Opinia, iunie 1908 (Anul 5, nr. 449-471)

1908-06-11 / nr. 456

număr prea mic spre a se putea atinge un scop aşa de înalt şi aşa de vast. Şe­dinţele vor continua a se ţine în Joia întăia a fiecărei luni, începînd din Sep­­tembre. Sub raportul material societatea dispune de un fond cam tot atît de mare ca şi numărul membrilor de­oare­ce co­­tizaţia anuală este de la 1 leu în sus, după plăcere. Cu numărul de membre care este acum neputîndu-se începe nimic, se face apel la membrii prezenţi de a umbla din casă în casă spre a expune scopul societăţii şi a face noi membri. Tot­odată se face apel şi la toţi oamenii de bine, cari sunt convinşi de utilitatea unei asemenea so­cietăţi de a se înscrie cît mai mulţi membri în societate. La toamnă se vor ţine conferinţe popu­lare prin mahalale pentru expunerea scopului societăţei şi căpătarea de membri precum şi conferinţi la universitate. In ziua de 24 Ianuarie 1909 cînd se împli­nesc 50 de ani de la Unirea Principate­lor, să apară primul număr din revista tribunară ce societatea gîndeşte să înfiin­ţeze pentru răspîndirea ideilor ei. înainte însă de ori­cine societatea se sileşte să capete pentru ea pe toate mamele con­ştiente de starea de lucruri rea de care sufăr fetele lor şi după aceea să se pre­cizeze mijloacele prin care să se ajungă la scop. Societatea înfiinţată nu propagă un fe­minism exaltat, care susţine că singură femeia e în stare a schimba cursul lumei. Ea are ca principiu ca femeia să nu-şi piardă individualitatea şi farmecul ei fe­­menin, ci să rămiie poesia vieţei, farme­cul şi izvorul de fericire pentru amîndouă jumătăţile de omenire. Ea voeşte o fe­meie conştientă de drepturile şi datoriile ei, doreşte ca evoluţia care duce la ega­litatea deplină a femeei cu bărbatul să se întîmple cu o zi mai înainte spre ferici­rea întregei omeniri. Ca scop mai apropiat societatea voeşte să ajute pe fete ca să-şi dobîndească o carieră potrivită cu natura femeiască spre a-şi putea cîştiga existenţa şi a nu mai atîrna de barbat. Căci nici bărbaţii n’au ajuns încă la înălţimea de idei ca să poată aprecia în femeie calităţile ei de muncă, gospodină, soţie. Ei preferă să se însoare cu o femeie lipsită de toate aceste calităţi dar să aibă zestre mare. Nu face în piaţă un negustor de vite calculul pe care-l face majoritatea bărbaţilor cînd vreau să se însoare. Să afle întăiu tină­­rul candidat la însurătoare, zestrea fetei şi apoi să vadă dacă e bună de iubit fata. Scopul societăţii fiind aşa de înalt, în­­demnăm şi noi pe mamele doritoare de fericirea copiilor lor, băeţi sau fete, nu numai să se înscrie dar să şi lucreze pen­tru societate, fără a se aştepta la roade imediate. Constantin V. Buţureanu. Institutor sută lei lunar dar cel din urmă e secre­tarul primăriei, toţi avînd ca singur titlu rubedenia primarului ! ? D’apoi fruntaş politic poţi să-i zici unui Chiriac Minciu, vajnicul candidat la sub­comisariat sau­ui M. Dimitriu un biet negustoraş sau ui Ilie Romila ? De­sigur că nu, căci ar fi o batae de joc. Putea corespondentul Epocei să puie în coada fie­căruia cu­vinte ca mare proprietar, mare viticultor, mare bancher sau mai ştiu eu ce, cum a făcut din fraţii Al. şi N. Calciu, Stoia­­novici, C. Niculescu mari proprietari cu toate că n’au o palmă de pămînt sau d. Al. Bendorf cu o vie ca de vr’o falie şi ceva mare viticultor, în tot caşul însă nu fruntaşi politici. Aceştia sunt perso­nalităţi cu state de serviciu în partid care au sau au avut diferite demnităţi, care nu se dau după cum bate vîntul, ci luptă cu sacrificii pentru partidul lor. Nu pu­tem zice însă aceste lucruri de fruntaşi liberali (?!) de la cheful d-lui Panu căci ar fi să ne batem joc de nişte oameni, care joacă pe ursul cum le cinta intere­sele personale sau păturile josnice. Nici chiar fraţii Dobreni, n’au dreptul la titlu de fruntaşi politici cu toate că unul e deputat şi altul primar pentru că prea multe staţii au făcut în viaţa lor, ba la radicali, ba la conservatori, acum la li­berali şi nu se ştie unde le va mai indi­ca mâine C. Giţă Panu. Şi dacă n’au dreptul la un astfel de titlu cu atît mai mult sunt ridicoli cînd caută să ’și fee aere de conducători ai partidului liberal local în numele d-lui Panu. S’au dus timpurile cînd se dădeau fiefuri politice, și nu credem că ele se vor reînoi de hatărul unor voiajori poli­tici. Dar scrisoarea din Epoca e făcută cu un îndoit rost: 1). Să arate centrului că numai a venit d. Panu şi-a şi adunat în juru-i un număr de intelectuali (?) şi ma­­aari proprietari etc. etc. şi al 2). este o punte de trecere pe care autorul artico­lului de reportaj şi-o pregăteşte a trece de la junimişti în braţele lui Cişman, în cas cînd boierii nu-i vor da vr’un ciola­­naş la timp. Tineretul liberal din localitate faţă de cele petrecute împinge pe fruntaşi la o acţiune mai energică pentru limpezirea situaţiunei locale şi după cît ştim surprise pentru fraţii Dobreni nu sunt escluse, legat-o printr’un canal cu lampa. Ei vor procura uleiul necesar pentru ca focul lampei votive să nu se stîngă nici­odată. Amfora este încon­jurată de o horă a cinci femei, re­­prezintînd provinciile supuse Aus­triei.* g* Peary C. Robert va face în­­jcurînd o nouă expediție la polul nordic. El a declarat că dacă pînă la 1 Iulie va aduna suma de 25 mii de dolari, ne­cesari pentru expediţie, va putea pleca chiar în Iulie anul acesta. Călătoria va dura probabil 15 luni. Peary îşi va lua însă proviziuni cel pu­ţin pentru trei ani. Ideea—sau spectori—răsboiului preo­cupă acum toate spiritele,­­ de cînd cu întîlnirea de la Reval, cu proectul unei m­oi Triple Alianţe ci discursul Împăra­tul Wilhelm etc. Ziarul „Neue Freie Presse“ a între­prins­­o anchetă în Anglia, Rusia şi Franţa. Pe lîngă oamenii plitici au răspuns şi diferiţi oameni de litere, artişti în chestiunea pericolului de răsboiu ce-i pre­văd unii pesimişti. Aşa, pictorul engez Rane zice că: comerţul, ştiinţa, arta, literatura şi uma­nitatea vor sfîrşi prn a întocmi o mi­nunată reţea de soldaritate umană. Scriitorul dramatic Arthur Pinero crede că „şansele de pace sunt poate favora­bile pentru cei 7—8 ce vin, — dar pînă atuncea Anglia să se îngrijească de flotă.­­Profesorul rus Jaapin Kowalewski crede că „La Rusie se recueille", prin urmare nu se pate gîndi la răz­boaie. Profesorul rus Pad Miljukov nu vede pentru moment o pimejdie de răsboiu. Profesorul pariziai Roux doreşte din tot sufletul pace înre toate ţările eu­ropene. Jules Clarette zici că : răsboiul nu tre­buie dorit, nu trebu voit, dar nici să ne temem de dînsul. Octave Mirbeiu, cu obicinuitul său sarcasm crede că împăratul Wilhelm sufere de un „bliff“ războinic şi că Ger­mania are poate nevoe de bani... * Din iniţiativa eonomului Neculai Po­povich parohul din comuna Ciurea, s’a înfiinţat un cor voci, alcătuit din fete şi flăcăi, care esecul bucăţi după mu­zica orientală şi acompaniază Sfînta li­turghie în fie­care duminică şi sărbă­toare sub conducere domnului Gheorghe N. Leahu. Acest cor va cînt şi la sfinţirea fru­moasei biserici ce s’ construit în numita comună, care se va face în ziua de 8 Septembre, cu care cazie va da şi un concert cu diferite cntece populare. Poporanii aduc rade parohului, pen­tru stăruinţa ce-a dous-o pentru a a­­vea o biserică frmoasă şi un cor vocal. : 1 . A apărut No. 1 din „Îndrumarea“ pe Iunie, cu următoul cuprins : «îndrumarea», f- la chestia colegiului unic. Mihai Godreanu-Sonete : Povestea pă­­serarului. I. Iordăchescu.-N’avem administraţie şi cu noua lege administrativă tot nu vom avea. I. Neagu.—Un episod din răscoale: Popa Preda. Gh. Ghibănescu-Rolul etnic al pro­­prietăţei mari : o pagină din istoria pro­­prietăţei mari în romănia: Sebastian Momir.—Din viaţa funcţio­narilor rurali: Nărui. Dr. P. Zosin. — împărţeala pămîntu­­lui: Saxonii, Slavii, Latinii; rolul romî­­nilor. Cugetări de Marcu Aureliu. Recenzeii.—Revista revistelor române: Viitorul Social (Atitudinea socialiştilor față de partidul conservator-democrat), Viaţa romînească (In chestia agrară de d. doctor Radovici), Revista Ideei. Bibliografie: Tabagistrul de doctor I. Lebell. Abonamentul 5 lei pe an. Un număr 50 bani. Cumpăraţi Bilete pentru Clasa 1 Loteria­­ a Regatului Român de la Noua şi Principala Colectură Romina Th. P. Maximovici IAŞI (Piaţa Unirei) Dacă voiţi să fiţi CONŞTIINCIOS servit la toate clasele şi să primiţi plată cîştigurilor IMEDIAT după tragere cum am procedat şi pănă acum. Un Loz întreg Lei 12,­ 0 jumătate loz Lei 6­­ Un sfert de loz Lei 3 Una optime lei 1­50 „Opinia“ la Huşi (Corespondenţa particulară a ziarului In ziarul Epoca de Duminică 8 Iunie a. c., sub titlu, Banchetul pentru d-nul Panu . D-nul Panu se stabileşte la Huşi corespondentul local al acestei gazete să forţează, de altfel ca tot­d’auna, a scoate dintr’un singur chef la o vie un banchet politic. Eu ştiam că banchetele politice îşi au rostul lor, calculul lor, se fac cu oameni politici iar nu cu funcţionari şi cu oameni şterşi politiceşte. Fruntaşii politici libe­rali de la Huşi s-au abţinut de la acest chef cu toate insistenţele puse de fraţii Dobreanu tocmai pentru a nu-i da carac­terul politic şi a face să se creadă că ei admit amestecul d-lui Panu în localitate sau stabilirea sa. De altfel d-sa de sigur că personal şi-a făcut o proastă idee de calitatea aşa zişilor fruntaşi liberali ai co­respondentului Epocei şi de sigur că a plecat cam decepţionat de o aşa stofă de partizani pe care Cişman şi cu Dobrenii i-a presentat. Şi să poate ca d-nul Panu să aibă dreptate căci ce căuta, V. Ralie trecut cu rentier Gr. Pavlov, P. P. Pav­lov trecut ca institutor, Gh. Săvescu tre­cut ca profesor, între fruntaşi, cînd cei întăi sunt funcţionari ai primăriei cu o CRONICA LUMEI Sterilizarea apei la Grecii cei vechi. Cunoscuta revistă franceză La Chro­­nique medicale din 1 Martie* ne pu­blică un articol care începe cu ur­mătoarea frază: „Doctorul Hanny a găsit un memoriu al naturalistului Valmont de Romare din 1769, în care se preconizează întrebuinţarea apei fierte“. In 1769, erau cel puţin, 1700 de ani de cînd omul steriliza apa prin fier­bere, zic „cel puţin“ pentru că din capitolul din care extragem mai la vale, se poate vedea că aceste teorii nu se prezintă ca originale şi că e inspirat de alte tradiţiuni anterioare. Iată ce scria Rufus din Efes în pri­mul secol al erei noastre. „Apele fluviilor și ale lacurilor sunt toate rele, afară de ale Nilului. „Apele rîurilor care trec prin la­curi nesănătoase... apele stătătoare.. acele care trec prin aproprierea băi­lor publice, toate felurile acestea de ape sunt vătămătoare“. „Cea mai bună apă e cea fiartă­ în vase de pămînt, apoi răcită şi în urmă încălzită din nou „înainte de a o bea“. Aceste erau percepte de higienă pentru oameni sănătoşi, şi dovada e că medicii sterilizau apa nu numai pentru clienţii lor, dar şi pentru ar­matele care plecau în război, pentru a evita epidemiile. „In timpul expediţiunilor în ta­bere, trebue să se sape gropi, să se arunce înăuntru pămînt dulce şi gras dintr’acela din care se fac oalele şi apoi să se lase să treacă apa prin ele; „apa va lăsa în gropile acestea tot ce are rău într’însa“. Deci, grecii cei vechi sterilizau apa prin filtrare şi fierbere. Noi medicii nu ştim mai multe asupra acestui punct, ca şi în multe alte chestiuni. Cum îi preocupa însă pe ei lucrul acesta, cu atîtea secole înainte de a se fi născut microbiologia ? Cum se face că au descoperit că apa fiartă, rea la gust, respinsă de instinctul nostru, era bună din punctul de ve­dere medical ? Cum au ajuns ei să purifice apa rîuilor celor mai lim­pezi, şi să bea­­ră nici o precau­­ţiune apa Niluli, pe care micros­­coapele noastre le permit s’o de­clarăm sănătoasi dar care în apa­renţă e cea mai suspectă cea mai mocirloasă, și ca mai galbănă din toate ? Mik Twain și trustul. — Mark Twai fusese întrebat mai dăunăzi de un ziarist de pricina pentru care e as de urgisit în cer­curile trusturilor Celebrul umori zîmbi și răspunse: — Pricina n’o a foso bine, dar cred că oamenii ăștia odrepți mă perse­cută din cauza soerilor mele.. — Din cauza scerilor ? — Da, fiind­că­­ am început să scriu pentru ziar — Nu înțeleg­e loc—zise ziaris­tul dînd din cap. — Nici eu—răsunse Mark Twain. Dar cam bănuescă istorioara asta stupidă, pe care am publicat-o în­­tr’un ziar, iscălino, e mai cu samă de vină. Cu aceste vorbe întinse interlocu­torului său un ziar. Cînd acesta is­prăvi de citit amîndoi isbucniră în­­tr’un hotet de rîs. Istoria era aceasta: „Cele trei mu­ște“. O muscă avea două fete, pe care le iubea nespus de mult. Intr’o zi făcură tus­trele o escursie în oraş şi intrară într’o cofetărie. — Mamă—pot să gust niţel din bomboanele cele roşii şi frumoase ? Musca bătrînă îi dete voie şi fata ei se aşeză radioasă de bucurie pe bomboanele roşii. De­odată însă dete din aripi şi căzu jos, moartă. Bom­boanele roşii erau otrăvite, căci e­­rau de la trustul american al bom­boanelor. Musca bătrînă nu mai avea acum de­cît o singură fată, pe care o iu­bea de astă dată şi mai mult. Odată, fata poftise grozav să mînînce cîr­­naţi. Mă-sa o însoţi pănă la o prăvă­lie de cîrnaţi, dar aci musculiţa abia gustă dintr’unul şi după ce începu să se zvîrcolească, îşi dete duhul. Cîrnatul era otrăvit, fiind-că pro­venea de la un trust al cîrnăţarilor. Sărmana muscă-mumă fu cuprinsă de o jale adîncă. După ce-şi perdu pe cele două fete, viaţa pentru ea nu mai însemna nimic. Se hotărî să se sinucidă și în scopul acesta mîncă cu lăcomie dintr’o hîrtie anume fa­bricată pentru omorîrea muștelor. Dar moartea mult dorită nu sosi. Hîrtia era nevătămătoare, fiind­că era de la trustul american al hîrtiei pentru omorîrea muștelor. Literal-Ştiinte-Arte Dante.—Ia ţeară la noi numele ge­nialului poet italian devine­ din ce în ce mai popular. Sunt cîteva decenii de cînd se fac încercări mai mult sau mai puţin izbutite de a se tra­duce operile lui. De la traducerea „Infernului“ a d-nei Chiţu—din Craiova—pînă la cea mai recentă—a d-lui N. Gane— s’a progresat mult, dar nu posedăm încă o adevărată traducere literară la înălţimea măiestrului Renaşterei. Un început mai apropiat de această ţintă a făcut poetul Coşbuc, dar n’a continuat. Credem că va interesa dară pe ad­miratorii strălucitului poet următoa­rea notiţă privitoare la Dante: Cu ocazia ultimei aniversări a morţei lui Dante Aligheri, societăţile respective din regatul Italiei au in­stalat o lampă artistică la mormîntul său de la Ravenna, care să fie per­petuu aprinsă. Provinciile italiene supuse Austriei aflînd de aceasta, au cerut, în frunte cu Triestul, să participe la omagiul nemuritorului lor poet. Pentru a­­ceasta au instalat o amphoră în pro­porţii egale cu lampa şi pe care au OPINIA Informaţii • De la noul minister.­La ministe­rul industriei se prepară o lege pri­vitoare la asigurarea muncitorilor contra accidentelor muncei, asigura­rea bătrîneţei lucrătorilor şi crearea unei case de pensiuni şi economie pentru muncitori. Tot la serviciul industriei este vorba de a obliga fabricanţii să aibă infirmerii şi medici ataşaţi pe lîngă fabricele lor.* La serviciul industriei din minis­terul comerţului şi industriei s-a în­ceput o anchetă, în vederea modifi­­cărei legii pentru încurajarea indus­triei naţionale. Toate rapoartele inspectorilor in­dustriali şi constatările făcute pe la diferite ramure de industrii vor fi supuse cît de curînd comisiunei in­dustriale. # Generalul comandant al corpului 12 din Transilvania, însoţit de o mare suită militară, a sosit azi la Sinaia, spre a sa­luta pe M. S. Regele în numele împă­ratului Frantz Josef. • O procesiune religioasă.—La Tîrgu- Frumos a avut loc Simbăta trecută o frumoasă procesiune religioasă cu sfînta icoană făcătoare de minuni de la Trifeşti (jud. Roman). De cu sară s’a făcut priveghere care a ţinut pănă pe fia orele 10 din noapte, iar a doua zi serviciul liturgic, care a fost oficiat de un sobor compus din 5 preoţi şi un diacon. Serviciul divin, care a avut loc la Bi­serica catedrală, Cuvioasa Paraschiva, a fost foarte impozant, atît prin numărul preoţilor, cît şi prin frumoasele cîntări de laudă şi cerere, executate de către cei mai buni cantori din oraş şi streini. După cetirea evangheliei, preotul-pa­­roh, Constantin Dărîngă, a ţinut o pre­dică ocazională prin care a arătat cu mult sentiment: ce e credinţa şi necesi­tatea ei pentru om, familie şi societate. După terminarea serviciului divin şi a rugăciunei pentru ploae, a avut loc o procesiune prin oraş pănă la Biserica Sf. Nicolae. Procesiunea s’a terminat pe la orele 2, iar la orele 4, sfinta a fost condusă tot cu mare pompă pănă la bariera Roma­nului, de unde avea să plece spre Şcheia. Efectele credinţei s’au văzut imediat, căci de unde pănă la venirea sfintei icoanei în oraş, ceriul­­era senin şi fără pic de nor, după ce a sosit, nourii s’au concen­trat şi a doua zi de dimineaţă sîmbătă a plouat binişor, iar la plecare cît se poate de bine, fapt, ce a făcut să se întărească credinţa în poporul de jos şi să ruşineze pe cei necredincioşi. # Din Kişinău. — In cursul ultimei septămîni a plouat aproape in întreaga Basarabie. — Zilele acestea vor sosi in Rusia 200 de negustori americani, care doresc să facă o legătură negustorească cu Ru­sia.­­ — Mitropolitul Vlademir, episcopul * Kişinăului, a plecat în străinătate, spre­­ a’şi căuta de sănătate. — In ziua de 24 Iunie va avea loc in Kişinău adunarea extraordinară ale I­zvorenilor din Basarabia.­­ Din Piatra-Neamtz, se comunică : I cunoscutul industriaş Moscu Iacobi, în­cetând plăţile, a dispărut. # Alaltăeri a fost operată, în sana­toriul „S-ta Maria“ din Iaşi, doamna Matilda Sc­lamandi, soţia d-lui Sc.­la­­mandi, medic veterinar, fica doamnei şi­­ a d-lui Victor Castano. Distinsa doamnă a încetat din viaţă. Luăm vie parte la doliul familiei. „­eri Luni 9 iunie, d. V. Gh. Mor­­ţun, ministrul lucrărilor publice, în­soţit de d. inginer inspector general I Ilie Radu a inspectat lucrările liniei ferate Podul Iloaiei—Hîrlău.­­ Ministrul a venit cu automobilul­­ pănă în Podul Iloaiei unde a fost pri­­i­mit de d-nii ingineri P. F. Radovici I şi Petru Badu. I S’a inspectat lucrările de paza căei , începute de la Podul Iloaiei spre I Hîrlău.­­ Aceste lucrări se execută sub di­­­­recţiunea d-lui inginer P. Budu şi sunt foarte înaintate. Dacă lucrările de terasamente nu vor tergiversa este mai mult ca probabil, că pănă la finele lunei acesteia, să se aştearnă linia pănă la Spinoasa, prima staţie la 10 km. de Podul Iloaei, adecă un sfert din calea pănă la Hîrlău.­­ După terminarea acestei inspec­­ţiuni, ministrul a trecut la inspecta­rea lucrărilor de teresamente luînd­­ dispoziţiuni de activare. 1 Terminînd inspecţiunea d. minis­tru împreună cu d. inspector Ilie Radu a plecat cu automobilul la Roman. A­­vizitat lucrările şi d. Vasiliu pre­fect de Tutova. Asemenea a fost pre­zent la inspecţiune şi d. inginer N. C. Mareş antreprenorul lucrărilor.­­ D. Em. Cernătescu, preşedintele Curţei cu juri, a inspectat alaltăeri peni­tenciarul central din localitate. ® Ultimele procese ce le mai are de cercetat Curtea cu juri în această seziune, se vor judeca tot în sala Circului Sidoli. Seziunea se va închide la 15 iunie. ® Ofiţerii superiori din regimentele Ştefan cel Mare No. 18 şi Roman No. 14 au plecat aseară, în marş de stat ma­jor, spre Roman, sub conducerea d-lui colonel Vlădoianu, comandant de brigadă. Azi dimineaţă ofiţerii au poposit la Podul­ Iloaia, de unde apoi îşi vor conti­nua drumul spre Tg. Frumos, iar de a­­colo spre Paşcani. DIVBR8B — D. Romulus Voinescu, inspectorul general al poliţiei, şi-a continuat ori in­specţiile. D-sa a inspectat ori dimineaţă comisia dispărţirei a II-a şi comisia dispărţirei a IV-a, punînd diferite chestiuni subcomi­sarilor. După amiază, d. Voinescu a inspectat comisia a 111-a, iar mai apoi serviciul nostru de siguranţă. Astă­zi a inspectat comisia dispărţi­rei a V-a.­­ Astă­zi la orele 2 după amiază s-a făcut la cimitirul „Eternitatea“ înmormin­­tarea tînărului I. Zaharia, unul din cei mai buni elevi ai şcoalei superioare de Arte şi Meserii, secţia turnătoriei, care anul acesta urma să absolvească şcoala. La înmormîntare au luat parte şi ele­vii numitei şcoli. — Eri a fost adusă şi internată în in­stitut antirabic din localitate d-na Pa­raschiva Chelariu, din Botoşani, care a fost grav muşcată de un cîine turbat. — Un accident s’a întâmplat aseară la orele 9 la gară. Proprietarul birjei cu No. 5 Mihailov Trofin, vrînd să se dea jos de pe capră pentru a lua bagajul unui pasager, care venise cu trenul de Bucureşti, a alunecat şi căzînd jos, şi-a fracturat piciorul drept. Nenorocitul birjar a fost ridicat şi transportat la spitalul sf. Spiridon, și in­ternat în secția d-lui dr. Sculy, unde i s’au dat ajutoarele. S’A PERDUT mîni, între Piaţa Unirei şi Teatru, o bursă (pungă) de aur, de lanţ sub­ţire cu încuetarea masivă şi ajurată înăuntru cu 2 compartimente, avînd o mărime de vre-o 15 centimetri pe 11 centimetri şi conţinînd o batistă şi vre-o 25 lei. Cine o va aduce la d-nul Dimitrescu, în strada Carol 14, va primi o bună recompensă.

Next