Opinia, februarie 1920 (Anul 16, nr. 3832-3851)
1920-02-25 / nr. 3847
JMJgLXYWca 8847 ABONinsm» OS ImmI tfmtmarra Meioari 2 b JPiera^ewt m» a»; : : SAM HM s s t TSUa W . 2 s administrația 2ASI . Gh. Marzeecv S3 so mi «0 , 80 B mi W.' > i.V,-'; -'-w w & apoi K® »e« ZIAR POUTIC COTIDIAN. âNIKOIVBi Se priraesc la AUDIȚIA m PUBLICITAÎE I. bkAnisteanu • -<*■ £&■. GS». Mârzeecu 23 — Soa«asigmnata »zdlosîiă a publicității. Hss vnwmé.9 Vfflisfeiâ Ä EtsffiS. Scrisori din Bucureşti Jtiâut 3îsus p&tiffG ; 0*nepalul JJvorescu. Bucureştii şi d-rum^ Lțapu. „tMuifO/oguh d-lui Emi.— Teatru err vogue! JHopfilo Capital®! ţixtele proletarilor. — Grsva tipografilor. Cine şi-a dat seama de psihoza populaţiei noastre de la ţară — cu urme atît de pronunţata de iobăgie — poate să găsească uşor pricina idolizării generalului Averescu. Mulţimea n’are nici cînd busolă. Judecata ei devine maleabilă ca o minge de ceară şi se subarternisează cu o lipsă, de discernămînt desnădăjduitoare. Azi, generalul Averescu este impus la cîrma ţării de către purtătorii iţarilor, nevoilor şi ignoranţei. Prizionier politic, abil exploatat de cîţiva pricepuţi politiciani care n’au nimic cumvn cu ţăranii, generalul Averescu nu va putea „îndrepta“ nimic din tot ceea ce alcătueşte viaţa publică romînească. Noul Iisus politic va fi răstignit de fariseismul demagogic al democraţilor de lupanar şi de prostia îngîmfată, sterilă şi pestilenţială a hazbuzue lor reacţionari. Dacă, intrînd în parlament, va voi să izgonească din templul dreptăţei, pe tejghelari şi mercantili, pleava şi drojdia politicianismului va fi suficient de puternică pentru a răpune avinturile feciorelnice ale noului tămăduitor social. • Un început, de temeinică refacere pare că l’a încercat d-rul Lupu și — s’o spunem răspicat — cu destulă izbîndă. Bucureștii care au epuizat toate subiectele en vogue se preocupă acum de d-rul Lupu cu nedumerirea şi pasiunea primitivului aflat — spontan — în faţa unei vitrine cu pietre nestemate. îndrăzneala cu care, de pe tribuna Camerei, a fost executat nu un om politic, nu o şleahtă de politiciani, nu un partid, — ci o mentalitate, a întrecut optimistele aşteptări ale tuturor „revoluţionarilor“ de cafenea şi de salon. La Senat, d-rul Lupu a avut marele merit de a reînvia pe Farfuridi, în persoana puţin simpatică şi mult voluminoasă a d-lui Emil Petrescu, fost primar, fost advocat, fost... D. Emil este, înainte de orice, un om inteligent şi de spirit. Că se încurcă din cînd în cînd, d e drept. Dar toţi oamenii geniali (cu aplicare la d. Emil, Gambetta, Bismark, Wilson, Zelea Codreanu, etc.) au avut „deraiări“. O asemenea „scăpare“ a suferit şi d-sa la Senat. • A vorbit d. Emil . Şi răutăcioşii spun că matural corp a izbucnit într’un formidabil hohot de rîs iar prea cucernicii capi ai bisericii creştine au pomenit, evlavios, numele sfîntului Ion... Luca Caragiale ! Dl Emil a vorbit şi a bine-meritat de la întreaga omenire asuprită ! Prin d. Emil s’a dovedit cu o logică de fier, care e logica lucrurilor— că putregaiul intelectual şi moral este quintesenţa mentalităţii celor de odinioară. El este sinteza alcătuirii de cri, azi în degenerescenţă. Fără cultură, dar cu emfază, oligarhul Romîniei putea să dispună de solul şi de subsolul ţării, de bărbaţii muncitori, de fetele şi femeile iolositor cum ar dispune de vite..Oigrhul acestei Rominii a murit. Figurei de analfabet pe care ne-o caracterizează d. Lovinescu ca reprezentant al oamenilor noui (Paşnica) îi opunem figura d-lui Emil, quintesenţa regimului vechiu. Deosebirile sau apropierele de amănunt nu importă. In general,—între vechiul oligarh Emil Ptunescu şi noul, democrat Păsuică, antagonismul e totuşi mort! Şi iubitorul de o ordine socială superioară poate să spue : văd progresul ! Deocamdată nu prea hotărîtor,— dar cu tendinţe uriaşe! Sensibilitatea feminină a Capitalei a fost îndeobşte relevată de mulţi. Reprezentarea unei operete de scandal Phi,Phi, a evidenţiat, însă, în chip definitiv şi repignant toată amoralitatea şi lipsa de discernămînt, toată cangrena şi tot noroiul sufletesc la care se bălăceşte Capitala. Oraşul care n’are nici 500 de cetitori de literatură şi care nu poate umple o sală de teatru cu o piesă bună,— dă năvală, ocupînd toate locurile, la o operetă de cel mai puţin normal gust estetic... Nopţile Capitalei sunt dovezi implacabile de putreziciunea soietăţiii noastre în general, şi a oligarhei, a marei şi raiei burghezii româneşti, în special. Cafenelile văruiesc rîete impure, strigate deşănţate şi desvăluesc ochiului lovit trupuri goale, şi sifilizate. Bucureştii gem sub greutatea „întreţinuţilor“ de tot soiul care fac să răsune străzile din centru de sbieretele alcolului răsvrătit. . .Şi în acelaş timp se formează legiunele care nădăjduesc ziua mîntuirii. ...Cine îmi spune că din înălţimile albastre coboară svon de luptă ? 8. S»SLT2 ®®PjjBB8P8®M^!gW'#g^aB^%g^S33mBari^»'?PMMraBmSHwraaMowy^^ Grota Stott. Pentru a putea dispune închiderea anei cofitării, d. dr. Zossin, şi-a făcut singur un raport prin care se constată insalubritatea locului. Vremurile defunctului Pastia, care a fost în acelaş timp primar şi epitrop şi care în această dubli calitate polemiza cu sine însăşi, au reînviat dări. * D. dr. Lupu, a ordonat o ancheta, discretă şi conduşi în toată liniştea, la primărie. Fiind vorba de un pacient de nervi, cum e d. dr. Zossin, măsura în chestiune se impunea. * Măsura cu suspendarea circulaţiei trenurilor se lasă a fi aşteptată, deşi nu este dorită. In schimb cele mai multe trenuri sânt suspendate de la sine. S’a relevat ca un fapt deosebit ca Pichon, părăsind ministerul de externe francez, a reluat direcţia la un ziar parizian. La noi, a doua zi după ce d. dr. Lupu va părăsi ministerul de interne îl vom vedea instalat la Adevărul. SLA»ÎT ^*****#HOH ÎNSEMNA® Lumina, lumei TMDin cotro vine lumina? Iată o întrebare la ordinea zilei şi în numele căreia se ceartă şi se duşmănesc oamenii. Sub această formă interogativă, chestiunea a fost ridicată la noi de distinsul preşedinte al Senatului, d. Paul Bujor. D-sa a exclamat la un moment dat că „lumina ne vine de la răsărit“. Dar fie din lipsa certitudine!, fie din motive de politică înaltă, d. Bujor a renunţat cu promptitudine la acest temerar răspuns. Din punct de vedere astronomic d. Bujor avea dreptate. Constatând acest adevăr banal, d. A. C. Cuza a subliniat importanţa morală a problemei şi a susţinut că lumina vine din caverne. Partidul d-lui Brătianu se comportă conform unei vechi convingeri că lumina vine din pivniţele băncilor. Dar odată cu noade împrejurări ale vieţii sociale, partidul liberal a mai căpătat convingerea că lumina vine şi din registrele poliţiei de siguranţă. Pentru d. general Averescu lumina cam nu prea vine de nicăeri. Iar pentru socialişti problema încă nu este elucidată ; unii urmăresc razele răsăritului înspre Moscova, alţii către apusul Europei. Aşatar, din cotro vine lumina ? Dacă am lăsa deoparte patima politică şi n’am cerceta căi materialiste acolo unde este vorba de o punte morală, răspunsul ar putea fi cu uşurinţă găsit. Pentru mai multă îndestulare şi mai temeinică bucurie a maselor populare, sforţarea vastă a omenirei, în decursul storiei, nu l-a limitat nici la puncte cardinale nici la grupările etnice. Din botezul în sânge al tuturor neamurilor pământului, raporturie sociale s‘au ameliorat şi lumea păşeşte cu siguranţă spre mai bine, într’un impuls unanim. Din condiţiunile etnice şi geografice regionale s’au plămădit conştiinţe umane, s’au ivit personalităţi, care au condensat şi exprimat genial oamenilor pentru oameni. Din toate colţurile pământului se aprind făclii care risipesc întunericul, picură dragoste în inimi şi torc caerul luminei desăvârşite, una şi indivizibilă. Din cotro vine lumina ? 61« sforțarea admirabil* a tuturor pe* poarelor, din progresul firesc al lumei, de la masa anonimă şi de la indivizii ca nume nepieritoare, de la toţi şi de pretutindeni. Şi din Rusia, şi din Germania, şi din America şi din India şi din Camerun, de pretutindeni vine lumina. Acest nimb strălucit al vremei planează în văzduh, dispreţueşte frontiere şi ne pătrunde alene dar sigur. Toată faţa pământului este o explozie de lumină. Şi dacă sântem totuşi mereu in căutarea unui răsărit, cauza este că purtăm îrt suflete încă prea mult întuneric meditativ şi străin oceanului viepi practice universale. RENOVATUS Ca să-și deie einsta seamă despre scumpei«» ear« imnaneste la Viena, cu toată scăderea «eroanei, înregistrăia faptei că «e riad de k*’«n obișnuite cestă 16. OtO coreaee. Cursul coroanei față de le« a iaci eput să se arce. Bel aado lend valora îa Austria S,20 ce •&*«, aceia valorează aureai 2*9®. §§£ bîine, la ora 4 după prinz, are loc o ședință extreordinarâ a Comisiei interimar*. La ordinea zilei simt mai multe ek«*ti«*i importante și interpelări. Contra politicei de ură — Aliaţii»in?msnia şi revizuirea — — suferinţele grozave ai® Wsen®! — Diverginţele de păreri, în privinţa sistemului de urmat faţă de Germania şi puterile învinse, semnalate până acum numai prin articole din presă aliaţilor, au fost puse în evidenţă în ultima extrem de interesantă discuţiune urmată în Camera Comunelor. S’a spus pururea că ura, singură ea, nu poate fi pivotul unui sistem politic. Advărul aceasta este şi mai mult pus în evidenţă când interesele economice nu sunt de acelaşi natură. Dezacordul dintre Franţa şi Anglia nu trebue dar să surprindă pe nimeni.* 1 In ce priveşte politica de urmat faţă de Germania învinsă şi sistemul preconizat de Franţa sub influenţa d-lui Clemenceau, sistem continuat a fi considerat de d. Millerand ca dogmă de guvern, iată ce spune sir David Maclean : „Cît despre Franţa, ea a ştiut să joace un rol glorios în război, dar trebue să declar deschis că Franţa, ca şi Marea Britanie, ar trebui cu bună dreptate să-şi dea seamă de solidaritatea care există între toate naţiunele lumei. In ceia ce priveşte viitoarea lor dezvoltare economică, Franţa trebue să-şi dea seamă că o parte din opinia publică engleză se dezinteresează de unele dintre obiectivele pe care le urmăreşte dînsa la privinţa Germaniei şi Austriei*. Dar nu numai "atît. Partidul liberal independent şi partidul travailist a cerut pur şi simplu revizuirea clauzelor tratatului. Lord Robert Cecil, luînd cuvîntul, după ce constată că ,declaraţiunile politice emanînd de la oarecare cercuri franceze, au ridicat vii critice în Marea Britanie, pentru cazul cînd ele ar reprezintă cu adevărat politica Franţei“, a spus . „Sunt absolut convins, ca şi sir David Maclean, că trebue să mergem de acord cu Franţa, dar nu este un interesul Franţei şi al guvernului sau să practice o politică de răzbunare oarbă şi nici nu este aceasta d o r i n ţ a poporului francez. „Amendamentul supus astăzi dezbaterilor cere, în prima lui parte, revizuirea tratatului de pace. Nu cred ca în ceasul de faţă să fie aceasta o politică ■ practică. Cu toate că părţile cele mai rele, cele mai primejdioase ale acestui tratat ar fi acele privitoare la chestiunele economice, ar fi temerar de a cere revizuirea imediată*.* Toate problemele în legătură cu pacea au fost cercetate în această istorică şedinţă a Camerei Comunelor. S’a dezbătut şi asupra marelor suferinţe din Europa centrală, şi cu acest prilej lord Balfour a spus următoarele în legătură cu grozavele suferinţe ale Vienei: „Anumite persoane cred — continuă d. Balfour — că guvernul este indiferent la suferinţele oraşului Viena. Nu numai că am şi cheltuit 12 şi jum. milioane de lire sterline în favoarea unei populaţiuni care suferă de foamete, pentru că s’a unit la cel mai nedrept dintre războaie în coatra noastră, dar am oferit să cheltuim alte 10 milioane în profitul ei, cu condiţiunea ca şi alte naţiuni să binevoiască a împărţi cu noi xeoMffteareU*. Desigur, ceia care pe VIAŢA POLITICA trece acolo este înspăimîathter, şi trebue să facem toate sforţările pentru a ajutora pe acei care sufăr, fie că ne-ar fi duşmani sau aliaţi, dar ne este imposibil să purtăm singuri o astfel de sarcină. In această privinţă, dorinţa care ne animă depăşeşte mijloacele noastre de acţiune." . Din unei® fapt® para a răzuită că republica austriacă a procedat la confiscare jumătător din averea supuşilor sei. Astfel ni se comunică faptul că buneile de la noi din ţară, care aveau depozite dinainte de rezboi la băncii®,vieneze, au primit notificarea ci depozitai® au trecut in posesiunea statului austriac şi ei pot obin® oricând la cerere jumStata din valorile depozitate. « O neţi bună pentru actula administraţia comunală. Se observi o vie activitate în curăţirea străzilor, pentru moment cele din centru, şi sperăm din curând va fi tot astfel şi pentru cele mărginaşe. După atâtea note rele date actualului primar, victima irascibilititei sale bolnave, spiritul de dreptate ne obligi a recunoaşte ceea ce se face în bine, cu atât mai meritoriu astăzi ea cât detastabilele administraţiuni comunale de sub conducerea d-lor Crupinsky şi Climesea n’au reuşit niciodată să faci ceva pentru higiena şi curăţenia erestul oraş. * O dovadă lămurită la ce desconsiderare a ajuns actualul parlament. La adunarea generală de ieri a acţionarelor Băncei Iaşilor, d. Vrabie deschizând şedinţa, a spus : •*■ „Rog pe domnii care vor lua cuvântul să-şi amintească deci nu suntem la parlament şi deci să se întrebuinţeze buna-cuviinţă în discuţie". Iar când d. Tanase Gheorghiu senator, a voit să protesteze In contra spuselor d-lui Vrabie aceasta a replicat : — „Sunteţi mai în măsură de cit or şi cine să ştiţi ei n’am spus de cât adevărul*. x „Neamul Românesc" anunţi ca litere caracteristice ci comitetul executiv al blocului parlamentar s’a constituit supt preşidenţia d-lui Iuliu Maniu. x In privinţa modului care va fi rezolvită criza e de remarcat ei ziarul Dacia, cu vădite legături cu guvernul, conchide expozeul de astixi în privinţa situaţiei cu următoarele cuvinte: „ Orice prognosticuri politice pot fi riscate pentru moment. Dat fiind că regimul nostru parlamentar a intrat în normala sa funcţionare este probabil că toată criza politici se va mărgini la o largi remaniere ministeriali. Se aduce la cunoştinţa tuturor invalizilor din Război 1916, 91% de la oraşe şi sate din raza cercului de Recrutare „Ştefan cel Mare* Iaşi, că cei care doresc să fie primiţi la Căminul Reg. Sînt. să se prezinte imediat la sus zisul Regiment unde vor avea mâncare, încâlzit şi isptusit în nonă absolut gmtîăto leşiuii şi administraţia comunala întrunirea sindicatelor comerciale şi IncSustriale—Cuvântării© —Moţiunea—Telegrafeiele de protestare -Sfeva morarilor— tios , In sidenie ia foaîă După protestul energic al muncitorimei, care a avut ca urmare fuga d-lui Mr. Zosin din localul rimăriei, a venit rândul păturei comerciale de a rădica un protest energic în potriva actelor preşedintelui comisiei interimare, iată in adevăr cele petrecute. In sala societăţei de Sport şi Gimnastică, s-au întrunit ieri, la ora 3 după prînz în foarte mare număr de comercianţi şi industriaşi. La tribună se perindează d-nii: Tufli, Constanţiu, Marculescu, Apostol, Arseni, N. v. Ştefania, preşedintele Camerei de Gomerţ. Fruntişii comercianţi, după ce arată constituirea sindicatelor comerciale, ceia ce însamnă dispariţia oricărei lupte între comercianţi şi apărarea comună a intereselor lor şi a comerţului in genere, se ocupă în special de actuale d-lui dr. Zosin. D. Constanţiu, face o enumerare a dispoziţiunelor d-lui Zosin, pe care le califică egale şi abuzive. D-sa relevă, cazul brutal când d. Zosin a închis băcănia d-lui Ghiberg, brutalizând pe soţia comerciantului. D. Arseniu,spune că nu se mai poate tolera pe dr. Zosin, care considera pe ieşeni ca nebuni şi îi tratează astfel. D. N. V. Ştefăniei, arată pe lângă toate abuzurile săvârşite de administraţia comunală, ilegala închidere a prăvăliilor, fără somaţia legală, fixarea pe preţuri, în mod nechibzuit şi alte măsuri draconice. Zice că azi comercianţii uniţi nu vor mai tolera o clipă această stare de lucruri. Ei rădică azi un protest şi dacă glasul lor nu va fi ascultat, vor răspunde prin greva generală. Aplauzele unanime ale asistenţei, dovedesc că cele spuse răspund asentimentului general. La urmă se votează o moţiune energică de protestare şi se expediază imediat telegrame d-lor ministru de interne şi de comerţ prin care se cere instituirea unei comisiuni de anchetare a actelor d-lui Zosin. Comercianţii şi-a dat întâlnire pentru o nouă întrunire, ce se va ţine în cursul acestei săptămâni. • D. dr. Zosin, la rândul său, îşi continua opera, şi pe ziua de azi a făurit două noi dispoziţii. • Se ştie, că ţaranii din comunele vecine, neavând mori la Îndemână, vin în Iaşi sâ-şi macine porumbul necesar pentru hrana lor. Ei plătesc în bani mădiuişul, în dorinţa de a-şi păstra făina pentru hrană. Acum d. dr. Zosin, a dat o dispoziţie după care ordonă, ca morării să nu mai primească vama în bani din făină, pe care s-o predeie serviciului de aprovizionare a d-lui Carpus cu 80 bani chilogramuL adică pe un preţ inferior, celui din piaţă. Ţăranii refuză plata In făină, iar morarii sânt hotărâţi a declara greva, în caz când preşedintele comisiei interimare îşi menţine ordinul. In piaţa halei, d. dr. Zosin a produs oin mare vâlvă. Există în această piaţă o gheretă petitre verdeţuri, foarte frumoasă, rădicată în timpul războiului, când banul avea o valoare mai reală,, şi materialul şi munca mai accesibilă. Eri d. dr. Zosin adună pe toţi marii şi micii negustorii de verdeţuri, şi li dădu ordinul, de a-şi face gherete, întocmai după sistemul celei relevate mai sus, altfel îi va scoate din hală. In zadar, însuşi proprietarul acelei gherete, a încercat să explice preşedintelui comisiei interimare, că grereta aceia a costat 6000 lei în alte vremuri, şi de azî ar trebui să coste cel puţin 10.009 Iei, ceia ce imposibilitate pentru precupeţî. D. dr. Zosin şi-a menţinut ordinul, dar chestia nu e terminată. Ministerul de Industrie şi Comerţ a făcut cunoscut Camerelor de Comerţ din întreaga ţară, decizia Ministerială din 4 Februarie 1990, prohibind la import pudra, crema de toaletă, cosmeticurile pomadele şi baliantine, ca articole de lux şi în consecinţă Cernerile de Comerţ nu vor mai elibera avize de im* p«f* ftntrf atente articole.