Opinia, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 908-932)

1910-01-01 / nr. 908

* A Mai puţină simpatie le arată funcţio­narilor modeşti alt poiet, d. Ludovic Dauş, care a publicat zilele aceste un Sonet închinat funcţionarilor „de modă veche“. Acest tip de funcţionar, fireşte, nu visează şi nu scrie literatură, p­e funcţionarul plescar pe care-l imortali­zează şi „Momentele“ lui Caragiale. Dar nu e mai puţin vrednic de cunoscut prin strofele poetului­. E punctual la slujbă, de-i frig sau de-i căldură, Iar în birou cind şade e grav şi afectat, Sluj face celui mare, cu cel mic c ’m­părat Şi-ades citind jurnale un leneş somn îl fură. Ba chiar de lene vara îi intră muşte’n gură ! Dar ce-are-a face­­ dînsul e-un personaj în Stat... La îndemînă are cafele şi rahat Iar cind l’mdeasă lucrul ca mîngîere ’njură ! E tacticos,—şi ştie vre-o cîte­va poveşti Pe care le repetă ca o flaşnetă veche,­­Şi despre tot ce face e gata să ţi dea veşti. In slujba lui, fii sigur, e fără de pereche : Mai totd’auna cată să-i cază ceva pleşti, Şi ’n ziua lefei sare ca un muşcat de streche!* Dar de mode vechi ori de modă nouă, visător dezinteresat ori rutinar şi pleş­car, funcţionarul aparţine turnei „celor mici“ şi, în zilele aceste de sen­timen talism, își are partea sa de simpatii li­terare. As. TF PESTE HOTARE lv r.Pold~ ~~ Ovetiitcitea, publică-YfwtiV—iffi străini.—Oameni inte­pol.-inlre'p'â1}1* dlui f D-,.XeTM Indigeni şi str&J1 Pr®zq- Flirtul. V— Viaţi casnica. • înlesnirile ce se por , sunt de nepresupus. Sev®a m L”et,a de informaţiuni, la care te\8isc, irou/1 la 9-12 ore şi de la 2-4 oi ,adtr­esa de zi, pentru ori­ce fel de chestii-f­i­ecare văţămînt, de călătorie, adresa c°e in stradă, etc. val . Aici se dau şi diferite reclame, p. pecte, ghiduri... toate gratuit. Prin oraş sunt comisionari autorizaţi cari pot conduce sau transporta bagaje sau altele. Comisionarii, mărturătorii şi birjarii îşi au clubul lor,.m­ă*- -:l--- by 1 • — sunt constituiţi in societate. Toţi aceşti oameni sunt politicoşi, însă de o poli­teţă demnă, nu servilă. Lucrurile perdute pe stradă sunt a­nunţate în jurnalul zilnic : „Feuille d’Avis“. Se văd anunţuri ca acestea: „S’a găsit un ceas de aur“, ori : „s’au găsit două inele“ sau: „s’a găsit o pungă cu 20 lei“. Se mai văd anunţuri şi ca acesta : „s’a găsit un galop“. Aceasta e dovadă de graba cu care se deranjează oamenii de aici, pentru alţii. Căci pentru a da un a­vis la un ziar, e vorba de dus la redac­ţie şi de plăti şi cîte­va centime—ori care ar fi soarta lucrului anunţat. Toate cheile găsite pe stradă se dau sergentului, care le duce la Primărie unde se pun într’un cadru de lemn închis cu reţea de sîrma şi se expun afară. Păgubaşul aci reclamă cheia perdută. * . Toată lumea e mulţumită. Plictiseala nu se cunoaşte. Cu toţii muncesc pentru ei şi pentru alţii în scop de a face bine. Elveţienii îşi trăiesc viaţa adevărat o­meneşte, respectîndu-şi liniştea lor şi a altora. Toţi sunt bine îmbrăcaţi. Nimeni nu-ţi inspiră milă. Nimeni nu e îmbrăcat cu haine ca de împrumut. Fie­care se îmbracă după starea lui—şi e vorba mai ales de femei. Acolo stăpînii, cînd dau o haină cui­va e curată şi o preface după trupul şi poziţia celui căruia voeşte să-i facă dorul. * Elveţienii sunt foarte politicoşi şi cu multă bună voinţă pentru străini. Aceasta şi din pricină că străinii aduc foarte mulţi bani. Dar în sinul familiilor e greu de pătruns. Şi dreptatea e cu dinţii căci cei cari vin nu sunt totdeauna floa­rea societăţilor, cu toată averea ce o au. Feciorii de bani gata mai ales, au îns­­păimîntat pe Elveţieni. Studenţii romîni şi bulgarii au o reputaţia detestabilă. E mare deosebire între studenţi străini şi cei elveţieni. Aceştia sunt serioşi şi cinstiţi. Ei se bucură de mare încredere. Cînd e vorba de vre­un accident, o nenorocire oare­­care, studenţii fac quetă umblînd din casă în casă. Au un fel de săculeţe puse în vîrful unei vergi pe care o ridică pînă la etajul al 2 lea şi al 3-lea. * Elveţienii îşi iubesc ţara mult şi sunt încîntaţi de ea. Ei au perfect conştiinţă de ceea ce posed. Cînd se întîlnesc doi elveţieni prin munţi sau pe malul lacti­­cului, în loc de buna ziua ei îşi zic : „ A­­ toujours notre beau pays“ ! Celalalt ii răspunde : „on ne le chan­­ gerai pour rien au tnonde“ ! Li se reproşează că sunt foarte inte­resaţi. D. Xenopol în „Amintirile“ sale de că­­ătorie, după ce descrie frumuseţile Că­derii Rinului zice : „Aici se găseşte mij­­ocul de a scoate din punga călătorului 50 bani pentru oferirea unui mantei im­­permiabil, care să te ferească de stro­­piturile cascadei. La asemenea momente cînd mintea ţi este perdută şi inima ţi bate cu o repeziciune îndoită în faţa ră­pitorului spectacol, a vîrî mîna în buzu­nar, e atît de deprimător, în­cît îţi vine să dai dracului pe toţi Elveţienii“. Şi apoi tot d. Xenopol adaugă Dar ce să le faci ? Sunt oameni şi caută să tragă folos din toate priveliştile pe care le în­­fâţişază frumoasa lor ţară“. Faptul aşa este. E dureros chiar a fi smuls dintr’o emoţie aşa de plăcută pen­tru ceva aşa de prostic. Dar trebue de recunoscut că alături de frumuseţile na­turei Elveţienii au muncit mult pentru ca cel care vine la ei să se poată bucura cît mai mult şi mai bine de frumuseţile ţârii lor. Să ştie cît sunt de politicoşi Elve­ţienii. Cu toate acestea cînd sunt atinşi ei devin de o violenţă rară. Explicarea e în respectul de sine, ce are fie­care din­tre ei. Ori­cine e o persoană acolo, de ori­ce treaptă socială ar fi. Afară de aceasta politeţa lor nu degenerează în milegială şi în linguşire nici­odată. Bărbaţii vorbesc cu femeile în chipul cel mai natural. Aşa numitul „flirt“—a spune vorbe de curtenire, pentru a fi spuse—nu se obicinueşte Cînd un barbat iubeşte pe o femee, i-o spune, dar numai cînd are intenţia cea bună—de a o lua în căsătorie. Fetele sunt foarte deschise, libere. Nu privesc nici­odată în jos. Să uită drept la om şi spun ce gîndesc. Băeţii sunt foarte cuviincioşi, serioşi şi pe ton fră­ţesc totdeauna cu fetele. Aceasta vine de la faptul că în şcoli, se practică în mare parte educaţia. Curioasă impresie le face femeilor el­veţiene salutul orientărilor, cum zic ele. Nu-şi pot explica pentru ce un oriental are nevoe să se îndoaie de la jumatatea corpului închinîndu-se înaintea femeei că apoi să­­ sărute mîna. „De ce nu s'ar prefera o strîngere de mînă frăţească. Aceasta ar fi mult mai demn pentru con­sideraţia ce se datoreşte femeei. Închi­narea lor arată pe femee ca pe un idol, ca pe un obiect de plăcere numai, şi nu ca pe un tovarăş de muncă şi de inimă“ ] —zic elveţienile. ( Pe urma streinilor ce­­ frecventează) l­e­­tienii—e recunoscut—au mult folos I ma­r­al şi intelectual, întru­cît străinii a Kar..»---«.1 1—. -J-. «-—*»!- — ' u” '.V­imb de idei cunoscînd totodată i obiceiurile ajtor ț4rj f4ri nici 0 oste_ , nea, “m Htea lor. Dar sub raportul mo/? ,au mU\ de suferit. Cei cari vin nefiind tocmai^ ijja mora]4 a unei socie­tăți conruppanaVim punct cej cari sun in contact cu,, Aceata e motivul pentru care e aşa *„ gre„ p4truna m sinul familiilor elvi­ene A . Ia s atuie climaterice, pe.rn a complace­­ străinilor, e. sunt siliţi a renunţa ^ ,a i unele obiceiuri religioase c­are cpm a i ducerea morţilor noaptea, pntru a nu , indispune pe oaspeţi. Iar ceea„e e mai grav e că fetele din popor nu nu Voesc ' să fie decît bone în oteluri sau t*e i magazii.. iar băeţii din popor, nu,aj i chelneri şi chauffeurs-i. \ * i După aspectul general al Elveţiei, ve­dem că poporul pus în condiţii fericite s’a format astfel, îneît e demn de tot ce-1 înconjoară. Şi a pătrunde mai adine în intimitatea societăţii elveţiene cred că ar fi interesant pentru cei cari nu se mulţumesc numai cu ce se vede pe deasupra.­ ­ A face gospodărie în Elveţia, pentru o femee este foarte uşor. Sunt atîtea înlesniri îneît e o adevărată plăcere a­ţi pregăti singură cele necesare vieţii zil­nice. Casele sunt construite de o mani­eră aşa, incit e foarte uşor a le curăţ! Maşinele de gătt mîncarea, sunt în mare parte cu gaz aerian ce vine prin ţevi de la uzina centrală. Apa la discreţie şi în toate părţile. Gospodinele au un arsenal întreg de instrumente pentru curăţitul va­selor cît şi al odăilor. Totul se face re­pede şi foarte curat. Pentru prepararea mîncărilor nu se cere prea mult timp, căci tot ce se cumpără e pe jumătate pregătit. Legumele şi să­­lăţile se vînd alese gata şi spalate. Nu-i nevoe decît de puţină clătire acasă. Sfec­lele se vînd coapte. Păserile curăţite de pene. Carnea ce vine de la căsărie e curată, frumoasă şi tăiată după felul mîn­­cării pentru care se cere. Şi cum cea mai mare parte din case­­ au telefon, gospodina nu are nevoe si ,t iasă. Telefonează ori unde vrea — căci­­ toate magaziile au telefon — şi într’un­­ sfert de oră i se aduce tot ce cere, în-­­ credinţat fiecare despre onestitatea ne-­­ gustorului. Nimeni nu schimbă nici preţul­­ şi nici calitatea. Ori­ce serviciu se­­ face cinstit. Nimeni nu lasă pe altul să­­ sufere din pricina neglijenţei lui.­­ După înlesnirile ce am văzut e uşor­­ de înţeles pentru ce lumea din Elveţia­­ se poate lipsi de ajutorul unei servitoare.­­ Cine are o bonă e aproape un lux. Căci servitoarele acolo sunt scumpe şi trebu­­esc foarte bine tratate. Ele sunt curate, deştepte şi-şi cunosc foarte bine mese­ria , iar pe deasupra sunt şi de bună credinţă. Bonele au odae aparte; din două lur minici una e a lor şi hrana trebue să fie absolut la fel cu a stăpînului. Până acum la casele vechi era cite o odae mai mică, mai întunecoasă şi mai des, ce purta numele de odaea bonei. Acum însă s’a dat ordin ca la ori­ce casă ce se construeşte din nou să nu mai fie nici o odae fără lumină şi ne­­spaţioasă. Salonul începe a cădea, din cauză că visitele se fac foarte rar. Lumea se în­deletniceşte pe la conferinţe, întruniri, biserici şi primblări comune. Aşa că cine ar voi să facă istoricul salonului ar avea puţin de lucru. Din timpul d-nei de Rambouillet, căruia ii veni ideea să construiască o odae mai deosebită şi în care lumea se obicinui să stea la vorbă—pănă atunci se primea in camera de dormit—şi pănă în secolul al 20 lea închipuindu-ne ca după exem­plul elveţiei şi al altor ţări înaintate oa­menii ar pierde obiceiul de a se mai a­­duna în jurul mesei verzi sau in jurul unei femei pentru a-i spune numai vorbe... Maria C. Buţureanu J U CA RIILE.. Cea mai caracteristică manifestare a ajunului de Crăciun şi de Anul nou este abundenţa jucăriilor expuse în vitrinele magasinelor. S’ar zice o vastă expoziţie, fragmentată In mii de galantare, o exhi­­biţiune de asupra căreia se cuvine să fie scris un singur cuvînt,—un cuvînt plin de colori, evocător de imagini, dătător de emoţiuni: copilărie! Din acest punct de vedere sărbăto­rile aceste sunt o adevărată apoteoză a copilăriei şi cine oare nu simte, în faţa vitrinelor împodobite, o uşoară înfiorare, o sinceră vibrare a simţirii sale, cînd rosteşte ori numai meditează cuvîntul a­ceata care nu seamănă cu nici un altul copilărie ! întreg sufletul omului adult— de bă­trîni nu mai vorbim !—se revarsă ca un torent de aduceri aminte şi bucurii şi pă­reri de rău şi plăceri şi lacrimi şi su­rîsuri, de cite ori izbuteşte a-şi reîmpros­păta icoana acelei epoce neasemănat de bogată în senzaţiuni: copilăria ! Revăzută prin prizma vristei mature, ea are mai multă asemănare cu adînca nostalgie ; ea face să tresară in noi sen­timentul mîhnirei că am străbătut—aţii de repede—calea pe care nu ne mai pu­a­­­­ —— aSk'z Imi iiivVUI ti lUlIlllIft ft a mintirei se indoliază de umbrele unei ne­mărturisite amărăciuni . Astă­zi chiar de m’aş întoarce, A ’nţelege nu mai pot... Unde eşti, copilărie, Cu pădurea ta, cu tot?... Aşa sintetizează Eminescu imposibili­tatea omului de a-şi reclădi cu mintea icoana deplină a viratei copilăreşti, lu­mea impresiunilor profunde legate de dinsa, imposibilitatea de a o retrăi aevea iar ,jucăria“, sub toate formele, sim­bolizează acea vîrstă fericită, lipsită de nourii luptei pentru trai, petrecută în se­ninătatea unei semiconştienţe, la adăpos­tul grijei şi al răspundere!; virata cînd numai partea cea bună din noi trăeşte şi se manifestează cu expansiune, în aşteptarea ca, peste un timp, sufletul ş •■nţirea să se împartă între bine şi rău lumină şi întuneric. E toate aci pricina că omul adult, o­mul în„eg” simte de multe ori nevoia intensă ^ a ce „copilări“, în înţelesu­l u­i “eva şi mai bun, mai naiv, mai so­ciabil, mai ăncet, mai comunicativ, mai încrezător, mj vesel, mai desinteresat In cadrul acea^ întră şi manifestările iu­birei şi întru cîv» chiar aşa zisele mo­mente de frivolity, de beţie, de firt,— iar pe cale artificiua, «ea stare e re­alizată de ori ce „pdrecere“ in special, de ocaziuni festive îl general. Cine ar putea spune cu preciziune unde începe, în viaţă, elementul de „co­pilăros“ şi unde sfîrşeşte acel de „se­riozitate“ pentru omul adult ? Pe ce cale se face tranziţia sufletească de la o stare la cealaltă ? Închipuiţi vă momentul cînd vă aflaţi, într’o seară de bal, alături de o femee tînără, frumoasă, necunoscută, dar atră­gătoare; închipuiţi-vă încă transportaţi în mijlocul copiilor entuziasmaţi de jucă­riile ce le-aţi adus şi întovărăşiţi de jocu­rile lor.­­ ■ Iată atîtea atăii sufleteşti de adîncă preschimbare şi care vă apropie mai mult de complexa, de inimitabila psiho­logie a copilului. Ea nu este lumea cea mare in miniatură, ci o lume cu totul deosebită, ori­cît ar afirma filosofii că urmăresc, matematiceşte, scara desvol­­tării şi „văd“ cum se transformă zi cu zi capriciile şi caracterele copiilor, cu gluma lor, cu surîsul lor, cu graţia lor, cu zgomotul lor, cu expansiunea lor de copii, în logica, în liniştea, în pasiunea, la ţeTMP®ramântul oamenilor propriu zişi. Nu ! Sunt două lumi aparte, cu totul a­­parte. Şi înţeleg lucrul acesta, cu atît mai mult, cu cît, trecind în dreptul vi­ .............. DP 1­BU rinelor de jucării, îmi dau seama cît de mult bine mi-ar fi făcut, dacă o soartă mai puţin ingrată m’ar fi ajutat să cu­nosc bunătatea unei copilării ca acelea, pe care le cheamă şi le aşteaptă „viaţa“ jucăriilor şi a bucuriilor şi pe care n’am cunoscut-o nici­odată decît din cărţi... Rodion. Licifi-pinte-lite Unu­l mort.—Numărul jubilar al „Ar­chivei“ pe luna Decembrie—gita să a­­pară de sub tipar—cuprinde în bogatul său sumar poezioara pe care o repro­ducem mai jos. Sunt strofe datorite ex­celentei poete, d-na Ana Conta-Kernbach și sunt închinate amintirii duiosului poet de curînd dispărut din mijlocul nostru,a duiosului cîntăreţ Gheorghe din Moldo­va. Personalitatea simpatică a decedatu­­ui poet, răsare în toată blindeţea şi tris­teţea ei, din versurile ce-i închină tova­răşa lui de viaţă, în strofele dedicate Lui“. M’ai ispitit c’o vorbă bună C’un z­mboi m’ai ademenit, Ochi trişti cu licăriri de lună, Gînd blind de vise’n­drăgostit. Şi te-ai desprins ca o nălucă Din calea mea... mergînd la pas, Ispita-ţi fii indem de ducă Şi-un zimbet tainic : „bun rămas". Ana Conta-Kernbach. Decembrie 1909* Scrisorile inedite ale lui Alfred Mu­sset cătră o „necunoscută“, depuse acum 30 de ani la Biblioteca Naţională şi des­pachetate zilele aceste vor fi publicate în „Revue des Deux Mondes“ cu data de 15 Ianuarie. * Un milionar turc a donat 2,300,000 franci pentru construirea unei Academii de ştiinţi. In primul loc ea va avea me­nirea de a perfecţiona limba otomană. Ea se va compune din 24 membri turci, arabi şi perşi şi se va conduce după norma Academiei Franceze. • Rectorul şi vice-rectorul Universităţei din St Petesburg au demisionat faţă cu nemulţumirile provocate în sinul studen­ţimei în urma măsurilor recente luate de ministerul instrucţiunii publice. *■4 D-na Soledad Villafranca, amica uci­sului Francisco Ferrer s’a adresat Zia­relor din Barcelona cu plîngerea că nu poate scăpa de urmăririle necontenite ale poliţiei. Economistul Leon Wabras, fondatoru şcoalei economice din Lausanne, profe­sor la universitatea din Lausanne a mu­rit în vrîstă de 76 ani. * Moartea lui Greenwood, decanul jur­naliștilor englezi a pus în doliu toată lu­mea intelectuală din Anglia. Greenwood a fost fondatorul ziarului Pall Mall Ga­zette în 1865. Lucru curios ziarul aces­ta, care era pe cale să se piardă, din lipsa de cititori, a văzut ureîndu-se ti­rajul său din cauza unui proces. După consiliile lui Greenwood Diaraelli a cum­părat acţiunile canalului de Suez. Gre­enwood a fondat de asemeni ziarul St. James Gazette. A scris afară de ziaris­tică propriu zisă și foarte multe articole în reviste și magazinuri. STRUNA ZILEI MOARTEA VREMEI 31 Decembrie. Vreme, tu­ mori în toţi anii Dar mereu ani noi încep. Care-i taina, mamă vrem ? Mori de... facere, pricep. Informaţii □ Contra lui Rakowski.­Toţi pre­fecţii, administratorii de plăşi şi şefii de jandarmi rurali, au primit următoa­rea circulară ministerială, pentru «pii­­tuala prindere şi arestare a d­ruh’­ kowski, cînd acesta ar cerca să r !­n ţară. Ministerul de Interne DIRECŢIUNEA Poliţiei şi Siguranţei Generale No. 3730 I S. 20 Noembrie 1900 Domnule Prefed, Suntem informaţi că d rul Cristea Gheorghe Standoff Rai..—»ki, care este expulzat din ţară în baza jurnalului Consiliului de Miniştri No. 921 bis. din 2 iulie 1907 şi care în ultimul timp se afla la Viena, ar fi părăsit de curînd acest oraş, venind la Budapesta cu in­­tenţiunea de a se reîntoarce în ţară sub nume străin şi cu acte false. Este ştiut că el a încercat in luna trecută să intre în ţară pe la Cîineni cu un paşaport francez sub numele dr. Verner, dar a fost respins. Se presupune că de data aceasta s’ar servi de paşaport bulgăresc sub numele de Ivan Stancof Drenovrski. Avem onoare de a vă aduce la cu­noştinţă cele ce preced, rugîndu-vă să binevoiţi a da ordin jandarmeriei ru­rale şi autorităţ­­or administrative şi comunale din judeţul dv. ca în cazul cînd numitul expulzat ar fi reuşit să se strecoare în ţară şi ar fi dovedit in ju­deţul dv. să­­fie arestat sub sigură pază şi să ne avizaţi telegrafic. Semnalimentele lui sunt: etatea 30 ani, statura mijlocie, corpolenţa slabă, mersul cam pripit, ţinuta cam aplecată umărul drept puţin cam aplecat, ner­vos în mişcări, ţaţa palidă slabă—apa­renţa unui om suferind—obrazul pre- l­unit, fruntea lată, ochii căprii, înfun­daţi în orbite,—un ochi mai mic,—pă­rul castaniu închis abundent, carare în stingă, părul cade pe frunte, mustaţa castanie închisă, purtată în jos şi unită cu bar­ba, poartă barbă castanie închisă, cam lungă şi de formă cape dre­ptunghiulară, fără a fi făcută re,,­at (în partea de sus barba ca­­ rară,)1 n­­ceuile castanii drepte și lepădate | re ele. Vă trimit tot odată și tu, a d-rului Racowski, care ] ivită ir dă aproanp ait»-*—%“•— • !• ^li. rrimiți, vă rog, Domr­u , a­­sigurarea deosebitei mele »sunet a n­. p. ministru, N. N. Săve Director, Ul Mitropolitul lipoven e ,o­bov din Fântina Albă (Bucovinao­­sește în localitate astă-se j­n, pentru a oficia serviciul divin cu ocazia anului nou. □ D-ra Aurelia Mich­iu, fiica d-lui Pavel Michiu, fost prefect de Fălciu, s a logodit cu d. Nicu Galerghi, fiul ami­cului nostru Al. Calerghi. Felicitări. d Gom­inescu, fostul director al Băn­­cii comerciale române din Bacău, con­­demnat la închisoare pentru delapidare de bani, a fost şters din controalele ar­matei, în care figura ca ofiţer în rezervă. „ Serviciul statistic din ministerul de domenii a trimes tuturor primării­lor, noui instrucţiuni privitoare la tran­scrierea sentinţelor de divors în regis­trele stării civile.­­ D. Teofil Neculaide a fost numit sub­comisar cl. III, la poliţia din punc­tul Ungheni.­­ Astăzi dimineaţa s a oficiat în pre­zenţa familiei, o panahidă la mormîn­­tul regretatei defuncte Elena A. Poni. E 9­Jft CEA MAI RAŢIONALA DE IIUR A Mito Peşte pentru copii şi adin­ti a constatat, numai aceea cu WERNER Unt de Peşte lodoferat simplu şi Unt de Peşte lodoferat on fosfor Aprobate de Consiliul sanitar superior şi premiate la multe expoziţiuni din ţară şi din străinătate, cu cele mai mari distincţiuni. Oui de Perie lodoferat simplu tisus folozei, ghinduri, laclinaţiuni spre tuberculoză, gută, reumatism. E un puter­nic nutritiv pentru persoane slăbite, precum şi un excelent tonic la recon­­valescenţi sifilitici. Pentru copiii de şcoală slăbiţi prin munca intelectuală este un neîntrecut reconfortant Costul UUUI flacon de UU chilogram, 6 Lei la care se adaogă porto. Unt do Peşte lodeierat ca fosfor rachidlol, spre a le întări Casele şi­ un toaic prin excelenţă în perioada creşterei copiilor, în stările limfatice şi a stadiului puberităţei şi persoane sleite prin surmenaj — Costul unui flacon de 1 kilogram 3 lei 75 bani, la care se adaugă porto — Depozitul general la farmacia I. WERNSR, furnisorul „CURŢEI RE­GALE IAŞI — Pentru BUCUREŞTI, la Drogheria I. Zaharia, Str. Lipscani No. 35.—Pentru CRAIOVA la farmacia D. M. Borș. — Cererile din provincie se exesată prompt citra rambirs .

Next