Opinia, ianuarie 1907 (Anul 4, nr. 38-60)
1907-01-03 / nr. 38
ă aplice principiul că bogăţia formată trebue să supoarte cea mai mare parte a sarcinelor publice. Şi e just de a se observa de altfel că ori de câte ori ne gândim la taxe noi, ori la sporiri de taxe, facem acestea cuprivire la aşa numita bogăţie formată, adică ori îi aplicăm taxe noi, ori mărim pe cele ce ea le supoartă, iar când vine vorba să facem ceva degrevări, imediat ne gîndim la marea masă a publicului şi ori mai micşorăm dările ce cad asupra ei, ori suprimăm pe unele. De aici naşte întrebarea, dacă bogăţia formată pe care mereu o încărcăm cu taxe, va fi în stare să supoarte cea mai mare parte din sarcina budgetară, sau dacă nu vom ajunge a o vedea doborîtă sub greutatea acelei sarcini.? Am făcut aci aceste mici observaţiuni, pentru a arăta că deşi ele sunt în spiritul timpului, deşi au aprobarea aproape generală, totuşi este loc a cugeta dacă aceste idei trebue duse aşa de departe încît să se ajungă la aceia ca toată sarcina să fie suportată de unii numai, iar de altă parte dacă e bine a restrînge mereu baza impozitelor. V. I. Radu. CONGRESUL ÎNVĂŢĂTORILOR Utilitatea lor.—învăţătorii şi partidele politice.— învăţătorii şi mediul social.— Apostolii neamului. Congresul învăţătorilor—al 3-lea la rînd —ţinut de astă dată la Focşani, oraşul unirii, nu e lipsit de îvăţăminte. Învăţătorimea noastră s’a depins a se mişca de câţiva ani, de când a început a fi mişcată spre o activitate extra-şcolară rodnică pentru îndrumarea economică a săteanului nostru. Nu privim decât cu ochi buni această mişcare, şi întîlnirile cît mai dese ale învăţătorilor noştri nu pot aduce decît rezultate bune pentru ei. Pe lingă legăturile de prietenie personale, ce se leagă între învăţători rezleţiţi în cele 4 colţuri ale ţării, întîlnirea în congres aduce schimburi de vederi de ordin complex, privind atît şcoala cît şi corpul didactic cum şi chestiunile mari ce se leagă de ele. Bineînţeles că şi învăţătorii noştri vin la congrese însufleţiţi de cele mai înalte sentimente, şi departe de a fi taxaţi ca în 1897 de atunci, ca revoluţionari, azi ei aduc în obşteştile lor întruniri cuvintul de ordine, de muncă şi spornică rodire a activităţei lor multilaterale. Nu tăgăduim că unii dintre ei vin la congres cu vădite simpatii politice pentru liberali sau conservatori, potrivit înrîurirei mai mari sau mai mici, ce oamenii politici au avut asupră-le după judeţe. In genere însă învăţătorimea noastră vine la congres cu o adîncă neîncredere în mai marii şcoalei, sătui de făgădueli deşarte, şi ahtiaţi pentru o îmbunătăţire a stărei lor materiale. Bineînţeles în sprijinul tezei lor, ei aduc o bogată şi amplă cunoştinţă de realitatea lucrurilor şi se cam poate ca in acest ahtiat avînt spre o parte mai bună să treacă nota cerută pentru a vedea goala realitate. Sunt interesante aceste manifestări sociale ale învăţătorimei noastre, care dacă pe aici pe colea dovedeşte o alunecare a bunului simţ, în schimb nu-i lipseşte puterea literară şi estetică în redarea vieţii săteneşti, pe care el ca element conştient în sat, e chemat a ni-l reda şi artistic. La congresul din Focşani n’a lipsit acest element artistic în redarea realităţii vieţii rurale şi a traiului învăţătorului în acest mediu. Se prea poate ca acest element artistic să nu folosească simţului practic al celor chemaţi a ogoi viaţa modestă a învăţătorului român ; pentru noi însă, care ne-am deprins a vedea la mulţi din învăţătorii noştri licăriri artistice, ba chiar vâne pline de talent, nu vom lua în nume de rău aceste manifestări estetice, care pot aduce succesul momentan al vorbitorilor, mai ales că nu belşugul vieţii este cel ce inspiră pe artist, ci vîntul ce şueră prin horn, sloi de ghiaţă ce oblonesc ferestrele, ginerii ce cîntă a pustiu prin casă, stomachul puţin hrănit, casa rău încălzită, viaţa rău dusă. Omul practic e chemat a alege utilul şi idealul din floricelele artistice, căci ceia ce agită învăţătorimea, de la Dorohoiu la Severin, e ceva sfînt, frumos, înălţător şi patriotic. Mai marii noştri, mulţi crescuţi de mici prin şcoli străine, nu cunosc bine sufletul învăţătoriei noastre, o cred şi o judecă pe deasupra. Mişcarea lor sgomotoasă o iau drept răzmeriţă ; slăbăciunile lor le socot drept platitudini ; nimic din toate aceste; învăţătorul român are toate bunurile şi toate cusururile ţăranilor noştri, dintre care au eşit. Au dragoste de pămînt, deşi legea nu le-o satisface, tocmai fiindcă sunt învăţători ; ţin la biserica strămoşească, atrăgînd lumea poporanilor prin coruri frumoase de copii ; deschid mintea şi sufletul celor mici spre idealurile mari ale neamului, îndură greul vieţei ca cel din urmă sătean ; de aceea cererea lor e rugă, în felul rugii săteanului, cererea lor e sfântă, căci brăzdează ţelină în sufletul celor sănătoşi şi mulţi ; cererea lor trebue ascultată, pentru că ei clădesc temelia morală a ţării, întărind braţul soldaţilor de mâne. Ii cunosc de aproape pe mulţi, pe foarte mulţi ; şi cu cât le văd slăbiciunile, cu atâta îmi sunt mai dragi, căci sunt dintre rarii fericiţi care au putut împărtăşi partea cea mai bună din sufletul meu în sufletul lor şi dorul şi dragul meu de ţara mea, de neamul meu, de limba noastră, lor le-am însuflat-o şi au primit-o cu acea bună-voinţă rurală, că bun e ogorul neamului nostru, cine îl cunoaşte de aproape ! Şi o mare durere aş simţi ca român, care am oarecare rost în mersul trebilor publice, dacă aşi lăsa să între deznădejdea în sufletele curate şi învăpăiate ale învăţătorilor noştri! Nu ! Glasul lor găsi-va în sufletul meu ecoul puternic a celor mici şi modeşti ca muncitori la carul neamului—dar mari ca înrâurire culturală asupra maselor. Datoria ne vom face ca glasul lor să nu se piardă în pustiu. Și nu se va pierde. Ghibănescu FOIȚA ZIARULUI „OPINIA“ 30 SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCȚIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT Charles se retrase, fără ca Nina să fi părut că auzi aceste cuvinte. Tânărul părăsi casa, scoțnd un adînc suspin, a cărui valoare era greu de definit. Marchizul avea grabă să se depărteze. Nina rămase multă vreme în această stare de prostrație. Lovitura care o ajunsese era teribilă. Era atît de groasnică încît nu putu să-și revie în simțire. Mintea sa era întunecată, spiritul său închis. Ea era într-o stare de continuă agitare şi făcea sforţări zadarnice pentru a se linişti, îi era cu neputinţă să-şi coordoneze ideile. Frumoasa Marion, simţia o durere puternică la inimă, una din acele dureri cari îi aminteau zilele de suferinţă din tinereţa sa, nevindecate bine în cursul unei vieţi rigide de timp de 20 de ani şi reapărând mai vie şi mai puternice decît atunci, cînd puterea şi vigoarea tinereţei puteau să suporte totul. D-na Marion în aceşti 20 de ani, încercase două perderi dureroase şi similare: perderea unei logodnice şi aceia unui fiu. Astfel că 20 de ani de iubire maternă, de iubire de soţie, de dureri, de regrete, de lacrimi, toate aceste erau distruse prin un accident nenorocit şi nu mai rămînea nici o urmă din idealul timpurilor trecute, nici o mîngîere din visul de aur al speranţelor atît de curând şi atît de amar spulberate. După o primă mare durere, succedase resigurarea şi încrederea în puterea destinului, în bunătatea providenţei, şi acum din nou se ivise durerea cu chipul palid, tinzînd ameninţătoare cu dinţii rânjiţi, producând teroarea şi desalvarea în sufletul nenorocitei suferinde, Nina, ridică uşor capul. Haosul din capul seu, începu a se îndepărta puţin, liniştea începu a-şi face locul şi din svăcueala confirmă a tîmplelor, care păreau că-i întunecă mintea, oprin în loc cugetarea, nu mai rămăsese decît respiraţia greoaie şi anevoiaşă, a unei stări de apatie bolnăvicioase. Mama lui Maxim, revenind la simţire, îşi dădu seamă de toată onoarea situaţiei în care se găsea fiul ei. Atunci ea începu a plînge : — Dacă ar şti asta... el, Tar scăpa. Şi jurământul meu ? De cu seară, la cercul des Harriots, pe când membrii clubului anunţau de Romenile arestarea lui Maxim, d-şoara de Longori după ce îmbrăţişă pe bunicul său,eşi din salon şi aleargă în camera sa. In astă seară Alice era liberă. Nici întrunire, nici serbare. O tânără fată era cu desăvârşiră fericită ; ajunsă în odăiţa sa, ea se grăbi să aprindă o luminare, pe care o puse pe un colț al mesei ce i se afla lingă fereastră, care dădea în stradă. — Va veni astă seară, murmură cu emoție tînăra fată. Alice aștepta pe logodnicul ei, cami pentru prima oară nu era exact la intîlnire. Ce se întâmplase ? ■ Un lucru foarte grav, fără îndoială, căci altfel n’ar fi putut ea crede că Maxim al ei, iubitul ei Maxim să nu vie s’o vadă. Mii şi mii de gânduri, străbătură atunci frumosul cap al feceoarei drăgălaşe, care plină de nerăbdare şi de focul tinereţei aşteptă pe logodnicul inimei sale. Dar Maxim nu vinea. Numai un fapt extraordinar ar fi putut împedica pe Maxim să vie și tânăra fata era torturată de mii de vedenii îngrozitoare. Ora întîlnirei trecuse de mult. Alice aștepta mereu și cu nerăbdare sosirea iubitului, pentru a-i aler ■«iraa imn in v iimroi'HT um ■ ■ iurrmn-r/niirti n in——b—m— ga înainte și a’l săruta. Deodată ea tresări. O voce murmură la urechea sa : — D-şoară e târziu, să ne urcăm în camera dv., căci am putea fi surprinse. — Ai dreptate, Marie. — Nu va mai veni acuma. — Ce s’a întâmplat ? — Veniți, d-şoară ! Aceste vorbe erau pronunțate în catul de jos, într’o mică piesă, care făcea parte din aripa bucătăriilor deșerte la această oră. Aici aveau loc întâlnirile dintre Alice și Maxim, sub discreta supraveghere a Măriei, fata de serviciu a Alicei. (Va urma) — S C L AVA“ In seara de 4 Ianuarie Agatha Bărsescu va debuta în unul din rolurile de forţă , în Eugenia din Sclava una din cele mai reuşite piese ale lui Fu’da, întreaga ţară a admirat pe ilustra tragediană în acest rol. Faptul că, la Iaşi, ea n’a apărut încă în piesa scriitorului german, face ca ■publicul ieşan să se intereseze mult de spectacolul de joi seara. Sunetul piesei, în linii mari, este acesta : Eugenia Waldek (D-ra Bărsescu) s-a căsătorit cu un bogat neguţitor de vinuri. De acasă a fost fată saracă, fiica bătrânului Kolb, oficiant postal, acum pensionar. Soţii Kolb, nu dădură fiicei lor o educaţie potrivită cu starea lor materială. Anii cei mai tineri Eugenia i-a petrecut în visuri şi trândăvie, aşteptând ceea ce aşteaptă toate fetele nepregătite pentru muncă, adică să devie femeea unui bărbat cu avere.— Pe acest bărbat, Eugenia îl găsi în persoana lui Waldek, un om fără moravuri distinse, şi care s’a ibogăţit din prepararea vinurilor. In actul I-iu al piesei, aflăm că soţii Waldek, sunt căsătoriţi de 9 ani, unicul copil care se născuse din căsătoria lor, murise de trei ani, şi dacă tatăl a uitat uşor această nenorocire, mama este zbuciumată de vechea durere, şi din această cauză, suportă cu multă greutate capriciile bărbatului său. Inima ei îndurerată, o face să iubească pănă la nebunie pe fetiţa Katti Lucas, fiica unei prietene a ei, foasta coleegă de şcoală şi care nu se mai află în viaţă. In acest tânăr personaj, autorul Fulda, descrie contrariul Eugeniei. Vioar, harnică şi inteligentă, Katti se pregăteşte, şi -şi face educaţia astfel ca să poată suporta mai târziu vijeliile vieţei. Tatăl ei, inginerul constructor Frederic Lucas, are vădite simpatii pentru Eugenia, şi este tipul omului corect. — Tipuri cu totul contrarii sunt : atelierul Teodor Steffens şi femeia lui Suzana, cu care face cunoştinţă la un fel de zi de recepţie care are loc în casa lui Waldek. Pentru a obţine clientela lui Steffens, care este acum unul din marii atelieri ai OPINIA Berlinului, Waldek pofteşte la el acasă pe atelier cu nevasta sa, care aduce şi pe avocatul Ebeling, cu care Iona Steffens, sub motiv că luptă pentru drepturile femeilor, are în realitate întrevederi amoroase.—Nici Steffens, nu vine în realitate cu gândul de a cumpăra vinuri de la Waldek ci caută să combină o partidă de cărţi, ca să plictisească pe nevasta sa şi s-o facă să plece, pentru ca apoi să plece şi el, să-şi poată căuta de treburi, căci soţii Waldek, voind cu orice chip să fie moderni, îşi căută fiecare de treburile lui. încercarea de a vinde vinurile lui Steffens, Waldek o mai repetă încă odată peste 8 zile, când facem cunoştinţă mai de aproape şi cu tatăl Eugeniei, bătrânul Kolb, un mare amator de vinaţuri, care se îmbată repede, aşa că nici nu-şi dă seama de cearta violentă ce izbucneşte între Waldek şi soţia lui, în momentul în care atelierul voeşte să sărute pe Eugenia. Mosafirii pleacă, cearta devine mai acută între soţi, şi în toiul nopţii, Eugenia fuge părăsind căminul conjugal. Ee revine în casa părintească, unde domneşte cea mai mare lipsă şi nevoie. Scene dureroase au loc între ea şi tatăl ei, pe cînd bătrâna Kolb, deşi îngrozită că din puţinul ce au, vor trebui sa întreţină şi pe fiica lor, îşi adună toată puterea ca să ţie parte fiicei sale. Eugenia ia hotărîrea de a se sinucide ; atunci intervine din nou Lucas, şi de astă dată reuşeşte să convingă pe Eugenia, ca ea să devie crescătoarea copilei lui, rămînînd cum zice Lucas, ca D-zeu să-i binecuvînteze, chiar când lumea îi va opri să intre în biserica Domnului. Litere Ante-Arte Cetim în „Le Journal“ din Paris. „Dnii Pimprin şi Juster, autorizaţi de autor, au tradus pentru scena franceză celebra dramă romînească Manasse de Roretti Roman.“ Probabil că se aşteaptă autorizarea d-lui Iorga pentru montarea piesei. * Amicii poietului Paul Verlaine au luat iniţiativa ridicărei unui monument pe mormîntul „bietului Lelian“— nume sub care a rămas celebru marele poiet decadent. La 18 ianuarie st. n. s-au împlinit 10 ani de la moartea lui * Renumitele „Festspiele“ din Bayreuth au fost vizitate în 1906 de 8539 persoane socotindu-se că fiecare a asistat la trei spectacole în termen mediu. Aici nu intră locuitorii indigeni și vizitatorii de o singură zi. Principalele orașe de unde au sosit vizitatorii sunt: Londra 350, Paris 227, Newyork 126, Petersburg 39, Bruxelles 34, Washhington 29, Filadelfia 26, Chicago 25, Roma 24, Boston 22, Stockholm și Moscova 19, Madrid și Cincinati 16, Copenhaga și San Francisco 15 etc. Germani și Austriaci au fost peste 6000.* Sarah Bernhardt—cine ar fi crezut ?— după o viaţă întreagă de creaţiuni în dramă şi tragedie, se pregăteşte acum să monteze o comedie : Bufonii de Miguel Zamacois, o povestire în versuri, fantezistă şi cavalerească, în 4 acte, din tim- pul lui Henric II, cînd bufonii înveseleau personagiile mari ale Curței. * Opera din Monte-Carlo va da la Opera Regală din Berlin un ciclu de 7 reprezentaţii, în folosul diverselor instituții de binefacere din Berlin. Inițiativa e a prințului de Monaco. Opera va fi condusă de Raoul Gunsbourg. * In locul lui Ferdinand Brunetière a fost ales director al marei „Revue des Deux Mondes“ scriitorul Francis Charmes de la „Journal des Debats“, fost deputat, fost senator și director la Ministerul de Externe. Scaunul de la Academia Franceză, rămas vacant prin moartea lui Brunetiere, e vorba să se ofere lui Frederic Mistral, celebrul poiet provensal. E însă îndoială că va primi să candideze. STRUNA ZILEI NOBLESSSE OBLIGE... ... nu represintă munca, ba nici măcar... inteligenţa, Patria. Drept e să vorbească astfel Despre domnii din nobleţe ? Nu au cap — şi ce-i cu asta ? Sunt, în schimb, cu două. . feţe, ----------------------------------------- Informaţii Un bun obiceiu, introdus de cîtăva vreme şi la noi, tinde a înlocui banalele cărţi de vizită şi felicitările de sfinte sărbători prin un obol de care să se folosească mulţimea nevoiaşă şi suferindă, şi prin care să se îndulcească într’un grad minim ce-i dreptul, lipsa şi mizeria acelora cari nu au parte pe această lume de zile senine şi de sărbători. Opinia, consecină cu procedarea ei din trecut în astfel de ocaziuni, redeschide lista de subscripţie cu ocazia sfintelor sărbători şi face un călduros apel la inimele caritabile să se unească cu noi în a face faptă bună şi a înlocui cărţile de vizită şi felicitările printr-o ofrandă în folosul săracilor laşului. Numele donatorilor se vor publica în ziar şi banii vor fi încredinţaţi primăriei de Iaşi spre a fi distribuiţi acelora lipsiţi de mijloace. Redacţia ziarului Opinia . . .. . 50 1. Dl. Al. Al. Bădărău............. 200 „ Dl. N. Catargiu .................... .100 „ D. Lascar Antoniu ............... . . 200 „ Gh. Dobias .................. . . 20 „ Cu prilejul schimbării de an, primăria a trimis M. S. Regelui următoarea telegramă : Cu inima încălzită de fericita întoarcere a sănătăţei M. V. şi mulţumind cu smerenie celui A-Tot puternic, că a ascultat rugăciunile noastre ferbinţi şi s’a milostivit de soarta poporului românesc, cu adine respect vin cu prilejul anului nou, în numele cetăţenilor oraşului Iaşi, a ura M. V. ani mulţi şi fericiţi spre trăinicia şi mărirea ţărei noastre. Depunem şi cu această ocaziune, la picioarele tronului M. V., încredinţarea dragostei fără margini, a credinţei şi devotamentului nostru nestrămutat. Intru mulţi ani! Să trăiască Majestatea Voastră! Să trăiască Maj. Sa Regina ! Să trăiască Dinastia! Primar, G. LASCAR Societatea cooperativă din Dorohoi, constituită cu un capital de 50 mii lei, care se va spori pănă la 200.000 lei, a intervenit pe lingă camera de comerţ din Iaşi, ca să-i recomande un diriginte, care trebue să fie român, să depue o cauţiune de 3000 lei şi să intre în asociaţiune cu un capital 12.000 lei şi să fie absolvent al unei şcoli de comerţ, din ţară sau din streinătate. Doritorii se vor adresa camerei de comerţ. Angajarea se va face pe termen de 5 sau 10 ani. Ministerul comerţului cere să i se comunice nume de agenţi cari să represinte o fabrică de metalurgie din Iekaterinoslav. O comisiune compusă din domnii G. Dimachi, Gh. Ghibănescu şi A. Blandia, a fost însărcinată spre a se pronunţa asupra denumirilor de dat stradelor ce n’au nume. Consiliul comunal va fi convocat în sesiune ordinară, cu începere de la 8 a. c. Chestia principală la ordinea zilei este întocmirea listelor electorale. E ultima oară, că întocmirea se face de consiliul comunal. Anul viitor această sarcină va fi predată tribunalelor. Cu multă părere de rău înregistrăm vestea că d. Andrei Bădărău, tatăl ilustrului nostru fruntaş, se află greu bolnav. Din această cauză d. A. Bădărău a plecat din Paris şi va fi mîine Mercuri, în Iaşi. Facem calde urări pentru grabnica şi complecta însănătoşare a d-lui Andrei Bădărău. Intre d. profesor doctor L. Sculi şi eforia sf. Spiridon din Iaşi, există un vechiu proces. D. dr. Sculi, şeful clinicei chirurgicale de la spitalul sf. Spiridon, acţionase în judecată eforia, cerînd să-i plătească suma de 17.792 lei, onorariul de la 1889-1904 şi să-i recunoască şi pe viitor salariul de medic primar. Instanţele de fond au dat câştig de cauză epitropiei, iar înalta curte de casaţie, s. I respingând recursul reclamantului, a stabilit următoarea jurispundenţă. Profesorii de clinică chirurgicală de la facultatea de medicină din Bucureşti şi Iaşi, care, în această calitate sunt de drept şefi de serviciu într’unul din spitalele Eforiei din Bucureşti sau Epitropiei Sf. Spiridon Iaşi, nu au dreptul şi la onorariul medicilor primari ai acestor aşăzăminte, nici aceste aşăzăminte nu sunt obligate a le plăti asemenea onorariu, deoarece, acest lucru nu reese nici din art. 88 din legea învățămîntului secundar, nici din art. 50 din regulamentul facultăţilor de medicină articol care prevede numai în ultima parte că profesorii de clinică, în calitatea lor de şefi de serviciu la spitale, au toate drepturile şi îndatoririle medicilor primari de spitale „în conformitate cu regulamentele aşezămintelor respective, regulamente din care însă nu rezultă că profesorii de clinică de la facultatea de medicină, prin simplul fapt că legea îi declară de drept şefi de serviciu în spitalele aşezămintelor Eforiei din Bucureşti şi Iaşi, au şi dreptul la onorariu, după cum au medicii primari numiţi în această calitate de administraţiile acestor instituţiuni la spitalele pendinte de dînsele. Aseară într’un cerc intim, d. Serafim Ionescu revizorul şcolar al judeţului Suceava, a cetit o lucrare dramatică a sa intitulată „Negustorii noştrii11. Cei prezenţi au rămas entuziasmaţi de frumuseţea acestei piese şi au I intervenit pe lingă autor pentru a o I prezenta comitetului teatral din lo- I calitate. In cursul lunei Ianuarie se va juca pe scena teatrului nostru, frumoasa comedie feerică „.. Coralie & Comp“, care a obţinut un succes colosal acum doi ani în urmă. Diverse Al. G. Mocanu a fost trimis în judecata curţii cu juri din Bacău, pentru omor săvârşit asupra lui Ianus Păcurici. De asemenea şi Gh. Florescu şi I. Macadău, cari au omorît pe P. Catanoi. * Individul Gh. Cojocariu din Buiceni a fost găsit mort în casa lui Gh. Cojocariu. El avea mai multe lovituri de cuţit pe corp.* A. D. Şoarpe, din Tomeşti, luîndu-se la ceartă cu A. Fanfil, a străpuns pe acesta cu un cuţit la piept. „ Gh. Lascar, primar, „ Gr. Buțureanu, deputat, 20 „ 20 „ „ Anibal Ciurea 20 „ „ Gh. Ghibănescu 10 „ „ Th. Pisoski 10 „ „ Ioan Kirilă 10 „ Ing. Bălănescu 10 „ Dl. Ing. Mandrea 10 „ Dl. Dim. Neculcea 10 „