Opinia, septembrie 1923 (Anul 19, nr. 4890-4899)
1923-09-20 / nr. 4890
ANUL AL XIK No. 4890 Biblioteca Universității Locol. t .« L--Ai ■ - - ST». «LSIESCDn tVlBFOHH«. WMFIBBWWilHWPI Pentru stăvilirea arbitrarului autorităţilor înţelesul cuvintelor Primului Preşente al Curţii de Casaţie Protestul primului preşedinte si Inaltei Curţi de Casaţie contra desfiinţări contenciosului administrativ, nu este produsul unui singur mădular din acest important organism de stat, nici un gest de om otrăvit de nedreptăţi sau măcar de nemulţumiri personale, nici cântecul lebedei al unui mare potentat de stat In criza sufletească a momentului când fatalitatea limitei de vrâstă va vei din un om care a avut de multe ori ultimul cuvânt in stat, un biet pomanagiu al Casei pensiilor. Cel care scrie aceste rânduri, a văzut nu mai departe decât ieri, printr’o întâmplare, în Camera de consiliu două secţiuni a înaltei Curţi, şi a constatat la toţi colegii primului preşedinte sentimentul aprobării fărâ hszitare a decursului a CîStuia şi o durere pentru reducerea Instituţiei, care mai mult de 15 ani a avut rolul de pavăză contra călcârilor de legi şi arbitrarului tuturor autorităţilor administrative. Ce sunt legile 2- Normele vieţii In colectivităţi, In societate. Cine voeşte traiul In comun* trebue să se adapteze la norme şi afară de mici excepţii, toată lumea este gata să se aupue legilor cu tot sufletul şi deci cu cea mai mare uşurinţă, dacă are sentimentul că legile sunt regule pentru toţi. Aceasta este ordinea socială fundamentală, pa baza cunoaşterea drepturilor şi datoriilor fiecăruia, ca respectul din partea organelor a acestor dreptăţi, fără exagerarea datoriilor impuse. Noi suntem atatul cel mai fecund In crearea legilor. Colecţia Himacgiu daca ar fi la curent, ar constitui cel puţin 10 volume. Suntem Insă un stat In formaţiune. Autorităţile însărcinate cu aplicarea legilor şi la nevoa cu constrângerea cetaţenilor la respectarea lor, le calcă ele ce! dintair.Aceste abusuri smulg din sufletul cetăţenilor credinţa la utilitatea legilor. Cred că totul In Stat se reduce la voinţa autorităţilor. De aceea nici nu se mai interesează să cunoască sutele de legi care se votează In Secare sesiune parlamentară. Ordine In Stat nu mai există, pentru că cetăţenii văd că totul se bazează pe echilibrul forţelor. Dorinţa şi voinţa ce- Iui care se aranjază să fia cal mai tare, trece deasupra legei. Cine este In măsură să ne scoată din haos şi ararhie, asigurând aplicarea leglor deopotrivă pentru toţi şi deci să ne asigure ordinea legilor In Stet ? Numai instanţele judecătorii şi In special Instanţa oau mai luminată, cu mai multă experienţă şi cu mai mare rezistenţă feţă de călcătorii de legi, care In imensa majoritate a cazurilor sunt autorităţile insăşi, autori legilor şi executorii lor. Istă pentru ce In situaţie noastră de ieri şi cu atât mai mult In situaţia de astăzi, numai Înalta Curte de Casaţie poate să apere ordinea, impunând tuturor şi mai cu seamă autorităţilor respectul legilor.î . Aceasta a spus-o In esenţă primul preşedinte al Casaţiei In protestarea acestei Înalte Curţi, contra desfiinţărei contenciosului administrativ. In loc de Însemnări Un pericol naţional S'a mai vorbit In ziarul nostru despre pericolul alcoolismului la sate. Chestiunea Insă are o aşa de mare importanţă, Incât oricât am insista asupra ei, tot nu se poate spune că e prea mult Aproape jumătate din câştigui sătenilor se duce azi In tejgheaua crâşmărului. Fie zi de sărbătoare, fie zi de lucru, localurile unde se vinde viu şi rachiu sânt pline. Iar seara, pe uliţile satului se vad trecând, pe trei cărări, oameni tineri cu soţiile lor, care adesea poartă copii mici pe braţe. Intr’o singură comună din judeţul Bacău sânt 43 (patruzeci şi trei) de crâşme ! E ceva spăimântător. Faptul că ţăranii pot să câştige azi mai mult, se Intoarce Împotriva lor. Iu Ico să fie un Indimn la economie şi la o viaţă mai omenească, banul ce prisoseşte este un izvor de degradare fizică şi de abrutizare. Vinovaţii cei mari nu sânt însă ţăranii. Emancipaţi fără nici o măsură de îndrumare, ei au luat calea obişnuită a copiilor fără o tutelă atentă şi severă. Cei care cunosc starea de lucruri de azi, o vad cu ochi buni şi o încurajează sânt liberali, politicienii au metode decolonizatori* african’. Oamenii lor de Încredere la ţarâ sânt crâşmarii, argumentul de convingere pentru sătean este litra cu rachiu şi cofa cu vin. Guvernul aa loc să caute a da ţăranului la îndemână cele mai bune mijloace pentru Întrebuinţarea cu folos a banilor, ei barează licenţe pentru crâşme. De altfel acesta e singurul mod în care liberalii mai potlucra“ la sate, crâşma este adevăratul club unde se mai pot găsi aderenți şi admiratori pentru meritele dinastiei Bătanu I. Problema cadavrelor evreeşti neraclamate.—Nevoia legiferării.—Sancţiuni contra acelora care fac fals declaraţiuni de rudenie. Zarul .Opinia“ a avut amabilitatea să-mi acorda ospitalitate în numerele cu data de 9 şi 10 Septecabre a. c., publicând unele aprecieri ale mele, Iu chestiunea universitară, îmi propusesem a mă folosi de această ospitalitate, pentru a continua încă în două sau trei numere aceste aprecieri, jlatr’o chestane care ne interesează pe toţi în gradul cel mai ras re ; faţă Insă de speranţele ivite In ultimii* zii». Intr’o îndulcire a lucrurilor şi o tendinţă spre normalizare a vieţii universitare, am crezut de prisos a mai continua cu expunerea acestor păreri. Cred, totuşi, necesar a inzis- o asupra unei singure chestiuni, da cea mai mare importanţă pentru liniştea în Universitate, la cazul redeschiderea acesteia; este vorba de chistiunea cadavrelor evreeşti pentru disecţie. Este incontestabil că dreptatea, la ce priveşte această chestiune, este de partea acelora care au ridicat o , precum iarăşi este incontestabil, că nu studenţii evrei poartă vina lipsei cadavrelor evreeşti de la disecţii, şi nu metoda aplicată anul trecut—isgonirea studenţilor evrei din sălile respective—este metoda indicată, pentru soluţionarea acestei chestiuni. Toţi intelectualii evrei, inclusiv "studenţii, sânt înţeleşi, că aceste cadavre trebueau procurate sălilor de disecţii. Religia mozaică nu se opune la dare de cadavre evreeşti pentru disecţie ; de altfel chiar, dacă s'ar opune, dacă n'ar fi un motiv ca aceste cadavre, să nu se deie la sălile de disecţii, atunci când studenţii evrei îşi afirmă, şi au drept cuvânt, drepturile lor ia cultura universitară. Dat fiind Insă faptuî, că mai toţi evreii locuiesc la oraşe, cadavrele evreeşti sunt mai totdeauna reclamate de moiale morţilor, rade ori au posibilitatea, de a afla de existenţa cadavrelor la azile sau spitale. Nu este Insă mai puţin adevărat că sunt cazuri, când aceste cadavre n’au rude cunoscute şi atunci sunt ridicate parte da Comunităţi, In parte de particuleri, cari consideră îngroparea, ca o faptă pioasă. Astfel de cadavre se găsesc din când In când la spitale, azile, ospicii (în Iaşi, Socole, Gilata, etc ) Procurarea pentru disecţii a acestor cadavre evreeşti neraclamate nu trebuie pusă Insă la sarcina studenţilor evrei precum nici studenţii creştini nu au fost învinuiţi de lipsa cadavrelor, când a fost cazat; studenţii nu au nici tipul ca să se ocupe cu aceasta, şi nici nu au mijloacele şi autoritatea necesară. Chestiunea trebuie să stea In primul joc Ia sarcina Facultăţei de Medicină şi a Ministerului respectiv şi la mod secundar In sarcina intelectualilor evrei, In afară de Universitate. Ministerul trebuie să obţină din partea Guvernului, chiar In toamna ce vine, legiferarea In sensul că toate cadavrele — In specie cele evreeşti — neraclamate de rude până la un gead anumit, să fie predate sălilor da disecţii, prevăzându-se o sancţiune severă pentru cei ce ar eluda Legea, făcând o declaraţie neconformă cu adevărul. Spitalele, azilele şi ospiciile, atât ale Staturi, cât şi cele particulare vor trebui obligate prin Lge a preda sălilor de disecţii cadavrele ner«clemat», iar acei cari In calitate de rude In grad prevăzut de lege, vor reclama cadavrele din aceste instituţiuni, vor trebui să declare în [scris gradul de rudenie, suferind consecinţele ligii, pentru decis raţiunileexacte. Concomitent cu aceasta, în lipsă de cadavre suficiente şi până la îndrumarea lucrurilor, la toate centrele universitare, anume persoane dintre intelectualii evrei, vor trebui să îngrijească deftirea şi transportarea din provincie a cadavrelor evreeşti în categoria peioc arătate mai sus, obţinând transportul gratuit din partea guvernului. Studenţii medicinişti evrei trebuie să stăruie cu toată râvna pentru realizarea ceor arătate aci, pentru ca eventual normalizându-se lucrurile, să nu ai găsească fără soluţiuni practice în această privinţă. De cât un lucru: cu starea sufletească a studenţilor evrei din ultimul an şi cu enervarea generală, nimenea nu s'a putut ocupa cu folos de acstă chestiune, căci era şi neserios să alergi să găseşti cadavre când Universitatea era In« oh să şi când studenţii evrei erau goniţi de pretutindeni. De aceia, şi studenţii creştini fere-' baie să acorde răgaz In această privinţă, chestiunea cadavrelor evreeşti urmând să sa soluţioneze nepripit şi In mod complect. De legiferarea mai (Continuare In pag. II-a) 2 lei NUMĂRUL ZIAR POLITIC COTIDIAN ■pasa --wpmmiBw JOI 20 Septembrie 1923 Suprimarea contenciosului * — şi d. Const. Dissescu. Mai mulţi membri din guvern, întilnind pe unii consilieri de la Casaţie »au arătat surprinşi de discursul d lui Victor Blxtniceanu, primul preşedinte. Cînd insă, după răspunsurile interlocuitorilor, au avut impresia că primul preşedinte a fost ecoul sentimentelor intregei Casaţii relativ la suprimarea contenciosului administrativ, unul din miniştri a declarat că suprimarea contenciosului nu s’a făcut din iniţiativa guvernului ci flin a d-lui Crissescu care conduceacomisiunea Insărcinată cu redactarea nouei’Constituţii Guvernul, a adăugat acel ministru, a greşit poate, numai pentru că nu s’a opus inovaţiei d-lui Dissescu Dacă lucrul ar fi adevărat, d. Dissescu apare într’o tristă lumină. La Maturitate d-sa a făcut mult timp parte din cercul de studii sociale al partidulu conservator,care a impus în programul partidului înfiinţarea contenciosului administraţiv, organizat In legea din 1905 a d lui Badarcu. Acum la bătrîneţă, d. Disescu arde ceia ce a adorat la tinereţă. Cetiţi în pagina IV-a Ultima Oră telegrafică şi telefonică Cazul de la Piatra-Neamţ La Piatra Neaţ se vede că străzile sunt tot aşa de distruse ca şi la Iaşi Numai că in prima localitate se găseşte câte un cetăţean care să reacţioneze In chip practic. D. Ermil Isărescu a dat in judecată primăria comunei Piatra-Nepatru faptul că, din pricina insuficienţei pavajului prople i-au inundat curtea şi au deteriorat casa. Tribunalul a condamnat primăria la 28.030 lei despăgubiri civile. Primăria a făcut apel, dar apelul a fost anulat din insuficienţa timbrărei, aşa că condamnatunea a rămas definitivă. Cazul de la Piatra N. ar trebui să constitue un precedent. Dar din bugetele comunelor nu se rapară străzile, să se plâtească cel puţin despăgubiri locuitorilor. Închipuiţi vă ce mai despăgubiri ar plăti primăria Iaşi pentru cetăţenii din Socola , dacă aceştia sac trezi odată. SPIRITUL INTOLERANT I AL GUVERNULUI ÎMPOTRIVA minorităţilor etnice —-Inmnţiuni grosolane.—Discreditarea ţărei în afară- - * • ... M»:* zarvă la presă pe chestiune* tratamentului minorităţilor naţionale din cupwnsul statuui nostru. Ziarele cu tendinţă democratice doresc pentru n norităţi respectul fiinţei lor etoice şi un tratament demn de îngăduinţa tradiţională a poporului român şi de cerinţele normale ale civilizaţiei timpjlui. Aceasta este tema Tire, „vmimite ’prese". De cealaltă parte a cântarului «tă „Viitorul* da suratele sile rghinale, In spirtul strimt al d-li Vintilă B*ăti*nu aintetiz* ^pentru Europa de d. Dues, Intr’unFfaimos articol de ziar ce 16 rânduri. „Viitorul* vrea pentru minorităţi un teasament cel puţin egal cu acela aplicat odinioară de Budapesta contre român lor ardeleni. • Pentru a legitima oprimarea minorităţilor, e nevoa ca a oastea să facă acte de „trădare" ţi să „submineze* statul român. D. Duca a declarat deci ci minorităţile sânt „trădătoare* pre ele Insile „Viitorul* la rândul său ajustează faptei« pa calapodul extraordinar al teoriei ministeriale. Şi fantezia „Viitorului* este nesecată. De pildă, oficiosul guvernamental — după un reportaj al sarat« „înfrăţirea" din Cluj— ne-a vestit dintr’odată că biast-.arn^te:» su-eatoa da minorităţi înlocuesc justiţia oficială a ţărei printr’o justiţie particulară clandestină. S’a dat ca eximplu camera arbitrală a „Lloydsatul din Temşoara, împotriva căreia s’au ridicat şi câţiva avocaţi fără clienţi, la un congres avocăţesc din Ardeal. * Evident, chestia era foarte gravă ! Dar care i adevărul ? Camera arbitrală a Lloydului există prin lege incă din 1869, aflându-se de atunei şi până astăzi sub supravegherea ministerului de justiţie, exercitată prin preşedintele Curţii de Apel. Intre membrii din comitet se numiră şi preşedintele Camerei de Comerţ din Timişoara. In faţa Camerei arbitrare pledează avocaţi, dar bineînţeles, acei avocaţi pe cărei insărcineazâ împricinaţii. Adică, e vorba de o Cameră arbitrală la fel cu acelea care funcţionează pe lângă Gamerile de Comerţ din regat iar „Viitorul11 a scris—ca de obicei— prăpăstii.* Pres cu prostia In coloanele sale, „Viitorul* nu se dă bătut, ci arată că la Camera Lloydului cel puţin „până acum, limbanaghiară şi spiritul acestei naţionalităţi a predominat“ Vedeţi drăcie ? LIoydul acesta a utilizat limba maghiară da la 1869 până In 1918, sub stăpânirea ungurească ! Iată deci că tot a existat ,trădar».“. Iar până aşa-aît», strănătate» a putut afla din coloanele inepte ale oficiosului guvernamental, că In Ronftaia justiţia oficială sa dizolvă, publicul ne mei Increzându se ?ntr'însa şi recurgând la o justiţie clandestină. Şi guvernai se mai întreabă cine discretitează ţara In ochi străinătăţii.. Lr. Actualităţi din afară Tricentenarul fundărei New Yorkului. New Yorul uriaşul port american, a fost fondat In 1623 de câtre nişte colonişti francezi. In consecinţă, descendenţii coloniştilor, împreună cu Academia de Arte Frumoase din Paris, au hotărât să participe la serbarea tricentenarului, printr’o expoziţie specială francezâ care va fi instalată în localul Academiei de ştiinţe, litere şi arte din New-York. # Tarifat pe c. f. germane. Din pricina vertiginoasei deprecieri a mărcei, administrația căilor ferate germane a stabilit In chipul următor fantele de călătorie şi transport . Se menţin preţurile din 1913 care se Inmulţesc ca un coeficient proporţional cu ghndul deprecierii valutare. Dar coeficientul acesta se ridică la milioane, şi se află In continuă creştere. Astăzi el este de 4 şi jam. milioane pentru călători, şi 1 şi jum. miloane ,pentru mărfuri. Aşa că, dacă pentru un drum de ia Btkin la Breslau plăteai de pildă 30 mărei la 1913, astăzi plăteşti 135 miioane de mărci. Fantastic tarif! « Femeile şi tinereţea.—Feministele din Paris revoltat contra Academiei francez». Ultimul cuvănt pe care nemuritorii l’au lucrat pentru doţicitar este jeunese. Dupâ multe şi mature ,deliberări s’a dat sciStui cuvânt următoarea redacţie : Jeunesse vrâsta omului da la 20 la 35 ani. Feministele au găsit că limita de jos se poate tolera, dar cea de sus este o gravă eroare. Femele cel puţin îşi păstrează tinereţea cu mult peste 35 ani, încât textul dicţionarului trebue modificat pentru a râdea limita tinereţei cel puţin până la 45 ini. Audienţele regale — Opoziţia. Poporul .Adevărul“ vorbeşte, în niraforul de emi, despre relaţiile oamenilor politici cu Palatul. Mai înainte, Regale totdeauna se ştia undei, la Bucureşti, la Sinaia... Bărbaţii politici , din opoziţie, când vreau să vorbească chestii de stat cu Suveranul, se înscriau într’o condici la Palat. Peste cîteva ze—automatic — le venea rîndul. Astfel opoziţia îl punea in curent pe Suveran cu faptele guvernului şi cu voinţa popoului. Dar nu numai oamenii politici obţineau uşor audienţe, ci şi simplii particulari, care aveau un proces de revendicare, o zestre da complectat, o invenţia... Suveranul, chiar când nu era o chestie de competenţa lui, dădea măcar un sfat. Cetăţeanul pleca fericit... vizita aceasta devenea puntul central al vieţii lui... şi ’n fiecare ii povestea de cîteva ori : -- Cînd am fost la Re-Năvala oamenilor poliţiei asupra Palatului e foarte explicabilă. Minerul rotativei e în cabinetul regal. Reprezentanţii tuturor partidelor aveau, pe vremuri, acces la Palat, lupta deci se dădea în condiţii egale—case pe oaie.. Astăzi îns—numai anumite persoane politice sunt strimite la Palat, celelalte—uneori chiar miniştri — rămînind pe dinafară. „Adevărul“ subliniază anormalitatea acestei situaţii. Cum ? Niciodată nu ştii unde-i Regele, cînd îl descoperi, în sfârşit după oprirea circulaţiei pe diferite alei nu poţi intra la El că expun, prin alta prizmă, situaţia politică. Nu se ştie cine dirigueşte din umbră funcţionarea relaţiilor regale... Noi Insă trecem peste cererile nerezolvate de audienţă politică la Palat. Nu ne punem mari speranţe mele,— şi nimeni nu trebue să-şi pună, pentru binele patriei. Dacă ar fi astfel, a veşni am fi în panică, cine ştie ce orator mare ar ţinea un discurs Suveranul şi ar căpăta la sfârşitul audienţei, puterea. Ne gândim mai mult la marele public care, din părinţi, ştia că ultimul refugiu e la Palat. „A te duce cu (Continuare în pag. II-a).