Opinia, octombrie 1917 (Anul 13, nr. 3169-3193)

1917-10-27 / nr. 3190

mm Ä li ■nr âiii'feiil- y m rintf $w«l^ i i*a «» Un janjcoâr vechi 50 b. v.mtumm'n $» 4 Í II 18 6 iml ■ ■ fi I 3 l*a|i. e l „ 10 : isn il l4 Ü tSS ».jyfti «Mgi Hm UAR CÖTIMÄM BB AMUJT&ilI No. Ăi.90 Vineri 27 Octombrie rííi7 BINTRTJN VOLUM A­i­ mi.. 7­7 Cruciada Aliaţilor Este cert că dacă cercetezi mult, găseşti totdeauna în trecu­tul povestit de Istorie, eveni­mente cari au asemănare unele cu altele. Aşa şi ca cele de azi. Cu cari din cele ce au fost le putem a­semăna ? Cugetul multora s’a oprit la războiul de trei­zeci de ani. Şi tu adevăr, descrierile des­pre acele vremuri sunt de na­tură a face să se zbîrlească pă­rul, cu toate că sunt timpuri trecute şi trecutul îndepărtat ori­cit de dureros ar fi fost el pentru cei ce trăiau atunci, ca noi ne lasă reci. Căci e în natura omenească să creadă că necazuri şi sufe­rinţe cum le îndură oamenii a­­cuto, nu le-au putut avea alţii de mai înaintea lor.­­ Prezentul este mai izbitor de­cit ori­ce a putut fi mai ina­in­te. Dar lăsînd de o parte toate a­­ceste consideraţiuni, este mai mult ca sigur că greu vom găsi în vremile trecute miş­cări de omenire mai mari ca cele din zilele noastre. Doar numai cu Ouciadele ar putea fi asemanat acest leve des bouch­era de astăzi. Atunci creştinătatea întreagă se ridicase ca un singur om contră pîgăm­înî care îndrăznise sa se atingă de sfîntul ruormînt. Evenimentul acesta istoric poartă în el şi un învăţăm­nt şi anume că pe atîta vreme cît credinţa era aceia în numele căruia se purta războiul contra Turcilor, armatele creştine au eşit victorioase şi ai putut re­lua din stăpînirea lor Sfîntul Pămînt. Atunci însă cînd scopuri lă­turalnice pe de o parte, iar pe de alta zavisti­i şi neînţeleger­ea au luat locul armoniei, succe­sele au devenit cu totul rare, pînă ce au încetat cu desăvîr­şire. Astăzi acelaş lucru se întîra­­pîa. Contra păgânului care a jig­nit sfintele temple ale Belgiei, care­­ a muiat mînie în sîngele nevinovat al copiilor, s a coali­za lumea întreagă, continentul vechiu şi cel nou. Ia schimb cele două efecte de pe vremea cruciadelor se pro­duc astăzi cam inverse. Succesul aliaţilor, compuse din o serie de­ succese unele mai mari, altele mai mici se urmează aproape neîntrerupt. insa, ceia ce face cu prisosinţă deosebireă dintre noi şi cei dte atenei e că ori de cîte ori vre­unul din aliaţi se găseşte în s­rimtoare, toţi ceilalţi continuă a n solidari. Neunirea şi discordia n’a pă­trims în ci npul lor. şi aceasta te'Ce disperarea păgînului de as­tăzi. l-a i­? tîrTi p'â rile momentane din Italia s’a răspuns cu acor­dul cel mai strî­ns între repre­zentanţii şi popoarele aliate. Telegramele ne vorbesc de trimiterea a numeroase forţe aliate, cari vin în ajutorul Hali­ei, ceia ce dovedşte că solidaritatea între aliaţi nu e numai o vorbă ci o realitate şi o realitate a că­rii urmările vor simţi tocmai cei ce se tem mai mint de ea, cei cari luptă prin toate mijloa­cele permise şi nepermise ca s o desfacă. De alt­fel cu cât mai greu se­­ ajunge la felel­­ce şi I au pus în vedere aliaţii, stabilirea unei păci durabila pe bază de drept şi dreptate, cu atât omenirea viitoare va lupta din răsputeri să păstreze acest mare bun ce­­ va fi obţinut ast­fel. Din Rusia In Petrograd s au introdus zi­e da cartofe. De­oarece aprovizionarea po­pulafiei cu până este foarte dificilă co­mitetul pantru aprovizionarea oraşului a decis să distribuie acuitonlor cartofa îa foc da pâne. La făina existentă astăzi în Petro­grad se va adăog 25 procente orz.* Administraţia Căilor ferate a hotărât majorarea tarifului pentru mărfuri cu o sută la sută, pentru călători cu 50 la sută. Tixa incărcărei coletelor va fi la dou­ă iar acea a dercărcărei din va­goana iotreită. Un bit­t de peron va costa 50 co­peici. Ua loc in vrgon c­asa I se va plăti o rubla, clas II 60 copeici, cla­sa III 40 copeici, afara de taxa cală tor ei.­­* Contrabandiştii ruşi bine plătiţi de germani recurg la cele mai ing .mio­ase trucuri Astfel la Torneo a fost găsit un vrgon în­tărcat ca binne şi pet­ecut de o mulţime de femei şi bărbaţi în do­ma care plângeau mereu. Sicriiele au fost încercate la graniţa finlando sue­deză. Părându se însă carioată purtarea unui domu din cei ce petreceau sicriile, funcţionară vamali au procedat la des­chid­er­ea lor şi în loc de cadavre au găsit cauciucuri şi elă-.r.uri care din Suedia erau destin de a se exporta în German'» pentru trebuinţele războiului. » Jocul de cărţi a fost aspru op­it pa toate fronturile. Făcând­u-se percheziţii s’au confiscat toate perechile de cărţi. o Contesa Tolstoi a damit scriitorului Sergheini * ceasornicul de aur pe c­re l’a primit filosoful Tolstoi de la admi­rator. Băi sviţerani cu ocazia aniversă­rei sale de 80 ani. Acest ceasorn­ic artistic lucrat va fi donat aceluia care va îmbogăţi litera­tura rusa­că cu o scriere care se va găsi meritorie. Z­arele ruseşti publici biografia lui Saliapin. Şaliapin e fin de ciobotar ţărănesc , părintele său ţinându-l rău d­e cauza murei mizării în care se află, San­spin a fost citit să părăsească casa părin­tească îndeletnicindu se cu mici pun­goşii. Cules de u­n sărman ovreiu apar, care îi spunea mereu sa încerce sa se angajeze la un cor bisericesc, de oare­ce ovrei«! îi s e părea că ar avea voce, s’a angajat it, o­b­servă de ţară unde a gă­it şi pe ilaxim Gorki, care cerea şi el s'i fie primit printre corişti bi­­sericei. Li* pr mu’ examen Sdjatjin a fost respins din cor iar Ma*xu;:i Gorki anga­jat, fiind găsit că are voce superi­oară pe când Ş­iapin n’ar avea deloc voce. Ş­tiapin nu se deseu af­ară şi s- au­­grijeszat corist la o mică trupă ambu­lantă. La o reprezentaţie dată într’un orăşel, un moşier a descoperit în Şt­ia­pin o voce admirabilă. Astăzi Şaliapin e cel mai mare bas din lumea întreagă şi afişul anu­ţând apariţia lui pe scena unei op­re, revo­­luţionează Întreg oraş­ul. Cu toate că preţui*,­le de intr­are sunt excesiv da ridicate- un stal 20 ruble— casele teatrului sunt ase­diate da lume şi ipoliţ­a numeroasă totdeauna postată la intrarea operei cu mar­e greutate poate ţine ondina*. Apariţia lui Saliapin fascinează între­gul auditoriu. Aplauzele frenetice nu mai încetează s fie-Cîte de­but se sfâr­şeşte printr’un triumf colosal. Nici odată Saliapin su poata părăsi teatrul pe jos sau m­­­­ăsură. Cân­d e pe jos e luat de public şi dus in braţe DE PE FRONTUL ROMÂN Km Mântui din urmi Pe dealul V. Arşiţei ocup uu eu batalionul tranşeele deabia înce­pute de infanteriştii noştri, şi pe care le perfecţionam pe fie­ce zi conform cuvenitelor directive şi ordine. Cădeau jos brazii cei mai fru­moşi sub lovitura de graţie a to­porului înfuriat, şi echipe de şas, opt inşi duceau lemnele la bordee, ori la adăpostur le din prima linie. Eram cu compania la rezerva sectorului şi ocupam pocniţii din vâlceaua prinsă între coamele a două înălţimi. Intop­­iţisem­ lucrul pe grupe, lăsând caporalilor şi ser­genţilor stricta aducere la în­­deplinire a celor pficiate la cul de execuţie. Aşezat pe un butuc în jurul unui foc menit să mai împrăştie câte puţină căldură celor înfruig­iaţi, lă­sând ca gândurile să şi ia zborul lor obişnuit prin locuri îndepărta­te, pe unde dorul unor suflete părăsite le atrăgeau pu ernic, — m’am tre zit spre seară to mai când se Im pârt a masa trupei. A ist­a, distribuţia ei , după masă, ca de obiceiu, chem la mine pe câţ­iva soldaţi glum­ţi, acei ce întotdeauna şlau să ms procure momente de veselie, şi imp­eunâ cu plutonierul P. de la Mitr­aii re, ne aş­pirăm în colibă în j­iul focului lăsând pe art­şti să-şi în­ceapă rolurile. Deodată câte­va focuri de armă, în Urmă un raport puternic şi în reaga n­oastră sindrof­e se sfarmă. D­in câte­va clipe întreagă com­panie echipată e în aşteptare de orărie, găt­i a preîntimpina orice. Un agent de legătură grăbit dea­bia ținându-și sufletul, se ndreapta sp­e colina Domnului Maior—cu un plic— Cât de grăbit era, am putut înțeleg . „Compa­nda Locotenentului M. atacată puternic“. Focuri­ se î­n­teţiseră. — Mitralii rele începură a urla îngrozitor,, granatei a nu mai cruțau nimica, iar rachetele ilu­minau îm­prejurimele poziţiei dând şi mai multa groază situaţiei—­Ve­neau râpiţii pe rând aduşi de branca di ri şî oa­seuii d­e cojupa­nia mia —Eram la gura coîilo ! de lrengă comeEidantul Batalionului aş­teptând primul ordin de a inter­veni cu compania—, când unul din râufts adus de sanitarii mei — fa opnt lân ă mine. Era un sold­­ d n compania G, lovit sărmanul de mitraliere în pa t u locuri—D abia mai* putea vor­bi.— încep­use să’î ț an sex» și nu era încă tem­min pansam ntuî, câr d s rapanul muribund î­și spunea ul­time e i vorb . I am respins pe nemţi, ori nu îticâ ? „Curaj băieţi, nu vă lăsaţi“ ii aruncă du­şi pri­virile. Spre mine, mă privi drept în o­­ch şi lăcrămând, d­eia putu spu­ne : ,,vă rog din suflet seri­ţi celor „degcisă, copilaşi ai mei, şi spune­­„ţî-le că aai unirii pentru ţară, cu „singura durere că nu a ai ricirea „să văd şi sfârşitul luptei“.Şi după aceste vorba îşi d­ă obştescul sfâr­şit acest gufl taies cu atât d fru* ---------­ 14 p.îm BI­s . când e în trăsură îi se deshamă caii şi publicul îi duce trăsura până la ho­tel unde e dus în braţe până la a­­partment. La hotel un alt spectacol Publicul înconjoară betelii şi aclamă pe marele artist. Aclamat­urile nu încetează de­cât cân­ Şaliapin după ce se arată de câteva ori şi pentru a isprăvi odată a­­pare în cămașa de n­o­a­­p­te. Publicul aplaudă și se retrage in urale nesfârșite. moase calități şi sentimente de ro­mâni adevărat. Sub Locot. Ghiorghiu Ionel din reg. 29 Infanterie CsmpM (di­niaHasiifia tiiamfulii Foaia d-lui Stere, cuprin­de I n numărul său de la 8 Octombrie, oarecari destăinuiri ale d lui Patraşca­­nu, care dovedesc urzi­rea unui adevă­rat complot, în ajunul intrarei noastre In acţiune. In ziua de 13 August 1816, d Stere şi la partizan al său, se găseau adu­naţi la Mănătăţirea Neamţului, con­vinşi—spune d. Patraşcanu—că în con­­siliu de Coroană se va hotărî alipirea ţarei lîngâ Puterile Centrale. D Pstraşcanu bine înţeles nu spune de unde primea această co­vingere a d­s.de. Probabil de la­ d. vo.i dem­ensche... Şi atit de adîncă era această con­vingere, îneît cei adunaţi în mănăstire se constituiră lu comitet secret, redac­tară un manifest şi erau h­otărîţ! pen­tru a doua zi să prim­ească îa ţară, p­etru raspîndirea manifeatului şi pro­pagandei, pe care o credeau necesară. Aici se opresc destăinuirile, — căci nu ni se spune ce mijloace alte voiau să întrebuințeze pentru a fi ce creati­vă această propagandă și de ce era nech­oară, d­acă în adevăr convingerea generală ar fi fost aceia a d-lui Pa­tr­așcanu și tovarâfii săi ? Dar socoteala din mînăstire cu cea adevărata nu se potrivea, de oarece chiar in ziua aceia mînăst­rea a fost şi ea s­pusă la măsurile militare, lu­ate in întreag , ţara. Un moment cavalerii d lui Patraşca­­nu erau ingrijoraţi de ap­ovizionarea lor şi de trenuri speciale ce erau să li se pue la dispoziţie. Dar însuşi primul ministru,—mărtu­riseşte d. Patraşcanu— s’a grăbit să dea ordine telegrafice pentru aprovi­zionarea mănăstirei ; după cîte­va zile, toţi făuritorii complotului au­ pu­tut sa 8’-'ntoarcă la Bucureşti,—unde au rămas şi unde s’au pus în serviciul duşmanilor ţă’ei Să le fie de le­ne ! , flretura D-lui Paul ljf*r De un alb mai viu ca ziua, globul plin Al Urnei înfioară deal şi vale, Schimblnd cu vinij i strălucirii sale Un gînd, ori cît de negru n vis senin. Dar iată ! Tunuri, puşti, ciocniri, urale, — Oştiri se luptă, noaptea, — scad şi vin, Se’ncaieră, se rup, se prind, se ţ ni, De uri minate şi scăldate’n baie. In clocot surd, fierbînd ca n iad, nici când N’auz un zgomot mic, un trap căzind, — Iar luna se ’nroşeşte ’ncetinel. Ea scaîdă n raza-i câmpul de măcel Ş -albeaţa-i bea, de asupra-i laminînd, Culoarea sîngerosului pastel, RODI«». INFORMAŢII După cum am anunţat, cea­ineriile populare pe care le înfiinţează minis­terul de războiţi, vor începe a funcţiona din săptămâna viitoare. Se va distribui cea ca, de două ori pe zi dimineaţa, între orele 7—10 şi seara între orele 6 şi 8 La ora 12 din zi, se va distribui mâncări calde, atât în localurile res­pective, cât şi pe la nevoiaşii cari, din diferite împrejurări, sunt împiedecaţi “, veni la ceainerii.­­ Mâine apare primul num­e din :„Revista Teatrală redactata de d. Gheor­­ghiu ziarist din Bucureşti. „Revista Teatrală“ «o va ocupa cu I! §§fls amm mişcările noastre teatraie, muscal* i literare în special. D. Gheorghiu n obiinut ee!»lier«r*a celor mai mari minuitori ai ce*i«iuMi. tk Consiiiul Comunal se va întru»! azi «ub preşedinţia «Ului dr. RaMvits, primarul oraşului, pentru a re« mvi «ai multe chestiuni importante. ?£ Agricultorii ss’atruBeie «âiae, după prânz, î» saloanele d lui B. A. Greceanu, ministrul de lucrări publice. 8 Un inmadiu a izbucnit esea-A. ia bucătăria de la restaurantul •telului Traiant. Focul a feri cărând îec*Itzjrt «• pompieri. Ea a'a «tins în floarea tmareței, un eminent absolvent al liceului N,»ti* na). Sufiet distins p r­­ eţ t • a iî*~ ces, a părăsit viaţa care i surâdea. «la­căt de germenul boalei care »u ferfi. Temperament închinat spre pesimism, el vedea viaţa în culori întunecate, dar tos odată, încadrate de o fi»* ireale* Prieteni, care »’ţi cunoscut fi iubit p* Wolf Ş.iraga, depun ţi e lacrimă şi • floare p» mormântul aşa de timpuriu deschis. $ Începând du eri 34 cereat­ear«n­­tul eÎ8­,trie se va distribui dimineaţa deU 7—8 şi seara deri 5—12. SS Aseară a avut loc o ceasfatuire a medicilor comuaati sub preşedinţia d mi Dr. Fior medicul şef al or­işului. Be ştie c­ă min­sterul de Războiu ridicase prohiba rea nucilor şi a pruceiei uscate. După dispoziţiimile luate s’a hotărât din nou proh­i­rea. & Prefectura de Judeţ a luat di«pt­z­ţii ca începător de azi 25 Octombrie să nu se mai permită nici unui meg­­ster ambulant cumpărarea de paţuri prin sate şi cotam». J. D. St. Damaschin şi a dat demi­sia­ din învăţământul primar rural pe ziua de 1 Noemb­ie a. c.­­ O veste imbu­curîtoare o da tu­turor d. dr. Grigorie, o­­­die şef al co­manei care a aau­ţat construcţia de băi populare într’un mare număr de sate dsa judeţul iaş.i­ La fiecare baie s’a clădit şi o cabi­nă de deparazitat« a hainelor. In băile construite ar îacăpra 20 pî­nă la 25 persoane Populaţu rurală face băi îa fie-^ara Simbstă şi Duminică 8 D lui A Lanabrior a cărui dse»s a fort anunţat, de toate ziarele fac»]« ne trimete u rmătoarea telegramă din Cherson : „J’ai le plaitir de vous snnoacer s js suia comjrietement retab'.i. Veailiez rect f er la fausse informe tion parue dans le No; 3180 du 14 Oe­­tobre de votre jou’nal“. Lr. Lambrior Ne pare bine că șt rea ce a circulat a fost falsă. Dupli telegramă 8« ved« însă că D-rul L­ambrio era bolnav f5 un răuvoitor i a ju cat o farsă urâtă. D-rul Lambrior cetind ziarele locale va avea însă o mare plăcere căcî va vedea că toata s»uf­­st unanim# î* l*ft de bine meritate pentru d ia.

Next