Opinia, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 908-932)
1910-01-01 / nr. 908
* A Mai puţină simpatie le arată funcţionarilor modeşti alt poiet, d. Ludovic Dauş, care a publicat zilele aceste un Sonet închinat funcţionarilor „de modă veche“. Acest tip de funcţionar, fireşte, nu visează şi nu scrie literatură, pe funcţionarul plescar pe care-l imortalizează şi „Momentele“ lui Caragiale. Dar nu e mai puţin vrednic de cunoscut prin strofele poetului. E punctual la slujbă, de-i frig sau de-i căldură, Iar în birou cind şade e grav şi afectat, Sluj face celui mare, cu cel mic c ’mpărat Şi-ades citind jurnale un leneş somn îl fură. Ba chiar de lene vara îi intră muşte’n gură ! Dar ce-are-a face dînsul e-un personaj în Stat... La îndemînă are cafele şi rahat Iar cind l’mdeasă lucrul ca mîngîere ’njură ! E tacticos,—şi ştie vre-o cîteva poveşti Pe care le repetă ca o flaşnetă veche,Şi despre tot ce face e gata să ţi dea veşti. In slujba lui, fii sigur, e fără de pereche : Mai totd’auna cată să-i cază ceva pleşti, Şi ’n ziua lefei sare ca un muşcat de streche!* Dar de mode vechi ori de modă nouă, visător dezinteresat ori rutinar şi pleşcar, funcţionarul aparţine turnei „celor mici“ şi, în zilele aceste de sentimen talism, își are partea sa de simpatii literare. As. TF PESTE HOTARE lv r.Pold~ ~~ Ovetiitcitea, publică-YfwtiV—iffi străini.—Oameni intepol.-inlre'p'â1}1* dlui f D-,.XeTM Indigeni şi str&J1 Pr®zq- Flirtul. V— Viaţi casnica. • înlesnirile ce se por , sunt de nepresupus. Sev®a m L”et,a de informaţiuni, la care te\8isc, irou/1 la 9-12 ore şi de la 2-4 oi ,adtresa de zi, pentru orice fel de chestii-fiecare văţămînt, de călătorie, adresa c°e in stradă, etc. val . Aici se dau şi diferite reclame, p. pecte, ghiduri... toate gratuit. Prin oraş sunt comisionari autorizaţi cari pot conduce sau transporta bagaje sau altele. Comisionarii, mărturătorii şi birjarii îşi au clubul lor,.mă*- -:l--- by 1 • — sunt constituiţi in societate. Toţi aceşti oameni sunt politicoşi, însă de o politeţă demnă, nu servilă. Lucrurile perdute pe stradă sunt anunţate în jurnalul zilnic : „Feuille d’Avis“. Se văd anunţuri ca acestea: „S’a găsit un ceas de aur“, ori : „s’au găsit două inele“ sau: „s’a găsit o pungă cu 20 lei“. Se mai văd anunţuri şi ca acesta : „s’a găsit un galop“. Aceasta e dovadă de graba cu care se deranjează oamenii de aici, pentru alţii. Căci pentru a da un avis la un ziar, e vorba de dus la redacţie şi de plăti şi cîteva centime—ori care ar fi soarta lucrului anunţat. Toate cheile găsite pe stradă se dau sergentului, care le duce la Primărie unde se pun într’un cadru de lemn închis cu reţea de sîrma şi se expun afară. Păgubaşul aci reclamă cheia perdută. * . Toată lumea e mulţumită. Plictiseala nu se cunoaşte. Cu toţii muncesc pentru ei şi pentru alţii în scop de a face bine. Elveţienii îşi trăiesc viaţa adevărat omeneşte, respectîndu-şi liniştea lor şi a altora. Toţi sunt bine îmbrăcaţi. Nimeni nu-ţi inspiră milă. Nimeni nu e îmbrăcat cu haine ca de împrumut. Fiecare se îmbracă după starea lui—şi e vorba mai ales de femei. Acolo stăpînii, cînd dau o haină cuiva e curată şi o preface după trupul şi poziţia celui căruia voeşte să-i facă dorul. * Elveţienii sunt foarte politicoşi şi cu multă bună voinţă pentru străini. Aceasta şi din pricină că străinii aduc foarte mulţi bani. Dar în sinul familiilor e greu de pătruns. Şi dreptatea e cu dinţii căci cei cari vin nu sunt totdeauna floarea societăţilor, cu toată averea ce o au. Feciorii de bani gata mai ales, au înspăimîntat pe Elveţieni. Studenţii romîni şi bulgarii au o reputaţia detestabilă. E mare deosebire între studenţi străini şi cei elveţieni. Aceştia sunt serioşi şi cinstiţi. Ei se bucură de mare încredere. Cînd e vorba de vreun accident, o nenorocire oarecare, studenţii fac quetă umblînd din casă în casă. Au un fel de săculeţe puse în vîrful unei vergi pe care o ridică pînă la etajul al 2 lea şi al 3-lea. * Elveţienii îşi iubesc ţara mult şi sunt încîntaţi de ea. Ei au perfect conştiinţă de ceea ce posed. Cînd se întîlnesc doi elveţieni prin munţi sau pe malul lacticului, în loc de buna ziua ei îşi zic : „ A toujours notre beau pays“ ! Celalalt ii răspunde : „on ne le chan gerai pour rien au tnonde“ ! Li se reproşează că sunt foarte interesaţi. D. Xenopol în „Amintirile“ sale de căătorie, după ce descrie frumuseţile Căderii Rinului zice : „Aici se găseşte mijocul de a scoate din punga călătorului 50 bani pentru oferirea unui mantei impermiabil, care să te ferească de stropiturile cascadei. La asemenea momente cînd mintea ţi este perdută şi inima ţi bate cu o repeziciune îndoită în faţa răpitorului spectacol, a vîrî mîna în buzunar, e atît de deprimător, încît îţi vine să dai dracului pe toţi Elveţienii“. Şi apoi tot d. Xenopol adaugă Dar ce să le faci ? Sunt oameni şi caută să tragă folos din toate priveliştile pe care le înfâţişază frumoasa lor ţară“. Faptul aşa este. E dureros chiar a fi smuls dintr’o emoţie aşa de plăcută pentru ceva aşa de prostic. Dar trebue de recunoscut că alături de frumuseţile naturei Elveţienii au muncit mult pentru ca cel care vine la ei să se poată bucura cît mai mult şi mai bine de frumuseţile ţârii lor. Să ştie cît sunt de politicoşi Elveţienii. Cu toate acestea cînd sunt atinşi ei devin de o violenţă rară. Explicarea e în respectul de sine, ce are fiecare dintre ei. Oricine e o persoană acolo, de orice treaptă socială ar fi. Afară de aceasta politeţa lor nu degenerează în milegială şi în linguşire niciodată. Bărbaţii vorbesc cu femeile în chipul cel mai natural. Aşa numitul „flirt“—a spune vorbe de curtenire, pentru a fi spuse—nu se obicinueşte Cînd un barbat iubeşte pe o femee, i-o spune, dar numai cînd are intenţia cea bună—de a o lua în căsătorie. Fetele sunt foarte deschise, libere. Nu privesc niciodată în jos. Să uită drept la om şi spun ce gîndesc. Băeţii sunt foarte cuviincioşi, serioşi şi pe ton frăţesc totdeauna cu fetele. Aceasta vine de la faptul că în şcoli, se practică în mare parte educaţia. Curioasă impresie le face femeilor elveţiene salutul orientărilor, cum zic ele. Nu-şi pot explica pentru ce un oriental are nevoe să se îndoaie de la jumatatea corpului închinîndu-se înaintea femeei că apoi să sărute mîna. „De ce nu s'ar prefera o strîngere de mînă frăţească. Aceasta ar fi mult mai demn pentru consideraţia ce se datoreşte femeei. Închinarea lor arată pe femee ca pe un idol, ca pe un obiect de plăcere numai, şi nu ca pe un tovarăş de muncă şi de inimă“ ] —zic elveţienile. ( Pe urma streinilor ce frecventează) letienii—e recunoscut—au mult folos I maral şi intelectual, întrucît străinii a Kar..»---«.1 1—. -J-. «-—*»!- — ' u” '.Vimb de idei cunoscînd totodată i obiceiurile ajtor ț4rj f4ri nici 0 oste_ , nea, “m Htea lor. Dar sub raportul mo/? ,au mU\ de suferit. Cei cari vin nefiind tocmai^ ijja mora]4 a unei societăți conruppanaVim punct cej cari sun in contact cu,, Aceata e motivul pentru care e aşa *„ gre„ p4truna m sinul familiilor elviene A . Ia s atuie climaterice, pe.rn a complace străinilor, e. sunt siliţi a renunţa ^ ,a i unele obiceiuri religioase care cpm a i ducerea morţilor noaptea, pntru a nu , indispune pe oaspeţi. Iar ceea„e e mai grav e că fetele din popor nu nu Voesc ' să fie decît bone în oteluri sau t*e i magazii.. iar băeţii din popor, nu,aj i chelneri şi chauffeurs-i. \ * i După aspectul general al Elveţiei, vedem că poporul pus în condiţii fericite s’a format astfel, îneît e demn de tot ce-1 înconjoară. Şi a pătrunde mai adine în intimitatea societăţii elveţiene cred că ar fi interesant pentru cei cari nu se mulţumesc numai cu ce se vede pe deasupra. A face gospodărie în Elveţia, pentru o femee este foarte uşor. Sunt atîtea înlesniri îneît e o adevărată plăcere aţi pregăti singură cele necesare vieţii zilnice. Casele sunt construite de o manieră aşa, incit e foarte uşor a le curăţ! Maşinele de gătt mîncarea, sunt în mare parte cu gaz aerian ce vine prin ţevi de la uzina centrală. Apa la discreţie şi în toate părţile. Gospodinele au un arsenal întreg de instrumente pentru curăţitul vaselor cît şi al odăilor. Totul se face repede şi foarte curat. Pentru prepararea mîncărilor nu se cere prea mult timp, căci tot ce se cumpără e pe jumătate pregătit. Legumele şi sălăţile se vînd alese gata şi spalate. Nu-i nevoe decît de puţină clătire acasă. Sfeclele se vînd coapte. Păserile curăţite de pene. Carnea ce vine de la căsărie e curată, frumoasă şi tăiată după felul mîncării pentru care se cere. Şi cum cea mai mare parte din case au telefon, gospodina nu are nevoe si ,t iasă. Telefonează ori unde vrea — căci toate magaziile au telefon — şi într’un sfert de oră i se aduce tot ce cere, în- credinţat fiecare despre onestitatea ne- gustorului. Nimeni nu schimbă nici preţul şi nici calitatea. Orice serviciu se face cinstit. Nimeni nu lasă pe altul să sufere din pricina neglijenţei lui. După înlesnirile ce am văzut e uşor de înţeles pentru ce lumea din Elveţia se poate lipsi de ajutorul unei servitoare. Cine are o bonă e aproape un lux. Căci servitoarele acolo sunt scumpe şi trebuesc foarte bine tratate. Ele sunt curate, deştepte şi-şi cunosc foarte bine meseria , iar pe deasupra sunt şi de bună credinţă. Bonele au odae aparte; din două lur minici una e a lor şi hrana trebue să fie absolut la fel cu a stăpînului. Până acum la casele vechi era cite o odae mai mică, mai întunecoasă şi mai des, ce purta numele de odaea bonei. Acum însă s’a dat ordin ca la orice casă ce se construeşte din nou să nu mai fie nici o odae fără lumină şi nespaţioasă. Salonul începe a cădea, din cauză că visitele se fac foarte rar. Lumea se îndeletniceşte pe la conferinţe, întruniri, biserici şi primblări comune. Aşa că cine ar voi să facă istoricul salonului ar avea puţin de lucru. Din timpul d-nei de Rambouillet, căruia ii veni ideea să construiască o odae mai deosebită şi în care lumea se obicinui să stea la vorbă—pănă atunci se primea in camera de dormit—şi pănă în secolul al 20 lea închipuindu-ne ca după exemplul elveţiei şi al altor ţări înaintate oamenii ar pierde obiceiul de a se mai aduna în jurul mesei verzi sau in jurul unei femei pentru a-i spune numai vorbe... Maria C. Buţureanu J U CA RIILE.. Cea mai caracteristică manifestare a ajunului de Crăciun şi de Anul nou este abundenţa jucăriilor expuse în vitrinele magasinelor. S’ar zice o vastă expoziţie, fragmentată In mii de galantare, o exhibiţiune de asupra căreia se cuvine să fie scris un singur cuvînt,—un cuvînt plin de colori, evocător de imagini, dătător de emoţiuni: copilărie! Din acest punct de vedere sărbătorile aceste sunt o adevărată apoteoză a copilăriei şi cine oare nu simte, în faţa vitrinelor împodobite, o uşoară înfiorare, o sinceră vibrare a simţirii sale, cînd rosteşte ori numai meditează cuvîntul aceata care nu seamănă cu nici un altul copilărie ! întreg sufletul omului adult— de bătrîni nu mai vorbim !—se revarsă ca un torent de aduceri aminte şi bucurii şi păreri de rău şi plăceri şi lacrimi şi surîsuri, de cite ori izbuteşte a-şi reîmprospăta icoana acelei epoce neasemănat de bogată în senzaţiuni: copilăria ! Revăzută prin prizma vristei mature, ea are mai multă asemănare cu adînca nostalgie ; ea face să tresară in noi sentimentul mîhnirei că am străbătut—aţii de repede—calea pe care nu ne mai pua —— aSk'z Imi iiivVUI ti lUlIlllIft ft a mintirei se indoliază de umbrele unei nemărturisite amărăciuni . Astăzi chiar de m’aş întoarce, A ’nţelege nu mai pot... Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta, cu tot?... Aşa sintetizează Eminescu imposibilitatea omului de a-şi reclădi cu mintea icoana deplină a viratei copilăreşti, lumea impresiunilor profunde legate de dinsa, imposibilitatea de a o retrăi aevea iar ,jucăria“, sub toate formele, simbolizează acea vîrstă fericită, lipsită de nourii luptei pentru trai, petrecută în seninătatea unei semiconştienţe, la adăpostul grijei şi al răspundere!; virata cînd numai partea cea bună din noi trăeşte şi se manifestează cu expansiune, în aşteptarea ca, peste un timp, sufletul ş •■nţirea să se împartă între bine şi rău lumină şi întuneric. E toate aci pricina că omul adult, omul în„eg” simte de multe ori nevoia intensă ^ a ce „copilări“, în înţelesul ui “eva şi mai bun, mai naiv, mai sociabil, mai ăncet, mai comunicativ, mai încrezător, mj vesel, mai desinteresat In cadrul acea^ întră şi manifestările iubirei şi întru cîv» chiar aşa zisele momente de frivolity, de beţie, de firt,— iar pe cale artificiua, «ea stare e realizată de ori ce „pdrecere“ in special, de ocaziuni festive îl general. Cine ar putea spune cu preciziune unde începe, în viaţă, elementul de „copilăros“ şi unde sfîrşeşte acel de „seriozitate“ pentru omul adult ? Pe ce cale se face tranziţia sufletească de la o stare la cealaltă ? Închipuiţi vă momentul cînd vă aflaţi, într’o seară de bal, alături de o femee tînără, frumoasă, necunoscută, dar atrăgătoare; închipuiţi-vă încă transportaţi în mijlocul copiilor entuziasmaţi de jucăriile ce le-aţi adus şi întovărăşiţi de jocurile lor. ■ Iată atîtea atăii sufleteşti de adîncă preschimbare şi care vă apropie mai mult de complexa, de inimitabila psihologie a copilului. Ea nu este lumea cea mare in miniatură, ci o lume cu totul deosebită, oricît ar afirma filosofii că urmăresc, matematiceşte, scara desvoltării şi „văd“ cum se transformă zi cu zi capriciile şi caracterele copiilor, cu gluma lor, cu surîsul lor, cu graţia lor, cu zgomotul lor, cu expansiunea lor de copii, în logica, în liniştea, în pasiunea, la ţeTMP®ramântul oamenilor propriu zişi. Nu ! Sunt două lumi aparte, cu totul aparte. Şi înţeleg lucrul acesta, cu atît mai mult, cu cît, trecind în dreptul vi .............. DP 1BU rinelor de jucării, îmi dau seama cît de mult bine mi-ar fi făcut, dacă o soartă mai puţin ingrată m’ar fi ajutat să cunosc bunătatea unei copilării ca acelea, pe care le cheamă şi le aşteaptă „viaţa“ jucăriilor şi a bucuriilor şi pe care n’am cunoscut-o niciodată decît din cărţi... Rodion. Licifi-pinte-lite Unul mort.—Numărul jubilar al „Archivei“ pe luna Decembrie—gita să apară de sub tipar—cuprinde în bogatul său sumar poezioara pe care o reproducem mai jos. Sunt strofe datorite excelentei poete, d-na Ana Conta-Kernbach și sunt închinate amintirii duiosului poet de curînd dispărut din mijlocul nostru,a duiosului cîntăreţ Gheorghe din Moldova. Personalitatea simpatică a decedatuui poet, răsare în toată blindeţea şi tristeţea ei, din versurile ce-i închină tovarăşa lui de viaţă, în strofele dedicate Lui“. M’ai ispitit c’o vorbă bună C’un zmboi m’ai ademenit, Ochi trişti cu licăriri de lună, Gînd blind de vise’ndrăgostit. Şi te-ai desprins ca o nălucă Din calea mea... mergînd la pas, Ispita-ţi fii indem de ducă Şi-un zimbet tainic : „bun rămas". Ana Conta-Kernbach. Decembrie 1909* Scrisorile inedite ale lui Alfred Musset cătră o „necunoscută“, depuse acum 30 de ani la Biblioteca Naţională şi despachetate zilele aceste vor fi publicate în „Revue des Deux Mondes“ cu data de 15 Ianuarie. * Un milionar turc a donat 2,300,000 franci pentru construirea unei Academii de ştiinţi. In primul loc ea va avea menirea de a perfecţiona limba otomană. Ea se va compune din 24 membri turci, arabi şi perşi şi se va conduce după norma Academiei Franceze. • Rectorul şi vice-rectorul Universităţei din St Petesburg au demisionat faţă cu nemulţumirile provocate în sinul studenţimei în urma măsurilor recente luate de ministerul instrucţiunii publice. *■4 D-na Soledad Villafranca, amica ucisului Francisco Ferrer s’a adresat Ziarelor din Barcelona cu plîngerea că nu poate scăpa de urmăririle necontenite ale poliţiei. Economistul Leon Wabras, fondatoru şcoalei economice din Lausanne, profesor la universitatea din Lausanne a murit în vrîstă de 76 ani. * Moartea lui Greenwood, decanul jurnaliștilor englezi a pus în doliu toată lumea intelectuală din Anglia. Greenwood a fost fondatorul ziarului Pall Mall Gazette în 1865. Lucru curios ziarul acesta, care era pe cale să se piardă, din lipsa de cititori, a văzut ureîndu-se tirajul său din cauza unui proces. După consiliile lui Greenwood Diaraelli a cumpărat acţiunile canalului de Suez. Greenwood a fondat de asemeni ziarul St. James Gazette. A scris afară de ziaristică propriu zisă și foarte multe articole în reviste și magazinuri. STRUNA ZILEI MOARTEA VREMEI 31 Decembrie. Vreme, tu mori în toţi anii Dar mereu ani noi încep. Care-i taina, mamă vrem ? Mori de... facere, pricep. Informaţii □ Contra lui Rakowski.Toţi prefecţii, administratorii de plăşi şi şefii de jandarmi rurali, au primit următoarea circulară ministerială, pentru «piituala prindere şi arestare a druh’ kowski, cînd acesta ar cerca să r !n ţară. Ministerul de Interne DIRECŢIUNEA Poliţiei şi Siguranţei Generale No. 3730 I S. 20 Noembrie 1900 Domnule Prefed, Suntem informaţi că d rul Cristea Gheorghe Standoff Rai..—»ki, care este expulzat din ţară în baza jurnalului Consiliului de Miniştri No. 921 bis. din 2 iulie 1907 şi care în ultimul timp se afla la Viena, ar fi părăsit de curînd acest oraş, venind la Budapesta cu intenţiunea de a se reîntoarce în ţară sub nume străin şi cu acte false. Este ştiut că el a încercat in luna trecută să intre în ţară pe la Cîineni cu un paşaport francez sub numele dr. Verner, dar a fost respins. Se presupune că de data aceasta s’ar servi de paşaport bulgăresc sub numele de Ivan Stancof Drenovrski. Avem onoare de a vă aduce la cunoştinţă cele ce preced, rugîndu-vă să binevoiţi a da ordin jandarmeriei rurale şi autorităţor administrative şi comunale din judeţul dv. ca în cazul cînd numitul expulzat ar fi reuşit să se strecoare în ţară şi ar fi dovedit in judeţul dv. săfie arestat sub sigură pază şi să ne avizaţi telegrafic. Semnalimentele lui sunt: etatea 30 ani, statura mijlocie, corpolenţa slabă, mersul cam pripit, ţinuta cam aplecată umărul drept puţin cam aplecat, nervos în mişcări, ţaţa palidă slabă—aparenţa unui om suferind—obrazul pre- lunit, fruntea lată, ochii căprii, înfundaţi în orbite,—un ochi mai mic,—părul castaniu închis abundent, carare în stingă, părul cade pe frunte, mustaţa castanie închisă, purtată în jos şi unită cu barba, poartă barbă castanie închisă, cam lungă şi de formă cape dreptunghiulară, fără a fi făcută re,,at (în partea de sus barba ca rară,)1 nceuile castanii drepte și lepădate | re ele. Vă trimit tot odată și tu, a d-rului Racowski, care ] ivită ir dă aproanp ait»-*—%“•— • !• ^li. rrimiți, vă rog, Domru , asigurarea deosebitei mele »sunet a n. p. ministru, N. N. Săve Director, Ul Mitropolitul lipoven e ,obov din Fântina Albă (Bucovinaosește în localitate astă-se jn, pentru a oficia serviciul divin cu ocazia anului nou. □ D-ra Aurelia Michiu, fiica d-lui Pavel Michiu, fost prefect de Fălciu, s a logodit cu d. Nicu Galerghi, fiul amicului nostru Al. Calerghi. Felicitări. d Gominescu, fostul director al Băncii comerciale române din Bacău, condemnat la închisoare pentru delapidare de bani, a fost şters din controalele armatei, în care figura ca ofiţer în rezervă. „ Serviciul statistic din ministerul de domenii a trimes tuturor primăriilor, noui instrucţiuni privitoare la transcrierea sentinţelor de divors în registrele stării civile. D. Teofil Neculaide a fost numit subcomisar cl. III, la poliţia din punctul Ungheni. Astăzi dimineaţa s a oficiat în prezenţa familiei, o panahidă la mormîntul regretatei defuncte Elena A. Poni. E 9Jft CEA MAI RAŢIONALA DE IIUR A Mito Peşte pentru copii şi adinti a constatat, numai aceea cu WERNER Unt de Peşte lodoferat simplu şi Unt de Peşte lodoferat on fosfor Aprobate de Consiliul sanitar superior şi premiate la multe expoziţiuni din ţară şi din străinătate, cu cele mai mari distincţiuni. Oui de Perie lodoferat simplu tisus folozei, ghinduri, laclinaţiuni spre tuberculoză, gută, reumatism. E un puternic nutritiv pentru persoane slăbite, precum şi un excelent tonic la reconvalescenţi sifilitici. Pentru copiii de şcoală slăbiţi prin munca intelectuală este un neîntrecut reconfortant Costul UUUI flacon de UU chilogram, 6 Lei la care se adaogă porto. Unt do Peşte lodeierat ca fosfor rachidlol, spre a le întări Casele şi un toaic prin excelenţă în perioada creşterei copiilor, în stările limfatice şi a stadiului puberităţei şi persoane sleite prin surmenaj — Costul unui flacon de 1 kilogram 3 lei 75 bani, la care se adaugă porto — Depozitul general la farmacia I. WERNSR, furnisorul „CURŢEI REGALE IAŞI — Pentru BUCUREŞTI, la Drogheria I. Zaharia, Str. Lipscani No. 35.—Pentru CRAIOVA la farmacia D. M. Borș. — Cererile din provincie se exesată prompt citra rambirs .