Opinia, noiembrie 1906 (Anul 4, nr. 1-14)
1906-11-25 / nr. 10
5 Bani Exemplarul ABONAMENTE . . 20 Lei . - 10 N ■ ?- Mârp N :•...*... ' ” . .-ti V- - 5 Bani Exemplarul ANUN Ţ U R I Un rînd în pag. TU 50 Bani - 4 t» V IV. 80 „ Un an . 6 luni . ZIAR CONSERVATOR COTIDIAN --------------Redacţia si Administraţia: Str. Stefan cel Mare 35. Directori: Gr. C. BUŢUrtEANU şi LASCSR ANTONIU Anul IV.—No. 10.—Iaşi. Sâmbătă 25 Noembrie 1906. Cu dosarul dinainte I Sunt citeva zile de atunci. Răs-I punzînd unei nedreptăți ce ne-o făcea I Patriotul, care ne contesta dreptul I la cuvînt în politica generală a par-I tidului, am arătat confratelui din ca-I pitală, că este ceva tulbure în exis-I tenţa sa, şi că, la rîndul nostru, îi I contestăm autoritatea nemotivată şi I drepturile tutelare pe care şi le a-I Astăzi ne vorbeşte D l Constantin I C. Bacalbaşa. Şi fireşte tonul nu mai I e acel de până acum, deşi iscusinţa I distinsului ziarist face să se între-I vadă printre rinduri mici răutăţi de I om care se răzbună. I Ne vom lămuri dar din nou , de astă dată cu satisfacţia de a şti cu cine vorbim şi cu sincera mulţumire sufletească de a vedea că ne găsim în faţa unui vechiu prieten. Şi fiindcă D-l Bacalbaşa trecînd cu uşurinţă peste vorbele noastre, ia o atitudine indulgentă şi sfîrşeşte prin a ne pune la dosar, noi vom fi ceva mai scrupuloşi în cercetarea lucrurilor şi vom lua dosarul în mînă pentru a scutura puţin praful de pe foile care încep a îngălbeni. Dar înainte de aceasta să violăm ceia ce D-l Bacalbaşa numeşte chestia sa personală. Opinia a spus că Patriotul vorbeşte ca din partea unor persoane cu o autoritate necontestată, dar care cu toate aceste stau în umbră , şi că în raporturile sale cu acest ziar, D-l Bacalbaşa, ni se înfăţişează în primul rînd in calitatea sa de ziarist, şi numai în planul al doilea ca om politic. Iată ce relevează—şi relevează grejşit— directorul Patriotului, cu o uşoară amărăciune in cuvinte. Vom vedea îndată ce ne-a indrituit să credem că cel ce vorbeşte prin ziarul bucureştian nu e D-l Bacalbaşa, sau nu e numai D-sa. Pentru moment ne facem o datorie de cinste să recunoaştem adversarului nostru aparent, toate calităţile care fac din D-sa o personalitate necontestată în politică şi o individualitate puternică în societate. Căci nu noi suntem aceia cari să găsim firesc că D sa nu ocupă astăzi nici una din situaţiile la care au ajuns prietenii şi camarazii săi, şi nu noi suntem car să nu regretăm sincer că partidul e lipsit de preţiosul concurs pe care i -ar fi putut da oricînd, dacă D-sa ar ocupa una din aceste situaţii. Astfel „suum cuique tribuereu invocat, nu-şi poate avea aplicaţie cu privire la d. Bacalbaşa, decît dacă pornim de la ideea că d-sa singur a voit să se ţie deoparte. Şi acum să venim la situaţia Patriotului. Din piesele mai recente, dosarul cuprinde actele cu privire la banchetul de la Brăila. O serie de articole şi de note menite a pune in relief figura unui răsvrătit, şi a unui răsvrătit fără motiv,—sau fără motiv legitim,—a unui răsvrătit dezaprobat de toată lumea. Adevărul învăluit cu rea credinţă, învăluit cu explicaţiuni meşteşugite; lucrurile arâtate sub o faţă aşa, încît să se prelungească efectul loviturei făcute. Pentru dl. Rahtivan cuvinte de laudă, pentru D-l Take Iovescu nici un cuvînt de regret. Ce atitudine e aceasta, domnule Bacalbaşa? Mai departe, la altă filă, acte şi I rugă, mai uricioase. Ceea ce Patriotul nu voia sa recunoască, înţeleptul şef al partidului conservator, o recunoaşte într’o declaraţie făcută la consfătuirea majorităţilor din care răsare lămurit atitudinea ostentativă a acestuia faţă de Ministrul de finanţe- Cuvintele şefului sunt primite cu adîncă satisfacţie sufletească de întreaga majoritate, iar ziarele, şi printre acestea unele cu adevărat autorizate, le înregistrează imediat. Patriotul dezminte. E limpede lucrul acesta, domnule Bacalbaşa ? Şi când revoltaţi de toate aceste, îndrăznim să ne spunem şi noi cuvântul, încercăm şi noi să dibuim adevărul. Patriotul se rădică în toată înălţimea lui şubredă şi măsurându-ne cu dispreţ ca Goliat pe David, caută să ne impue tăcerea. Cu ce drept o face aceasta, domnule Bacalbaşa ? Era lesne de înţeles dar, că toate aceste lucruri mărunte împreună cu atâtea altele pe care le trecem cu vederea, însemnau ceva bolnav la ziarul acesta, care se pretinde a fi apărătorul guvernului şi al partidului conservator. Şi de aceea primul nostru pas, ne-a aşezat fatal în calea pe care Patriotul o apucase. Dar în acelaşi timp fiindcă nu puteam aduce d-lui Bacalbaşa, ale cărui merite de om politic le cunoaştem şi le apreciem, injuria de a se fi coborât la rolul meschin al unui mic intrigant de culise, ne-am zis, cum era logic să ne zicem, că atitudinea nedemnă a Patriotului, nu vine de la D-sn. De altfel lucrul acesta, dl. Bacalbaşa nici nu-l atinge şi bine face , fiindcă chiar dacă şi-ar fi încărcat sufletul, luând asupra sa greşala altora, tot nu ne-ar fi făcut să ne schimbăm convingerea pe care am spus-o cu atâta crudă francheţă. Poate, cel mult, în cazul acesta D-sa ar fi perdut ceva din stima ce i-am păstrat până astăzi, şi lucrul nu s’ar fi întâmplat fără a ne lăsa în suflet o sinceră şi vie părere de rău. Şi acum ne întrebăm : cu cât s'a clarificat mai mult rostul Patriotului? D-l bacalbaşa spune : Cu actuala direcţiune, Patriotul a reapărut anul trecut, iar opinia abea de câteva zile; cel dintâi dar, e cu 11 luni mai bătrân decât aceastălaltâ. Şi în intervalul care face deosebirea de vrâstă între ambele ziare, nu s’a găsit nici un organ de publicitate care să nu fi înţăles rostul Patriotului, sau care să fi exprimat vr’o nedumerire asupra liniei sale de conduită. Toate ziarele liberale şi junimiste ştiu lămurit ce este şi ce vrea Patriotul. Din diferenţa de vrâstă nici dl. Bababaşa nu trage nici o consecinţă, dar asupra rostului în trecut şi în prezent al ambelor ziare sunt iarăşi nevoit să scot dosarul. Cine a urmărit opinia în prima sa fază, îşi aduce lesne aminte, că în linia de conduită de atunci, nimic n’o deosebea de ceea ce este astăzi. In dosarul Patriotului, partea I-a, găsesc însă multe lucruri care sună altfel de cum sună vorbele de astăzi ale d-lui Bacalbaşa. Şi doar nu e aşa de mult timp de când Patriotul susţinea că ţara cere un guvern Carp. Nu e clar aşa că cel puţin sub acest raport Opinia are un punct de superioritate asupra Patriotului ? Cât priveşte faptul că celelalte foi nu discută atitudinea ziarului d-lui Babtabaşa, el ne lasă indeferenţa. Iar împrejurarea că ziarele junimiste ştiu lămurit ce vrea Patriotul, nu explică nimic, dacă nu explică tocmai ceea ce Patriotul nu poate mărturisi fără a se lega singur la stîlpul infamiei... Dar... să închidem dosarul. Parsifal. Cu „Evenimentul“ Confratele local Evenimentul a reuşit să facă o lovitură subţire, căreia nu-i găseşti pereche, decit dacă te întorci cu gîndul la vremuri mai vechi. Bietul Orâşeanu, pe cînd era director al Monitorului Oficial, s’a apucat, într’o zi şi a publicat, în coloanele grave ale Oficialului..., cîteva din comicele sale poesii. Evenimentul, sub o altă formă, a reuşit să facă şi el aşa ceva. Ziarul conservator din Iași, publică, în numărul de ieri, un interview cu un „marcant liberad“. Un interview în care un liberal, într un ziar conservator, se amestecă în treburile adversarilor, împarte partidul în 2 căprarii, în valori și nevalori , arată partidului conservator ce drum ar trebui să apuce, ca să meargă spre mîntuire, aţi înţeles-o. Evenimentul şi-a pus mască. In realitate, „liberalul de marcă11 este el, iar conservatorii cei rei, non-valorile, suntem noi a ceştia de la efemend ziar. Un zvon, fabricat la un club din Bucucureşti că d. general Manu ar fi intrat în tratative cu junimiştii, a fost desminţit de Opinia. S’ar fi putut oare altfel ? Noi, nu numai că nu dăm voe colectiviştilor să colaboreze la ziarul nostru, dar noi non-valorile, mergem aşa fel pe altă cărare, că nu putem crede, cum cred reu cotatele valori sîrbeşti, ca un om, de importanţa d-nului general Manu, ar nutri ghidul să combineze un minister de concentrare, cu junimiştii, sub presidenţia sa şi cu excluderea veneratului nostru şef, d. Cantacuzino şi fără d. Carp. Căci ceea ce poate produce fantezia cafenelei, ceea ce poate primi ca monedă curentă un agramiu în politică, o pretinsă valoare, crescută la şcoala politică de la Nişa nu trebue atribuit unui fruntaş şi de valoare om ca general Manu. Dar cel cu interviewul din „Evenimentul“ mai susţine ceva : subliniază frica ce am avea-o noi de intrarea junimiştilor în partid. Aceasta dovedeşte, că politica nu-i nici un fel de cimotie cu limbele slavice. Dacă autorul articolului din «Evenimentul», ilustra dubla personalitate, care în prima parte, a articolului îl face pe liberalul-sectar și, în cealaltă pe devotatul conservator—dacă el n’ar fi făcut, mai înainte politică la Agram şi apoi abia la Iaşi, ar fi ştiut, că aceiaşi opinie, în anii 1898—99 a făcut campanie politică în tovărăşie cu junimiştii şi că la alegerile de la 1899 conservatorii din Iaşi au mers împreună cu junimiştii alegîndu-se în parlament. Dacă Evenimentul susţine şi menţine, că asemenea combinaţiuni ar fi resoluţiuni serioase şi cu sorţi de istindă, s’o spue pe faţă şi să nu l facă pe greu mascatul, pe care-l recunoşti cu prea multă uşurinţă. Să bage, însă, de seamă un lucru: că dacă aititorul articolului n’are scuza că e agiamiu în politică, atunci devine răsvrătit. Conclav Colectivist Curios, foarte curios lucru! Se ceartă. Se înjură, se urăsc sinceraminte. Is de toate soiurile: sturzişti, ocultişti, ghimpişti... Hahamul cel bătrîn, aleargă peste Bosfor ; mult maltratatul Lascar este obiectul celei mai cumplite sfâşieri; diferiţi Brătieni trag fel de fel de sfori, pe limba lui Nădejde, în Voinţa, şi pe un fel de franţuzească de Marsilia în Independenţa. Şi la sfîrşit? Se adună în congres : trei zile de-a rîndul, cit stă şi mortu pană să-l îngroape. Ca ţiganii, pe cinstea mea! Preliminările congresului sunt — ce-i dreptul — foarte semnificative. Un partid mare, gata să fie puterea, anunţă un ciclu de congrese. Aceste congrese au, probabil, ţinta de-a arăta ţârei şi regelui, că partidul liberal este bloc. Şi totuşi... congresele vor fi pur intime; ele vor avea loc în nişte saloane particulare, în aceleaşisaloane în care d. V. Brătianu scrie faimosul seu studiu contra colectiviştilor. Atunci de unde să afle ţara, că „elementele“ s’au împăcat ? Acesta nu mai este congres politic. Congres intim nu există! Conclavul cardinalilor, cu prilejul alegerii Papei, a fost introdus, aşa fel şi în politică! Conclavii, la Roma, se închid în anume cabine şi ei n’au voie să discute cu nimeni. Iată şi un conclav colectivist, sau dacă voiţi, un congres secret ca al francmasonilor. Preparativele conclavului au început prin 2 note foarte originale: prin întocmirea listelor de invitaţi şi prin escluderea unor membrii ai familiei politice de la congresul cu 2 urmări. Începutul promite, laşul de ems laşul de mini Un eveniment, de o netăgăduită însemnătate, pentru vechea şi oropsita capitală a Moldovei, s’a îndeplinit zilele aceste, fără zgomot, şi fără pompă. Linia telefonică Iaşi—Bucureşti, definitiv instalată a fost pusă la dispoziţia publicului. Cine este acela care să nu înţăleagă de cîte mari interese economice şi sociale se leagă o asemenea instituţie ? Pînă acum, câtă greutate în afaceri, câte deplăsări inutile, cîte împedecări şi primejduiri de interese, din cauza acestei lipse ! Nu era oare o adevărată anomalie lipsa unui telefon între cele două mai mari şi mai însemnate centre din ţară ? Linia telefonică Iaşi—Bucureşti se datoreşte fără îndoială în primul rînd, actualului director general al telegrafelor şi poştelor, d-lui Cerchez, care e unul din cei mai activi, din cei mai energici şi din cei mai luminaţi directori pe care ţara ia avut vre-o dată. Dar in acelaşi timp se datoreşte stăruinţei continue a guvernului şi a represintanţilor Iaşului în parlament, care i-au incetat de a privi această lucrare ca una din dreptele revendicări pe care vechea capitală a Moldovei le reclamă de atâta timp. Această împrejurare ne aminteşte, printr’o firească legătură de idei, toate celelalte mari îmbunătăţiri de care Iaşul a avut prilej să tragă foloase în scurtul interval de mai puţin de 2 ani de când partidul conservator a luat frânele guvernului. In primul rînd e rezolvirea aşa de fericită a chestiunei apei, a acelei vechi Gestiuni, cari au dezbătut-o generaţii întregi şi care priveşte aşa de aproape viitorul economic, viaţa şi sănătatea oraşului. Fără stăruinţa activului nostru primar, care şi-a pus în această afacere toată ambiţia sa de om cinstit şi devotat binelui public, fără concursul preţios al tuturor reprezentanţilor Iaşului, cari au lucrat fără preget în a’şi da tot concursul lor, şi fără intervenienţia bine-voitoare a guvernului întreg care s’a oferit a contribui băneşte la efectuarea lucrărilor, sub forma cunoscută tuturor, chestia apoi, ar fi rămas eterna „chestie“ şi de sigur că generaţia viitoare ar fi găsit-o în patrimoniul nostru succesoral. Din acest ajutor, şi cu chipul cum s’a dat întreprinderea lucrărei va rezulta pentru comună o economie importantă din cifra destinată apei. Această economie va servi lucrărilor de edilitate, care sub conducerea neobositului nostru primar, va ridica vechea capitală la rangul marilor oraşe europene. Nu trebue uitate cele făcute de guvernul conservator nici în celelalte direcţii : vama, antrepozitele restaurarea palatului administrativ, linia ferată Iaşi-Hîrlău, şi în fine complectarea Universităţei, a acestui focar de lumină, atât de mult primejduit de vechiul regim liberal, cu atâtea catedre noi şi cu atîtea laboratorii necesare. Sub aceste auspicii avem dreptul da a nădăjdui, că vremile grele, vremile de decadenţă au trecut pentru vechea capitală a voevozilor moldoveni, şi că viitorul se deschide frumos înainte, în spre lumină şi progres. Femei cinstite,necinstite In preajma unei descoperiri.— Primejdia sifilisului.—O statistică teribilă : avaria femeilor oneste.—Civili şi militari, sate şi oraşe.—Măsuri contra pericolului social.—Ştiinţă şi literatură. Nu fără dreptate lumea ştiinţifică urmăreşte noile publicaţiuni referitoare la cercetările savanţilor pariziani de la Institutul Pasteur, Metselmikof şi Roux şi avînd ca obiect găsirea unui vaccin al sifilisului. Dacă Jenner, descoperitorul vaccinei contra vărsatului este glorificat, dacă Pasteur are monumente în lumea întreagă , institutele antirabice, dacă Behring, Roux, Yersin sunt priviţi ca mari binefăcători ai omenirei în urma victoriei repurtate contra anghinei difterice, cu atît mai mult ar merita gloria eternă acel care ar izbuti cîndva să doboare acest rău social, poate cel mai groaznic flagel ce bîntue omenirea şi care se chiamă : sifilisul. * P. un cuvint aproape fără pereche de brutal, un cuvint prozaic, cu neputinţă de întrebuinţat în literatură şi în presă deşi originea numelui acestei boli este pur.... poetic. In secolul al IX-lea un medic poet din Verona, Fracastor, compuse un poem, devenit apoi celebru, povestind cum păstorul «Syphlus» a insultat soarele şi că în urma acestei crime fu pedepsit cu boală în chestiune care de atunci ar fi luat numele ... glorios. Alţii dau alte explicaţii nu mai puţin poetice derivînd numele de la verbul grecesc ^rtsiv (fiiein) a iubi şi (vv (sin) împreună... Alţii însfîrşit introduc în etimologia cuvîntului pe grecescul dar prozaicul gv, (porc) indicînd că dragostea pricinuitoare a boalei n’a fost tocmai pură. Toţi aceşti scriitori ţin seamă însă numai de boala datorită... iubirei, pornind adică de la «fooda cicatrix» a lui Horaţiu şi nu se ocupă de mai teribila problemă a sifilisului care contaminează pe cei mai inocenţi şi mai ales pe cele inocente. Facem aluzie aici la ceea ce numia dăunăzi profesorul Fournier «avaria femeilor oneste», arătînd prin statistică fapte monstruoase ca aceste. La 151 cazuri de boală contractate de femei , de 180 de ori s’a făcut contaminarea în primul an de căsătorie ; ba la 117 din ere—în primul semestru chiar ! Tot profesorul Fournier arată că din 100 femei atinse de siphilis, 20 sunt femei măritate. Dovadă că uneori nu numai femeile aduc zestre,—ci capătă la rîndul lor...* Problema contaminării în căsătorie, a femeilor preocupă mult pe medici și pe cercetători , ba preocupă pe toată lumea interesul social fiind general în această privinţă. Sunt cîţiva ani, bătrînul critic şi scriitor Sarcey a făcut un apel călduros către publicul francez ca să studieze teribila problemă şi între altele propunea ca bărbaţii să fie obligaţi a prezenta, la căsătorie un certificat de... sănătate, pentru ca părinţii să nu-şi expue atât de des viaţa fetelor, fără a mai vorbi de pericolul pentru viitoarele progenituri. (Căci partea grozavă a boalei aceştia e că răzbună asupra generaţiilor de urmaşi —păcatele celor de astăzi. Cel atins de boală—uneori absolut inconştient de aceasta—nu este numai el însuşi infirm, dar îşi otrăveşte neamul întreg izvorît din el, tîrăşte după sine o legiune lungă de infirmi pînă cînd otrava boalei ajunge la stingere,—stîngînd adeseori odată cu dînsa progenitura însăşi. Scriitorul Brieux, singurul care atacă pe scenă profundele răni ale vieţei sociale modeme, a atins cu felul roşu al criticei amare şi această tragedie. Dar cine va aduce leacul ? Ştiinţa e dezarmată faţă de condiţiunile şi împrejurările în care se propagă boala dovadă că profesorul Fournier în căutarea soluţiunei zice că e de acord cu... autorul dramatic, povăţuim să se popularizeze instrucţiunile necesare pentru pază şi prevenire. '1' Aceasta-mi aminteşte o recentă şedinţă a consiliului de hygienă a oraşului, la care am participat. Venise înştiinţarea că vor sosi în tîrgul nostru un mare număr de militari cu ocazia concentrărilor şi de aici spaima celor răspunzători de sănătatea oraşului, de siguranţa higienică şi medicală a locuitorilor. Era ceva epic în această uricioasă dar necesară pregătire de control şi măsuri sanitare, în vederea sosirei soldaţilor şi gradaţilor. Dar era în joc sănătatea publică, militarii având să fie incartieraţi prin casele oamenilor, de