Opinia, iunie 1931 (Anul 27, nr. 7221-7245)

1931-06-10 / nr. 7228

ANUL XXVII No. 7228 ABONAM^ Lei 1000 trundatiV«ea fcucateje^ 1 hiT^fSoane')­­,\duv vow­'t^1 ■Sf S3­­3 LEI EXEMPLARUL ZIAR POLITIC COTIDIAN MERCURI 10 IUNIE 1931 ANUNGIUR­I se primesc la­ toate AGENŢIILE DE PUBLICITATE $ In ADMINISTRAŢIA ZIARULUI Iaşi. — Strada Lăpuşneanu 37­­ Redacţia 191 Telefoane :­­ Administraţia 394­­ Serviciul de noapte 367 Perspective... Numai puţine săptămâni ne mai despart de vremea seceratului grâului. Agricultorii care, cu toate vre­murile vitrege,au continuat să mun­cească pământul, cu ori­ce risc, socotind aceasta ca o obligaţiune, se gândesc cu grijă la perspecti­vele ce li se oferă pentru valori­ficarea recoltei ce vine, o recoltă care, după timpul destul de favo­rabil, se speră frumoasă. Căci nu e suficient să produci; trebue să-ţi poţi valorifica produ­sul. Acesta e nu numai interesul particularilor, ci chiar cel general , căci avuţia unei ţări se compune din totalitatea averilor cetăţenilor, şi o ţară bogată este mai impor­tantă de­cât una populată dar să­racă. Situaţia, din nenorocire, nu se prezintă sub culori prea trandafirii. Cantităţi mari de grâu, din re­colta trecută, mai zac şi astăzi în hambarele ţărilor producătoare şi vor apăsa asupra preţurilor de des­facere pentru anul curent Ori, preţurile de anul trecut nu­mai acolo unde producţia a fost excepţională, au dat un mic be­neficiu proprietarului. In multe, foarte multe, părţi producătorul nu şi-a realizat nici măcar chel­tuielile da cost. Ce ne facem cu recolta cu­rentă ? Un semn de înfrumuseţare a fost la un momen­t dat pe firma­ment , dar norii au venit repede. Germania, cumpărătorul de altă dată al cerealelor noastre, ne-a oferit mari avantaje în vederea unei convenţiuni comerciale. Oferta Germaniei nu asigura valorificarea recoltei curente. Din nefericire, independenţa noastră economică, cu care ne fă­lim de la război încoace şi pentru păstrarea căreia V. Bratianu a fă­cut toa­t greşelile pe care le plă­tim atât de scump astăzi, nu este de­cât aparentă. D. Briand a încreţit din sprin­­cene, şi noi am înghiţit în sec. Când imediat după război, luam legături economice cu noul stat polonez, prea uşor era pentru noi să ne valorificăm acolo strugurii şi vinurile , dar nu permitea Fran­ţa. Iată că acum s-a repetat farsa. Am pierdut un moment favo­rabil şi acum am reluat tratativele în condiţiuni mai puţin prielnice. Situaţia noastră este aşa, că nu­mai prin legături economice cu Germania putem progresa. Lunga şi fericita domnie a lui Vodă Ca­rol cel Mare este o dovadă stră­lucită despre aceasta. Dar la un moment dat am luat armele contra tovarăşului nostru împrejurările faptului — în bine sau în rău,—vor fi scrutate cînd­­va, de acei cari vor veni după noi. Insă acum 12 ani, după închierea păcei, puteam relua drumul cel vechi, care ne-a fost atât de folositor. De ce nu o facem? Legăturile economice sunt ches­tiuni de necesitate și nu de sen­timent. Teodor Badareu Actualităţi politice Seninătate... Aţi observat atitudinea de hu­mor senin a n­-lui prim-ministru, faţă de furtuna de proteste opo­ziţioniste contra banditismelor elec­torale ? D. Iorga zîmbeşte angelic, face o zeflemea, spune o glum­ă,... şi trece mai departe. Şi totuşi, nu avem de a face cu un cinic, care ar rămâne impasi­bil la nedreptăţi şi violenţe. Dim­potrivă , d. Iorga e un sentimen­tal,­­­insă un mare naiv politic. La o simplă recomandaţie a anturajului, la o meşteşugită ex­plicaţie a d-lui Argetoianu, d. Iorga crede imediat că ingerinţele ar fi scornituri de ale opoziţiei. Şi crede atât de profund încât — cu o strigătoare ingenuitate — afi­şează zâmbete care înseamnă o disgraţioasă sfidare a suferinţelor şi a legalităţii. In atmosfera ticăloasă a politi­cianismului, ce ne mai rămâne să nădăjduim, dacă întimpinăm atâ­tea decepţii şi sub regimul unui mare cărturar ? Dacă şi cărturarii practică răul­­—fie chiar din simplă naivitate,— apoi ar trebui treziţi la realitate. Insă cum ? Tot prin perpetuarea violenţei şi ilegalităţilor ? E un cerc vicios, care spulberă toate iluziile •«­ Colegiu luminat! Colegiul consiliilor comunale şi judeţene ar avea rolul de „colegiu luminat", în regimul votului uni­versal. E compus din oameni rrigi subţiri, aleşi de concetăţeni ca buni gospodari ai treburilor co­munale. Dar cât de „luminaţi“ în rea­litate sunt aceşti gospodari, am văzut la recentele alegeri senato­riale. In toată ţara consiliile erau în majoritate naţional-ţărăniste. Lu­crul era desigur criticabil, fiindcă la judeţe şi comune nu trebue să se facă politică, ci numai gospo­dărie. Dar fapt este că colegiul consiliilor era alcătuit în majori­tate de naţional-ţărănişti. Şi totuşi, consilierii au acceptat „mici aranjamente“ şi au votat, in cea mai mare parte, pentru guvern. Dar nu trebue să ne mirăm prea mult Sunt colegii şi mai selecte care nu dispreţuesc nici ele, uneori, „micile aranjamente“...­­. IN PAG. 4-a ULTIMA ORA Regele ■petd’^an^ Sala diamantelor Din comorile foştilor sultani Pentru prima oară guvernul tur­cesc a admis intrarea publicului în celebra sală a diamantelor şi seraiul foştilor sultani. In această sală, în decurs de secole, n'au pă­truns decât câţiva oameni numă­raţi. Pereţii camerei sânt aproape în întregime acoperiţi cu diamante, smaralde şi alte pietre preţioase. Această comoară uriaşă este eva­luată la 20 milioane lire sterling, adecă peste 16 miliarde lei. , Dar în afară de bijuteriile de pe pereţi, în vestita sală din Cons­­tantinopole se mai află numeroase obiecte de o valoare excepţională. Astfel o coroană a unui sul­tan cuprinde 90 perle mari cât nuca. E un juvaer unic în toată lumea şi care e preţuit la trei milioane lire sterling, adecă două şi jum. miliarde iei. J3’a socotit astfel că, dacă cei mai bogaţi oameni de pe pământ şi-ar strânge averile lao­laltă, încă n'ar putea plăti bogă­țiile colosale adunate de foștii sul­tani. Submarinul „Nautilus“ s-a aprovizionat pentru 18 luni Precum am anunțat, submarinul „Nautilus" al exploratorului ame­rican Sir Hubert Wilkins a pornit spre Polul Nord. Submarinul s-a oprit în drum la Londra, unde a făcut un nou voiaj de antrenament, care a du­rat 23 ceasuri, din Anglia, „Nau­tilus" porneşte spre Tromsol şi Spitzberg, iar de acolo va înainta în regiunile gheţurilor eterne. împreună cu Wilkins se află numeroşi specialişti: un tehnician pentru busolă şi ceasornice, unul pentru aparatele de electricitate, un medic, un bucătar, etc... La Lon­dra s-au urcat trei geologi engleji, care deasemenea participă l­a acest raid îndrăzneț. Sir Wilkins a luat tot felul de aparate, haine călduroase, truse cu medicamente, etc . Dar în spe­cial exploratorii au avut grijă de stomac. Submarinul e încărcat cu alimente în cantitate suficientă pentru 18 luni de zile. Raidul nu va dura atât de mult. Exploratorii mnsă au fost prevăzători și pentru orce eventualitate s’au aprovizio­nat cu hrană îndestulătoare. * Un somnambul aprinde un oraş. — Cazul s’a petrecut în lo­calitatea Klein­schoenau din Ger­mania. In diferite cartiere ale târ­gului au izbucnit în aceeaşi noapte incendii violente. In câteva cea­suri întreg orăşelul părea o mare de flăcări. Au ars 34 locuinţi şi­­au rămas pe drumuri 200 per­soane. Cercetările poliţiei au dus la un rezultat cu totul neaşteptat. S-a stabilit că focurile au fost puse de un anume Johan Artner, care era somnambul. El visase că oraşul e în flăcări. Şi in stare de somnambulism şi-a procurat a­­ceastă plăcere neronică. El a um­blat pe acoperişurile caselor, a­­vând un bidon de benzină. Din când în când se oprea şi dădea foc locuinţilor. In modul acesta, semnabulul a trecut peste 94 a­­coperişe, realizând astfel un re­cord sinistru. El a fost arestat. Dar medicii constatând că Într'adevăr dânsul a comis faptele criminale în mo­mente când era iresponsabil, l-au internat într-o casă de sănătate. * Un medic se sinucide fiind­că a greşit o operaţie. — Pro­voacă senzaţie la Oslo (Norvegia) cazul medicului Dlavah, care şi-a pus capăt vieţii, înghiţind o pu­ternică doză de otravă. El a lăsat o scrisoare, în care arată că se sinucide, deoarece a greşit o ope­raţie, omorând pe un pacient. Conştient de această greşală, a avut apoi remuşcări insuportabile. Medicul suferea de insomnie şi avea halucinaţii. Vedea în somn umbra mortului, care venea să-l gâtuie. Această spaimă sufletească i-a zdruncinat nervii în aşa grad, incât a terminat prin a-şi curma zilele. Ne întrebăm însă, dacă toţi doctorii ar proceda la fel, ar mai fi oare medici în lumea asta ?.. * Mamele şi pedeapsa cu moartea.—In Anglia s’a introdus o lege, prin care se interzice pe­deapsa cu moartea pentru femeile gravide. Această lege a fost pro­vocată de un caz recent la Lon­dra. O femeie însărcinată, care a co­mis o crimă, a fost condamnată la moarte. Totuş ministerul justi­ţiei a suspendat" pedeapsa, având în vedere că prin executarea sen­tinţei ar muri şi o fiinţă nevino­vată , copilul în formaţiune. De­asemenea s'a admis că e prea brutal, chiar după naşterea prun­cului, ca mama să fie executată. Da aceia s’a introdus legea, prin care se desfiinţează pedeapsa cu moartea pentru femeile care sunt în situaţia de a deveni mame. A­­ceastă măsură umană a fost pri­mită cu satisfacţie. * IN TOATĂ O căsătorie originală a avut loc la graniţa dintre Canada şi Statele­ Unite. La acest hotar se află situat un pod care duce de la Detroit la Windsor. Tânărul Crude din Statele Unite urma să se căsătorească cu o fată din Canada. Dar în ziua fixată pentru nuntă paşapoartele n’au fost gata, aşa încât mirele şi mireasa n'au putut trece dintr’o ţară în alta. Şi cum ei n'au vrut să amâne nunta, s’a recurs la un mijloc interesant. Căsătoria a avut loc pe podul dela graniţă. Mireasa a stat pe porţiunea de pod ce aparţine Ca­nadei, iar mirele pe porţiunea a­­mericană. Intre ei era linia de ho­tar, unde se afla ofiţerul stării civile.­­Verighetele au fost schim­bate şi tinerii declaraţi căsătoriţi, în faţa unui numeros public care a ţinut să asiste la această cununie originală. Dar, după oficierea căsătoriei, mirele s’a reîntors în Statele-Unite, iar mireasa în Canada. Așa că, de fapt, nunta n'a avut apoi niciun farmec !... Groaznicul incendiu din München Precum am anunţat, un groaznic Incendiu a izbucnit la „palatul de cristal" din München (Germania). In acest palat se aflau mari co­mori artistice care au fost distruse. Au ars în flăcări peste 3.000 ta­blouri de o valoare considerabilă. In clişeu, o aripă a palatului mistuită de incendiu. „OPINIA" LITERARA SI ARTISTICA Vorbe... interzicerea lui Remarque In chestia pacifismului, între vorbele şi fapta diplomaţilor de pretutindeni există o frapantă contrazicere. Am relevat zilele trecute exemplul oferit de preşedintele Hoover al Statelor­ Unite, care ridica ti­rade de slavă ideii pacifiste, în timp ce statul american comanda noui vapoare da război. Dar cum seria acestor exemple e­ste destul de bogată, iată că actualitatea ne servește un altul. De astă dată e vorba de Italia. In patria lui Mussolini a fost interzis noul roman al lui Remarque „întoarcerea de pe front*. Prima carta a scriitorului german „Pe frontul da vest* a fost mai de mult­­.oprită, dar numai în tălmăcirea ei italiană. Acum ordinul a fost mai ca­tegoric, mai tranșant. Ultimul volum al lui Remarque a fost prohibit în Italia cu desăvârșire, adeca vânzarea l­d nu e per­misă nici în original și în niciun fel de traducere. Motivul ? Romanele lui Re­marque au un caracter prea răspicat anti-militarist, constituind astfel o primejdie pentru ideia de desvoltare armată a unui stat. Așa­dar, există teama că o carte scrisă cu deosebit talent împotriva nebuniei de gloanţe şi sânge, poate slăbi capacitatea patriotismului roşu şi poate astfel com­promite eventuale perspective militariste. Dar d. Mussolini şi d. Grandi şi toţi ceilalţi reprezintanţi ai Italiei rostesc la conferinţele internaţionale discursuri en­tuziaste pentru dezarmarea generali, pen­tru pacea veşnică. Cum se potrivesc a­­ceste discursuri cu interzicerea cărţilor lui Remarque ? Dacă credeau sincer in ideia pacifistă, trebueau dimpotrivă să a­­corde cea mai largă răspândire scrierilor care o împrăştie. In situaţia de astăzi însă, exemple mai mici sau mai m­ari se produc pretutindeni în aşa fel, incât trâm­biţatul pacifism apare tot mai mult ca o gogoriţă mondială... i. b. __şi fapte Gandhi în film Mahatma Gandhi a acordat o convorbire interesantă unei reviste engleze. Printre altele, conducăto­­rul naţionaliştilor din India a dec­larat că e gata oricând să intri din nou în închisoare. Ceva mai mult, se aşteaptă şi la moarte. Până atunci însă, Gandhi pro­­eetează să-şi realizeze o dorinţă, care a produs senzaţie. El vrea să apară într-un film sonor, care să prezinte întreaga situaţiune din India. Gandhi va interpreta rolul principal din acest film, fiind în­cadrat de toţi colaboratorii săi. Veniturile produse de filmul în chestiune ar urma să servească propagandei naţionaliste din patria lui Gandhi. Două concursuri Două ziare, unul din Berlin şi altul din Paris, au organizat două concursuri interesante. Ziarul fran­cez a pus întrebarea : „care scrii­tor german contimporan vă place mai mult ?“, — iar ziarul german (Continuarea în pag. 11-a) Diverse prescripţiuni şi măsuri «■■awrWHHiMBMMaBMMMMBWBamMBaggMiiii I III IBI will III—'i »■■■miwiinii inwinvi^a pentru a se asigura apărarea aero-chimică de a) Farmaciile, vor fi înzestrate cu toate cele necesare pentru a putea da primul ajutor celor otră­viţi de gaze şi celor răniţi de aero-bombele inamice. b) Având In vedere că massa funcţionarilor şi lucrătorilor inter­­prinderilor industriale pe timpul atacului aero-chimic vor părăsi re­giunea atacată, se recomandă săi se construiască ieşiri de rezervă, pentru a se da posibilitatea lu­crătorilor şi funcţionarilor de a părăsi localurile, în ordine, fără îngrămădiri şi panică şi a se duce liniştit la locurile indicate mai dinainte pentru adăpostire. c) Oricâte mijloace de apărare active s'ar lua, deasemenea ori­câte mijloace de apărare pasive s'ar întrebuinţa, totuşi inamicul aerian va cauza pierderi oraşelor şi altor obiective. Măsurile vor limita însă pierde­rile. d) Pe lângă aceste măsuri, su­fletul apărării aero-chim­ice va fi constituit de serviciul de legături şi observaţii. Numai având o or­ganizare bună a serviciului de legătură şi observaţii este posibil a preveni la timp obiectivul de pericolul ce-l ameninţă şi a-i da timpul necesar pentru a utiliza mijloacele de luptă active şi pa­sive. Centrala telefonică a obiectivu­lui de apărat trebue să aibă un Maior Silvestrovici Ioan adăpost special contra atacurilor aero-chimice. Personalul de servi­ciu trebue să aibă măşti speciale contra gazelor, ca să permită menţinerea legăturilor, pe tot tim­pul atacurilor cu gaze. Cablul telefonic va fi întins pe sub pământ pentru a nu fi rupt de bombardamentul aerian şi în­chis hermetic pentru a se evita răspândirea gazelor. Pentru a se menţine legătura neîntreruptă se vor prevede insta­­laţiuni cu cablul dublu şi servicii de semnalizare acustică şi lumi­noasă. Se vor utiliza : F­uere, clopote, rachete şi felinare, după un cod anumit. Este foarte important ca sem­nalele ce anunţă pericolul aerian să poată fi deosebite, de cele o­­bicinuite zilnic. La semnalul de alarmă, orga­­nele militare ale apărării chimice iau toate măsurile pentru a res­pinge atacul inamic; populaţia pune măştile şi se duce in adă­posturile hotărâte mai dina­nte. Cetăţenii n­u trebue să pără­sească adăposturile contra gazelor şi nici măștile, până ce nu vor auzi semnalul de încetare a peri­colului aero-chimic. c) La înterprinderile importante, pe lângă măsurile de apărare se vor lua anumite măsuri urgente de restaurare a interprinderii pen­tru a se evita întreruperea înde­lungată a lucrului. Restaurarea urgentă a maşinelor distruse se va face prin reparare sau înlocuire cu piese noui. Piesele de rezervă vor fi ţinute deci în adăposturi speciale. f) iatacul aero­ chimic măreşte pericolul incendiilor, deoarece pe lângă bombele chimice, pot fi în­trebuinţa­te şi bombe speciale in­cendiare. Acţiunea acestor bombe se va face foarte simţită asupra obiecti­velor, care adăpostesc substanţe care se aprind repede şi asupra clădirilor îngrămădite şi acoperite cu scânduri. Se vor lua măsuri contra in­cendiilor la toate obiectivele aparte. Aparatele de stins focul și tot inventarul contra incendiului va fi (Continuarea în pagina H-a) IDEI ŞI FAPTE ....La întuneric" Sa poate, oare, o expresie mai adecvată pentru o stare de lu­cruri ca aceia de la noi; şi în a­­celaş timp un titlu mai nimerit pentru o revistă de actualitate, cum e revista scrisă de bunul nostru prieten Berg ? Viaţa în toate manifestările eî, se scurge mereu în acelaş com­plect şi par­că de nebiruit întu­neric. Lupta aprigă pentru exis­tenţă pe care o dăm cu toţi la laolaltă şi fiecare în parte, se des­făşoară în acelaş decor sumbru, din simplul motiv că mijloacele întrebuinţate de toţi nu suferă lu­mina zilei. Până şi rarele clipe de fericire le gustăm mai cu nesaţ atunci când nu ne vede nimeni; căci de ne-ar vedea, ne-ar smulge cu siguranţa bucata din gură. Ca nici un alt autor de reviste, Bei« s’a pătruns de adevărul a­­cesta pe cât de trist, pe atât şi de netăgăduit Şi e puţin să spunem că fiecare tablou, fiecare scenă e o imagine fidelă a realităţii. Revista lui Berg e însăşi rea­litatea însăşi viaţa, aşa cum o trăim cu toţii de amar de vreme, la întuneric ! Ştim cât de mult ar fi dorit Berg să ofere publicului ieşan o puternică şarjă, numai socială, menită să îmblânzească pe cei mari şi tari, să descreţească frun­ţile celor mulţi, slabi şi obijduiţi. El n’a putut însă să nu se supuie devizei dominante astăzi in teatrul de pretutindeni; publicul vrea să fie înveselit, vrea să fie desmier­­dat, vrea să-i se gâdile nervii amorţiţi. Astfel că revista lui Berg con­ţine şi partea aceia—să-i zicem fri­volă—care îndreptăţeşte adausul: o guriţă,­ la întuneric. Cuplete inedite, scene amuzante, cântece originale ce vor fi cu si­guranţa fredonate încă mult timp de toată lumea. Nota principală însă tot aceiaşi este şi rămâne : şarja socială , in­­fiecare a tot ce e urât şi strâmb, a tot ce­ e făţarnic şi fals. Cetăţenii umiliţi în fel şi chip; atotputernicia şperţului, tragedia înduioşătoare a atâtor categorii sociale ; curioasa aplicare a legi­lor; viaţa noastră cea de toate zilele cu tot complexul ei de a­­mărăciuni suferinţe şi mizerii, — totul îşi găseşte un răsunet aici, totul e redat cu o măestrie de observator fin şi un aşa fel con­vingător încât întunericul deşi e întuneric,— poate fi pipăit de ori­cine. O asemenea icoană a vieţi­i tre­buie văzută... I L. BASARABEANU 110. de participare la martie Premii gratuite oferite de Societatea „Asigurarea Românească şi Ţărănească“ Iei immer­cir Detaşaţi seria complectă

Next