Opinia, ianuarie 1920 (Anul 16, nr. 3815-3830)
1920-01-14 / nr. 3823
I , ANUL XVI-lea, No. 3823 ABONAMENTE: UN AN: : ŞASE LUNI : : TREI LUNI : : ADMINISTRAŢIA IAŞI—: Gh. Mârzescu 23 // ■■ / /A? TELEFON No. , t15* C $$ html 4 PAGINI MERCURI 14 IANUARIE 1920 AN U N CIORI Se primesc la AGENTIA DE PUBLICITATE I. BRANISTEAnU — Str. Gh. Mârzescu 23-----■ Concesionară exclusivă a publicităței UN NUMIT VECIIIU 1 LEU A plagia întamiă a transcria, dirupt #ri prin traduc#r#, pasaje din cărţile altora şi & re prezent* cs, proprii plagi*tul eete deci pur şi ■inapte un furt literar. ^ Ziarul ,Chenare».* de la 80 Nov. 1918 anunţa, întrten antr fleu într’o broşură apărată a leli, răposatul «o fiovnţiar C 0. Corce pro bas« că suplinitorul »niversitar Zeu beaou publicase o broșură plagiat» te întregime, dar că broșura ui Corci dispăruse foarte răpede din librăria, iar «ctare oligarh univers) • tir din loai, care o poseda, cu se putuse decide să o arate cuiva. Printr-o latîmpare am putut căpăta un •xamplar din misterie*8*i broşuri E» eapriisi# 44 de pagini b 8° şi se întitulează : Trn „specialiştu în dreptul internaţional candidat la o catedră de drept civil, de C. C Coroi, Iaşi, rostitorul de arte grafice N. V. Ştefaniu, 1914. â * Dovezile aduse de Coroi împotriva lui Zeuleanu sunt pur şi simplu zdrobitoare. Broşura lui Zeuleanu întitulată „Introducţiune în studiul dreptului internaţional privat“, Iaşi, Iliescu şi Grossu, 1908, cuprinde 58 de pagini aproape toate copiate din cele trei cărţi clasice în materia 1*, respectivă: Pillet, Principes de droit internațional privé, Despagnet, Précis de droit internațional privé și Weiss, Traité élémentaire de droit international. Tot copiind când un pasaj cindi albia din cei trei autori, Zeuleanu s’a încurcat odată în chip lamentabil. In adevăr la pg. 38 Zeuleanu scrie: „Există în această privinţă o lege fixă ? Savigny, nu o spune, şi cînd raţionează, el îşi bazează de cele mai multe ori deciziunea pe voinţa părţilor, ceia ce este puţin ştiinţific, după cum am văzut. .. In realitate Zeuleanu nu expusese încă teoria lui Savigny, fiindcă nici Pillet, din care traducea, nu o expusese. Zeuleanu întrebuințează deci perfectul în loc de viitorul, care se află maturat la Pillet.: „Existe-t-il une loi fixe sur ce point ? Savigny ne n#us le dit- pas, et, lorsqu’ii réseane, il emprunte le plus souvent Ies motifs de sa détermination a la volonté des parties, ce qui est une trés mauvaise raison, nous ie vsrrons plus lom“. * Din prefaţa cu care Coroi Işî însoţeşte broşura reţinem următoarele amănunte preţioase : 1. La 1914 ,«ales»îia era deja de vreo 5—6 ani suplinitor la catedra de drept internaţional privat pentru licenţă a profesoralei P. Missir. In această calitate Zsuleanu încercase , sa se adiicteza ca do -ant, dar a foate respins tocmai fiind că lucrarea a* de VIAŢA CULTURALA Oligarhia noastră universitară Phrgimtul muţamaliztj. _ — enzei 2*oleano — de fetiţă, „’ntrffflncţiimea* în discuţie, fumeae găsit* plagiată, Zenîtana nu numai că a fost lasat în pace, dar a fost promovat ca suplinitor al aceluiaşi catedre pentru doctorat. Atît „Introducţiunea* cît şi o altă broşură intitulată , Despre Contractul în favoarea terţiilor* nu se găsesc în librărie. Din cea de-a doua Coroi nu şi-a putut procura un exemplar. Foarte probabil şi ea este plagiată. 3. Pe lingă suplinirea catedrei de drept internaţional privat Zeuleanu mai avea încă în suplinire dreptul civil pentru o licenţă,şi era pe deasupra conferenţiar de dreptul civil pentru licenţă,aşadar deodată trei catedre neu două specialităţi diferite. Publicîndu-şi broşura Coroi se ridica desigur în numele moralei : »Prin plagiatul comis d-l Zeuleanu nu şi-a compromis doar numai presupusa sa competenţă în dreptul internaţional, ci şi-a compromis cinstea sa,—cinste din care, cel dintăiu, trebue să rezulte autoritatea morala pe care trebue s-o aibă orice profesor“. Coroi termina : „In ce mă priveşte, indiferent de ce se va întimpla, * mărturisesc că, deşi nu stăîn firea mea să pregătesc răul niimănui, am demascat fapta d-lui Zeuleanu fără de nicio părere de rău pentru urmările ce ea le-ar putea avea pentru D-sa“. Aşadar un tip de arivist opinteşte la o catedră universitară şi începe prin a căpăta suplinirea unei catedre de o Specialitate oarecare, care s’a întîmplat să fie dreptul internaţional privat. Pentru a pune un picior mai mult în universitate, el cere şi obţine autorizaţia de il se abilita ca docent în specialitatea, catedrei în suplinire. Este însă respins la examen, fiindcă juriul constatase că lucrarea de docenţă prezentată este pliată. Cu toate acestea fusul rămîne mai departe suplinitor, ba pe deasupra el este numit conferenţiar şi capătă în suplinire fşi o catedră de o cu totul altă specialitate, dreptul civil. La un momonnt dat o catedră de dreptul civil devine vacantă. Fusus opinteşte şi la această catedră. Se izbeşte în ă de Coroi, care era şî el candidat şi speciaist în materie. Fusul face intrigi care exasperează pe Coroi şi-l determin să puba o broşura dela 1914, dar, alta pusă în librărie, brsura di spare fiind retrasă de chiar Coroi !»« Noembrie 1918,adicâ tocmai după patru ani, ine va află de existenţa broşurii şi cântă să şi-o procure. Fiindcă în comerţ nu se putea găd şi nici la Biblioteca Universităţii, ei se adresează la u* profesor univers tar*. Oligarhul recunoaşte că ‘o posedă, dar refuză de sin o pune „ dispoziţie». 1 IANUARIE ST. V. 1920 Aţa voieşte tradiţia recentă. Serbătoarea Sfântului Vasile trebuie să fie şi sârbitoarea noului sa ce vina. Ascultăai dar de porunca şi ţi vă spunem, iubiţi cetitori, vouă şi tuturor alor voştri: La mulţi ani ! Am fi dont ca urarea ce facem să fiu izvorită şi si se fi adat unor sufiete definitiv dezrobite de şirul fără sfârşit al suferinţelor datorite războiului. Am fi dorit ca începutul noului an să fi însemnat pentru toţi pacea, pacea sftrnă, ca atît maai sfîntă şi mai dorită acum, cu cât am văzut cu toţii aievea un cataclism mondial, pe care cea mai fantastică istaginaţie n’ar fi ştiut şi s‘ar fi pătat să-i inventeze. De nenorocie, dacă glasul îmiului ♦ amsţit, furtuna în suflete contitui fi Mugetul si #alb*t®c ne vine din toate părţile de la răsărit e® şi de la apus, de la aad o® şi de la nord. S’ar sica că a pare##' sfîrşitul şi vramurile apo alipaului se aproprie. Stăm pironiţi la o gravă cotitură a istoriei. Gfneraţiunei noastre i-a i fost dat să vadă ceea ce nu s-a crezut ci vor vedea vre’odată ochi omeneşti Ciocnirea e de o violeaţi fără seamtn, o lume nouă, zămislită de fapt, stă la poarta visţei. Iată de «e urarea pantru no ul ai ce viie nu se poate produce capentru vremurile trecute, cînd era atâta fe ric ir» a trăi. Iată prntru ce, avîndu-vă mulţi ani, iubiţ cetitori, putem doar să exprimăm dorinţa ca anul ca vîne să me ferească de nani sguduiri şi puterea cerească să ţie în a ai pasa patria și poporul român«? #. ^ dPIJ/IJ! I In scurt, suplinitorul conferenţiar I Zeuleanu este un negustor de in • Idustrie universitară înzestrat cu talentul special naţional da a astupa gura oligărhiile care’l examinează şi care o recomandă, precum şi a unui concurent care o demască, facund astfel ca toţi să devie copiicii lui" Acuma, cuchilipirul catedrelor, Zutureanu opintește să fia recomandat cu „81 Saurem sigur! că va fi recomandat cu elogii pentru „numeroasele și originalele“ sale opere. UNIV. i$t« tAnul nnu. Telicitiri. Vrgri de ani mulţi fi scriitori fericite ... THxaţwnea, in timp c inel unui ance sa dus, constituie mul tratai mijloc pentru a ne reaminti tor aderul treUtor al fiinţei noasUe. fBayariî, mulţumiri, sărîsuri, necazuri, frtmintiri, agitaţii, pasiuni, încordări, toate se opresc un moment,pentru a ne striga, a^el sfa fietor vanitos al anticilor. Dar glasul niminLici resung fi mai lugubru in mintea «elor te sunt singuri, streini de ceilalţî, depărţiţi de ei, uitat de toţi. \ iKi*i tând singurătatea nu apare mai sinonimă *u mormântul, ca In tipu de fixaţiune in timp, al unui an »e se dute fi de*i a sfăjrfitului ce se apropie. Litri toţi neCftia se îndreaptă urarea celui eare, un an întreg, ifi afternă !» «eeasti rubrică notch de ironie, dar care pentru o singură daţi înţelge a avea dreptul să fi lase fiber zbor gănduri/or ce~/ op/cfcSg. Lfitri toți accftaa se îndreaptă utarea iui, s#c* deznădejdea for este fi deznădejdea gândului f* * su 'ictului s&u. 7 8LANZT ÎNSEMNĂRI Ps marg.nea. Calendarului După socoteala exactă astronomică a stilului gregorian, suntem de 13 zile în anul nou 1920. Considerînd exactitatea ştinţifică şi măsura oficială a timpului, serbarea începutului de an a trecut. Dar marele public, încăpăţînat în păstrarea tradiţiei părinţilor şi susţinut de inerţia bisericei orientale, continuă a măsura timpul după vechiul stil şi confundă sărbătoarea laică a primei zile din an cu sărbătoarea sinodală a Sfîntului Vasile. Adorabilul popor, pururea îmbrobodit de mrejele tradiţiei şi animat de instincte conservatoare mai ales în chestiunile spirituale, ţine şi de data aceasta cu patimă la „revelionul lui“. El nu primeşte măsura „nemţească“ a anului şi nu şi vinde pentru un pic de ştiinţă noaptea lui de noroc la bilete de plăcintă, la banul din pită, la jocul de cărţi şi la mîngierea halucinată a vinului. In lumea ortodoxă romînească trebue astfel să cinstim revelionul vechiului calendar, cu obişnuita undă de nădejde şi cu secretul fiecărui suflet în care descinde o rază închipuită de noroc din anul care vine. Bătuţi de crivăţul neîndurat al vieţii, neurastenizaţi de mizerii fără de sfârşit, facem din fiecare flacăre de chibrit o rază de soare şi din fiecare pai o bancă a mântuirei.’ Căutăm cu nesaţ gestul şi pândim clipa când ne-am putea închipui un semn de zi mai bună. Şi fiecare zi de an nou ne furişează în suflet o impresie de început a fericirei imposibile. Tragici visători ai himerelor lumeşti, sărmani şi eterni cerşetori ! Nici o decepţie nu ne frânge speranţa şi evităm mereu a înţelege, odată pentru totdeauna că — stil vechi, stil nou — durerile vieţii nu cunosc măsura calendarelor omeneşti, iar tainele sufletului sunt o poezie fără dimensiuni, fără pondere şi fără legământ în oceanul materialităţii noastre ingrate şi brutale ! RENOVATUS O anecdota asupra lui Rodin — Marele statuar Rodin — a cărui pierdere arta şi omenirea a suportat-o în toamna lui 1917 era adeseori de o mare naivitate. Odată fu invitat la un castel de câtre unul din nenumăraţii lui admiratori Puţine zile după sosirea lui acolo, Rodin observă starea de stricăciune în care îi se aflau ghetele. Exprimîndu-și dorința să-și cumpere încălțăminte noui, fu condus la orașul cel mai apropiat. La magazinul de ghete, o fată vânzătoare îi încercă o pereche de ghete cam strâmte. —„Sunt la prea mici, domnișoară“— spuse Rodin. Tanăra văzătoare crezu nimerit să-i explice : —„Un picior mare nu-i frumos, domnule“. Rodin sări de pe scaun strigând : —„Nu-i frumos un picior mare ! Ah, domnişoară, poţi să spui asemene lucruri ! Dar divinul statuarerec învaţă, dimpotrivă, că.... Şi marele om ţinu, provincialei aiurite, un adevărat curs de fiziologie es tetică.* O anchetă.— Ziarul „Berliner Tagblatt“ a făcut o anchetă pentru a constata cîţi dintre savanţii germani mai stăruesc în memoriul care tindea a dezvinovăţi Germania de izbucnirea războiului. Din 78 semnatari în viaţă, 17 îşi menţin semnăturile, 39 revin asupra lor, iar 23 s’au răspuns la anchetă ziarului berlines. În 1914 manifestul avea 93 semnături, dar 15 savanți sau artiști au murit în cursul războiului.* Caii baronului Adolf de RotschUd — Cînd muri la Paris, în anul 1930, se deschise testamentul său. Baronul Adolf de Rothschild prevăzuse, între altele, următorul paragraf.,, caritabil: „Las legat fiecăruî din caii mei o rentă de două sute lei pe lună, nevoind ca aceste animale să fie vîndute. La moartea fiecaruia din cai,renta va fi pusă la dispoziţia Asistenţei Publice pentru a fi destinată unei lucrătoare sărace“. Păcat că curierii nu ştiu să cetească. Caii baronului ar fi simţit o legitimă mîndrie la gîndul acestei rente prin care sînt preferaţi oamenilor. Şi iată că în anul acesta — după 19 ani de viaţă onorată — unul din fericiţii cai s’a hotărît să moară. Şi astfel o lucrătoare săracă din Paris îşi va putea astîiapăra foamea, în locul... unui animal ! ECOURI lerini it li lia eletifiu —O SCRISOARE A D-LUI RROPOTT/N. — Cum a procedat d. Ci im eseu.— Ce spun actele şi cifrele la şedinţa comisianei interimare dela 15 Dec. a. c., impins numai de interesul ce port Comunei, am rugat pe Dl. Preşedinte, să bine-voiască, să-mi comunice ce măsuri înţelege să ia, ca incuma şi incapacitatea de la Uzina Electrică, să înceteze şi să avem asigurat bunul mers al luminatului. In special ceream, să mi se dea explicaţiuni de modul cum Dl. Ing. Păiş a înţeles, să-şi îndeplinească misiunea avută în străinătate. Dl. Climescu în răspunsul dat lasă să se înţeleagă, că Primăria n’ar avea să se amestece, întru cât Administratorul Sequestern e ca chemat să rezolve afacerile Uzinei. Natural răspunsul nu m’a putut mulţumi şi am insistat din nou precizând şi anumite puncte şi anume : durata şederei în ţara şi străinătate, materialele aduse, modul justificărei celor 60.000 lei etc. Se dă o promisiune vagă şi atât.— Cu mirare văd însă în Opinia din 19 Dec. un răspuns al D-lui Păiş în care spune, că şi-a îndeplinit însărcinarea dată, că a adus oferte (? !) pentru motoare Disel, că suma a întrebuinţat-o la cumpărarea demateriale şi acoperirea cheltuelilor de drum, că a stat în Bucureşti 52 zile (?!) şi în străinătate 46 zile şi că îşi rezervădreptul în ce priveşte pe Dl. Otin „de a-l pune în faţă cu realitatea lucrurilor atunci când cei în drept se vor pronunţa şi a-i pretinde reparaţiunele ce în mod logic decurg dintr’o serie de acuzaţiuni false“. Aşadar iată-mă acuzat de calomnie. In acelaş timp Dl. Climescu sesizat de data asta de chiar Dl. Păiş numeşte o Comisie de anchetă însărcinând pe S-nii Manciu şi Ing. Sârghi cu ficerea ei. După prima şedinţă Dl. Manciu se demite. Subsemnatul cerând cu petiţia înregistrată la No. 35775 din 28 Dec. rezultatul anchetei şi dosarele afacerei, Dl. Climescu numeşte pe Dl. Teodoru în comisie iar Dl. Păiş trimete o scrisoare ziarului „Lumea“la 29 Dec. în care vorbeşte de ofertele Motoarelor Diesel și pentru suma de 52.000 lei scrie: „pentru 12 mii lei am cumpărat materiale: becuri, garnituri de asbest, întreruptoare etc. 22.030 intră (? !) în Casa Uzinei iar restul reprezintă cheltuelile subsemnatului“. Să se observe, că scrie intre deși suma nu intrase încă la casa nici până la 5 Ian., de asemeni nu spune exact cât a cheltuit pentru D-sa. In fine Comisiunea termină anchetă şi fără să mă pună în conştiinţă sub presiunea D-lui Deputat Toma la lumina luminărilor „o pune în discuţia Comisiunei interimare, la 3 ian. 920 se dau explicaţiuni de câtre Dl. Deputat Administrator-Sequestru Toma şi ing. Păiş şi prin pana D-lui Săteanu ziarul „Mişcarea“ publică, că Dl. Păiş a fost în străinătate, a adus materiale, a adus oferte etc. în sfârşit totul merge de minune şi chiar se va da şi un comunicat. Aşadar.... Numă voi opri asupra modului de procedare al D-lui Climescu, care nici nu mi-a pus la dispoziţie dosarul şi nici n’a crezut corect să pună în discuţie afacerea şi în prezenţa mea. Erau interesele D-le Deputat Toma în joc şi trebuiau salvate chiar cu preţul demnităţii mele. Voi expune clar pe caleapublicităţii rezultatele anchete, ca fiecare cetăţean să judece şi să vadă cum sunt apărate interesele lor sub Dl. Păiş pentru maximum o lună. Dl. Crupenski în dorinţa ce avea ca luminatul Comunei să fie bine asigurat trimete Uzinei Adresa No. 13953 din 15 Aug. 919 şi deleagă pe Dl. ing. Păiş să se ducă la Augsburg pentru a lua ofertă şi a trata cu Casa Augsburg furnitura unui Motor Diesel de 800 H P., valoarea, condiţiile de plată şi Termenul de livrare, să efectueze comanda pieselor izolate necesare punerei în funcţiune a celor 2 motoare .Diesel ce erau scoase din uz, să cumpere armăturile şi becurile necesare refacerei iluminatului public, dacă se vor ,obţine preţuri mai avantagioase ca celeale fabricei Philipps din Amsterdam şi în fine de a trata şi a lua oferte pentru 600 Comptoire pentru abonaţi. Cu adresa No. 13952 se face cunoscut şi D lui Toma de însărcinarea dată D-lui Păiş şi îl roagă să ia măsurile de rigoare pentru acordarea sumei cerută de eventualele cumpărături şi de cheltuelile de drum. Dl. Păiş face la 20 Aug. un memoriu de sumele necesare şi anume: 27750 franci valoarea cumpărăturilor 2503 „ diurna a 100 frs pe zi pentru maximum 25 zile 2003 franci transportulIaşi-Augsburg- Nurenberg-Retour car socotite pe valuta de 1.65 fac 53212 lei. Memoriul e văzut și semnat de Dl. Administrator-Sequestru Toma si cu Procesul-Verbal No. 370 din 6 Sept. 919 se incuviinţează însărcinarea dată de Primărie D-lui Păiş i se dă din Casa Uzinei 30 mii lei şi pleacă la 9 Sept. la Bucureşti spre a mai lua de la viciatorul de acolo de la Autorităţi încă 15 mii lei. Stă în Bucureşti până ’la 9 Oct. primindu-şi pentru "cheltuelele sale şi anume : diurna pe 25 zile dela 9 Sept—3 Oct. a 150 lei.— 3750 lei cheltueli diferite făcute tot de Dl. Păiş, 2500 ceia ce revine la 6250 lei în 25 zile în Bucureşti adică câte 250 lei pe zi. Deşi e socotit până la 3 Oct. continuă să mai stea până la 9 Oct. când pleacă în sfârşit din Bucureşti cu suma de 52.000 lei obţinând prin intermediul oficiului de Valută o scrisoare de credit pentru Paris. După însuşi borderou D-lui Păiş din suma de 52.000 îşi rezervă 3.000 lei ca să aibă de cheltuială când se va reîntoarce în Bucureşti, schimbă pe cale particulară 9 mii lei în 3 mii franci francezi pe cursul de 3 lei pentru a avea cheltueli pe drum iar pentru restul de 40 mii lei capătă o scrisoare de credit asupra Parisului pentru 26.600 franc