Opinia, aprilie 1921 (Anul 17, nr. 4169-4194)
1921-04-09 / nr. 4176
ANUL XVII-lea No 4X76 Conferinţa de ia linia Tratatul de pace, încheiat la Trianon, trebuia mai curând sau mai târziu să se dovedescă subminat de lacune la fel cu tratatele parafate la Versailles şi la Sèvres. Pacea Europei centrală nu putea fi cu atâta uşurinţă îndeplinitâ ţinând seama că monarhia Habsburgică era un viespar tot atât de primejdios ca şi peninsula Balcanică. De aceia după nenumăratele,convorbiri, consilii şi conferinţe care avuseseră de scop să întregească oarecum opera de la Versailles şi Sevres, trebuia să vină şi adunarea diplomaţilor convinşi că pot repara opera de la Trianon. In adevăr, dacă împărţirea fostului imperiu Austro-Ungar poate fi socotită dfinitivă, rămân însă deschise o sumă de probleme pe care tocmai această împărţire l- a provocat. Relaţiile dintre nouile state, create sau născute pe urma răsboiului victorios pentru Antanta, în centrul Europei, trebuesc intr’un astfel de mod stabilite încât să nu rămînă nici o rivalitate provocată de nemulţintirea unuia prin părtinirea altuia. Aceste relaţiuni, conferinţa întrunită acum la Roma va fi să le stabilească. Situaţia economică a Românei, Jugoslaviei, Ceho Slovaciei, Poloniei, Ungariei şi a Republicei austriace, impune o grabnică soluţionare in comun, pentru ca o nouă primejdie, mai mare ca aceia a războiului, să nu se abată asupra Intregei Europe şi aşa îndestul de sdraccinata. Intăi chestiunea lichidării datoriilor fostei monarchie va trebui să fie rezolvata, preluarea unei părți proporţionale de către fiecare din noile state impunîndu-se pe baza celor mai elementare principii de drept internaţional. Regalarea navigaţiei pe dunărea, deşi comisiunea Dunăreană întrunită tot acum la Paris o desbate, va trebui în mod fatal să facă obiectul unor amănunţite discuţiuni, după cum şi problema transporturilor pe uscat va avea sa fie rădicată. In ultimul moment se află că regatul iugoslav nu şi a trimis delegaţi la Conferinţa de la Roma. Dacă hotărîrea aceasta a guvernului dela Belgrad provine numai din cauza dificultăţilor interne, desigur încheerile Conferinţei vor putea fi ratificate ulterior de Iugo-slavia. Dacă însă deciziunea nuparticipării la Conferinţă a sîrbilor porneşte dintr’o manifestare hotărîtă împotriva tratatului de la Trianon pe chestiunea Banatului, desigur că deciziunile de la Roma vor rămîn literă moartă una din cele mai principale pârti lipsind dela dezbateri. Complicaţii nu sunt deci excluse şi astfel prin neînţelegerea intereselor generale de către un stat in pragul falimentului, se poate periclita însăși pacea în sud-estul european.. Agalete Atitudini greşite Printr’un foileton semnat de iscusitul cronicar I. Vinea, ziarul „Luptătorul“ ridică problema vertiginoasei consacrări a mediocrităţilor literare aduse de teritoriile alipite vechiului regat românesc. Faptul de a fi născut în Sămărtinul din Câmpie sau pe malul Nistrului, le Turlachi, acordă scribului român imediata consacrare ?i dreptul de întâietate In paginile pubicaţiiior cotidane sauperiodice care socot că astfel contribue la unificarea sufletească a neamuluL Această chestiune care se reduce la un simplu snobism ,patriotic, exferită întreaga apar,ţiune a criticului literar, pentru a" studia o nouă formă a bâlciului pottic de la Nistru pân’la Tisa, rezemat pe moravurile încă prezente ale preteleşenismului cu şvarţ şi laude de un şpiţ foiletonul. Cronicarul „Luptătorul“ ia pilda lui Octavian Goga pe care l-au înfățşit revistele şi Academia şi care, în ceie din urmă, s’au dovedit a fi fost un nul versificator şi atâta tot. Poezia -i Lae Chioru a putut fi o surprindere In vremea când colecţiile de cântece de „chei“ ale lui Pmath se epuizaseră şi când Radu Rosetti junior sau celălalt Radu (cosmin) nu reeeditaseră încă opera lui Carol Sersic. Tot astfel ridicola făptura a lui Fini Isac, pe care Vinea îl face întrevăzut sub anonimul cântăreţ al geishelor conteselor şi popilor din Blaj. Şi sunt pleiadă invadatorii transcarpatini sau prutin. O solidă trecere a lor prin lumina criticei obiective ar fi suficientă, ca să le sfărâme în pulbere personal tarea lor umflată de reclamă şi de autoexaltare. Ne alăturăm propunerea lui Vinea şi făgăduim modesta noastră contribuţie opera de proflaxie a frăţiei literare, G. SPINA CRONICA ŞTIINŢIFICĂ Cercetările d-rului Voronoff Conferinţă ţinută de dl. C. MOTĂŞ, asistent la laboratorul de zoologie,la „Asociaţia Asistenţilor Universitari din Iaşi“. Nu există om care să nu-şi fi pus vreodată problema morţii. Pofta de a trăi setea de viaţă a fost intdeauna în conflict cu moartea necruţătoare, sub orice formă ar fi ea.Mândierea religiei în viaţa viitoare, credinţa în metempsichoză, patriotismul care idealizează moartea eroică etc. n‘au împiedecat pe nici unul din noi să n’avem clipe în care acest fenomen să ne pară amoral şi monstruos. De la alchimişti care cântau „elixirul vieţei“ şi până la iaurtul lui Metchnikoff omenirea şi-a înşelat în zadar speranţa, în prelungirea vieţei. Secolul al XX-lea pare însă că va fi în stare să descurce şi această pasionantă problemă, a prelungirei şi intensificărei vieţei. Din studiul fiinţelor vieţuitoare s-a tras concluzia că longevitatea e în raport invers cu perfecţiunea organică. Astfel după observaţiile lui Weissman, protozoarele ar fi nemuritoare, graţie procesului de regenerare a indivizilor adulţi. Alte animale cu perfecţiune organică redusă ca hidrele, îmbunătăţite regenerează (Trembley) ; rănile se vindecă cu atât mai greu cu cât animalul e mai superior ca organizaţie, iar durata vieţei descreşte cu cât animalul e dintr-o clasă mai superioară. După Buffon durata vieţei e în raport direct cu durata desvoltărei corpului, genul de viaţă neavând nici o importanţă asupra longevităţei. Bazându-se pe acest principiu el şi Flourens admit că durata vieţei unui animal e de 6 până la 7 ori mai mare ca penard, Brown-Sequard) a stabilit că viaţa e rezultanta activităţei normale a acestor glande (hypofiza, capsulele suprarenale, glanda t tyroidă, glanda interstiţială). Aceste glande fiind foarte diferenţiate îmbătrânesc foarte repede şi odata cu îmbătrânirea lor se micşorează şi energia vitală. Un rol foarte însemnat în organism îl are din acest punct de vedere glanda interstiţială a testiculului cu care s-a ocupat în special Voronoff. Glanda interstiţială a testiculului stimulează activitatea cerebrală cât şi energia musculară. El a observat efectele castrărei la eunuci şi castrarea fiziologiei la oamenii batrâni prin atrofierea acestei glande. Metchnikoff a afirmat că omul de geniu ,perde mult cu funcţiunea sexuală, Voronoff considera că omul valorează atât cât valorează glanda interstiţialâ. Ideia înlocuirei organelor seni-*le datează din Evul Mediu, însă nu s’a realizat decât în timpul din urmă. Primele experienţe pentru rentinerirea glandei interstiţiale încep cu Brown Sequard (18BQ), care injectându-şi suc glandular de berbec, obţinut prin triturarea organelor sexale recapătă la 70 de ani energia tinereţei. Procedeul lui Brown Sequard are inconveniente, din cauza alterărei repezi a licidului organic obţinut care devirte chiar toxic, de aceia a fost părăsit. Bazat pe experienţele de grefaj ale lui Paul Bert Ollier şi Carrel şi înţelegând importanţa glandei interstiţiale, D-rul Voronoff începe din 1917 o serie de experienţe de grefe testiculare a căror rezultate nu le comunică decit după o muncă de 2 ani (Oct. 19 19) la Congresul francez de Chirvegie din Paris. Experienţele le a făcut te staţiunea fiziologică de la Collège de France pe oi şi capre şi anume pe bărbaţi normal, pe bărbaţi castraţi, pe femeile normale, pe femele citrate şi pe bărbaţi bătrîni epuizaţi, inapţi la reproducere. Experienţele le-a făcut cutes- 50 h&a& fttua&rtil 4 PAGINI IC COTDf Att' VIATA POLITICA linia ii ristirisara si «Mda imn emulul O prspHitert de ilabsfars. guverRulu! esweresean.— StSilm&wrea tis* regliw este fatali— Sub regimul averescan, dezorganizarea ţiţei a progresat un (hip impaim&ntHor. In momtntil de feţii guvernai eite Imapab I să facă faţă chestiune'or de o neetstuie urgentă. Prin sistemul douăsprezecimdor, bagrfal este, de fapt escamotat, iar in chestiunea agrară, majoritatea nu parvine să cadă de acord asupra prep l-l şi întindem exproprierii. In aamenea împrejurări, o luptă de răsturnare este şi jaitifiati şi ca şanse de reuşită. Aceasă luptă o duce Fiderofia cu multă îndârjre. Dar Federaţia este conştientă de greutatea momentului şi înţelege că Salvarea ţârei nu poate veni de uit de la o coalizare a tuturor forţelor politice ale ţârei. E de cunoscută, propunerea pe care o face alaiul „Ffiia“din Cluj, oficios al partidului naţional „ Patria“ mărturi e.fte deschis că : „ opoziţîa naţionalătrece încă dat,& peste lanaintirele dureroase ale trecutului reecut, trece încă odată peste aspiraţiile de partid şi preconizează la greştea soluţie a zilei de astăz ,i de i a guvernului de concentrare. Dar tonul cu care ziarul „îndreptarea“primește aceasta. propunere, arată lămurit că guvernul averea*ian nu este dispus la o împăciuire poli ică, în folosul imediat al trei.* Cerbicia averescaetă «iu t: 13 paiea I«d*părta *cis»l necesar și f«tas aî sithimbirel da regim. Estet Inti’âdeyiîi © tn* < -»leger«! Intre a«©r®$«ant șl Id&araii pentru ««sesiunea 8a gu«sr«. Dar *S«M«iânsa dfrză a atferesssn va fese ta termenul da dessht* sSara a sucteshtrui sa fia.omlasrasialii anticipat. $4a '*« va nafta împrejurarea ci fiaseie. ps»tar®l să fie fneredingat® Fad$rațisi. • Inprîca'caz« prîn «««•a»bela iul, guvernul nu upsrte foi©*« nimic« d 8sl ssurl*-*zâ zil^la. Os silfii?, lucrai setets nu esls latru Btmb ragretabil- ALiPiRreA Basarabiei . Cum o văd partidele burgheze ruseşti Alipirea Basarabiei la vechiul regat, consfinţită prin convenţiunea specială dela Paris, contifta să nelinişteascăpe owner politici ruşi împărţiţi in diverse partide şi facţiuni. Dela ţaristul Maklakof până la cadetul Milincov, toţi sânt convinşi de netrăinicia actului de recunoaştere a alipirei Basarabiei şi prin acţiunea lor, fac cea mai întinsă propagandă pentru menţinerea încă în stare de discuţie a ceea ce numesc ei„problema Basarabiei“. Ziarul „Ora“ din Capitală conţine în primul său număr un important interview acordat de Boris Savinkof, preşedintele Comitetului politic rus din Polonia şi conducătorul insurecţiunei de la Kronstadt. Acest revoluţionar convins, fără a admite politica guvernului bolşevic împotriva căruia luptă fără preget, se întâlneşte in cepriveşte părerile sale asupra Basarabiei cu cei mai reacţionari reprezentanţi ai aristocraţiei ruseşti. Declarându-se partizan al unei păci durabile cu ţările învecinate Rusei deci şi cu România, Savinkof nu uită însă să adauge : „Basarabia rămâne o cheste deschisă“. Iar la replicele ziaristului român, conducătorul actualei contrarevoluţii ruseşti spune : „Nu statisticile rezolvă neînţelegerile dintre state. Când Dv. aţi anexat, sau cum voiţi s’o spuneţi când Basarabia s’a rioada de creştere, cela ce ar veni la om 20x6=120 sau 20X7 =140. Cazurile de longevitate omenească sunt demonstrative în aceasă privinţă ; pricina pentru care oamenii ajung rar la această vârstă adică cauzele bătrâneţe a morţei sunt: lupta între cele 2 elemente constitutive ale organismului , elementul primitiv (celule conjuctive şi globule albe) şi elementul diferenţiat (celule nervoase, musculare, hipatice, osoase etc.) Cu cât individul îmbătrâneşte, cu atât elementul primitiv surescitat şi de cauze secundare ca fermentaţii şi toxine inundează organismul, asigurând triumful bătrâneţei. Elementul conjuctiv care duce la scleroza generală nu poate fi disrus căci e pârghia celorlalte ţăsuturi, dar s’a căutat să i se modereze activitatea. Metoda iaurtului lui Metchnikoff cum am amintit mai sus a dat greş (Metchnikoff însuşi cu toată cura de 18 ani a murit la vârsta de 70 ani). In timpul din urmă studiul glandelor endocrine (Claude Bernint cu România i sa garantat o autonomie administrativă [După câte știm noi,nu,numai că nu ..îa a oarde, f .aceastăautonoma dar, dimpotrivă, Basarabia a fos supusă unui regim care a făcu ca însăși burghezia, la început favorabilă D.. să se întoarcă az împotriva Dv.... „Chiar dacă dreptatea e de partea Dv. interesul amândurora e să ajungem la o invoia paşnică. Poate că noi, vom reuşi să vă convingem pe dv. r,că cel puţin o parte de Basarabia trebie să revină Râset’, poate că vom găsi m o nimerită soluţia Independenţei Basarabi , nu ştiu, sunt atâtea şi atâtea ipoteze cu şanse de probabilitate, că ni se pare mai înţelept să ne cercetăm împreună cu toată buna voinţă, pentru a ajunge la un acord durabil. Rămân la puncul meu de vedere că Basarabia este o chestiune deschisă". Desigur că importanţa acestor declaraţiuni nu va scăpa nimănui şi că va contribui intr’o bunănăsură la convingerea oamenior politici de la noi că sprijinirea refugiaţilor ruşi înseamnă sprijinirea duşmanilor unităţii noastre naţional. Se impune deci ncheerea cât mai grabnică a bordului de la Reval care va datornici o stare de fapt pe care aitualul guvern din fruntea Ruiei o recunoaște. SAMBATA 9 APRILIE 1921 k N t) si C 1 n K J stimmt. i& AGENTIA DE PUBLICITATE k BRAjNlSlXJlNfc — *8?« Gft. MlSrsaiCeg 17 — — Concesionari exclusivă a.publi*.Ua BUW&r vechiu leu A doua razzie sanitară Eri, de pe prânz d. dr. Tănăsescu, medic şef al oraşului. Însoţit de d. dr. Tudor şi de d. Mihai Borcea, ajutor de primar au făcut o razrie sanitară, in despărţrea întâia. S’au inspectat 32 de localuri, printre care toate otelurile din Bulevardul Ferdinand. In urma constatărilor s’a hotărât închiderea restaurantului Rosa Marcovici, din Bulevardul Ferdinand 27 bis. Camerele de jos din otelul regal, Bulevardul Ferdinand 25. Chioşcul de fructe a lui Brahms Mechmet din colţul stradei uzinei. Crâşma d-lui Solomon Gratz din Bulevardul Ferdinand 15. Au fost daţi judeţi locatarii casei Motaş, pentru contravenţie la ordonanţa No. 3228 cu privire la reducerea gnoaelor. S’au somat pe antrenorii otelului Bristol de a închide un etaj şi a face toate Imbunăţiţ!reie necesare până îa 15 zile la caz contrar otelul va îi închis. La alte localuri s-au cerut îmbunătățiri urgente. Moartea Ejti Gopuîaî d. Biizsh Baciyeștl - Episcopal Oboaiele ClîmiiCU al B.zidal a încetat dia viați răpus de o bon- Cbo-pnmmont. fsmorn.ântarea va avea loc mâine, In grădina plocopiei din Buztu. --------------------------------------- SCOtMR.' 8«*îa-V«il8ra— Astăzi 25 Mart stil vech’, își striciază hramul “biserica Buna-Vestire din localitate, situată în strada cu a eles mite, colț cu str. Tiutu. După cum arată d. N. A. Bogdan în monumentala monografie „Orașul Iaşi", acestă biserică a fost zidită rîln temelie cu cheltuiala vornicului Ion Tăutu şi a soţiei sale Marie, în anul 7816. Are deci o vechime de 105 ani. Se zice că înainte de construirea acestei biserici—scrie d. Bogdan—ar fi existat pe un loc alăturat o altă biserică mai mică, ale cărei temelii se vedeau încă acum vreo 40 de ani. Câteva pietre se mai văd și astăzi pe locul unde ar fi fost altarul acelei biserici. * Venit»?! de s*sstşî?I-îiţă». Se ştie ca americanii sunt oa~mani miraculoşi. * Nici o mirare, deci că în bugetul Statelor Unite existi un capitol cu titlul „venituri de conştiinţă* (conscience fund), alimentat din sumele restituite de bună voe de către persoanele car* au remuşcări de a fi furat, într’un fel rau, altul, statul american. La am st cap tol sau Încasat milioane de dolari. Dacă ar exiita și în România asemenea cap tol de budget, nu încap, nici o îndoială c? nu s’ar incasa nici un bun, cu rtoate că ar.fi de restituit miliarde. Doar amânar nu fură ca să dea înapoi. Întrebați, mă rog, pe dnii Tăzlăoanu și Argetoianu. Cronica Literară B?ayiw«s*ei Lefebvre, La tevolution oa la Mortfßd dane, 1 fr. 25; Paul V*!Ilant- Couturier, Ldt eiă me* amis R. Lefatwe şi P. Vtsillint- La guerre des soldats, edit., Flamm&üon, 5 fr. Personalitatea puternică a luptătorilor asocialiști cari sunt Raymond Lefebvre ș! Paul Vaillant- Couturier se vădeşte, clară, din volumele pe cari le avem înainte. Opera profund omenească, străbătută de elanul creator al Iubirii de oameni, de idealul înfrăţirii In zorile nouă răsărite pe urma ucigătorului răsboiu, operă adunată de ambii scriitori In „La guerre des soldats* şi însemnată de Vaillant-Couturier siugar In „Lettre d à mes amis“, formează o treaptă nouă în desvoltarea spriţului nou care trebue să însufleţească omenirea, de acum înainte. Războiul, purtat în infernal care au fost câmpurile de luptă din Champagne, de Vaillant- Couturier, răsboiul asasin al tranşeelor nesfârşite şi gropilor adăpostitoare de cadavre, glod şi infecţie, a atins sensibilitatea autorului până la paroxism şi i-au adus la acele halucinante viziuni pe cari le întrevedem din scrisorie adresate prietzplor lui. Scrisorile acestea, grupate sub patru title : „Exil îa pădure“, „Exil în luptă“ „Exil in închisoare“ şi „Exil îa spital“, prin însăşi aceste titluri ne indică tragedia unui suflet de elită. Izolat in vălmăşag a patimilor deslănţuite de una diplomaţilor şi a conducătorilor de state, singur în mijlocul cataclismului de foc și in idle. Vailant-Couturler, într’on st!! de o minunată puritate, își exprimă sendmenteie răscute din lupta lui împotriva atmosferei de ci'mi care In* cearcă «ă’l cucerească, îî cercejt, chiaratunci când asasinează o companie inaaică, care flutură steagul alb) Şi suferinţa omului exilat în fuchisoire pentru toată revolta lui simplu — umană, pentru gândirea avântată o clipă spre eliberare. Şi în sfârşit, încrederea in viaţa nouă pe care alinarea spiritului o aduce, vindecind trupul, slăbit şi bolnav. Imnuri încrezătoare şi aproape exaltate la faţa nouilor încercări ale vieţii , pacifică ea însăşi, gata poate pentru plămădirea omului pacinic şi împăciuitor. Dacă în „Lettre* times amis* Vaillant-Coutuler îşi scrie tragedia lu', răsboiul formând decorul în care se mişcă şi care le pane în mişare, la „La guerre ass soldats“, împreună cu Raymond Lefebve insttue o serie nesfâşită de privelişti ale câmpului de băţie, fixează tipurile camarazilor lor de mizerie şi suferinţă, mizeria tuturor popoarelor înpinse fără voia lor In cazanul infierblntat şi un reu explodând, care este războiul. Poetul Valllant Couturier pe care l-am găsit în „Lettres â mes amis“, devine prozatorul sobru şi măsurat atunci când are să înfăţişeze nenorocirea in care bălăcesc semenii ei, de care teticule intragi sau fragmente sub piele, în tunica vaginală sau sub peritoniu. Rezultat bune au fost obţinute sub masculii castraţi experimental sau fiziologic. In ambele cazuri masculii au căpătat combativitatea şi ardoarea sexuală a masculilor anormali. Voronoff castrînd din nou un astfel de berbec senilitatea reîncepe, o nouă grefă însă îl reîntinereşte. Cit va dura această tinereţe nu se poate şti încă , însă Voronoff are animale care grefate 3 ani în urmă îşi păstrează tinereţa. Experienţele de grefaj cu glanda intersţială muscală la o capră femelă a făcut pe Voronoff să constate o perturbare în psihismul femelei, un fel de abolire a instinctului matern. Procedeul de grefare s’ar putea aplica şi la om cu condiţia însă ca să se poată găsi un altul care să-şi cedeze grarda interstiţială, lucru care desigur e foarte dificil. Voronoff găseşte soluţia, spunând că s’ar^ putea