Opinia, martie 1907 (Anul 4, nr. 84-111)

1907-03-01 / nr. 84

cruri din Romînia, stăruiau să primim ci­te o amintire ori ne ofereau o consuma­ţie. Am fost foarte mişcaţi de atîtea a­­mabilităţi. * Odată a sosit la hotel o delegaţie de evrei ca să ne invite să ne facem cinstea a asista la inagurarea unui nou templu al romanităţei ieşene şi bîrlădene. Am promis şi la oara hotărîtă am fost conduşi la templu. ...Templul era plin de credincioşi. La o înălţime oare­care de jur împrejur un rînd de loji pentru persoane de distinc­­ţiune, mai ales doamne. Nouă ni s’a ofe­rit scaune lîngă altar ca să putem urmări impozantul serviciu religios. S’au ridicat rugăciuni pentru familia regală romînă, pentru România şi pentru noi. Apoi s’au pronunţat discursuri. Oratorii toţi—afară de unul care a fost însă desaprobat de cei­lalţi—au vorbit cu accente de recu­noştinţă pentru Romînia unde s’au născut, au crescut şi unde fie care a lăsat rude şi prieteni pe care poate să nu-i mai re­vadă nici­odată. Mărturisesc că aceste evocaţiuni despre ţară depărtată şi in­tensitatea ecoului ce simţeam că respun­­de în inima bieţilor exilaţi voluntar, ne­­au făcut mare impresiune. Am văzut în adunare pe mulţi mai ales pe bătrîni şi pe femei, ștergîndu-și lacrimile. Serbarea s’a terminat cu cîntece naționale romíne şi în fine cu Imnul regal şi Deșteaptăte, romíne! cîntate de orchestra condusă de d. Latavier.* D. Cihoski se ocupă apoi de colonia romî­nă creștină din New-York cuprinzînd vr’o 200 de Romîni, în mare parte meseriaşi. Ei constitue o societate „Dorul“, dau picnicuri la care sunt invitaţi şi ameri­cani. In 1903 aveau şi un ziar al lor „Ecoul Americei“ care insă a dispărut, după cum au dispărut de artisliu şi ga­zetele romîneşti fondate de evrei romîno­­americani de la 1900 încoace tot din stu­diul d-lui Oihoski aflăm că se află în New- York şi d. Paleologu, cel mai artistic de­senator de afişe, şi care cu cîţi­va ani în urmă trăia în Paris unde era foarte re­putat. A. Ordin circular medicilor recrutori şi depozitelor de recrutare Prin ordinul No. 21.149. (aliniatul 4) din 19 Februarie 1905, dat de cătră di­recţia I-a a personalului şi infanteria, se atrăgea atenţiunea medicilor recrutori cari pun prea mare zel la aplicarea art. 17 din legea de recrutare şi instrucţiunile medicale speciale, repartizînd ca auxiliarii armatei permanente şi trupei cu schim­bul a infanteriei, oameni cari nu pot fi întrebuinţaţi cu folos în rîndurile armatei. Este evident că admiţîndu-se la recu­­tare oameni cu oare­cari dispoziţii nesă­nătoase se înlătură elemente sănătoase şi destoinite din trupa permanentă şi să mă­reşte prea mult contigentul anual al tru­pei cu schimbul. In consecinţă, pentru a se face faţă a­­cestui mare neajuns, medicii au avut or­din (No. 21.149, al. 4), ca, fără a se a­­bate de la lege şi instrucţiile speciale, să scutească pe toţi tinerii care prezintau infirmităţi ce-i fac impropriu serviciului militar. Cu toate acestea, pentru clasa anului 1907 s’a recrutat, pe întregul teritoriu al ţărei, 832 oameni ca auxiliari, ceea ce a­­rată că instrucţiunile cuprinse în sus men­ţionatul ordin nu au fost destul de afir­mative şi categorice cu privire la micşo­rarea clasei auxiliarilor. Ministerul consideră că numărul de au­xiliari arătaţi mai sus este foarte mare şi doreşte ca pe viitor această categorie să fie foarte mult ca micşorată. In acest scop veţi bine voi ca la re­crutarea clasei anului 1908 să fie consi­deraţi ca scutiţi şi tinerii atinşi de infir­mităţi ce rezultă din încheierea comitetu­lui sanitar superior şi cari sunt urmă­toarele : Din broşura asupra „boalelor, infirmi­­tăţlor şi viciilor de conformaţiune, in­­comparabile cu serviciul militar“. a) Pagina 4, aliniat c, va fi suprimată . —— ^wmmr­.OKmnmnirrtrmm^....... - FOIȚA ZIARULUI „OPINIA“ 58 SECRETUL JUDECĂTORULUI DE INSTRUCȚIE MARE ROMAN de PIERRE DELCOURT Judecătorul se ridică, grav, de as­­tă-dată. — Am­ să te trimit în celula d-tale; interogatorul e sfîrșit. Totuși, pentru ultima oară, te conjur să-mi spui unde te-ai petrecut timpul în vreme ce crima a fost consumată ? — Nu pot, și totuși sunt nevino­vat ! D. Pernelin făcu un gest de mînie; și punîndu-se pe scaun, dădu ordin să se scoată afară acuzatul. Maxim mergea, clătinîndu-se, sub nenorocire, greutatea îngrozitoare b) Pagina 5 partea finală, relativă la serviciul auxiliar , va fi suprimată ; c) Pagina 30. Miopie—relativ la servi­ciul auxiliar­—va da drept la scutire. Dispoziţiunile relative la categoria ser­viciului militar auxiliar, care se desfiin­­ţază, vor fi anulate,—adică oamenii pre­văzuţi în această categorie vor fi consi­deraţi ca scutiţi cu următoarele excepţiuni cari nu constituesc cazuri de scutire şi prin urmare sunt compatibile cu serviciul militar activ, şi anume : 1 Perderea puţin însemnată a pavili­onului urechei sau aderenţei puţin însem­nate cu păreţii craniului, strîmtoarea u­­nuia sau a ambelor conducte auditive, fără alterația auzului. 2. Idiocelul tunicei vaginale sau cordo­nului spermatic. 3. Crisocelul, varicocelul. p. ministru General I. Culcer No. I 1907, Februarie 15. ------------------------------------------­ FERAUDY — Celebrul secietar al Comediei francise va debuta în Iaşi, în serile de 1 şi 2 Mart— Un bărbat, o energie, o valoare— iată cum a fost caracterizat marele artist francez. De la intrarea sa în Conservator datează şi succesele sale, căci stu­diile strălucite ce le făcuse acolo, preziceau lui Feraudy o strălucită carieră. In rolul Sosie din „Amfitrionul“ el debută la 17 Octombrie 1880, la Co­media franceză. Acesta fu primul seu succes și Fé­­raudy merse înainte pînă ce ajunse ceea ce este astă­zi: un co­median genial. Féraudy este și profesor extraor­dinar. El a luat, în 1894, catedra lui Got la Conservatorul din Paris. Actor, profesor şi poet, Feraudy ie şi autor dramatic. Feraudy, este mai presus de toate, o glorie a Franţei. Pentru prima oară el vine la noi. La Bucureşti a avut mari succese. Ansamblul distins de care era înso­ţit, a mărit aceste succese. In serile de 1 şi 2 Mart vom a­­vea rarul prilej de a vedea pe acest mare artist şi mare om, şi-l vom ve­dea în două din cele mai desevîrşite creaţiuni ale sale : în rolul Chambray din l’Age difficile, cunoscuta piesă a lui Jules Lemaitre şi în rolul Isidor Lechat din Ies Affaires sont Ies affaires, piesa lui Octave Mirbeau, care s’a popularizat şi la noi. Cu cele 2 spectacole ale lui Fe­raudy va lua sfîrşit şi stagiunea tea­trală­ a trupelor streine pe anul a­­cesta. Intr’un feliu Liciu a fost mult mai prac­tic decît maestrul francez, Feraudy. A­­cesta vine cu principala sa creaţiune, piesa lui Mirbeau, păstrîndu-i titlul: „Les affaires sont les affaires“. Artistul român i-a spus pe şleau Banii şi publicul a înţeles ce urmăreşte exce­lentul artist. Banii, în adevăr, n’au lipsit la cassa teatrului. * Ce nu ştie Comisarul 3 Martie, beneficiul Pella. Au dublat—se zice—plata Croitorese și modiste... Vor cucoana, demoazela Peste tot să fie gata Ca să poată să asiste La spectacolul lui Pella ... * Unul din admiratorii marelui poet-filo­­sof Sully Prudhomme, Camille Hamon, a pregătit un volum care va apărea curînd şi în care adună ideile filosofice ale aces­tui scriitor, răspîndite în diversele lui o­­pere şi scoate în relief unitatea lor şi fi­rul conducător al întregei lui filosofii. Pentru acest volum Sully Prudhome a scris o prefaţă întitulată: „Testamen­tul meu filosofic“.* Campania din Mandoluria—scrie­ d-rul Matignon în „Revue d’hygiene“ a fost adevăratul triumf al hygienei. Pe cînd în toate resboaele la 1 mort prin arme, sunt 4 morți prin boale, în armata japo­neză a fost invers: la 4 morți prin foc a fost un mort prin boală. Medicii japo­­nezi prevăzuse acest rezultat şi spuneau că la un milion de Ruşi le trebue jumă­tate milion de japonezi, căci Ruşii vor a­­vea mulţi morţi prin boli. Fie­care soldat japonez posedă şi cu­noaşte un mic manual de hygienă unde într’un stil concis şi o limbă uşoară sunt dospuse toate noţiunile cele mai necesare asupra îngrijirilor corpului, hainelor, hra­nei, băuturei, locuinţelor, bolilor acciden­tale şi contagioase.* STRUNA ZILEI CONSEQUENŢA După conferinţă dl. Ior­­ga însoţit de d. A. C. Cuza a plecat tot cum ve­ mi tre­nise pe intrarea din dos a teatrului Liberalul Despre domnul Cuza lucrul Nu e tocmai curios . A pătruns şi la catedră Tot pe poarta de din dos... Litere-Ştiinţe-Arte Excelentul artist Penel fost pînă nu de mult bibliotecarul teatrului îşi anunţase beneficiul cu Bibliotecarul de Mosor. Din lipsă de personal artistic a reluat însă vechiul—aşi putea zice străvechiul— său succes Nioble. Unii amatori de noutăţi­­au sfătuit să joace amîndouă piesele sub un titlu comun : „Niobibliotecarul“. Sub orice formă şi titlu însă, beneficiul lui Penel va avea aceeaşi sală plină, chiar dacă preţurile ar fi întregi. * Credem a şti că în curînd vom avea prilejul de a auzi pe scena teatrului na­ţional excelentul cor mitropolitan sub conducerea d-lui Dimitriu. Ca da obiceiu, aceasta va însemna o sărbătoare artistică a Iaşului. . * Presa bucureşteană e unanimă a recu­noaşte talentul absolut superior al mare­lui artist Feraudy care a venit în ţară cu un repertoriu superb şi cu o trupă de mina intăii. Vorba directorului agenţiei Thalia : Nu­mai noroc să aibă... care-l zdrobea. El traversa maşinali­­ceşte, ca un criminal ordinar, culoa­rele întunecate, care formează ca un imens dedul în această prefectură de poliţie, şi ajunse fară putere la ce­lula sa.’ O dată închis, i se lăsă să cadă pe un scăunel de lemn, singu­­gurul scaun, şi cu capul între mini, murmură : — Sunt perdut! Nodul care îl strîngea era prea strîns : or ce sforţare ar a făcut ca să se dezlege, nu putea să ajungă la aceasta. Diplomația Alicei Alice de Longré părăsi casa d-nei Marion, cu spiritul puțin mai calmat. îndată ce se întoarse la h­otel, ea sună pe camerista ei. Marie alergă la chemarea stăpînei ei, și după ordinul acestei din urmă, se duse la d. de Long­ré, pe care-1 rugă să vină la nepoata sa.­­ E bolnavă cumva ? zise bătrâ­nul neliniștit. — Nu, domnule. Contele veni repede. — Vrei să-mi vorbești, micuțo, fără îndoială de lucruri grave, pen­tru că ai trimis să mă cheme. — Grave, nu, bunicule dragă, tri­­mesesem mai mult să întrebe de tine. Sunt încă puţin suferindă, asta m’a împiedicat să viu singură. A i­eșit azi dimineață ? — Da, aveam de făcut cîte­va in­­vizite. Alice umbla încoace și încolo prin odaie, ocupîndu-se în aparență cu e­­xaminarea și aranjarea bibelourilor pe cari le privea­m în acest timp ma­­șinalicește. Gîndul ei era la logod­nicul seu. Din timp în timp ea se cutremura din tot corpul. Alice a­­runca atunci pe ascuns cîte o pri­vire bunicului seu și părea a lupta contra unei idei ce o obseda. Bătrînul D. de Longfyre și nepoata sa vorbeau de cît­va timp ; contele constatînd buna stare a sănătatei ne­poatei sale, nu văzu nimic din con­vorbire, care ar fi justificat dorința sa nerăbdătoare de a-1 vedea. Oare! numai pentru plăcerea de a asculta pe bunicul seu îl chemase Alice cu atîta grabă ? Trebuea să creadă că e o copilă­rie de­oare­ce nepoata sa nu vor­bea cu el de­cît de bucurii neîn­semnate. Bătrînul se gîndea să se retragă, cînd Alice apropiindu-se de bunicul seu și punîndu-i mînile pe după gît, veni să se așeseze pe genunchii lui. — Cunoști multă lume ? îi zise de­odată. Bătrînul privi pe copilul seu. — Da, zise el, ce întrebare cu­rioasă îmi pui tu. — Și doctorul Duchâtel ? — Dar... cred că da. De­sigur. — Atunci, bunicule, crezi tu că a­­micul nostru ar putea avea vre­o influență ? — Dar pentru ce-mi pui tu între­bările acestea răspunse bătrînul, mi­rat de cursul nou al conversației. — Răspunde-mi întăi: am să-ți ex­plic după aceia. — Fie t­ot ce ar fi... dacă înțeleg unde vrei să ajungi. Toate fetiţele astea sunt tot una, misterioase­ ca diavolul ! Ce ma întrebai ? Dacă doc­torul Duchâtel avea,vre-o influenţă? — Da bunicule. — Cred. El ocupă în medicină o situaţie destul de înaltă pentru ca recomandaţia lui să aibă vre-o va­loare ; mai mult, e ataşat parchetu­lui Senei, ca medic legist. — Ah ! şi tu, bunicule, ai şi tu o aşa influență ca D. Duch­atel ? — Ah ! mică trădătoare ! făcu D. de Longpré surizînd,­ văd clar jocul tău. Tu te interesezi de cineva, în favoarea căruia vrei să solicitezi spri­­jinul meu și al lui Duchâtel; pentru aceia ai trimis să mă cheme, căci fără îndoială cazul e grabnic. — Da. (Va urma) VI­ I OPINIA Informaţii Grădina botanică, pentru care s’a afectat o sumă de 20.000 lei, va fi construită, chiar anul acesta, pe locul viran, proprietatea statului, din dosul palatului administrativ. Lucrările au fost încredinţate d-lui profesor A. Popovici. Iată în mod exact cifrele cuprinse în proiectul relativ la întrebuinţarea exceden­tului şi care privesc laşul: 40.000 lei ministerului de justiţie pen­tru plata îndemnizărilor pentru facerea planurilor, executarea şi supravegherea lu­crărilor şi ori­ce alte cheltueli privitoare la reconstrucţiunea palatului de justiţie şi administrativ din Iaşi. Lei 20 de mii pentru înfiinţarea unei grădini botanice pe lîngă Universitatea din Iaşi. Lei 11 mii 5 sute pentru cumpărare de paturi şi mobilier, necesare internatelor se­minarelor din Iaşi şi din Medgidia ; Lei 55 de mii pentru construirea para­clisului de la reşedinţa mitropolitană din Iaşi, cum şi pentru diferite complectări la noul palat mitropolitan; Lei 16.000 pentru construirea unei ca­pele la şcoala normală „ V. Lupu“ Iaşi. In legătură cu cele publicate de noi ieri la rubrica ecouri judiciare privitoare la cererea firmei Marcu­­soh­n şi Schwartz de a se redeschide falimentul Goldenberg,­­e bine să complectăm în sensul că declararea în starea de faliment n’a fost obţi­nută de firma Marcusohn şi Schwartz ci de firma Schwartz şi Segal. Pe de altă parte tribunalul consi­­derînd că falimentul nu poate fi re­deschis de­cît numai după cererea debitorului, a respins pretenția nu­mitei firme de a ordona redeschide­rea falimentului, dar a trimis aface­rea în cercetarea judecătorului de instrucţie pentru faptele de care a­­sociaţii Marcusohn şi Schwartz acuză pe numitul Goldenberg. Din cauză că majoritatea ofiţerilor din garnizoana Iaşi lipseşte din oraş, serata obicinuită care urma să aibă loc Sîmbătă seara la cercul militar a fost contramandată. Ultima invenţie a „Epocei“ este că palatul Sturza din Capitală, ar fi fost cumpărat de ministerul de externe pentru că ar fi proprietatea sau co­­proprietatea d-lui Al. A. Bădăreu. Cumpărarea, directă de alt­fel, de la actualii proprietari, dovedeşte că mi­nistrul a înţeles să facă o cumpără­tură serioasă fără a se preocupa de a avantaja pe cine­va. Primăria Capitalei a cumpărat şi ea locul de pe şoseaua Kisselef a a­­celoraşi proprietari dar după ce tre­cuse prin mlinele d-lui C. Popovici, seniorul de la Răcăciuni, care la re­­vîndut primăriei cu un preţ împătrit. Aflăm cu părere de rău că d. Pan­dele Zamfirescu, distinsul nostru concetăţean, decanul baroului din Iaşi, se află bolnav. Facem urări de grabnică însănă­toşire a distinsului suferind. Iarna dă să se reîntoarcă. La Iaşi timpul e foarte friguros. Trenul de Bucureşti a sosit astăzi abea la orele 9.55, din cauză că va­goanele au patinat, gheţuşul fiind o instituţie scolastică de mare im­portanţă prin excelentele roade ce­ a dat, îşi va serba mîine, 1 Martie, importantul jubileu de 30 ani de fiinţă. Externatul secundar de fete „Sf. Sava,“ din Iaşi, a fost creat în 1871 şi a contribuit mult la progresele ce s'au făcut, în România pe tărîm scolastic. Importanta dată se va sărbători mîine în localul şcoalei. Serbarea va începe la orele 9 a.m m­. D. C. Cantacuzin-Paşcanu.—Noul preşe­dinte al Camerei este coborîtorul uneia dintre familiile cele mai vechi şi glori­oase din Moldova, care încă din veacul al XVI-lea începe să joace un rol însem­nat în istoria Moldovei. D. Constantin Cantacuzino-Paşcanu este fiul mai mare al regretatului mare vornic Lascarache Cantacuzino-Paşcanu. D-sa este proprietarul moşiilor Dagîţa, din judeţul Roman, Erbiceni din judeţul Iaşi şi Cos­tiţa din judeţul Neamţ. Oric­ine a vizitat pe d. Cantacuzino- Paşcanu la Dagîţa, unde îşi are reşedinţa îşi poate da samă de vechea ospitalitate boerească.* Filantropia şi generozitatea sunt cali­tăţile caracteristice ale familiei Cantacu­zino-Paşcanu, moştenite de la strămoşi şi menţinute in cel mai înalt grad de des­cendenţii acestei ilustre familii. După exemplul lui Lascarache Cantacu­­zino-Paşcanu care a fondat în Iaşi spita­lul sfintei Treimi, d-na şi d. Cantacuzino- Paşcanu au înfiinţat la Dagîţa un spital şi ospiciu pentru infirmi şi bătrîni, unde numeroşi locuitori din împrejurimi au cău­tare gratuită, graţie generozităţei familiei Cantacuzino-Paşcanu. * . Pe lîngă aceste înalte calităţi sufleteşti atît de rare în timpurile indiferenţei în care trăim, d. Cantacuzino­ Paşcanu este distins şi constant membru al partidului conservator. După ce şi-a terminat studiile liceale la Paris, la liceul Louis le grand, şi do­­bîndi cu mare succes licenţa în drept la facultatea de drept din Capitala Franţei d. Cantacuzino Paşcanu, reîntors în ţară, s-a înscris în partidul conservator de sub şefia nemuritorului Lascar Catargi, fiind în­totdeauna un devotat şi neclintit spri­jinitor al ideilor şi principiilor conserva­toare. La proba întăia orală a examenu­lui de înaintare pe loc, seria Y, au reuşit următorii candidaţi: Cristea Grigore, Cogălniceanu Ion, Chicioroagă Alex., Căpriţă Ştefan, Dănulescu Vasile, Dodon Ioan, Di­­mitriu Const., Dobreanu Vasile, Du­­mitrescu Teodor, Dragomir Chiriac, Diaconiţă Dinu, Dumitriu Job, Dra­gomir Teodor, Dobreanu Gheorgh­e. „ Astăzi se trece a doua probă ora­lă: convorbiri şi interpelări din au­torii români, iar mine Joi şi Vineri se va ţine proba de practică peda­gogică la şcoala primară Carol I, din Tom­a Cozma. Se ştie că artistul Penel a avut cel d’intăi fericita idee de a reduce preţurile şi jumătate, pentru representaţiile date în beneficiu, realizînd cel mai frumos cîş­­tig cu piesa „Coralie & Comp.“ Acum pentru închiderea sezonului de beneficii, în seara de Sîmbătă 17 Martie Penel cu parte dintre colegii sei, între care este destul să cităm pe excelenta artistă D-na A. Pruteanu, va da ultima representaţie cu preţurile pe jumătate. Se va juca nostima şi curioasa comedie „Niobe“ vis caraghios în 3 acte. La această hazlie piesă pot asista şi domnişoarele , biletele la agenţia Thalia­ Maximovici. Toţi învăţătorii din seria a IV-a, can­didaţi la examenul de înaintare pe loc reuşiţi la prima prima probă vor avea astăzi a doua probă „Convorbiri“ iar mîine va fi proba practică la şcoala Carol I. Fostul administrator financiar al jude­ţului Iaşi, d. Pantazi, mutat în aceiaşi calitate la Vaslui, a demisionat. DIVERSE — Locuitorul Th. Banu din Belceşti a fost dat judecăţei pentru contravenţie de la legea sanitară. — Isbucnînd febra aftoasă în Galata cele mai riguroase măsuri au fost luate pentru combaterea boalei. — A fost delegat un funcţionar de la serviciul tehnic judeţan, pentru a fixa terenul pe care se va construi o biserica în comuna Trifești com. Hermeziu. ■— Copilul Anton Petrovici a dispărut de la domiciliul părinților sei din str. Morilor. — Un început de incendiu s’a decla­rat ori în strada Nicolinei — sosind însă pompierii la timp, incendiul a fost lo­calizat. — Un violent foc a distrus cîte­va stoguri de fîu a locuit. Alex. Gherghel din com. Gropnița—Focul se crede că a fost pus de rău făcători. — Jandarmii din Bivolari, raportează că ein noapte niște indivizi au cercat să treacă niște contrabandă. Sentinelele prin­­zînd însă de veste i-au îndepărtat cu fo­curi de puşcă. — Ministrul agriculturii a ordonat pre­­fecturei de a face cunoscut tuturor săte­nilor a căror ogoare sunt invadate de şoareci de cîmp, să petiţioneze ministe­rului care le va trimite gratuit eprubete cu microbii tifosului şoarecilor pentru a-i stîrpi. — Primarul din Miroslava raportează că pe moşiele Ezureni şi Corneşti s’a i­­vit febra aftoasă.

Next