Opinia, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 908-932)

1910-01-14 / nr. 917

clădire şi băeţi şi fete avînd cîte 18—25 de clase—fete într’o parte şi băeţii în alta. Director sau directoară nu este. Portarul, care e un om mai priceput, are grijă de local, de hîrtiile ce vin şi de condica de prezenţă. Institutorii co­munică direct cu autorităţile superi­oare. Conferinţe nu se fac la timp anu­mit ci numai cînd se iscă vre­o chestie de discutat. Aceasta se face în zilele de lucru cînd se concediază copiii. Pentru excursiune e acelaş lucru. Dumineca se respectă pentru toată lumea. Ca pregătire didactică, învăţătorii nu sunt cu mult mai presus decît noi, dar tonul general de cultură e mult mai pronunţat... vederile sunt mai largi... şi sentimentele mult mai umane... Invăţămîntul secundar pare ceva mai slab. In schimb şcoala comercială e foarte bună şi vin mulţi străini ca să urmeze cursurile. Şcoli de corecţie sunt Lumea de pe acolo însă, zicea că acest soiu de şcoli sunt bune întru­cît dreg conduita co­piilor, dar păcătui cel mare al lor e că strică moralul celor ce se văd între camarazii înfieraţi. Această înaintare în cultură, poporul elveţian o datoreşte oamenilor mari de care a avut parte: Rousseau, Pesta­lozzi, Feilenberg, Pere Gerard.. * -­­La Arméi du Salut“ e o societate de binefacere universală pornită din America. Scopul îi este umanitar şi lucrează numai asupra poporului. Şi pentru acesta membrii se servesc de un fel de fanatism religios. Avînd a face numai cu cei mai căzuţi oameni ai so­cietăţii, au fost nevoiţi să se sprijine pe o pîrghie puternică—şi aceasta e feri­cirea viitoare. Solutiştii—cum li se mai zice—glorifică pe Isus, care la rîndul lui comunică cu D-zeu, oamenii păcă­toşi nefiind vrednici s’o facă. Această societate e organizată ca o armată. Şeful e generalul Booth—care e şeful întregei societăţi din lume. Prin­tre gradele celelalte sunt colonei şi co­lonele, brigadiri şi brigadiere, căpitani şi căpitane. Ei sunt răspîndiţi în 49 de ţări şi au 619 instituţii dintre care 16 aziluri, printre prisonierii liberaţi; 120 case de îndreptare morală ; 169 asiluri de noa­pte şi bucătării­­populare; 24 birouri de plasare gratuit ; 58 ateliere de lucru 13 colonii agricole; 35 orfelinate şi lea­găne; 56 spitale şi maternităţi. Şeful secţiunei din Lausanne e o fe­­mee cu grad de căpitan. E inteligentă, tînără şi vorbeşte admirabil. De altfel toate femeile din această societate — vorba de membrele active—sunt fără cultură, dar cînd vorbesc—şi se întim­plă des—expun ceea ce au de spus aşa au. Ci­i ar­ci aut nici o putere con­vingătoare asupra unuia, care ştie să fie lucrurile pe altă ţaţă de­cît cea sub care se presintă; totuşi sub farmecul vorbelor, al glasului chiar, al meşteşu­gului de a se exprima, petreci cîteva mo­mente plăcute. Ele caută să atingă inima prin dife­rite căi. Pentru aceasta de multe ori se vede desprinzîndu-se din public cite o fată roşie la faţă sau cîte un biet nenorocit istovit de beţie... ce înaintează cu frica poate şi îndoială.. îşi pleacă genunchii în faţa băncii numită de pe­nitenţă, şi fac un jurămînt solemn de a renunţă la pasiunea ce-l stăpîneşte, devotîndu-se lui Isus. Cel intrat în această societate e ocrotit procurîndu-i-se cele trebuitoare şi su­praveghindu-1 indirect. In acest chip foarte mulţi se corijă. Fetele căzute sunt primite în casa anumită unde nasc Copilul e crescut de societate, iar femeei i se procură de lucru întrunirile lor se ţin într’o sală anu­mită în care se vede tabloul mare al lui Isus, catedra cu banca penitenţei în ţaţă, o estradă pentru orchestră cu cari acompaniază cintecele lor religioase şi bănci pentru public. In pereţi se văd steaguri roşii, albastre şi galbene—cu­lorile acestei armate—pe care se văd scrise cuvinte sugestive ca zéle, coeur brisé, tems căuşele... * Femeile în Elveţia sunt pe teren de egalitate fundamentală a sexelor cu pri­vire la cultura intelectuală şi la cea ştiinţifică. Se admit femei în şcoala po­litechnică şi în cea comercială pe ace­leaşi bănci cu bărbaţii. Astă­zi ele ocu­pă posturi ce mai înainte nu erau o­­cupate de­cît de barbaţi. Se văd femei în magasii, poştă, telegraf, telefon, bi­rouri cantonale şi municipale, în tipo­grafii, ceasornicării şi în legătorii de cărţi, femeile aici pot fi şi privat do­­cente. Ele sunt şi inspectoare federale. Confederaţia recunoaşte femeei: li­bertate de conştiinţă, libera manifestare a tuturor opiniilor, inviolabilitatea do­miciliului şi a proprietăţii, protecţia li­­bertăţiii individuale. Femeile sunt ad­mise a-şi susţine singure interesele în faţa tribunalului, dacă nu are un repre­zentant legal cerut de tutela conjugală. Există separarea bunurilor, care co­respunde cerinţelor noi ale timpului, cu condiţie ca femeea să contribue la sarcinile mariajului. Pentru soţii fără avere, produsul muncii şi economiile femeei sunt separate, cei cu avere pun banii pentru exploatarea meseriei sau industriei lor comuna. Aici e libertatea contractelor. Unirea bunurilor face pe femee pro­prietară şi pe barbat administrator— barbatul neputînd face nimic fără con­­simţimîntul femeei şi ea neputînd dis­pune de­cît cu autorizarea lui. Femeea insă are dreptul să-şi ceară asigurarea averei sau separarea ei. Din beneficii femeia poate cere o par­te, dacă a probat că şi ea a ajutat la cîştigarea lor. . In 1881 Legislaţia federală proclamă ! Guvernul continuă cu opera sa de sfi­dare. Dispreţuit de toată ţ­ra, respins cu sârbă, de întreaga opinia publică, infrînt în mod necunoscut aproape pînă acum la noi în toate alegerile parţiale, guvernul îndrăzneşte, totuşi, să prezinte Camerei un procet de lege de importanţa aceluia a desfiiinţărei Contenciosului administrativ —de­şi ştie bine că, prin aceasta, va provoca întreaga opoziţie, care, de acord de aş­ă­dată este hotărită a împiedica o­­pera nefastă ce se pune la cale. Lupta opoziţiei va fi vajnică—şi ţara întreagă va secunda această luptă, căci guvernul, prin legea propusă de d. Stelian atentează la una din puţinele garanţii de care dispun cetăţenii în contra arbitraj­­ui administrativ. Autoritatea morală a campaniei opozi­ţiei este incontestabil sporită prin docu­mentul ce-l publicăm mai jos, textul pro­cesului verbal No. 45, prin care înalta Curte de casaţie se pronunţă în contra profetului d-lui Stelian. Iată acum textul acelui proces verbal : Ante-proectul desfiinţează recursul direct la Curtea de casaţie, contra u­nor acte abătute ale organelor admi­nistrative în scop de a obţine anularea, dacă acele acte se vor constata abătute, propune a se da părţii jignite prin acel act abătut numai o acţiune pentru repararea daunelor cauzate, acţiune care se va cerceta de tribunal, de Curtea de apel şi Curtea de casaţie, cu termen scurt şi cu precădere. Prin o acţiune în repararea daune­lor intentată şi urmărită înaintea in­stanţelor judecătoreşti ordinare, nu se crează un mijloc satisfăcător și eficace, de­oare­ce în cele mai multe cazuri în care a intervenit din partea unui organ administrativ o decizie sau un act a­­bătut nu sunt daunele ce interesează pe individul jignit, ci ceea ce e nea­părat pentru partea jignită, este înlă­turarea actului abătut, vrea sâ zică a- i.Administraţia are iniţiativa de a face tot ce e necesar pentru utilitatea pu­blică, însă cu o condiţie, ca actele ce săvîrşeşte să nu fie contrarii, legilor adică să nu fie abătute ; şi necesitatea acestei cerinţe, e cu ‘’deosebire adevă­rată în Statul modern constituţional Pentru a ocroti pe individ de efec­tele unor acte abătute, nu este mijloc mai eficace decît dreptul ce s’ar recu­noaşte celei mai independente, cele mai supreme instanţe , judecătoreşti Curţei de casaţie, în urma recursului făcut de partea jignită de a anula ac­tul, întru cît el este abătut. Aceasta în conformitate nu numai cu cerinţele dreptului în sine, dar şi cu evoluţia produsă în decursul secolului XIX, căci s’a ciştigat convingerea că, acţiunea administrativă trebue să poată fi măr­ginită prin judecători la care individu jignit să se poată adresa. Aceşti judecători pot să fie sau jude­cători speciali administrativi, sau in­stanţele judecătoreşti ordinare institu­ite de Stat, dar acest recurs trebue să fie astfel organizat ca judecătorii che­maţi să aibă dreptul a cerceta cît mai repede şi a anula însuşi actul abătut urmînd ca autoritatea administrativă să refacă actul conformîndu se legei violate. Dreptul acesta de a anula actele or­ganelor abătute, săvîrşite cu exces de putere l’a avut consiliul de Stat sub statut prin desfiinţarea consiliului de Stat s’a proclamat că consiliile admi­nistrative, cu caracter judecătoresc sau judecătorii administrativi, nu oferă ga­ranţii şi s’a crezut util a se înlocui ac­tele comisiei administrative judecăto­reşti cu instanţele judecătoreşti ordi­nare la cari părţile jignite aveau a re­curge, spre a cere reparare de daune cauzate prin actul abătut al organului administrativ. După aproape 40 de ani, s’a crezut că am ajuns a cunoaşte că nu erau garan­ţii creiate pentru individul jignit prin actul abătut, prin acea acţiune de re­parare şi de aceea cu ocaziunea revi­­zuirei legei Curţei de casaţie, s’a deferit secţiei III a a Curţei de casaţie ca să judece actele abătute ale unor organe administrative putînd a le anula. Din punct de vedere al raţiunei şi al dreptului nu se poate critica această competinţă recunoscută Curţei de casa­ţie. Constituţia opreşte într’adevăr exis­tenţa consiliului de Stat întru cît are caracterul unei comisii administrative speciale, putînd judeca conflictele de drept administrativ, dar n’a oprit însă judecarea acestor conflicte de instanţe judecătoreşti ordinare, nici n’a regulat egalitatea celor 2 sexe în materie de capacitate civilă şi tutila fu ridicată. Acum e vorba de capatarea drepturilor civile. Consimţim­întul la căsătoria co­piilor se cere de la ambii părinţi. Ca­pacitatea de a trata se recunoaşte ori­cui are 18 ani împliniţi. In ce priveşte fidelitatea conjugală e egalitate, mai ales în Elveţia germană. Maria C. Boţureanu competinţă Curtei de casaţie, nici în ce mod are să se manifeste lucrarea Curtei de casaţie, şi, în deosebi n’a oprit re­cursul direct la Curtea de casaţie spre a obţine anularea. In principiu, atribuţiunile extra­or­dinare recunoscute Curţei de casaţie prin legea din 1905 sunt legale şi folo­sitoare. Dar ceea ce a făcut legiuitorul nostru la 1905, să nu zică că e unic, căci pen­tru exces de putere se poate recurge contra actelor abătute ale organelor administrative, deadreptul, în Franţa la consiliul de Stat, la secţiunea judecăto­rească a acelui consiliu, ai cărui mem­bri se bucură de aceleaşi garanţii ca membrii Curţei de casaţie, apoi in Au­stria, in Englitera şi în Statele Unite. Dar şi independent de aceste prece­dente legislative, utilitatea recursurilor directe la Curtea de casaţie contra acte­lor abătute ale organelor administrative se impun prin varii consideraţiuni les­ne de înţeles şi de aceea e inutil, a le mai desfăşura. (ss) G. N. Bagdat, N. Mandrea, G. P. Petrescu, Ciru Oeconomu, Demosten Cuculi, Ioan Prodan, Ioan Duca, C. R. Manolescu, M Iulian, G. C. Şişman, Le­­onte Leonţeanu, Etefterie G Econom. , I. Cerber, G. Stoicescu, D. Giuvara, Vi­ctor Biraniceanu, C. G. Dimboviceanu, Al. D. Dobriceanu, Panait Ionescu, C. Marinescu, Scarlat Popescu, Vasile Pre­torian, G. Ştefănescu. Desfiinţarea Contenciosului Mministru­u Textul procesului Verbal al înaltei Curţi de casaţie O­F­I •V­I­A Litere Ştiinta-Arte Două mari State, cele mai artistice ale lumei, Franţa şi Italia, au trecut în timpul din urmă prin toate peripe­ţiile unui conflict internaţional, din pri­cina unui... edificiu. Franţa, amintin­­d Itt ckr&~ Napoleon ie a răpit Italiei, vroia de bună seamă să le sporească numă­rul, cumpărînd una dintre cele mai falnice clădiri ale Cetăţii Eterne, cu toate bogăţiile ei de artă,—vestitul Pa­lazzo Farnese. O vie şi războinică dis­cuţie s’a încins în presa celor două ţări; au urmat violente interpelări în Camera italiană şi franceză, şi în urmă graţie tactului diplomatic al rasei la­tine, conflictul a intrat pe calea apla­­nărei. In fruntea ziarelor franceze cari au agitat pasiunile în jurul „Palatului Far­nese“ era şi liniştitul „Temps“. * Camille Flammarion, la rîndul lui, dă asigurări muritorilor în legătură cu apropiata apariţiune sau reapariţiune a cometei Halley. Se pare clar că vor fi încă oameni vii în luna iunie după trecerea cometei.★ Ministerul de interne al Rusiei a com­plectat „opera“ Sinodului rus interzi­­cînd în toată Rusia „Anathema“ lui Andriew care fusese oprită numai în unele provincii. Piesa a avut 25 reprezentaţii la Pe­tersburg şi 60 la Moscova. * Maeterlink se pregăteşte pentru o nouă lovitură de teatru. După ce a mon­­tat Macbeth în decorurile naturale ale mănăstirei Saint-Wandrille, ne vesteşte pentru primavara viitoare, reprezenta­rea Poveştii de iarnă a lui Shakespeare, în însuşi mediul indicat de autor. Ast­fel, spectatorii vor fi convocaţi pentru primul act la Sicilia, iar pentru actul II vor fi transportaţi cu un tren spe­cial în Bohemia, unde se va continua spectacolul. Intr- adevăr, Shakespeare in­dică pentru actul al II, că scena se pe­trece în Bohemia, la un port de mare. Un bilet de spectacol va costa 2000 lei. * STRUNA ZILEI CACOFOME B O ERE AS CA „Domnul P. Carp e un om cinstit şi întocmai ca Caton are rolul de a susţine adevărul indiferent dacă combate sau susţine pe Ce­zar.“ D. N. Filipeseu la Cir­cul Sidoli. Nicu’şi ia nas la purtare­­-şi dă aer de bufon. Cînd răcneşte ’n gura mare : »Petre Carp e ca Ca­ton“ ? Informaţii □ De la Consiliul de resboi.—In şe­dinţa de azi consiliul de rezboi a jude­cat pe următorii soldaţi: Jigoreanu Vasile, din regimentul 13 Ştefan cel Mare, pentru furt de bani şi obiecte de ale militarilor. Sadagurachi Vasile, din regimentul 7 Artilerie, pentru deşertare. Pahodniceru Mihai, din 17 artilerie, idem. Neculai Gheorghe, brigadir din regi­mentul 8 Artilerie, pentru dezertare. Anescu Dimitrie, din batalionul 4 Vâ­nători, pentru dezertare. Vicol Chirica, din reg. 8 Dragoș No. 29, pentru dezertare și Pascu Vasile, din compania 4 Sani­tari, pentru lovirea superiorului. □ Prensul Griguță îşi încearcă noro­cul cu o antrepriză nouă. Fiind­că s’a întunecat cu „Minerva“, caută să se lu­mineze cu „Seara“. In acest ziar, independent, larg des­chis tuturor chestiilor mari, se desbate despre chestia scrisorilor ce au fost fu­rate d-lui Badareu. Prensul aprobă furtul. Doar te furni­zor de furaje! După ce dă Serenissima sa aprobare, Prensul sfătuește­ pe­­ Bădareu să publice textul scrisorilor ce-i au fost furate. Dacă n’avem copii de pe acele scri­sori, Prensule! Sfătuește-l pe cousenul Nicou să le publice, căci el Ie-a, ca să z cer­ aşa, capatat. Noi, fără să furăm, am putut publica, la vreme, „scrisoarea* pe care prensul 0 obţinuse de la un vnchil al seu şi prin care acesta se obligase să plătească prensului 7606 la Sută interese plătit anticipativ, pe ipotecă. Am putut publica acea „scrisoare , fiind­că de pe ea există copie la dosa­rul notariatului. Dar d. Bădareu n'a transcris docu mentele, deci nu poate publica nimi Cum am mai zis prensului: copiile să le iee de la „notre cher couain Nicon“ și să le publice în Seara, căci doar d’aia i s’a înserat prensului, ca să se poată agăţa de marile revendicări ale Neamului și care ie cea mai mare revendicare a Neamului de­cît „jos takismul, sub ba­­baca*. QImnormîntarea colonelului Lipan a avut loc abea astăzi. Colonelul, care a lăsat o frumoasă avere are ca singur moștenitor pe d-na Bacalu din Piatra N. Q In Monitorul oficial de astă­zi se publică rezultatul alegerei de Duminică In tabloul oficial s’a strecurat o gravă. ----------------------- TM.J.| tului junimist s’a publicat Maimer. Dar el se numeşte ei cu doi s. Cerem casarea alegerei. □ Ministerul finanţelor a trimes pre­fecture­ judeţului carnetele de declara­ţii, care să se distribuie contribuabili­lor în vederea operaţiunilor de recen­sământ general al contribuţiilor directe care vor începe la 1 April.­­ Ministerul instrucţiunii a aprobat ca terenul şcolar din comuna Copou, fie arendat d-lui I. A. Nicolaesei pe la un period de cinci ani. □ Administraţia comunală a înştiin­ţat prefectura judeţului, că ministerul de interne a aprobat regulamentul in­terior al oborului de cereale şi produ­se agricole al Comunei Iaşi. Acest obor se va instala în piaţa Bă­dăreui, între străzile Zugravilor şi şo­­seaua Arcu şi se va deschide la 1 Fe­bruarie Cum acest obor e destinat a aduce reale servicii populaţiei rurale, admi­nistraţia comunală cere prefecturei ca să puie ln vedere primarilor din co­munele rurale ca să atragă atenţiunea locuitorilor asupra avantajelor ce le a­­duce un astfel de obor, punîndu-i de-a dreptul în relaţiuni cu cumpărătorii fără intermediul relalilor care caută să-i speculeze. □ Aseară la Cercul didactic, în faţa unui public destul de numeros, d. dr . Guţu şi-a ţinut conferinţa anunţată. D­ar dete cîte­va consideraţiuni generale a­­su­pra literaturei ruseşti. Scriitorii ruşi n au artificii. Nota lor caracteristică e dragostea pentru oameni. Personagiii© lor sunt oameni vii. Pe cei cu instincte rele îi pun numai pentru ai scoate în relief. Aceşti scrii­tori caută a răscoli tot ce i bun în su­fletul omenesc, pentru că ei sunt con­vinşi că dreptatea va domni odată prin­tre oameni. Sunt însă şi scriitori ca Le­­hov, care n’au nici un ideal de viaţă, nici o credinţă. Totul la ei e melancolie şi realitate şi n’au putere educativă. Pe cînd Ler­­montoff, Wagner, cred în scrisul lor, au entuziasm şi dragoste pentru viaţă. Tols­toi în scrierile lui de la 1862—1875 arată cu un talent uimitor o lume bună, aris­tocrata dar care nu ne zgudue, cum e Ana Karenine, ceea ce azi nu­­ mai place. Dostoievski descrie oameni necăjiţi umiliţi în­cît cetitorii devin prietenii lor. Uiţi să mai admiri pe scritor şi te in­teresezi numai de soarta celor pe care îi descrie. Venind la Wagner , sa spune că a­­cesta e un scriitor nervos, agitat. El voeşte ca eroii lui să stîrnească calită­ţile bune de oameni. Puterea lui educa­tivă e mare. Pune o mulţime de probleme filosofice şi sociale. Scrierile lui sunt făcute nu numai pen­tru a distra pe cine­va, ci pentru a-l face să cugete, să sufere... Wagner nu e mult cunoscut în afară de Rusia, căci pune chestii ce intere­sează mai mult pe Ruşi. După aceste observaţii d. dr. Guţu dădu cetire nuvelii „Bunicuţa“ traduse de d-sa într’o limbă foarte curată şi fru­moasă. Din nuvelă se vede lipsa de adevarată dragoste din partea celor bogaţi pentru cei sărăci şi neputincioşi. Şi într’adevăr această bucată literară te face să cugeţi şi să suferi mult. Trăeşti cu eroina speri cu ea, suferi şi apoi rămîi tot cu ea, ne mai putînd, pare a te despărţi de sufle­tul ei atît de bun şi încrezător în oa­meni Pentru Marţa viitoare 19 Ianuarie 8­­uni. sara d. I. Constantinescu profesor de Geografie va vorbi tot la Cerc des­pre : Cui se datoreşte prosperitatea Svi­­ţerei ? □ După îndemnul unui mare număr de persoane, care au lipsit astă-vară din oraş, Cinematograful Pathé Fréres (Cir­cul Sidoli) reprezintă pentru a doua şi ultima oară, în seara de joi 14 Ianuarie­­. Viaţa şi răsboaele marelui Împărat Napoleon Bonaparte. Este reprodusă în scene însufleţite—întreaga epopee is­torică, fidel reconstituită după acte şi documente autentice.—Restul programu­lui cinematografic de joi 14 ianuarie a. c. este complect nou şi cuprinde între altele frumoasa scriere a lui Alfred de Musset: On ne badine pas avec l’am­our (Să nu te joci cu dragoste). Piesa este jucată de artiştii teatrului „Comedie Franţaise“, clasica şcoală teatrală a lu­mei întregi. Un sunet de o importanţă ştiinţifică este apoi „Pescuitul în largul mării“ unde ni se arată-bine înţeles e­­xact după natură—interesante şi exotice specii de peşti şi imensele bogăţii cu­prinse în adîncimile oceanelor.—Serma­­nul clown sau Romanul unui călăreţ de înaltă şcoală ne reprezintă o înscenare admirabilă. Este „curriculum vitae“ unei călăreţe şi unui clown care ne arată viaţa zbuciumată şi plină de pericole a acestor artişti. Comedii în mare număr şi foarte reuşite complectează noul pro-gram al distractivului şi instructivului eatru Cinematografic care începe joi 14 Ianuarie a. c. □ In ziua de 30 Ianuarie c. va avea­­loc la Teatrul Naţional un bal, organizat de societatea Pinea Săracilor. □ Miine va avea loc la biserica pro­testantă, un Te-Deum, cu ocazia aniver­sarei naşterei Impar­lu­luî al Germaniei. Va urma apoi o recepţie la consulatul German. „ Medicii însărcinaţi cu constatarea stărei mintale a lui Stoeneacu zis Sto­­ian, atentatorul la viaţa d-lui I. Brătia­­nu, a stabilit că este responsabil.­­ A fost adusă, spre a fi internată în Ospiciul de la Socola, femeea Stanca Sandu Mîndru, din Buceşti judeţul Te­cuci,­­ Iaşul în carnaval.—Fără îndoială cheia sezonului va fi grandiosul Bal mas­­cat-costurat aranjat de Societatea de Gimnastică, sport şi Muzică din Iaşi. Sunt încă în amintirea­ ieşenilor senzaţi­­unile atît de plăcute încercate la balul din anul trecut şi o dovadă că ceia ce societatea organizează esă bine, sînt înălţâtoarele festivităţi naţional religioase şi tradiţionalul revelion organizate anul acesta. Comitetul societaţei în urma experi­enţelor făcute şi cîştigate de la primul bal în acest gen, a pornit mai întâi în­tr’o aprigă fugă pentru a recruta un co­mitet organizator compus din specialişti în artă humorului, bunului gust, vieţei vesele etc. a tot ce se cere,­pentru ca timp de cîte­va ore cît distinşii partici­panţi vor fi împreună să se simtă în at­mosfera unei lumi ferice care, deşi cu patimile ei sufleteşti, cel puţin în dosul unei măşti care te va face să te strîmbi de rîs,­ să te intrigheze, să te minunezi, să încerci în fine un cortegiu nesfîrşit de senzaţiuni plăcute din care să respire veselie, plăcere, fraternitate, comunicati­vitate, etc. etc, mai presus de ori­ce neplăcut din viaţa banală. Acesta este cuvîntul de ordine pentru comitetul organizator. Dacă cine­va cate curios a şti cam ce va vedea în această fericire serată a paradisului pămîntesc, printr’o abilă cer­cetare, specială reporterilor meşteri, am putut afla şi cu fizicul indiacreţiunei, pu­tem anunţa splendidele grupuri înjghebate şi conduse de maeştrii speciali precum : Chineji, Trubaduri, Baragladine, Perciu­naţi, Damblagii, Saltimbanci, Gimnastici, Zarzavagii, Papugii, Apaşi, Clovni, Ani­male, Presa, Moda, Aeroplane, etc. etc. apoi tipuri diverse de un humor inrezis­­tibil. Şi cînd te gîndeşti că toată această fericire o capeţi în schimbul unei mo­deste sume de lei noi şi numai la So­cietatea de Gimnastică sport şi muzică. Aşa­dar ! La 30 Ianuarie toată lumea va fi în Paradisul Pămîntesc.

Next