Opinia, decembrie 1927 (Anul 23, nr. 6161-6183)
1927-12-02 / nr. 6161
Li'*« s, 's^farm ""'"h Loc?j. îuî. xxiv No. «mt § ABONAMENTE Lei 1000 pe un an m 500 . . „ 6 luni » 300 ... „3 luni \ ”\ n'b,,oteca Universităţii SE ZIDESC ŞCOLI NOUI? Citesc într’un ziar ca din Budgetul statului pe 1928, s’a rezervat pentru construcţii şcolare suma de 200 milioane lei şi constat cu satisfacţie ca buns’a făcut; ţara noastră are mare nevoe de şcoală. In ţara noastră nici un guvern nu va putea să spuie că şi-a făcut datoria, că a condus destinele ei cu chibzuială şi durere de inimă de va lăsa şcoala pe al doilea plan şi se va îngriji mai întâi de alte instituţii, (afară doar de cazul când—doamne fereşte — se va fi gândind că ţăranul ştie perfect să voteze numai să aibă puşca la spate). Totuşi eu sunt nelămurit într’o privinţă: va fi ştiind oare făuritorul Bugetului situaţia reală a neamului nostru, a satelor noastre din punct de veden cultural ? Va fi ştiind el oare că nu-i nevoe de ziduri, ci i n°voe mare, foarte mare, de suflete, de oameni, care să muncească cu draoste şi tragere de inimă şi care in adevăr îndeamnă şcoală ? Mă îndoesc. Va fi ştiind el oare că entuziasmul şi idealul câştigat in cei mai frumoşi ani ai vieţei unor oameni, porniţi la muncă, se dărăpănează ca şi zidurile conţiuite In pripă şi neterminate de câţiva ani ? Va fi ştiind că şcoala română îi aproape adormită de foame ? căci nu cred să existe cineva care să poată mulţumi stomachul cu ideal şi entuziasm ?! ^ Ştiu că se găsesc mulţi din ceei ce se întreabă de ce Invăţâtorimea nu-i la înălţime, cu alte cuvinte nu-şi face datoria ; şi că de ea se ţină şi se amestecă în alta lucruri ca bănci, cooperative, obştii etc. de ce învăţătorul se ţine de poala politicianilor şi stă umilit cupălăria în mână în faţa lor şi când îi spune: „hai“, lasă de multe ori şi mamă şi tată şi porneşte. De ce? pentru că n’are cu ce-şi duce zilele, casa şi nevoile de azi pe mâine şi se lasă amăgit de cei pe-atâta paşi când e vorba de interes politic că-i vor da, că-i vor face, că-i vor pune, că vor cere la timp să li se facă odată dreptate potrivit muncei şi rostului învăţătorilor în stat etc, iar când se duce sau se duc să-şi spue nevoile, ei sunt sfidaţi şi umiliţi; lor li se închide mai intăi uşa în nas. Învăţătorul şi preotul în timpul de faţă, pentru mulţi dintre conducători, nu sunt decât o luntre de care te poţi sluji să treci la masa Întinsă peste apa tulbure şi vijelioasă — (de multe ori) — de la ţară, şi de cari nu-i nevoie să te îngrijeşti. Copiii când pleacă acasă de pe maidan, unde şi-au înălţat suteul, aruncă zdrenţele de care s’au servit. ...Am alunecat pe panta acestor consideraţii fără să vreau căci mă miră faptul cum de se poate ca invăţâtorimea ţârei noastre româneşti, luminătorii neamului (şi după mine nu mai sunt alţii afară de preoţi, la sate), încărcaţi şi supraîncărcat de legi, obligaţ şi programe, sâ trăiască, să-şi ducă zilele dintr’o leafă ridicolă. Mă miră faptul şi mâ întreb cum se stărue a se clădi ziduri reci şi pustii şi nu se întăresc, nu se consolidează sufletele celor descurajaţi şi desorientaţi, a celor ce li se cere totul, li se cere pvea mult şi nu li se dă nimic, a celor ce stau in fiecare lună cu cei două mii nouă sute lei In mână uitându-se la ei neştiind ce să facă: să-şi plătească parte din datorii, să-şi cumpere o hăinuţă, sau să-şi iea ceva de mâncare... Asta-i cultură românească !? Preot C. Bârsan ASPECTE POETUL IEŞENISMULUI Ui amic imi spunea: nu ştiu cum vor gusta oamenii oraşului mare poezia lui Demostens Botez care e scrisă parcă numai pentru noi ieşenii... E drept, oamenii oraşelor mari nu sânt nici trişti, nici melancolici, nici porniţi spre visare ; ei n’au vreme să se lase preocupaţi de gânduri altele decât da afaceri, n’au posibilitate să rătăcească pe uliţi puştii ceasuri dearâdul. Acolo, in Capitală de pildă, lumea nu poate fi impresionată de cântecul vechi al unei caterinci plângând un vals demodat sau o Marseilleză răguştă ; acolo un convoi e mortuar nu se poate plăba un voc pe străzi, să se oprească la răspântii şi nici clopotele nu se aud de la biserici în urletul automobilelor şi al sirenelor de fabrici. Poezia lui Demostene Botez este specific ieşană. Noi ieşenii, ne găsim între paginile volumului „Zilele Vieţii“ ca într’un album : fiecare pagină închide nostalgiile noastre, amărăciunile nostre, stările noastre de suflet. Vi amintiţi de „Bruges la Morte“ a lui Rodenbach şi de poeziile lui ? Canalurile, begtiionajurile, maicele, oamenii visători rătăcind pe cheiuri, toate sânt evocate în opera lui Rodenbach , cei din Bruges respiră prin paginile poetului lor melancolic. La fel şi noi ieşenii, in versurile lui Demostene Botez ne regăsim total : blazaţi, cu aripile frânte, Impotmolţi In regrete şi lăsaţi pe drumurile singurătăţii... . Pentru cineva care a murit „t)” de ştire, „Intr’un vaer larg pe sus, şi urlă „Clopotul cel mare’n turlă ,,La biserica Buna-Vestire...“’ Sau, In altă parte: ,Te uită-o oră singur tu, tn stradă, ,Un câne trece fără aă te vadă, ,Urc om cu manile îh buzunare „Se duce grav spre nu ştiu ce ahemare, „Trec doi îndrăgostiţi... o servitoare... „Un domn... un altul... şi o cerşetoare. „O doamnă elegantă şi frumoasă „Se duce peste drum şi intră’n casă. „Se-aprede o lumină, (visul ei). „Purtăm creaţiuni de Dumnezei „la ochii noştri cari ard mereu. „Se’ntunecă afară. (visul meu)“ Tablouri de grea melancolie, ecouri de pătrunzătoare suferinţi. Demostene Botez a pătruns in sufletul laşului şi l’a scos la lumină: o lumină tulbure, cenuşie, prin care rătăcim noi semenii lui, ca nişte fantome, aşa cum sântem In realitate. Dar melancolia şi suferinţa fiind universale, poezia lui Demostene Botez e pătrunsă de suflul larg al acestor întristări comune; astfel se justifică subtitlul și al acestui volum de poezii: Povestea Omului, povestea noastră a tuturora. G. SPINA Populaţia scade in Ungaria Oficialitatea maghiară este îngrijorată de fenomenul foarte accentuat al scăderii populaţiei. Chestia s’a discutat, de curînd, în Camera din Budapesta. S'a arătat, pe baza statistice serioase, că în unele comitate (judeţe) 50 la sută din cei căsătoriţi, n’au copii, la alte comitate, 80 la sută din căsnicii au numai cite un singur copil Doamnele nu vor să nască... Conservatori se plîng că comuniştii...au distrus spiritul de famlie. Iar comuniştii ripostează că, sub teroarea hortystă, s’a iscat aşa criză economică încit poporul nu-și mai poate permite luxul de a avea copii. * ’"•“’HtflUTti“ffltr-a-fiw— ZIAR POLITIC COTIDIAN VINERI 2 DECEMBRIE 1927 AHMOXURI se primesc la toate# Agenţiile de Puiblicitate şi la Administraţia ziarului laţi—Str. Oria. Marceanu 17 Din toată lumea Match de box pentru o fată.— Intr’una din serile trecute, doi luptători s’au prezentat într’un ring din Londra, deși numele lor nu erau înscrise p program. Ministrul de ceremonii a explicat că cei doi adversari au hotărât să se bată șase rounduri, pentru a hotărî care e cel mai bun barbat şi a mai arătat că răsplata pentru învingător era... o fată. Cei doi se certaseră pentru o femee şi, ca la cinematogrf, au hotărât să sfârşească neînţelegerea în ring. Fata era de faţă la luptă şi sta palidă şi cu ochii ficşi. Primul round s’a desfăşurat cu forţe egale, dar la al doilea, cel mai tânăr din luptători fu pus Knock-out. Fata ţipă şi căzu in nesimţire. Prietenii o duseră in grabă acasă. * 8 milioane pentru un pahar.— Cel mai mare şi cel mai vechi pahar a fost vândut la Londra cu 10.000 lire sterling (aproape 8 milioane lei). Paharul e tăcut din lemn de arţar şi măsoară zece palme în diametru (2,55 m.) are o margine de argint şi o ornamentaţie de argint aurit reprezentând figura unui leu heraldic. Paharul aparţinea familiei aristocrate Mac Gregor, de peste 500 ani.* Centenarul lui Ibsen. — Marele dramaturg norvegian Henrik Ibsen s’a născut la 20 Mart 1328. Ministrul instrucţiei publice al Norvegiei, a numit un comitet însărcinat sâ organizeze celebrarea, In anul viitor, a acestui centenar. Printre membrii comitetului, în afară de ministru, se află primarul din Oslo, rectorul universităţii, directorul teatrului naţional şi preşedintele asociaţiei autorilor norvegieni. Nouile măre poştale emise în Franţa şi executate într’un chip deosebi de artistie. In stânga sus: Arcul de triumf din Paris ; jos : Pont du Gard (apeductul roman din Nmes). La mijloc : Catedrala din Reims. In dreapta sus : fortul la Rochelle ; jos : nuntre şi mănăstirea insulară Saint-Michel. TIMBRE POȘTALE CULTURALE O nouă teorie a cancerului Profesorul Warburg din Berlin a emis o nouă teorie a cancerului. Energia ţesuturilor sănătoase, spune d. Warburg, vine în principal de la oxidarea carbohidraţilor. Dacă oxigenul lipseşte ţesuturile pier, dar celulele cancerului pot, fără oxigen, să distrugă carbohidratul şi să scoată astfel destulă energie pentru a supravieţui. Concluzia este că ţesăturile corpului, care considă mai cu seamă din îcelule ce folosesc oxigenul, au răspândite printre ele celule care pot trăi fără oxigen. Când oxigenul lipseşte acesta din urmă celule se înmulțesc și alcătuiesc nucleul pentru dezvoltarea cancerului. In pag. III-a Ultima Ora CAMPIONATUL INTERNAŢIONAL DE ŞAH In satchul internaţional de şah care a avut loc la Buenos Aires, Intra cei doi mai buni jucători din lume, oraşul Alechin (în stânga) a fost declarat campion internaţional, învingând pe cubanul Capablanca. CRONICA DRAMATICA de Wratislavius TEATRUL NAŢIONAL : „Noaptea Regilor“ (Comedie în 5 acte de SHAKESPEARE) A trecut o săptămână abia de la prezentarea impresionantei satire a lui Shaw „Medicul în dilemă“. Nu mai găseam Incă sub impresia frumoasei realizări scenice a companiei noastre dramatice, când am fost chemaţi la „Noaptea Regilor“. Una din capodopere neîntrecutului Will şi o nouă surpriză, agreabilă şi aceasta, a unui efort reuşit din partea interpreţilor, urii aceiaşi dintre Întruchipătorii tipurilor lui Shaw ! Relevăm acestea de la început, nu atât pentru a sublinia satisfacţia personală, resimţită la un spectacol ales, dar, mai ales, pentru a evidenţia oarecum puterea de intuiţie a interpreţilor, care fără să aibă modele sau indicaţiuni de stil, ştiu totuşi, din instinct sau intuiţie, spuneţi şi cum doriţi, să prezinte de lumină atât de veridică, tipuri din vasta şi măreaţa galerie shakespeariană. Pentru a ajunge astfel şi noi la „Noaptea Regilor* pe care, nu ne amintim şi nici nu ştim, s’o fi văzut vreodatâ pe scena Teatrului nostru. Ca atare să ne fie îngăduit să ne oprim mai întâi, puţin, la opera reprezentată. Acei care au avut fericirea sâ vadă (sau să cetească) un şir întreg din operele măreţe, ieşite din pana geniului neîntrecut al lui Shakespeare şi In amintirea cărora au rămas neşterse impresiunile căpătate pentru toată viaţa după ce-au cunoscut Hamlet, Macbeth, Othello, Regete Lear, Shylok, Femeia îndărătnică, Romeo şi Iulia şi Visul unei nopţi de vară (pentru a nu cita decât din cele jucate (Continuarea în pag.. IV-a) fistualităţi politice întoarcerea la realitate Din ultimele fapte şi declaraţiuni ale d-lui Vintilă Brătianu, reiesă că ministrul de finanţe începe a se apropia de realitate. Astfel, a renunţat la revalorizare şi se gândeşte numai la stabilizarea leului. Deasemenea, s’a convins de necesitatea creditelor străine pentru acoperirea nevoilor de refacere a ţării. In fine, d. Vintilă Brătianu începe a se îngriji de suferinţele industriei şi comerţului nostru, avizând la procurarea de credit mai ieften. Mai bine mai târziu, decât niciodată ! Optimism Partidul naţional-ţârănesc este foarte optimist. Ziarul „Dreptatea“ oficiosul d-lui Maniu, afirmă categoric că guvernarea liberală e pe sfârşite. Ba chiar fixează pentru începutul lunii Februar data schimbării de regim. Noi rămânem foarte pesimişti. Presiuni... Or cum s-ar prezintă situaţia politică, un lucru e absolut sigur: pe averescani nu-i vrea nimeni, actualmente ei nu mai contează in balanţă. Necăjiţi că naţional-ţărăniştii nu-i primesc în blocul opoziţiei, averescanii fac presiune, răspândind vorba că... vor sprijini pe liberali! Bineînţeles, liberalii n'au ce face cu aşa „sprjin“. Şi chiar dacă l-ar accepta... „paguba’n ciuperci“—vorba populară. _________________X. „OPINIA“ LITERARA SI ARTISTICA Publicul de azi. La tearu ... sânt martorul involuntar al unui dialog delicios intre doi soţi. Bărbatul, in pauză, începe lent: — „Bine, te-am rugat de atâtea ori să nu-mi vorbeşti în timp ce se joacă, şi tu...“ — „înţelege Insă că entuziasmul meu vrea sâ se împărtăşească“. — „Aşteaptă atunci pănă la antract“. — „Iarăşi îmi ceri ceva prea mult?..“ — „Şi apoi nu pot pricepe cum în loc sâ priveşti actorii depe scenă, tu întruna binoclezi sala“. — „Bine dragă, dar trebue să fii ceva mai puţin comun ; numai spectatorii banali au principiile tale“. f— „Eşti teribilă!..“ — „Nu, zău . In definitiv nu ştiu pentru ce eşti revoltat pe mine“. Negreşit, Shaw are dreptate în prefaţa lui din Ioana d’Arc. Lumea nu vine la teatru numai pentru piesă... I. b. FAPTE Laureata premiului Nobel, Grazia Deladda s’a născut în Sardinia la 1875; ea este o femeie scundă şi slabă, tipul ţărăncii din Sardinia, cu faţa arsă de soare şi pielea Inegrită. Pe fruntea ei foarte descoperită cade un păr care odinioară a fost negru; in schimb ochii i-au rămas tineri şi plini de viaţă. Grazia Deledda este a doua femeie laureată a premiului Nobel de literatură, prima fiind Selma Lagerlöff in anul 1901. In definitiv două femei în 26 ani nu este prea mult l„ Eroii simpatici. Zarul parisian „Les nouvelles littéraires“ a organizat un concurs printre cititori, cu scopul de a afla care sânt cei mai simpatici eroi din întreaga literatură. Până in prezent au reușit următorii 12: Don Quichotte (Cervantes), Cyrano de Bergerac (Rostand), Disraeli (La vie de Disraeli), D'Artagnan (Cei trei muschetari), Roland (Cântecul (Continuarea in pag. IV-a) Cronica feministă Dezamăgitele In ultima vreme, scriitoarele care s’au ivit tn toate literaturile, îşi Întrebuinţează talentul pentru a oferi publicului spovedanii cit mai complecte.Toate caută ocazia să exprime cu o forţă neobişnuită, marile preocupări care sbuciumă inima Evelor moderne. Sa observă o sinceritate extraordinară şi o lipsă totală de cochetărie la toate femeile care se analizează în public. Bărbaţii au infinit mai multă reţinere, sau poate, ipocrizie. Femeia aduce ln analiza psihologică instinctul secret al bunei gospodine- o vedem umblind cu inima parcă ar fi o pasăre pe cere trebue s’o cureţe de pene şi s’o disece cu mare luare aminte. Aceste calităţi se găsesc în numeroase cărţi feminine scrise de autoare foarte deosebite, dar avtnd toat o notă comună, nu toate se aude răsunînd pllngerea femeilor izolate şi singuratece, plingerea „disperecheatelor‘* cum z’c franţujii. Ni se prezintă chipuri de femei liberate prin munca lor, de jugul bărbatului, posedînd situaţii independente în carierele liberale, in comerţ, industrie sau arte, care deci au învins egoismul bărbătesc protejat de legi. Şi totuşi, in loc sâ cînte triumful femeilor care în sfirşit îşi trâesc viaţa lor, romancierele găsesc accente de o tristeţi adincâ pentru a ne Înduioşa de nimicnicia izbinzii lor. Şi vedem pe femeile libere primind toate umilirile, pentru a fura un fir măcar din fericirea casnică, altădată denunţată ca o sclavie odinasă. Feminismul a făcut deci sâ se nască în foarte scurtă vreme, numeroase „dezamăgite“. Perioada noastră de civilizaţie trebuia să fie, teoretic, deo* (Continuarea în pag.