Opinia, septembrie 1907 (Anul 4, nr. 233-256)

1907-09-01 / nr. 233

DUMNEZEUL ATEULUI *O nimic, cit eşti de mare !» Conta. E’n tot şi-i tot. In roza ce ’nfloreşte, e sevă şi-i parfum şi e culoare. E melodie ’n cîntec de vioare... Şi Noapte şi Lumină se numeşte. Id lutul-om vrea, simte şi gîndeşte. Eterna lui fiinţă trecătoare înghiaţă ’n lună şi s’aprinde’n soare, aleargă ’n val şi ’n stîncă ’ncremeneşte. E Univers şi-atom—şi e Natura. E Creatorul şi e creatura. E Rău şi Bine... faptă, năzuinţă. E Da şi Nu. E leagănul şi dricul. E Dumnezeu-Satan într’o fiinţă. — Salut şi slavă Lui pe veci: Nimicul! * Şi tot astfel, om în care îţi arunci ochii şi-ţi scalzi mintea dintre sonetele sale, eşti neaşteptat lovit de frumuseţe şi originalitate. Zic neaşteptat, pentru că ne-am deprins, rău obicei, a considera, că artişti de geniu au fost, că artişti de geniu vor fi, dar că în mijlocul nostru să se găsească, să trăiască alături de noi, să sufere şi mai rar să se bucure cu noi, nu ne vine a crede. Aceasta-i o iluziune în rău, ce trebue s’o recunoaştem, s’o gonim, şi să revenim la realitate. Mihai Codreanu, tînărul care, mi se pare, că abia depăşeşte peste 30 de ani, slăbit de vedere şi cu o aparenţă de oarecare slăbăciune fizică, cari-l fac să fie socotit nevrednic a se înfrupta îndestulător din bunurile vieţii, destinate chipurile numai vrednicilor în înţeles vulgar. Mihai Codreanu este un poet mare, este originalul sonetist, este talentul viu şi sublim, pe care trebue să ne deprindem a-1 gusta, a-1 preţui şi a-1 admira. E bine să ne deprindem a privi dincolo de slăbiciunile „ce sunt într’un mod fatal legate de o mînă de pămînt“, ca să putem preţui cu un ceas mai înainte ceea ce negreşit va fi preţuit. Şi astfel, în deplină conştiinţă de valoarea sa, să ne scăldăm sufletul în farmecul operelor sale sublime, cu atît mai de preţuit cu cît asistăm chiar la plăzmuirea lor. Mihai Codreanu le făureşte trăind în mijlocul nostru, inspirîndu-se adesa din năzuinţele, preocupările şi sentimentele noastre. Iaşi, 29 August, 1907. Dl. Zosill, CRONICA SOCIALA Mişcarea cooperativă sătească — Situaţia băncilor din judeţul Iaşi — Băncile populare din judeţul Iaşi, la finele anului 1906 se prezintă sub următoarea situaţie : 38 de bănci cu un capital subscris de lei 252,34014 iar vărsat de lei 269,18887, avînd ca membri un număr de 5528 cooperatori. Depunerile spre fructificare erau de lei 79,722 13. Capitalului social îi s’a repartizat o divi- dentă de lei 22,197 73, iar depunerilor spre fructificare li s’a dat ca dobândă lei 330307 Din punctul de vedere al profesiunilor exercitate de membrii băncilor populare din Iaşi, situaţia se prezintă astfel : Plugari 5084, Comercianţi 106, Funcţionari 148, Proprietari 20, Meseriaşi 27, Preoţi 68 şi învăţători 75. Cum sub numele de funcţionari la sate se înţeleg secretarii comunali, şefii de garnizoană, etc. cari tot agricultori sunt, de asemenea o bună parte dintre comercianţi au agricultura ca ocupaţie principală, vedem că puţine sunt elementele străine de muncitorimea agricolă, cari s-au cooperat pentru formarea acestor bănci. Aci în judeţul Iaşi mişcarea cooperativă de credit a fost târzie. Primele bănci populare în număr de 6 s’au înfiinţat în ani la 1901 şi anume în comunele : Belceşti, Coarnele-Caprei, Prigoreni (comuna Brăeşti), Roşcani, Cucuteni şi Şipotele, actualmente numărul lor a crescut la 38, creşterea însă se face foarte încet şi cu FOIŢA ZIARULUI „OPINIA“ N. POTAPENKU Blestemată Glorie (amintiri din Conservator) Uite tatica are să cîştige ceva pe lingă leafă şi atunci. Dar Mitea trebue să mînînce, lui îi trebuesc puteri. El are să fie artist, el are într’o zi să vă şi hrănească şi să vă proslăvească... Aşa copiilor. Ana Nikitişna care nu avea obicei să se împotrivească bărbatului privea cu milă la fiul ei Corpul lui plăpînd, faţa lui galbănă cu obraji ofiliţi şi căzuţi îi rupeau inima. „Nici mîncarea nu îi prieşte, gîndea ea,— ceea ce are să fie, D-zeu ştie şi are să fie, nu ştiu, acum însă băetul nu seamănă a nimic“. Ea nu zicea asta cum v’ar fi crezut în viitoarea glorie a băetului,— din potrivă, inima ei cu bucurie înclinase spre credinţa aceasta, cînd Anton Egorici le povestise cum în seara concertului de la conservator tot publicul a fost uimit şi mişcat, cum toţi au alergat să vadă pe Mitenka ca pe o minune, cum toţi l’au mîngăet şi sărutat. Dar ea nimic nu pricepea în toate aceste. Ascultînd aceleaşi exerciţii, pe care într’una le făcea’fiul ei, ea nu putea spune de erau frumoase sau rele. După ce Mitenka a mîncat ochiurile, Anton Egorici l’a învăluit şi condus la conservator. Aci Mitea nu învaţă numai vioara dar şi multe altele. In ziua aceasta căzuse tocmai la ora de limba rusească. In clasă erau vre-o zece băeţaşi. Profesorul nu venise încă, de aceia Mitea căzu în mijlocul unei bătăi, care în urmă s’arată că nu era decît un joc. Nu aştepta să fie invitat şi el singur intră în jocul băeţilor, rîzînd, bătându-se, sărind. Ii era plăcut şi vesel aci. Starea plictisitoare în care cădea de cite ori I făcea exerciţiile de vioară îl pără’ sise dintr’o dată. Băeţii cei l’alţi nu îi dau vr’o însemnătate prea mare şi se jucau şi ei cu el ca şi cum de mult era în tagma lor. Nimeni din ei nu îşi aducea aminte că eri seara Mitenka dobândise atîtea lauri de isbîndă, că el promitea gloria conservatorului, că el era mai de talent decît ei toţi. Toţi o ştiau dar pentru moment nu era vorba de asta. Prea era jocul aprins, prea serioasă partea de joc a fiecărui. Cînd intră profesorul şi toţi se răspîndiră pe la locuri liniştindu-se, Mi- I tea simţi respiraţia lui mai repede, obrăjiori rumeni şi arzînd şi în tot trupul lui revărsîndu-se o căldură plăcută, sensaţia sănătoasă a oboselii întregului organism. „Acum dacă m’ar vedea mama ce mulţumită ar fi ea“ gîndi Mitea, adueîndu-şi aminte de suspinele mamei sale de cite ori îl privea şi îi spunea: „sărmanul meu, de ce eşti tu aşa slab !?“ Ceasul a trecut, din nou recreaţie, iară joc, mişcare, sgomot, rîs, libertatea copilărească. Mitea respira şi el în ceasurile acestea. Nu se putea spune că lui nu îi plăcea munca lui. Pentru vioară el avea o chemare, şi trei ani în urmă, cînd n’avea decît nouă ani, singur rugase pe tatăl său să-i cumpere o vioară şi a fost foarte mulţumit cînd un cunoscut al tatălui său, un muzicant prost dintr’un orchestru de café-chantant, i-a aratat pentru prima oară cum se ţine vioara şi arcuşul. A început singur de dimineaţa pănă seara cîntînd şi foarte rar folosindu-se de lecţiile aceluiaşi muzicant. El prindea repede tot ce îi se arata şi făcu progrese uimitoare. Anton Egorici care la început privea la exerciţiile lui Mitea ca la un joc nevinovat, începu să se intereseze mai tîrziu. In capul lui isbucni gîndirea că în fiul său e un talent şi că într’o zi va fi mare. Ascultase povestiri despre mari muzicanţi, eşiţi din familii sărace şi necunoscute. Şi ce ar fi dacă şi lor le ar fi scris ca fiul lui să proslăvească familia lor saracă, necunoscută, familia neînsemnată a lui Spiridonov şi mai ales să ajungă bogată să să ridice din calicia de azi. Gîndirea aceasta intrase în mintea lui şi după un an a şi dus pe Mitea la conservator. De aci, după ce Mitea fusese examinat, Spiridonov a eşit cu capul buimac. Comisia examinatoare rămăsese uimită de talentul băetului. Modul cum cînta furat după calapodul artistului din care chantant erau potrivnice oricărei legi artistice, şi cu toate astea talentul său isbucnea din fiecare atingere a arcuşului. Onkel şi cu Brendel puţin, puţin şi erau să se iee de păr în faţa comisiei. Onkel a declarat scurt că el nu dă nimărui pe Spiridonov, ca profesorul cel mai în vrîstă, lui îi se cuvine dreptul de alegere. (Va urma f oarte puţin entuziasm. Asupra satelor noastre pare a ploua un vînt de descu- * ■ajare. Se aprinde iei colea cîte o scînteele viaţă şi activitate, însă durata e scurtă mii repede şi se întră iar în apatia de oate zilele. In judeţul Iaşi şi în o bună parte din judeţele încunjurătoare ar trebui de desfăşurat o activitate mai mare de propagandă atât din partea casei centrale a Băncilor populare, cît şi din partea administraţiei de toate categoriile. Ar trebui ca o parte din personalul de control al casei centrale să-şi limiteze activitatea cîtva timp în a forma şi pune pe calea bună băncile din această regiune. Învăţătorii şi preoţii să fie obligaţi a da staturile şi îndrumările trebuincioase sătenilor prin conferinţe la şcoale şi predici la biserici. Dânşii trebue să arăte sătenilor că numai economia cât de mică, dar continuă, îi va scapa de sărăcie, iar cooperarea comună cu aceste economii îi va izbăvi de exploatarea cămătarilor şi tuturor lipitorilor satelor. La noi în Moldova, ne trebueşte încă apostolat, căci opera de regenerare este de abia la începutul ei. Nici formă definitivă nu are, şi nici întărită contra loviturelor exterioare, nu este. Prea a fost crudă pe aici exploatarea, prea de lungă durată a fost, prea mult a avut de suferit ţărănimea noastră, pentru ca să nu-i fie clintită credinţa într’o stare mai bună, pentru ca să nu fi căzut în apatie şi desinteresare de tot ce-i în jurul ei, când a văzut şi vede atâta amar de ani, că nu mai munceşte şi profitul muncei ei este al altora. Ea are ponosul şi alţii folosul. Această situaţie nu trebue să fie dată neglijenţei de cătră conducători. Să să puie mai multă muncă pentru redeşteptarea la viaţa economică a satelor, să se facă sacrificii chiar şi rezultatele vor fi destul de satisfăcătoare pentru a răsplăti munca depusă în acest scop. Pe lângă băncile populare, s-au mai înfiinţat în judeţul Iaşi 3 obştii pentru arendare de moşii şi anume în comunele : Epureni, Buznea-Prigoreni şi Tăuteşti luînd în arendă moşiile: Andrieşeni, Găneşti-Recea şi Tăuteşti, în întindere totală de 3153 hectare. Mersul acestor obştii este de asemenea slab atât din cauza caracteristicei de mai sus, cât şi din cauza invidiilor dintre conducători şi certurilor interesate dintre membri. După cum am spus mişcarea cooperativă în judeţul nostru este la începutul ei şi trebueşte depusă multă muncă, pricepere şi abilitate din partea Casei Centrale şi a administraţiei pentru desăvârşirea ei. Avem speranţa însă că toate acestea vor fi încoronate cu succes şi nu vom avea decît a ne mîndri cu rezultatele ce se vor obţinea. Ne trebue însă răbdare şi muncă. I. Russu s ■premiul se cuvine tot „Marelui anonim"' il „Convorbirilor“ a căruia bucată intituată „ Temelie" e absolut desăvîrşită ca fornă, preciziune şi cuprins. In acest mod crisă, fabula ar putea deveni un adevăr un gen superior şi să inaugureze o frunoasă eră de originalitate în literatura ronînă contemporană. * Literatura dramatică modernă nu putea să lase neexploatată o temă aşa de bogată şi de suggestivă cum este făinoasa „tablă rotundă a împăratului“ de care s’a vorbit aşa de mult în ultimele luni, cînd cu demisiunile unor demnitari superiori de la Curtea şi din Diplomaţia germană, începînd cu contele d’Eulenburg, cu de Moltke, etc. Un autor englez James Burne prezintă acum o nostimă piesă sub titlul: „Masa rondă a împăratului“. Numai de n’ar interveni cenzura.* Mikadoul a dat două milioane de mărci pentru înfiinţarea unui teatru nou în Tokio. Aci au să se joace mai ales piese de autori europeni. Până acum vizitatorii teatrelor japoneze au făcut cunoştinţă cu „Hamlet“, „Juliu César“, „Sapho„ şi „Hernani“ cari se joacă cu mult succes. Europenii însă cu greu puteau să recunoască originalul în aceste piese, atât erau de mutilate de traducătorii japonezi. „Hamlet“ de pildă, a fost cu totul localizat. Eroul este un student japonez care se reîntoarce de la studii, şi află că tată său a fost ucis şi-l răzbună. Tot fondul filozofic, împreună cu celebrul monolog „a fi sau a nu fi“ lipseşte din piesă. Totuşi traducătorul lui Hamlet a câştigat 360 mărci după o serie de representaţii... * A apărut No. 7 din Iulie 1907 a„ Revistei Idealiste“ cu următorul sumar : P. Vulcan: Printre morţii neîngropaţi. Partea I., I. Săndulescu : Publicistica veche, I. St. Murat: Cum trebue privită Meteorologia. Partea II., Poezii: Florian I. Becescu: Copilul meu., M. Strajan : Viaţa şi operele lui Schopenhauer Pesimismul, M. G. Holban : Viaţa în ţară şi în străinătate, Buletin bibliografic: Educaţia prin sine însuşi de profesorul G. Aslan; Călăuza tipografului de Gh. Ionescu ; Archiva ; Convorbiri Literare ; Convorbiri ; Cărţi şi reviste streine. Literal-Ştiinţe-Arte Suntem într’o epocă de înviere a unui gen literar condamnat, fabula. Toate revistele noastre mai bune, de o vreme încoace publică bucăţi în genul acesta, semnate de scriitorii cei mai cetiţi pe care odinioară eram obişnuiţi a-i vedea semnînd numai proză sau versuri în genuri mai pretenţioase. Literatura dispărută a lui Gr. Alexandrescu — altă dată cel mai poet între fabulişti—Bălăcescu, Donici, Sion şi ceilalţi va avea oare o reînviere glorioasă mulţumită pleiadei de mari fariute de astăzi! Numai în parte. Căci dacă bucăţile în chestiune întră în cadrul fabulei ele sunt însă, prin conţinut şi tendinţă, bucăţi filosofice, înrudite cu satira şi cu lirizmul şi urmărind o moralizare de altă natură decît urmăriau sau realizau altă dată „Leul la vînat“ al lui Stamati sau „Epurele cu coarne“ al lui Criţeanu. Timpurile s’au schimbat, mijloacele poetice sunt astăzi diferite de cele de odinioară. Cea mai nouă producţiune pe terenul fabulei este bucata d-lui Vlahuţă în ultimul număr al „ Vieţei Romîneşti“, despre care ne vom ocupa, poate, într’un număr viitor al ziarului. Dintre toate fabulele publicate în diferitele reviste trebuie să recunoaştem * STRUNA ZILEI BOALA NAŢIONALA Cu toate cercetările făcute, savantul Koch negăsind încă microbul care cauzează boala somnului, crede că boala în Africa e importată din alte regiuni. ZIARELE. Misterul african—la noi L’a dezlegat ştiinţa : Dorm toţi câţi fost-au abonaţi Cu sila, la „Voinţa“ Informaţii Cu toată acţiunea întreprinsă de tineretul liberal, unit cu bătrînii, contra d-lui C. Stere, cu ocazia intocmirei listelor pentru consiliul judeţean §i mai ales pentru lista colegiului al treilea, d. Stere a triumfat §i de astă dată şi s'a dovedit încă odată că singurul care are putere deplină la Iaşi este d. Stere. După cum se poate vedea din listele presentate la tribunal, ele au suferit oarecari schimbări şi dorinţa d-lui C. Stere ca lista colegiului al treilea să fie compusă din ţara şi a fost îndeplinită, stabilindu-se ca la acest colegiu să candideze dintre clubişti numai d. Speranţă, iar restul ţarani. D. I. Cernoianu, medicul şef a zonei veterinare la zi, a trecut ori în inspecţie comunele Stânca, Sculeni şi Bivolari. Conferinţa d-lui dr. Dragomir Hurmuzescu—Am publicat în numărul nostru de ieri o telegramă cu privire la conferinţa pe care d. dr. Hurmuzescu a ţinut-o la congresul petrolifer despre radioactivitatea petroleului. Pînă să putem lua mai pe larg cunoştinţă de conţinutul conferinţei savantului ieşan, dăm în cele ce urmează un rezumat al acelei conferinţe : Domnia-sa vorbeşte despre radioactivitatea petrolului. In partea întăia a conferinţei, schiţează istoricul radioactivităţei. Arată că, din punctul de vedere al cestiunei despre care este vorba, proprietatea cea mai însemnată a radioactivităţei e aceia de a descărca un corp electrizat şi izolat.Aminteşte că s-a servit de un electrometru cu izolator de dielectrină introdus de d-sa în tehnică. Atrage atenţiunea asupra faptului că aceste aparate trebuesc să fie şi foarte sensibile şi uşor de transportat. Aceste experienţe trebuesc făcute la faţa locului, deoarece activitatea petrolului scade foarte repede cu timpul. E o mare deosebire între radioactivitatea petrolului scos de curînd și aceia a petrolului mai vechiu. Metoda de experimentare e aceia de a număra secundele cari trec in timp ce are loc o scădere anumită în potenţialul electrometrului încărcat. Acest timp, variind între 10 şi 40 secunde, face cu putinţă o măsurare destul de precisă. Din cercetările făcute, cari sunt de altfel numai la început, a găsit valori ceva mai mari decît alţi învăţaţi. Petrolul din aceiaşi localitate şi de pe aceiaşi linie geologică au dat rezultate diferite, cele uşoare fiind în genere mai radioactive. Diferinţele nu pot fi puse pe seama cauzelor parazite, deoarece toate încercările au fost controlate, lucrând cu electrometru încărcat şi neîncărcat. D. Hurmuzescu crede că se pot trage care-nari încheieri din radioactivitatea petrolului cu privire la diferitele raigraţiuni ale acestui mineral şi poate chiar şi cu privire la origina lui. Spune că astăzi o asemenea afirmare poate părea cu totul riscată ; aminteşte însă că pe vremea cînd Faraday a descoperit inducţia, acest învăţat ar fi afirmat singur că nu ştie de vor avea vre-o întrebuinţare cîndva descoperirile lui. Şi astăzi ştim cu toţii ce a ajuns inducţia, care a transformat cu totul şi a creiat din nou atîtea industrii. La urmă, aduce mulţumiri Comisiunei de petrol care i-a făcut cu putinţă acest studiu. Mîine se va face cu o deosebită solemnitate, la palatul de justiţie, deschiderea noului an judecătoresc. După cum am anunţat, cuvîntarea de deschidere va fi rostită de d. procuror de Curte Stoenescu, care va vorbi despre „legea Mucea““ la care va răspunde d. I. Burada primpreşedinte al Curţei de Apel. Se va face apoi tragerea la sorţi, pentru constituirea curţilor şi tribunalelor. In fine liberalii au ajuns la înţelegere în ceia ce priveşte fixarea candidaturilor pentru consiliul judeţean. Listele întocmite dăunăzi şi publicate de noi, au suferit oare-cari modificări. Eri s’a depus la tribunal lista colegiul I, compusă din d-nii: dr. Gh. Iuliano, Constantin Leppadatu, Alexandru Velciu, M. D. Mihail căpitan, loan Motăș și Vasile Palade. Astăzi a fost depusă lista colegiului al II-lea, compusă din d-nii: Maior C. Lupaşcu, lt.-colonel Gh. Tereuzescu, lt.-colonel C. Neculau, căpitan C. Popovici, Victor Casian şi Ioan Dumbravă. Pe lista colegiului al treilea vor figura 5 ţărani şi d. V. Speranţă. Un coreligionar politic al d-lui Pekea Alexandrescu ne roagă să întrebăm Epitropia cassei Sf. Spiridon dacă a făcut conturile jocurilor de căișori din acest an de la Slănic și dacă acele conturi au fost comparate cu cele din ultimii trei ani. Dacă aceasta nu s’a făcut, promitem să o facem noi, publicînd datele, pe care coreligionarul politic al d-lui Pekea Alexandrescu, ni le pune la dispoziţie şi ne asigură că corespund perfect realităţei. La 2 Septembrie a. c. se deschide Expoziţia şcoalei de Sericicultură „Vitimescu-Mironeanu“ din Iaşi, str. Sărărie No. 42. Orele de vizitare a acestei foarte interesante expoziţii vor fi între 10— 12 şi 1—5 p. m. Îndemnăm pe cetitorii ziarului nostru de a vizita această expoziţie încurajînd în modul acesta o instituţie care a fost foarte prosperă într’o vreme în ţara noastră şi care ar trebui să devie din nou pentru bogăţia noastră naţională. In jurul alegerei dela Tecuciu. — Ziarul „Ţara“ revine asupra alegerei de la Tecuci şi spune că d. Carp a fost contra candidaturei d-lui N. Xenopol, căci voia să fie ales d. Teodor Rosetti, pe care nu l-ar fi combătut nici liberalii. întâlnind pe dl. Nestor Cincu, şeful conservatorilor din Tecuciu, d-sa ne-a dat următoarea lămurire: — „E inexact că d. Carp a fost contra candidaturei lui N. Xenopol. Șeful partidului conservator s’a declarat pentru acea candidatură înainte chiar de a se fi declarat vacant locul de la Tecuci. Cât privește scrisoarea prin care d-nul Carp a îndemnat pe d. Bobeică să voteze, la balotaj, pe Xenopol, vă afirm, zicea d. N. Cincu, că a fost trimeasă în urma cererei ce am făcut-o personal d-lui Carp“. Această explicaţie era necesară pentru a se pune capăt inexactităţilor ce contueuziniştii le răspândesc necontenit asupra alegerei de la Tecuci. Inspectorii serviciului industriei continuă inspecţiunile stabilimentelor industriale spre a constata în ce chip se observă prescripţiunile relative la protecţiunea industriei naţionale relative la naţionalitatea personalului. Pănă în prezent s’a constatat că în cele mai multe stabilimente cari beneficiază de avantagiile legei 75, la sută din personalul administrativ şi technic e compus din străini, atunci când legea cere ca două treimi din personal să fie compus din români. Ministrul industriei prepară un proect de lege, tinzînd a modifica dispoziţiunile actuale ale legei care da loc la numeroase controverse, avînd toate drept consecinţă de a plasa elementul român la starea regretabilă de inferioritate faţă de elementul străin, întrebuinţat în stabilimentele industriale protejate prin lege. Cu începere de mâine orele de cancelarie la Epitropia cassei Sf. Spiridon vor fi de la 11 a. m la 5 p. m. D. profesor dr. Dragomir Hurmuzescu fost secretar general al ministerului Cultelor, a sosit azi dimineaţă în localitate. D.r. Stoica a fost numit perceptor la comuna Movileni, din judeţul nostru. Preoţii, învăţătorii, primarii şi notabilii satelor, au fost convocaţi azi după amiază din nou la reşedinţele inspectorilor comunali, în vederea alegerilor judeţiene. DIVERSE — Căruţaşul Oziaş sincron, din strada Socola, lăsînd cotiugarul în stradă, caii au luat vînt şi a dat peste femeea Sura Vadana, făcîndu-i mai multe leziuni. Nenorocita a fost dusă la spitalul evreesc. — Aseară a fost arestat la siguranță băiatul Gheorghe Ionescu, din strada Frecău No. 62, care se introdusese în băcănia lui Smil Helman, din strada de Sus, cu gîndul de a șterpeli ceva. Comerciantul N. Weis, a reclamat autorităţilor că venind aseară din Vaslui, în apropriere de Cristești, a fost jefuit de două indivizi.