţiuni, pe cînd una din puterile cele mari ale Europei este forţată a-şi păstră prestigiul în departaje cu armele în mină, ambii Împăraţi prin intainirea lor dau o nou garanţie pentru menţinerea păcei mnicale. Aşadar visita la Potsuaij înural, comentat sau nu drept un eveniment politic, în orice caz se poate considera că un simptom că raporturile amicale între Petersburg şi Berlin, au rămas neschimbate, şi asemenea ca un simptom de pace îmbucurător în momentul, pe care pesimiştii de meserie l’au descris că plin de peripeţii şi ca începutul unei catastrofe generale. Articolul termină cu următoarele cuvinte : Cînd împăratul german şi ţarul îşi întind mînile într’o Intilnire amicală, atunci avem încrederea, că pacea, pentru a cărei menţinere noi suntem cu Germania în alianţă şi cu Rusia în înţelegere, de sigur nu’se va turbura. La orizontul extrem s’a deslănţuit o furtună, al cărei reflect se vede în inima Europei. Dar in visita ţarului la Potsdam, precum şi în acea a împăratului german în Anglia, se poate vedea garanţia că devastările acelei furtuni nu vor ajunge pănă în Europa. Cit de paradoxal s’ar părea, totuşi putem spune fără sfială: Ele se complectează, fiind că nu se esclud una pe alta. • Serviciul Telegrafic al OPINIEI — New-York 31 Octombre Ziarele primesc favorabil convenţiunea privitoare la Samoa şi nu se pronunţă în contra agresiunea Statelor-Unite. New-York Tribune aprobă convenţiunea pentru că ea însamnă o apropiere între Anglia, Statele-Unite şi Germania. Viena 31 Octombre Două deputaţiunî însărcinate de a examina chestiunea quotelor-pars, au decis într’o sesiune comună de a încerca să stabilească un acord prin propoziţiuni reciproce asupra unei cifre de proporţiune determinată. Pentru a ajunge la acest scop, cele două deputaţiunî vor discuta mîine dimineaţă în şedinţă plenară, sub-comisiunile vor ţinea apoi o şedinţă plenară după amiază. Viena 31 Octombrie Camera deputaţilor. Discuţiunea asupra exceselor comise în Moravia continuă. D. Koerber, ministru de interne, ia cuvîntul. Deputaţii Cehi îl întrerup cu strigătele : «Jos Koerber ! Jos Klary !» Urmează un mare tumult şi şedinţa a trebuit să fie suspendată. Şedinţa s’a redeschis după 10 minute. D. Koerber continuă discursul seu şi spune că trupa şi jandermeria n’au făcut decit datoria sa şi că ele se gaseau in legitimă apărare care le silea să întrebuinţeze armele. Guvernul regretă că la diverginţele naţionale şi politice s’au mai adaus şi luptele de confesiune. Guvernul îşi va face datoria pentru a menţine ordinea publică şi a păzi siguranţa persoanelor şi a proprietăţilor. (Aplauze la stînga). Cehii strigă: Jos ! Şedinţa a fost ridicată după discursurile cîtorva autori. Viitoarea şedinţă va avea loc Marţi, Hamburg 31 Octombrie Respunzînd unei telegrame a camerei de comerţ din Hamburg, relativă la dobîndirea insulelorSamoa, împăratul Wilhelm exprimă marea sa bucurie şi spune că recunoştinţa pe care a găsit-o totdauna la camera de comerţ din Hamburg pentru sforţările pe care le-a făcut In vederea mărire! posesiunilor coloniale ale Germaniei, îi dau ferma încredere că ţelul va fi atins şi că sforţările sale vor fi apreciate in întreaga patrie Germană. Sofia 31 Octombrie Oficialul, publică un rescript princiar exprimînd guvernului satisfacţiunea sa pentru măsurile pe care le ia în vederea salvărea statului din criza financiară pe care o străbate şi anunţînd că va renunţa pentru anul viitor la jumătate din lista sa civilă. Copenhaga 31 Octombre Agenţia Bitzau desminte informaţiunile ziarelor privitoare la reaua stare de sănătate a reginei. Triest 31 Octombrie Direcţiunea Lloydului a primit o depeşă de la căpitanul vaporului Berenice din Portopraja cu data de 28/1o zicind că trei călători au murit de ciumă. Oficerii şi echipagiul se află bine. In jurul cometei \ Cînd un nebun aruncă o piatră în baltă, zece cuminţi nu pot s’o scoată, zice un vechiu proverb, adeverit de atitea şi atîtea ori, şi adeverit încă odată cu ocazia venire! Iu madam Biela. Acestei madame Biela—cucoană aprinsă, cu coadă lungă—i-a căzut deodată tronc la inimă pămîntul nostru şi se ţine grapă de el, să-l soarbă şi mai multe nu. D. Falb, care, probabil, a făcut pe mijlocitorul în chestia aceasta, a divulgat secretul inimei d-neî Bielea şi a băgat astfel lumea ’n speriaţi. Cu cine m’am întîlnit erl şi azi, nu-mî vorbea de cît de cometă şi de modul cum îşi închipuia el că o să se prăpădească pămîntul, cum şi ce s’a hotărît să facă în vederea acestei catastrofe. — Eu, îmi spunea el un amator sugativ de vinaturi fine, mă duc să mă instalez în pivniţă la Boltă Rece, unde voia aştepta moartea cu curaj! Pe un altul îl întilnesc pe stradă cu fruntea încreţită, venind de la biserică, unde femeea lui, i-a scos trei zile de-arîndu sufletul, ca să meargă să se spoveduiască. Un al treilea îşi făcu testamentul lăsînd urmaşilor săi, averea, şi istorisind prin ultima lui voinţă, grozăveniile de care a suferit cu ocazia sfirşitului lumei. Femeile mai cu deosebire erau cu capetele pline cu tot felul de prăpăstii, iar cele mai bigoate nu vedeau altceva decît mii de arhangheli Mihail şi Gavriliu săbii de foc în mînă, trimişi de la D-zeu să pedepsească lumea pentru pacatele ei. Nişte tineri amorezaţi îşi dase întîlnire pe piaţa Unire! ca să moară alăturea unul lingă altul, iar tînărul care ştia cartea de poezii Dorul pe de rost, adăogise la finea biletului ce scrise amantei sale: Hai să zicem vieţei du-te, Şi In braţe să murim !.... La primele veşti despre catastrofa ce ne ameninţă, dl. Pallady merse să consulte dacă pacostea cometei o să cadă numai asupra conservatorilor, şi informîndu-se că cataclismul o să lovească fără deosebire de culoare politică, se închise împreună cu Niţă Berechet într’o odaie şi se bocira amîndoi, mai rău ca la representaţia piesei: Două orfeline. Această din urmă versiune o dă Tarascon de la Dreptatea care, trebuie să recunoaştem, e totdeauna bine informat în ce priveşte pe dom Pallady. Dar n’am sfirşit cu versiunele asupra modului cum diferite naturi mai mult sau mai puţin fantastice credeau că o să se prăpădească de astă dată lumea. Juvenal. Duminică în 17 octombrie, societatea ştiinţifică şi literară a hotărît să meargă în corpore spre a vedea interiorul bise- ricei Trei-Erarhilor, reîntocmit din nou după modelurilor celebrului pictor fran-cez Leconte de Nouy, fratele arhitectului care a reîntocmit zidirea acelei biserici. Picturile sunt ţinute în stil bizantin, modernizat în ceea ce priveşte deplinătatea desemnului. Totalitatea obştească a decoraţiei este aur vechiu, poate cu ceva prea mare îmbelşugare de aur nou, însă se constată cu plăcere aceeaşi pictură la toţi sfinţii din lăuntrul bisericei şi la mitropoliţii din pridvor , deşi figurele lor datează din timpuri deosebite şi deci cereau pe o tratare deosebită. Nu prea cadrează însă cu pictura bizantină, tablourile cele două din pridvor, pe partea de sus a păretelui despre răsărit, pe care sunt înfăţoşate golăciuni, în contra sistemei bizantinismului care învestmînta pe sfinţi pănă la gît, şi de aceea se ferea de a reproduce pe Adam, pe Eva şi pe primii oameni îndeobşite. Totuşi această mică abatere poate fi iertată, avîndu-se în vedere că tablourile înfăţoşază tocmai scene din paradis. Ceea ce însă a impresionat foarte rău întreaga societate, a fost modul cum a fost zugrăvit păretele lăuntric al corpului bisericei dinspre pridvor. In dreapta este un tablou înfăţoşînd pe Vasile Lupu şi pe Maria Circazianca. Acest tablou este partea din părete care este bine zugrăvită Stil şi tonalitate corespund pe deplin cu restul bisericei, pe lingă că chipurile sunt foarte vii şi asămănătoare cu portretele cunoscute ale domnitorului şi frumoasei sale soţii. Nu tot astfel iu stau lucrurile cu partea tabloului dinspre uşa de intrare care înfăţoşază un înger ce ţine deasupra uşei o hîrtie ce trebue să poarte o inscripţie, cu îngerul din dreapta ce face cumpînă şi cu întreg tabloul din dreapta care înfăţoşază pe suveranii Romîniei, regele Carol şi regina Elisabeta, principele moştenitor Ferdinand şi principesa Maria şi cel doi copil, stînsa în copilărie domniţei Maria şi micul principe Carol, singurul născut pe cînd i-a făcut tabloul. Această parte a zugrăvelei bisericei este pe deplin greşită şi strică armonia încîntătoare în care te scufundă cuprinderea întregului. Mai întâi cei doi îngeri ce incunjură bolta de intrare, sunt prea mari, şi sunt reprezentaţi în caracterul îngerilor din bisericele catolice, lepădînd cu totul caracterul bizantin al întregei picturi. Nu se potrivesc bunăoară de loc cu cei doi îngeri representaţi în fundul altarului. Apoi coloarea lor albastră formează ca o pată în tonalitatea de aur vechiu a întregei decoraţii. Este şi pe aiurea coloarea albastră, dar pretutindenea este înecată în aur vechiu, pe cînd aiceea predomneşte fără împărţire. Grupul suveranilor este apoi neasămănător cu figurile ce reprezintă. Corpul Maiestăţei Sale Regina este prea mic, al Maiestăţei Sale Regelui iarăşi prea plin. Apoi figura M. S. Regelui este lipsită de caracterul de înalta nobleţă unită cu o pătrunzătoare inteligenţă care-1 caracterizază. Mai bine sunt reproduse figurile apusei principesa Maria, a principelui Ferdinand şi a principesei Maria soţia lui. Ceea ce Insă loveşte în modul cel mai crunt privirile, este figura micului principe Carol, înfăţoşat intr’o poză lipsită de orice măreţie, îmi aduceam aminte portretul copiilor lui Carol I din Anglia, de Van Dyck cu aerul acel de nobleţă şi de demnitate un copil, din care se vede că avem înaintea noastră un om menit a domni peste popoare. Figura micului principe Carol este bolnăvicioasă, posomorită şi disgraţioasă ; Intr’un cuvînt e o figură ce te respinge, în loc de a te atrage. Dar apoi îmbrăcămintea lui e ceva neauzit: în paturi şi manta bulgărească, cu meşi roşi, iarăşi bulgăreşti, în picioare. Se explică de unde a luat pictorul aceste haine. A crezut să reprezinte pe principele în haine naţionale, şi a crezut că e naţional, romînesc, portul Bulgarilor din Bucureşti. Credem că este neapărat, de a se înlătura toate greşelile comise in partea de pictură criticată de noi, să se şteargă cu totul aceste figuri cu desăvîrşire greşite, şi să se înlocuiască cu altele care să reprezinte în adevărata lor fire figura şi caracterul suveranilor noştri. Fără această pictură, biserica Trel-Barhi va avea o pată vecinică pe a ei frumuseță. (Arhiva).