Opinia, iunie 1927 (Anul 23, nr. 6005-6029)

1927-06-10 / nr. 6012

­ca Universităţii I* Vf. xxm a sm exemplarul \ ABONA^NTE 0*Lei 1000 * »1500 pe un „ 6 luni 300 . . I „3 luni ZIAR POLITIC COTIDIAN VINERI 10 IUNIE 1927 ANUNCIURII se primesc la toate ' Agenţiile de Publicitate! fi la Administraţia ziarului Iaşi—Str. Ch. lkf&rxeseu 171 GUVERN NATIONAL?In perioada electorală Evident că nu avem un ase­menea guvern. Rezultă acest lucru şi din declaraţiile miniş­­trilor. Un guvern naţional — dacă împrejurările ar fi cerut-o—nu se putea forma de­cât cu par­­ticiparea tuturor fruntaşilor ine­le­ noistre politice, iar nu cu căptușeli.­­ Cum rămâne atunci cu pre­textul pus înainte de M. S. Re­gele pentru a explica brutala concediere a guvernului averes­­can ? Evident că nu acesta a fost motivul real pentru care ministerul a trebuit să plece. Alt motiv pe care l-am arăta noi în mai multe rânduri, e ce adevărat. Dacă nu ar fi de cât fraza, din declarata ministeria­lă, relativă la actul de la 4 Ia­nuarie încă s’ar învedera drep­tatea noastră. Refuzul d-lui lorga s‘ar ex­plica aci prin persistenta d-sale în idieia de a reveni asupra ce­lor hotărâte de M. S. Regele In chistia succesminei la tron. * Dar este oare acest minister, un minister neutru menit să prezideze alegeri libere ? Hotă­rât, nu ! Un guvern nautru pu­tea fi compus din funcţionari super­iori, în măsura în care mai sunt d­in aceştia, care să nu ai­bă legături liberale. Pe când aşa, ce s’a Întâmplat în realitate? La prima­­formaţiune, câte­va personalităţi de mână 3-a sau a 4-a cari sunt, sau vor fi libe­rali, aceştia din urmă pericu­loşi, căci vor face exces de zel, ca mai toţi neofiţii. Exceptăm pe d. general Angelescu care este numai „homo regius“ dar pe care îl bănuim de simpatii liberale. In asemenea condiţuni, ne-a mirat în deosebi, faptul pre­­senţei pe banca ministerială, a representanţilor partidului naţio­­nal-ţărănesc, ch­ar dacă frun­taşii nu au intrat în minister. Pot dumneaor să spere în a­­legeri libere ? Răspundem fără eşu­are, nu ! Principalele ministere în mo­mentul alegerilor sunt internele şiJustitis. Ori la primul minis­ter, titularul este dl. Ştirbey. D-sa este nu numai „homo regius“ şi cumnatul D-lui Bră­­tianu, ci este şi un înfocat bră­­tienist. Cât despre d-nii Popescu ta­tăl şi ginerele de la justiţie, e e oare nevoie să mai insistăm ?? Titularul de la justiţie a fost multă vreme în partidul naţio­nal ; acolo nu a încetat un mo­ment de a face intrigi, de a fi un element disolvant, mai ales când se trata fusiunea cu par­tidul ţărănesc. Din momentul ce intrigile d-sale nu mai pu­teau face nici un rău, a trecut la liberali. Avem convingerea că d-sa—renegat—va intrece în sectarism­­pe insuşi Dl. Vintilă Brătianu, pe care ne d prinse­­sem să îl considerăm până as­­tâ­zi championul lumei in această materie. Am fi curioşi să ştim ce mutră fac representanţii partidului na­ţional-ţărănesc, când se întâl­nesc în consiliile de miniştri cu Dl. Popescu. Partidul naţional-ţărănesc va trebui să-şi deschidă la timp ochii şi să înceapă, o oră mai devreme, campania electorală, va trebui, trecând peste toate re­sentimentele şi chestiunele de persoane, să ia înţelegere cu toate partidele cari luptă contra a­tot­puterniciei liberale; alt­fel vom avea în noul parlament, unanim taţi liberale. Partidul liberal va avea pen­tru el, în afară de concursul ce­lor doi miniştri de cari am vor­bit mai sus, şi cari vor strânge şurubul in sensul liberal, şi au­reola, pe cari o dă, în alegeri, în ţara românească, apropiata venire la putere. Dacă pe lângă acestea, se mai adaogă şi des­­binarea opoziţiei in faţa parti­dului liberal, n­ascul acesteia este inevitabil. Pa când alt­fel s'ar putea să revegi pentru ţoua oară, la ţara, românească, viaţa parlamentară reală.* Nu­mai dacă cei din opoziţie vor abandona chestiunele per­sonale şi intrigile de culise, dacă vor studia cu toată seriozitatea chestiunele ce se vor discuta în parlament, opoziţia va putea îm­piedeca abuzurile de putere , samavolniciile liberale. Şi în z­ia când cadrele liberale nu-și vor mai putea face de cap la putere, s’ar putea Întâmpla ca partidu liberal să-și piardă din atotpu­ternicia cu care terorizează pe Capul Statului. Rolul partidelor antiliberale este acum mai important ca nici odată. Numai să fie in stare să și—I îndeplinească. Le-o dorim din tot sufletul. TEODOR BADARBU Boala monumentelor de piatră Arhitecţii din oraşele mari s'au alarmat. Un mare pericol ame­ninţă cele mai frumoase monu­mente. După experienţe foarte serioase, s-a descoperit că pie­trele sufăr de un fel de boală când sunt supuse la acţiunea corozivă a fumurilor care­ ies de la uzine. Mâncate încetul cu încetul, dezagregate, reduse la starea de materie spongioasă care se sfă­râmă uşor, temeliile, faţadele şi pilaştrii de piatră, mândria ma­rilor oraşe, luptă fără nădejde. Ele nu pot rezista'' la acest el de războiu chimic declarat de progres, întrebat de ziarişti, un mare antreprenor de lucrări publice din Paris a declarat că marea catedrală Notre Dame de Paris nu mai are de­cât cincizeci de ani de existenţă. Din toată lumea Eclipsa de soare.—In di­mineaţa zilei de 29 Iunie va a­­vea loc o interesantă eclipsă de soare. Eclipsa va fi tota p­entru nordul Norvegiei, Sue­­iei, coasta nordică a Rusiei şi o porţune din Anglia (fenomen care nu s’a mai întâmplat acolo de peste 200 ani). In restul Europei, eclipsa va numai parţială. In România, Soarele va în­cepe să se întunece la ora 6 şi 20 minute dimineaţa. Faza maximă a eclipsei va fi la ora 7 şi un sfert, când umbra va acoperi mai mult de jumătate din discul solar (exact 0.625). Eclipsa se va sfârşi la ora 8 şi un sfert.* Accident aerian —Un me­d­ic militar francez plecase din Bordeaux cu un avion sanitar, n timpul zborului, a plesnit tubul de benzină și a luat foc aeroplanul. Medicul, înspăimân­tat și-a pierdut cumpătul și a sărit în văzduh, zdrobindu-se la pământ.* Rapiditate telegrafică.— La o in­trunire a directorilor a­­mericani de ziare din Columbia a fost transmisă o depeşă te­­ografică, care a făcut incon­­trul lumei In opt minute. Te­­ograma a trecut peste ambele oceane şi peste cele trei conti­nente : America, Europa şi Asia probabil insă că n’a trecut şi prin Rjrr­ânia, căci atunci s’ar f­i împotm jlit.,. * Cum se vând bibliile in America.—Societatea Bibica Americană a vândut 9 917.361 biblii în cursul anului 1926, a­­dică cu 600.000 biblii mai mult de­cât în anul precedent. D.­­la Înfiinţare (111 ani) societatea a pus în circula­ţie 186.028 860 biblii. aspecte ! Legăturile J cu Germania Compunerea noului guvern ne face să credem într’o repede re­luare a relatiunelor noastre e­conomice şi financiare cu Ger­mania, căci principalul nostru negociatu, d. Kaufman, este din intimii D-lui Barbu Ştirbey. Guvernul plecat trimisese in ultimul moment pentru negocieri pe Dl. I. Lapedatu. Dar dacă d-sa este un devotat al Dlui V. Bratianu, valoarea d-sale per­sonală e însă inferioară , chiar aceleia a d lui Stoian­ Băncuţă pe când din contra Dl.K­­ufman este o inteligenţă vie, şi în ce priveşte specialitatea d-sale superior multora dintre oamenii noştri de bancă adunaţi la un loc. Pe lângă aceasta, Dl. Kauf­men este „persona grata“ la Berlin. E­gea pe care d-sa conduce a fost multă vreme, a­­lături de Banca Generală, ex­ponentă a politicei germane la noi. La cea din urmă, dl. V. Bratianu a pus ca director după răsboi, pe cel mai prost din b­­amnii săi—şi nu e puţin lucru— reuşind în scurtă vreme să dis­trugă această instituţie. Dacă Banca de Credit a scăpat de aceiaş soartă, o datoreşte valo­­rei personale a D-lui Kaufman, T. Iar vom citi proza ocazională a manifestelor cu promisiuni şi iar vom asculta discursuri ful­minante de acerbă critică so­cială ; ţara, de la un capăt la celălalt, se va sbuciuma şi cri­ce activitate rodnică va fi sus­pendată pentru ca în locul ei să se producă aglomerări în întru­­n­ri publice şi discuţii inutile la toate răspântiile. Domnul cetăţean crede că importanţa sa a crescut peste măsură de vr­me ce i se întin­de mâna de către ministrul in perspectivă şi de către aspiran­tul la deputăţie, şi Îşi închipue că in adevăr este un factor de seamă in dezvoltarea eveni­mentelor politice : fără dânsul deputatul nu s'ar putea al­ge, nici min­strul şi regele însuşi n-ar mai putea să-şi exercite­­unele din prerogativele sale con­s­ituţionale. Cetâţ­i­ul se supra-valorifică n perioada electorală şi pierde mai ales memoria ; el nu-ş mai aduce aminte că a mai ju­cat rolul de paiaţă pentru mâ­nuitorii de sfori politice , că a ost desmierdat cu toate laudele posibile şi că imediat după a­lgeri a început să ofteze bles­­t­emându-şi „aleşii“ cari au ui­tat că au unele datorii faţă de dânsul. Cetăţeanul nu învaţă nimic, ci acceptă strîngerea de mină a politicianului în friguri de ae­geri ca o marcă de deosebită consideraţiune, ocupă locuri in să­­le de Întrunire cu gravitate apoi depune buletinul de vot in urnă cu o seriozitate demnă de o cauză mult, mult mai bună. Nici o desamăgire nu-i re­face educaţia; deunăzi a fost victima averescanilor cărora Ie a acordat întregul său credit, mine va fi victima liberalilor cum a mai fost de atâtea ori. Nu există nici o asemănare între domnul Popescu funcţionar necăjit ani de-a rîndul şi dom­nul Popescu di­n perioada elec­torală ; acesta din urmă 11 uită de ce,­dinţii, îl neglijează cu oare nevoile lui aspre şi devine un personaj aparte care repre­zintă o noţiune nouă : Popescu­­al gaterul. Şi Popescu-alegâtorul se umflă atât de mult în propria sa con­­sideraţiune din cauza contactu­lui cu zeii zilei, încât nu-şi dă seama că la un moment dat nu mai are nimic omenesc într’în­­sul, că a ajuns o simplă ficţiune de om. Astfel că e explicabil ca Po­­pescu-alegătorul redevenind Po­pescu simplu într’o zi, să se exprime ireverenţios faţă de gu­vern şi parlament pe cari să le declare că n’au nimic comun cu dânsul şi ceilalţi semeni ai lui: el nu-şi dă seama că e fatal ca reprezentanţii unor ficţiuni de cetăţean să fie o ficţiune parla­mentară. Dar vanitatea alegătorului e mai tare decât orice raţionament logic. G. SPINA A­ctualităţii politice La plecare In cele 48 ceasuri care au precedat plecărei guvernului A­­verescu, foştii şefi de resorturi ministeriale şi au împărţit un excedent bugetar de aproape 3 miliarde lei, şi au lucrat zi şi noapte la ordonanţare de plăţi pe sprinceană. Ştiiau bieţii pa­­rifini că zilele de opoziţie sunt negre.... Dar, Statul nu-şi poate per­mite luxul unor cheltueli de 3 miliarde lei, fără justificări se­rioase. De aceia sperăm că se va examina cazul, fără mena­jamente, şi se vor stabili râs­punderile. Cearta foştilor prieteni Cearta foştilor prieteni e mai rea decât a duşmani­or de tot­deauna. Acest adevăr e confir­mat încă odată de ziarul anti­semit „Arma“ care sprijnă ac­ţiunea d-lui A. C. Cuza. „Arma“ combate vehement pe d. Zelea-Codreanu căruia îi zice „Zelinschi“, cu o sumă de epitete ca de pildă: farsor, panglicar, mehenchi, caiafă etc. In acelaş ton „Arma“ vor­beşte şi de tânărul Corneliu Zelea Codreanu, specificându-l cu atributul de „omorâtorul lui Manciu“. E nos­im de tot. Până acum era vorba de „erou naţional", iar astăzi un simplu „omorâtor“ / X. In pag. III-a Ultima Oră ALTE ANOMALE $1 LACUNE ALE NOULUI TARIF VAM­AL ] După cum am arătat în arti­colele anterioare ale „Opiniei*, chestiunea transporturilor expe­diate de la 10—13 Aprilie, a fost soluţionată în sensul ca destinatarii să consemneze până la 1 Iulie taxele vamale reprezentând diferenţa între noul şi vechiul tarif. Com­rcianţii şi Industriaşii s’au mulţumit şi cu această soluţie pe cât de nedreaptă, pe atât de dificilă de executat. Nedreaptă, pentru că acelaş articol expediat unui comerciant cu o zi Înainte de 10 Aprilie, se vămueşte după tariful vechiu şi cu o zi mai târziu, după tariful nou,— cea ce reprezintă In multe cazuri di­ferenţe la calcularea costului ar­ticolelor, de 50—60 şi mai mult la sută. Este şi dificilă de exe­cutat pentru că, dacă eşti silit e ridica transporturile expediaţi până in ziua de 13 Aprilie, a nevoie de o sumă de 3 şi de 5 ori mai mare, față de acea­s tarifului vechiu, pentru achitarea drepturilor vamale, sumă ce în împrejurările actuale de extra­ordinară lipsă de numerar şi de complectă stagnare, nu se poate găsi de­cât cu mari sa­crificii de dobânzi. Sperăm că aceste sume de zeci de milioane lei, ce se con­semnează până la 1 Iulie, după studierea f­ecărui caz în parte vor fi restituite deponenţilor ceia ce ar fi şi drept şi uman. Dar tariful vamal in sine, una are multe lacune, cari urmează Academia d-lui Mussolini D. Mussolini s’a hotărât să întemeeze o academie, pentru a complecta opera de fund­re a Ro­mei Începută la anul 753 nainte de Cristos, de Romulus. In timpu­ile moderne, cuceri­­orii şi fundatorii da imperii au­ost toţi „academmiul* . Napo­­eon a organizat institutul Frân­ei, iar Frederic 11 Academia din Berlin. D. Mussolini nu se inspiră însă de la Napoleon sau Frede­ric 11 în ce priveşte organizarea naltei instituţii. Articolul 2 al decretului-lege pr vede că Aca­demia va trebui să înceapă, să coordoneze şi să dirijeze miş­carea intelectuală italiană în do­meniul ştiinţelor, literilor şi ar­telor, să le păstreze caracter naţional, după tradiţiile şi ge­­niul rasei, să le favorizeze ex­pansiunea şi influenţa în afara graniţelor Statului. A coordona, a Începe o miş­­care intelectuală — merge. Dar cum poate fi ea „dirijată" ? Du­cele îşi Închipue că se poat conduce o mişcare intelectuală — chiar italiană, — ca o arma­tă fascistă. Până acum,­­nici un guvern şi nici o Academie n’a reuşit asemenea lucru. Nici o biţi, nici temporală, nici spiri­­uală, n’are putere asupra ge­niului care crează miş­area in­telectuală şi o conduce cu o independenţă absolută. Oamenii docili şi mân­aţi de­­ spate nu ies niciodată din mediocritate,­­­disciplina face principala forţă a spiritului. Cei şaizeci de tembri ai A­­cademiei italiene vor fi nim­ţi de rege, după propunerea pri­mului ministru, nu numai pri­mii şaizeci, ci şi urmaşii lor. sau va fi elegtie liberă. Guver­nul singur va decide. Nici Na­poleon, nici Richelieu nu du­ceau autoritatea atât de de­parte. Rezultatul: oamenii eminenţi care au nenorocul să nu împăr­tăşească opiniile ministerului, vor fi excluşi fără nădejde din Academia italiană. Este totuşi o măsură a d-lui Mussolini, pe care academicienii d­e toate ţă­rile o va aproba : viitorii mem­bri ai Academiei de la Roma vor avea 3o,oco­lire pe an, plus eroane de prezenţă şi diverse alocaţii. PROGRESELE TEHNICE cu cărbuni. Încărcarea se face în 4 mi­nute, făcându-se astfel o imen­să economie de timp şi bani. Un vast aparat electric, între­buinţat de Societatea Nord-Es­­tică de cale ferată din Londra pentru încărcarea locomotivelor I .Şcoala de meserii „Mălinescu^ In art. de sub titlul „O ne­dreptate", apărut în coloanele Opiniei din zilele trecute, am spus că voi mai reveni, fiindcă prezintă interes cazul ce s’a pe­trecut in dauna unei şcoli ce abea'şi duce zilele: şcoala de sericicultur­ă Vid­imescu—Miro­­neanu. Directoara acestei şcoli îşi pusese toată încrederea că, stă­ruind pentru cumpărarea imobi­lului Bonciu pentru şcoala de meserii „Mălinescu“, îşi asigură şi ea liniştea de a continua cu Şcoala de sericicultură care pănâ acuma a dat roade destul de frumoase. Astăzi însă această şcoală e pe cale de a dispărea, fiind­că nu mai are locul în care să funcţioneze. Şi aceasta, datorită tragerea pe sfoară a d-lui Ch. Stoica, directorul şcoalei de me­serii „Mălinescu", care fără de nici un scrupul a făcut pe d-na Mironeanu să se ducă de două ori la Bucureşti spre a stărui pentru cumpărarea casei Bonciu în care (după cum a fost asigu­rată) să poată rămânea şi şcoalei­i­ sale de sericicultură, urmînd ca pentru şcoala de meserii d. Stoica să se mulţumească cu locul de grădină. (După cum singur d. Stoica se exprimase). Ministerul Instrucţiei Publice a cumpărat imobilul cu prea respectabila sumă de 3 m­lioane jum. lei, cu buna credin­ţ că prin aceasta să fie ajutată şi şcoala de Sericicultură de a a­­vea un local. Dar d. Stoica, cum s’a văzut asigurat cu cumpărătura, a şi somat pe d-n­­ Mironeanu să se mute cu şcoala, şi aceasta cel mult până la 1 iulie a. c. Pretextul d-lui Stoica e că localul „Mîl­nescu" e prea ne­­încăpător pentru extinderea ce a dat şcoalei de meserii şi că are absolută nevoe de fostul local Bonciu. Iar pentru a dovedi că îşi îndeplineşte hotărârea de a expulza pe d-na Mironeanu, a fi pus pe elevi să dărâme părţi din atenanse, să mute lemnele, să amenajeze grădina pentru a­­grementul Direcţiunei, să scoale elevii în puterea nopţii ca să sape şi să care brazde, (căci ziua îi alunga locuitorii, pentru (Continuarea In pag. IV-a) (Continuarea Sn pag. IV-a, a fi negreşit îndreptate. Ar fi să uzitez prea mult de gentile­­ea şi buna voinţa Redacţiei acestui ziar, ca să înşir ano­maliile, pe categorii ale tuturor regnurilor. Mă voi I­mita a Înşira In treacăt numai unele din ele, ci­tând, următoarele exemple : Art. 166 prevede pentru ţesă­turile de lână sau conţinând lână, cu metrul sau cu bucata cu perdele, broboade invelitori, şervete, feţe de mesa, batiste, basmale etc. o supra­taxă de 30 la sută asupra taxei respec­tive. Art. 167 prevede pentru ace­leaşi articole tot de lână, Insă tivite sau cu ciucuri, taxa dublă a ţesiturii la cele din alte tex­tile de­cât mătasa. La aceste articole s’a omis pur şi simplu ţişeturile de bumbac, tivite cum sunt de ex. batistele de buzu­nar. Acest arti­ol se vamuieşte

Next