Opinia, ianuarie 1928 (Anul 24, nr. 6186-6209)
1928-01-01 / nr. 6186
ANUL XXIV p, 86;Hl V £ ^'* 3 ^ * 1 3 TUT ZIAR POLITIC COTIDIAN // DUMINICA I lANUAkt 1928 “ ............ ..» *aw A N M etal . as primesc la toate Agențiile de Publicîtate ți l*O Administraţia ziarului lați—Str. Ch. Miraeaoa 17 / T An vechiu^An nou Cînd rupi cea lin urmă filă din calendar, un moment de reculege gravă. Cartea zilelor s* sfârşit şi n’a lăsat în urmă decît frînturi de gînduri, regrete ca nişte refrenuri de catirincă, auzite de depart A trecut şi ne-a dus cu spre tărîmurile morţii impur, apă care se varsă în fix. Pentru oameni ca şi pentru aşezările instituţiile create de ei, îneerea unui an ar trebui fie înainte de orice, clipa socotelilor. Dar nimeni nu vrea să se oprească la acestă operaţie lipsită de vesee. Chiar şi băncile am înătcerea bilanţului pentru ziele mai rizătoare ale prinderii. Vremea îndeplineşte operă de distrugere : surele se răceşte, marea rade malurile, viaţa se degrează, cetăţile şi oamenii pic. La Iaşi, mai cu seamă, pricesul acesta se simte prutindeni: în monumentele ei, în activitatea lui şi în sufletul celor care trăesc întinsul. Capitala Moldove se ruinează sau se prefăc, ceiace înseamnă de ăpt tot pieire, căci ce e bun şi frumos nu mai e înlocui. Negativul, deziluzia s’au statornicit aii. in cursul anului 1927 nu s’a înfăptuit Fundaţia Fedinand, nu s’a complectat trădirea Universităţii, nu terminat Facultatea de medicină nici Palatul Administrativ, nu s‘au stins epidemiile, nu s’a rezolvit chestia apei, şi aşa mai departe Bărbaţi vrednici au emigrat, alţii au coborât în mormânt. Prinre aceştia din urmă a fost şi iubitul nostru director A. A. Badarai. Pierderea lui a lăsat un gol imens. Iaşul a rămas fără cel mai luminat sfătuitor. De pe blazonul oraşului moldovenesc s’a şters chipul energic care îi învingea moletala senilă şi-i dădea încă momente de nobilă revoltă... * .„Ultima filă a căzut. In locul ei prindem pe cuiu un teanc întreg, proaspăt tipărit cu negru şi cu roş, anul nou care vine. Gândurile devin deodată mai uşoare, fac salturi înainte, pe drumurile viitorului. Prima zi a anului este foarte bine aleasă pentru urări şi felicitări. Numai acum nădejdile pot înflori un voc de sărbătoarea lor. Mâre chiar, roata vremii le poate strivi din nou. Să ne clădim cu închipuirea in grabă vieţi minunate de care ne vor depărta tot mai mult celelalte zile ale anului. I. LUCHIAN Guvernul rămâne şi va încheia împrumutul extern D. Lapedatu, ministrul cultelor, a făcut un lung expozeu la clubul liberal din Braşov, declarând între altele : „Naţional-ţărăniştii dându-şi seama că nu mai pot veni la putere sabotează marile reforme ale guvernului. Noi vom sta la putere pentru a înlănţui stabilizarea monetei şi marele împrumut care e aproape încheiat. Acţiunea întreprinsă de guvern pentru asigurarea colaborări capitalurilor străie, e pe cale bună. ASPECTE De „Anul Meu“ Răscolesc oveche colecţie de scrisori ; cel care mi le-a trimis este departe ; latre noi distanţa şi vremea au fixat uitarea defintiva, din ziua aceea când ultima scrisoare a rămas ţâră răspuns. E imposibil să-mi amintesc cine a pus junct prieteniei noastre. Şi totuşi, răsfoind acum colecţia de scrisori, Îmi dau seama că pot încerca încă aceleaşi stări sufleteşti pe cari le-am cunoscut atunci, de mult, când scrisorile avem vrâsta numai de câteva zile că revăd adolescent, cu nepăsarea celor nouăspezece ani ai mei, ca primăvar arborată la butonieră, cu ochi larg deschişi să primească htrăicşit zările imense şi soare şi stelele şi falgerele şi curcubele. Fac, recitind scrisorile prietenului meu, un salt în trecut şi mă regăsesc , aşa cum au fost când le primeam şi le găseam răspunsul potrivit. Un ceas, două, trei o după amiază întreagă, rujei de acum nu mai exist ; trăesc In amintiri, în cerere am fost cândva. Vremea de acum s’a destrămat şi prin ea m'am furişat departe, departe ; ca printr’un binoclu întors, de acolo unde stau citind scisorile prietenului meu, existenţa actuală îmi apare în miniatră. Eu sânt corespondentul de cum douăsprezece ani şi retuesc—rând cu rând—viaţa care nu mai este viaţa care a fost Tirania timpului o simţim toţi ; teama de imbirâcire ne sugrumă entuziasma şi iluziile, mai mult decât inbătrânirea însăşi. Dar vina nu e a timpului, ci a noastră. Lăsăm anii să treacă pa lângă noi fără să savurăm plăcerile veţii, risipim vremea în zădar,, când ea ne oferă un cadru minunat pentu visare şi patimi. Nu iubim suheieii, nu închidem în ochi spectcole vaste, m E—WflP——I II—HM rtiwu• WBI—B— (Continuarea în pag. 8-a) Din toată lumea Cutremurul de la Roma.~ Cutremurul de pământ care s a resimţit In regiunea Latium şi la Roma In ziua doua de Crăciun a ţinut patru minute şi a fost destul de puternic. Centrul fenomenului a fost la 35 km. de capitală, Intr'un cartier al Romei au crăpat câteva ziduri, In str. Quatro Fontane s’a prăbuşit o parte dintr'o clopotniţă, iar un preot a fost rănit grav. Stricăciuni mai mari s’au produs în localităţile Rocca di Papa, Velletri, Nemi şi Gonzano unde s’au prăbuşit cîteva case ; altele au fost grav avariate. Populaţia s‘a refugiat In cîmp. Sunt şi ciţiva răniţi. * Se sfădesc savanţii.— Se ştie că o comisie internaţională de savanţi arheologi a fost Însărcinată să cerceteze obiectele preistorice descoperite In hruba din Glozel (Franţa). Comisia şi-a depus acum raportul, arătând că Întreaga afacere Glozel este o înşelătorie grosolană. Dar sunt şi savanţi care luaseră Glozelul în serios şi întocmiseră noui teorii ştiinţifice pe baza pietrelor, cărămizilor şi inscripţiilor care erau considerate ca foarte vechi. Aceştia nu se lasă bătuţi, ci protestează contra membrilor comisiei de anchetă. Ba s’a ajuns la sfadă şi ia injurii. Unii pe alţii se fac minciunoşi, ridicoli, nepricepuţi, înşelători etc. etc. iar publicul e pe cale să-i creadă şi pe unii, şi pe alţii! Aşa-i cu savanţii aceştia... A Tragedia unei tinere a mericance—O tânără studentă americană, miss Carol Hovins, in etate de 20 ani, a observat câ-i slăbeşte vederea. Consultând mai mulţi specialişti, toţi au declarat că, până cel mult intr’un an de zile, va orbi cu desăvârşire. Dezarmată în faţa tristei fatalităţi, miss Hovins a hotărlt să se folosească cel puţin de anul pe care Dumnezeu i l-a hărăzit să mai vadă lumina zilei. Şi tânăra fată a pornit în Europa ca să cutreere marile oraşe şi să admire frumuseţea naturei şi capodoperele picturale şi arhitectonice. Cu grabă şi chiar cu bucurie, miss Hovins a străbătut oraşele şi muzeele Franţei, Italiei etc. iar acum se află la Berlin. Ea trimite părinţilor scrisori entuziaste despre frumuseţile a căror amintire o va păstra In noaptea cumplită în care se va cufunda In curînd. Dar poate că tânăra fată nu-şi va pierde vederea. Căci de multe ori specialiştii... * Viaţă lungă.—La Newport (Statele-Unite) a Încetat din viaţă o irlandeze în etate de 115 ani. Ea a fost condusă la groapă de 41 nepoţi şi 88 strănepoţi. Crima oribilă.—La Los Angeles (Statele-Unite) s’a săvârşio crimă oribilă. Tânărul William Hickman în etate de 17 ani, s’a dus la şcoală şi a chemat la eleva Maria Parker de 12 ani, spunându-i că tatăl ei e grav rănit.Alarmată, fetiţa primită ,se urce în anomobilul lui Hickman pentru a ajunge mai repede acasă. Dar Hickiman a o duse în altă parte şi o ascunse. Apoi scrise tatălui ei, casier la banca unde şi Hikman fusese funcționar, cerîndu-i o răscumpărare de 300.000 Iei pentru a pune copila în libertate. El fixă locul de întîlnire, unde Parker se duse cu banii pe care li dădu lui Hickman. Acesta scoase din automobil fetița, o aruncă la picioarele tatălui , dispăru. Nu era însă decît cadavrul oribil mutat al bietei Mary. Poliția a reușit să-l aresteze pe criminal. Gindiri de anul nou. In arai ce s’a dus, minţi oameni lipsiţi de noroc, urmăriţi de-o soartă vitregă, au văzut un adevărat duşman, un au cu ghîva; alţii, cei norocoşi, cărora oarta le-a surâs, ca o logodiyă la 18 ani, au văzut unn credicios prieten, un binefăcător deşinteresat cu dreptul la recunştinţă... Şi unii şi alţii iasă, «şesc, schimbările în bine şi un rău, întâmplările de tot sorţii şi noutăţile fiecărei zile. La buna parte se datoresc tot omului, mediului, societăţii precum şi alător altor cauze, de multe ori neprevăzute. Anul! Dar, ce vină poate avea eu! Pentru noi toţi el are acelaş cel de îndeplinit: ne duce, ci e dreptul, la braţ, ca un prieten, ne surâde, ne ia cu vorba, ne momeşte cu fel de foi de amăgiri deşarte, ne fură atenţia şi, astfel, pe tăcute, îşi îndeplineşte adevărata operă de duşman, crud, neiertător, răutăcios , pe toţi deopotrivă ne-a împins «cu câţiva paşi inspre mormânt, lângă care, mai curând sau mai târziu, ne vom pleca fruntea neputincioşi. Viaţa pământească In pragul lui se sfârşeşte *** Încă un an Încheiat este un nou prilej de constatări reale, de bilanţuri publice şi private. Pentru orice om, un an adăugat la ceilalţi, e o dungă nouă incrustată In inimă, e îmbătrânire. Priviţi-vă bine în oglindă, căci ea nu minte : perii albi se tot înmulţesc pe fiecare zi, puterile încep a slăbi da la o anume vârstă, puterea de munca scade, vine oboseala treptat, plictiseala îţi dă ghies, memoria scade şi într'un cuvânt, slăbiciune? , prin băţ, ca cerşetorul Ci iznie Sâmbăta... # La plecare, în ultimele clipe, pe anul vechiu cu bagajul făcut şi gata de drum, mulţii vor petrece ca pe un prieten iubit ; unii vor avea chiar ochii umezi; alţii, la pornire îi vor adresa cuvinte injurioase şi blăsteme : „Da bine că te-ai mai dus odată, an cu ghinion, an făr' de noroc, an blastămat, căci m’ai nenorocit In strigate de veselie, in jurul meselor încărcate, cu paharele pline, mulţi se vor aţine în calea noului an, implorându-l—ca pe-un politician venit la putere —ca să-i fericească... Unii însă, mai puţin aprinşi, îl vor prim deocamdată cu răceală... Noi, sa cade să ştim, că însemnăm ceva numai prin cât bine am făcut in anul ce s’a dus, în numele lui Hristos. Şi, Începând un an nou să nu uităm cuvintele sf. apostol Pavel, iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţele, înfrânarea pofteior■ (Galateni, V, 22). Pr. N. Hodoroabă UE.VE.EION M’ai intebat ce e revelionul?. E-o noapte’n va a verificată, E-un rar priitsă ţi pierzi paltonul Să cucereşti uşor o tuă. E-o datină păstrată’n E un lung şirag de dulci pupate E un izvor fecund de glume Intenţionat memorizate. E-un bal banal, ca o iubire, Ca o idilă lângă sobă, De unde pleci c’o amintire , C'un clac schimbat la garderoba. E-o expoziţie bogată De blănuri, mode, toalete, E o ocaziune minunată De-a contracta iubiri concrete. E o sursă de plăceri sterile. Exces de patetisme goale, Iluzii mari şi inutile, Minciuni vădit convenţionale. E im concurs de cupe pline. E-o avalanşă de ochiade, De tot şi dans, de gesturi fine, De jurăminţi, de versuri fade. «•jsaptTsTp 1935"^ E-o melodie învechită, E-o aventură plicticoasă, Un somn pierdut pentr’o ispitit Anui vechi — Amu nou „OPINIIL‘( literară şi artistică Comentariu sceptic. in fiecare an, la clasicul început de calendar, ne facem inventarul dorinţelor. Din nou acelaş trist bilanţ de iluzii frânte, de vise dărâmate. Le analizam pe rând ca noi** talgia specifică oricărui trecut, In care am îngropat atâtea amintiri şi atâtea năzuinţi. Dar în momentul acesta nu mai putem pleca „în căutarea timpului pierdut“. Nădejdile ne îndeamnă gândul pe drumul zilelor de mâne, unde ne plantăm iarăş idealul de azi, idealul de ieri, idealul de totdeauna. Şi credem mereu în aceleaşi amăgiri, fiindcă mereu ele ne fac să uităm asprimea vieţii ce ne 'ncotţjoară. Ne înşelăm pe noi înşine, deşi poate presimţim că aceleaşi speranţe vor primi in anul viitor aceleaşi despinţiri. Şi totuş e bine să sperăm mai puţin. De atâtea ori ne înving decepţiile crude, încât îndoeala hrănită în suflet e necesară în clipele de acum. Poate că anul nou ne va risipi melancolia, cu care-1 întâmpinăm. Poate ?„ Dar oare va putea el să ne fure și regretul, pe care-1 aduce vârsta împovărată cu încă un an ?.. Adevăr sincer, ştii tu că in astă seară se bea, se cântă, se râde, se dansează i. berg Comercianţii instalaseră in vitrine radio şi patroane, care executau numai muzică de dans. Trecătorii antrenaţi şi distraţi de muzică, au început să danos pe străzi, care îmbrăcaţi pentru o clipă un aspect de carnaval cu totul inedit. Poliţia fu silită să intervină, ba chiar să opereze şi unele arestări. Dansatorii indignaţi au constituit imediat o ligă intitulată „Apărătorii dansului pe străzi“. Deja americani te poţi aştepta la orice năzbâtii. Ziar In 100 pagini. In America au apărut acum de sărbători ziare de 100 de pagini, cu ilustraţii nenumărate şi ca material informativ din toată lumea. Greutatea unui astfel de ziar e atât de simţitoare că abia-l poţi duce in mână. Pe stradă aceste ziare se distribuiesc cu automobilul. Şi când te gândeşti cu ce sacrificii se scoate la noi o biată foaie de 4 sau cel mult 10 pagini!.. Anul nou. La Paris, la Folies-Bergère, e reprezentant printr’un tablou alegoric impunător compus din 150 artiste. * (Continuarea în pag. 8-a) FAPTE Vitrine care cântă. Cu prilejul sărbătorilor, vitrinele din New-York au fost un punct de originală atracție pentru trecători. (Continuarea In pag. 8-a) Cele din urmă „Poveşti ale tu* Hinu Ion* Bisericuţa Homorâcenilor pângărită de Turci... de SANDU TELEAJEN Poveste pentru sărbătorile Naşterii Domnului Hei, năşicule, năşicuie!,, Să hi tot avut... unsprece ori doosprece veri, in anu’ când ţi-am băzmuit eu, că s’au săvârşit cu moarte nâpraznică, alde moş Stoica Zâvodaru buciumaşul băjaniilor şi feciorusău Toader. Ţi-ani fost spus atunci, cum s’au tocmit lucrurile, de-au căzut tată şi fecior subt hangerele păgânilor... Dară, despre ce s’au urmat cu bisericuţa noastră den piatră, cea de logofătul lane Vătav ctitorită, nu ţin minte să ne hi dat noi în vorbă. Iacă, află domnia-ta şi urmarea acelei învolburate zaveri. Că eu, poate mâine Inchiz ochii!.. . de-oi muri, alt om vechi nu-ţi va mai putere desluşi suferinţele din bătrâni ale oropsiţilor rumâni şi creştini Năşicule, ţine minte bine. Se-nturnaseră cam pe la un namiezi necăjiţi şi rupţi, tocma din fundul drumurilor Bărăganul, Cărăuşii lu’alde Naşu Anghel-ăl-Mare, bunicu lu’taica al dumitale. Şi, tainind noi, seara, între focuri, cu ghebele pe umeri, ne spuse anul, Dumitrache Orbu : —■ Mă verişcanilor, iară sună rău dinspre apa Dunării. Au buit bulucuri de Spahii şi Başibuzuci In ţară, câtă frunză şi iarbă... Cică, ar hi poruncit Paşa de la Odriu să tae pe Tudor-Vodă. Ca să ridice In scaun iară, barbă de grec Ţârigrădean. In care poruncă, s’ar h făcut amestec şiret de către Ipsilantie-Vodă, zavergiu Moldoveao. De ce, Ipsilantie, orin unde cu zavera au trecut, şi-a pus el. Căpitanii, nu numa’ să tae pre Turc, dară, să-i ardi şi muschetele de închinare, iari la Turc, a făcut meremet ci vorbă ascunsă, precum că bat giocura muschetelor, siguri haiducii lui Tudor-Vodâ o au săvârşit. Şi iacă, verişcanilor. Di răutatea lu’ Ipsilantie-Vodă, nu plăteşte noua Turcul cu vârf , îndesat. Umblă pârjolul din bordeele satelor până-n oltare! sfintelor biserici... Trăgând cu năduf din iuleaua de pământ, stinsă intre dinţi taica, scuipă în lături şi ofti greu : — Of, of, poof !, sărăcuţ di zilili noastre!.. . Alt cărăuş, începu altă taineală, de-i ascultau toţi ca pe părinţili popa Dumitru, la sfân