Opinia, ianuarie 1940 (Anul 37, nr. 9833-9856)

1940-01-01 / nr. 9833

Zt. 'Iei fosafa Comemorarea lui Creangă 31 Decembr­e, in aju­­nului Nou, se împlinesc • ani dela moartea mare­­ovestiiar lan Creangă, Comitelul Bu­dcucei lui Creangă, din cartierul Jicău­­lv, organizează mâine, la ora h­ .­m., o solemnitate pentru comemorarea lui Creangă. S va oficia un serv ciu re­ligios la bulaeucă, după care se va arăta sensul acestei sol­­emnităfi şi opera mareim seriilor. Insula Iul Kristos Intre Alasca şi coasta de miazănoapte-răsărit a Siberiei, este o insulă numită „a re- telui", care aparţine Ameri­­cii. Pe o stâncă înaltă de 300 metri a acestei insule, a­meri­­canii au ridicat o statue mare piatră cu chipul Domnului î,le*p Cu­rietos, care-şi întinde «braţele spre coasta rusească,­­această status se vede dela gri depărtări. Eschimoşii creș­­­ti zic acuma insula lui ristos. • OFJ 109 nsverul fa­lu sării Ca in fiece an, vitrinele bazinelor au fost închinate preajma Crăciunului, celor fincare geam a devenit un l­ăcaş al păpuşilor şi jucării­lor. Numai că negustorii se plâng că anul atesta a fost cel mai slab dever la raionul jucăriilor. Cel mult dacă s’au vândut ceva tankuri sau tunuri de tablă. La fel nu au avut călare brazii sacrificate, pentru a deveni «pom de Crăciun“. Nu se ştie dacă puştii s'au plictisit da jucării, sau pî­­rinţii au mai etrâns baerele pungii... Vsjhmei c ăl mirii La o recentă expoziţie de artă chineză, a fost admirată o călimară a cărei eticii,­­ spunea: „Găsită în provincia Anhei, într'un mormânt ci­­tând cu câteva secole înainte de venirea pe tronul „Fiu ai Cerului*, a dinastiei Hid, care a Început să domnească la anul 2lQ a. Ch*. Apoi, cu prilejul ultimelor săpături tăcute la Londra, In cetatea romiaă îngropată sub metropola de astăzi, s'a des­coperit un fragment de că­li­m­ară romană, de sticlă, prima din acest tip care a fost des­­gropată până azi. lsiraa©sa m­ w/ C/zJ H" • • • ••» .fi7* fe-S Ss­§PH. 9 i_«P| • «-*«*? 'triS'trr.jryv aTa' AKUL /rk/Lrk v aI r*v» AnQNAMENTE: W 4#­* irrv pe un as ■‘i ISO« .; 3 tvmi 1 '-jj' • y_. W,! ;■; 3 luai r ■■;■ ■■'■; »- l ilial . Instituții public» *.%Cerere tipografic© „Opinii“ IA$i STR. LAPUSNEANU 37 Ziar caîiâîan TON! 1 IAKÎIA. lELEF' Redacția. «. Administrat!] $® rv. de apai Ad-țîa de ReANp?V|iLd.n ini9 trat la IA31 STR. LAPUSNEANU otr««tar c. n. 3M tot dus rl« UNUL S'a dus || «nul 1939, «şa de iul» ' .cum s’au mânâ «cum toţi «oii din viaţa aastră. Lumea 'noastră s« bucură snult când vine uo an nou şi «e duce cel vschiu, da şi in definitiv anul ce a trecut a *««♦ m»i bun pentru noi. De­­ mai bun, ar sice Să vă spun: 1) in a* trecut, eram mai ti» un an, pe când nemii mai bătrâni. 2) „Funia era ceva mai lungă trecut. Acum s'a mai 3) in anul ce a trecut na! departe de mor­­pe când acum­ suntem si aproape, dacă nu e poate ultimul din­oastră. E hei ! câţi ne răsi anul acesta ! 4) unul ce s'n dus, ne-a asupra multor lucruri buiau să cadă asupra , pe care nici le bă» când a sosit el; pe nul ce a venit nu ştim va aduce: bine sau dşug sau secetă, sănă­­ri­ boală pacea dorită îboiul general ucigător, a fost mai bun anul Că am scăpat cu viaţă b­uraa—prin anii ce-au să dăm slavă lui Dum» ! Ba iacă um­ori­ numai­­ Minunel, am scăpat ţă. Un glonte tras de a, a trecut ţiuind pe tine, şi nu le-a nimerit, 1 .iară­şi trenul s'a ştert­e, sau ai căzut Intre i nu te.a fă at. Şi câte 1940 alte accidente grava au dat oaste unii şi alţi şi au scăpat cu viaţă, nu „ca prin minune, ei numai prin minunea lui Dumnezeu". Sa cuvine sâ na veselim In seara de Anul Nou, cu vase­­lia sfântă, mai ales pentru marea minune a vieţii şi a sănâtăţei noastre, păstrată pânfi astă­zi, numai prin pu­terea lui Dumnezeu. Ce va fi In anul 1940 ? O­e aceasta, numai Cel de Sus o ştie. El singur ştie ce va fi cu fiecare din noi. De aceia, e bine şi e drept, la această seară de Anul Nou si fie o seară petrecută in multă rugăciune şi cre­dinţă, zicând cu toţi: Doam­ne, Dumnezeule, aşează pacea pe pământ in anul 1940. Măcar anul acesta să lăsăm la o parte, chefurile nebune, împuşcăturile, chiuiturile scan­­daloase şi voi l fie proaste. Măcar in seara aceasta că ne oprim o clipă şi să ne gân­dim că nu vom trăi cât lu­mea, ci că a'ar putea ca su*­fletul nostru să ne fie cerut de îngerul lui Dumnezeu ! Vremile de astăzi atât de turburi şi de grele, ne cer să fim cu totul serioşi In mani­­festările vie­ţei noastre. La o parte toată deşărtă­­ciunea. Ajunge, cum am trăit până acum. Anul 1940 să fie anul păcei Sfinte, atât de do­rita da int­reaga lume. Amn 1 Preot PETRU CHIRICA Biserica B­irnovschi­ av COJ Lână din Semn Lipsa oilor la Germania, a făcut pe nemţi să fabrice lână de lemn. Anul trecut s-au scos 169.000 tone, iar anu acesta ei speră să scoată 200.000 tone. Cel mai bun lemn pentru fabricarea lânei este bradul şi fagul. E­stia pa u­c.dleta Deoarece In Italia a fost nev­voie să se limiteze simţito­­circulaţia automobilelor (pen­tru a se faci­­economie de benzină), numărul bicicletelor in funcţiune a crescut in lu­nile Septembrie şi Octombrie 8. c. cu 155.000. an an CETIŢI IN PA6. V!-a ULTIMA ORA Linoleum de Th, Kirlacof despre ^Musclietari^p jŞM ® if M b.c.u.,,M' EM1NEiil * și euespre nJm­im^li^ O rcs.3eeîraposă serisoaff® că*s-© ti4. trewesrai M. Ifl ~ DI. C. Sâ'eanu, autorul .rcccntu’ui volum „Muschetarii L terntu^ei Rom ha Moderne“ na trimite spre ’ publicare următoarea ser.soare, ca răspuns la frumoasele și impresionantele evocări ce i le-a transm­s dl. G-ral M. L. Ne­­gruzzi, după la­tura acestei interesante lucrări de istoriografie culturală . Respectate Domnule General, Amabila şi Ioane impresio­nanta d­v. scritoare m'a co­pleşit intru atâta. Încât după atâtea zile de când am pri­er­­i­t- o am meditat mereu, în solicitudinea mea, dacă îmi pot permite un răspuns. Fiindcă mi-a venit in minte o idee a neuitatului critic ie­­şan G. Ibră­ieanu (despre care transcriu actualmente amintiri din tinereţea şi din biografia puţin cunoscutului liric şi ro­­mantic Cezar Vraja). Obiecta criticul Ibrăileanu (intervenind într'o po­em­ica l­t.rară dintre criticul " Sa­nieiemei și marele prozator M. Saaoceanu, prin revista ,,Curentul Nou" din Galați, 1906), opiniând că dacă pen­tru o cr­iică sau o apreciere nefavorabilă, autorul cr­iicat răspunde vehement sau agre­siv, atunci pentru o critică la­vor­­b­­ă (cum e mu­t binevo­itoarea Dvs. scrisoare) autorul ar trebui sâ răspundă prin publicitate cu o „scrisoare de mu’lum­in?". Admirabilă bri­n­e ce mi se potriveşte şi mie acuma în si­tuaţia în care mă găsesc ! Deci nu vă pot mulţumi, dar pot să-mi exprim admira­ţia pentru mişcătoarele evo­­cări ale tânărului sublocote­nent din Escadronul de Es­­cortă Regală de acum aproape cinci decenii. Evocarea dvs. despre cei doi mari scriitori Caragiale şi Delavrincia, şi seara pe care aţi petrecu -o cu ei în vestita „Bolta Rece", este prea fru* moasă şi cu mult deasupra modestelor pagini ce am scris­­ „Muşchetarii". Este atât de frumoasă, în­cât m’am trezit acasă cu di­­ferite persoane pe care le a­­preciez şi care au venit să-mi exprime mie admiraţia ca prin lucrarea mea am putut pro­voca duioasele şi pioasele dv. amintiri. Este atât de fru­moasă această evocare, încât fostul primar al Iaşului d* *­­ * *, Constantin Toma­rai-a comu­­nicat la telefon că a fost pro­­fund impresionat de reminis­cenţele Dvs, pentru care vă va adresa toate felicitările d.sale. Regret că lectura cărţii mele v’a procurat nu numai râsete, ci­­ lacrimi, cum aţi mărturisit. Sincer regret—pentru că in­­tenţiunea mea a fost să pro­cur lectorului o mică desfă­­tare spirituală şi chiar un a­­muzament, şi nu e vina mea că efectul lecturii e dublat şi de lacrimi. Vă cer iertare, respectate Domnule General, şi iertarea imi va fi uşoară de obţinut, pentrucă Dvs. m'aţi găsit u­­neori cu ochii umezi când am redactat paginile cu a căror cetire m'aţi onorat. Da, Domnule General, m'aţi văzut şi pe mine plângând, dar plânsul meu a fost durere, iar lacrimile dv. au fost la­crimi bune, care vă fac o­­noare şi care sunt un simbol viu al educaţiei­­Dvs. directe sau indirecte ce aţi obţinut prin înrâurirea „Junimii" şi a iluştrilor ei reprezentanţi pe care de mic copil i-aţi cunoscut în casa dvs. părin­tească. Hotărât a nu vă exprima mulţum­ri şi recunoştin­i, tre­buie totuşi. Vă mulţumesc în adâncă recunoştinţă pentru marea onoare ce m­i-aţi făcu de a-mi preumbla ochii, su­flerul şi mintea prin băgare dvs. arhivă de u­nde am fo­losit atâtea lucruri p­r ru is­­torogra­ma „Junimii" ( am 1) Cuvântul Universi­tăţii Mihin­ene la instalarea I. P. J. nitropolit II în au al MOitrevei La instalarea I P. S. Mi­tropolit un neu al M'Uaoved, senator Prof. I. Ianasescu, rectorul Universităţii ieşene, a­­­orbit în numele Senatu­li Jurii şi a Unversității Mi­hăi­ene, exprimând omagii pen­tru I. P. S. Patriarh A’hcodtm­­îi schiţând personalitatea no­ului nosîru Mare pont I. P. S. înmu­iată cuvintele d-lui Pro/. I. 7 n I se seu : Ziua de astăzi este pentru noi o îndoită sărbătoare, una insă tmbrăcată Intr'un senii* de prof. dr. I. Tcnăsescu tatii V K/iöiiSiljjU mu ment da duioşie firesc legat de despărţirea de fostul nos­tru păstor, de aceia care a intuipat atâtea calităţi şi mai alea Credinţa—blândeţea şi înţelepciunea — Este o zi de de mare Înălţare sufletească şi o zi d© raâadrie pentru noi, căci ne oferă prilejul ca să ne arătăm bucuria pentru înălţarea I. P. S. Sale la tân­gul de Patriarh al României şi cu atât mai mult cu cât I. P. S. Sa­la Moldovan adânc legat de leagănul strămoşesc, prin firea şi prin felul de a înţelege oamenii şi lucrurile, şi-a săpat simpatii adânci care nu se vor uita nici­o­­dată. Universitatea noastră a că­rei colaborator a­ţi fost, re­gretând plecarea dintra noi, va urează sănătate, păstorire pacinică şi lungă pentru a ră­dica cât mai sus prestigiul bisericei şi a ne înrăti cre­dinţa spre binele neamului şi a ţarei noastre. Să trăiţi. Sărbătorim astă­zi cu deo­sebită bucurie instalarea in­acaunul de arhiepiscop al Iaş­ş lor, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, al. P.Sab­­­rineu Mihălcescu, I. P. Sfinţite • V­are cunos­cut la şedinţele Consiliului icter Universitar unde cuvân­tul D-voastră bine cumpănit era ascultat cu atenţie. Că profesor al Facultăţei de Teo­­ogie, 35 de generaţii, foşti şi actuali preoţi s'au adăpostit la luminile propovăduite cu elocvenţa omului de cultură superioară şi aleasă, dând tot­odată dovada unui cuvenit dascăl şi pii­nic. Ca decan graţie iadtului, a prudenţei ş­i stăpânirei de sine,aţi isputit să vă capataţi simpatia şi respectul colegilor cu cari a­ţi trăit într'o desă­vârşită armonie. Ca om, am allat că sunteţi de o banătat© deosebită. Aveţi deci atâtea calităţi care mi-au explicat succesul binemeritat ce i'aţi obţinut in aiegera şi bucuria noastră este cu atâta mai mare, când ş­im ca in persoana I. P. S. Voaste, vom avea un păstor luminat, înţelegător, blând şi bun şi că veţi urna pilda a­­âtor mari ierarhi cari s'au perindat in scaunul sfintei noastre Mitropoliî. (Doclinuarea In pegiea 2-a) Zâmbet de Anul F redactat de AUREL LEON Bun sosit 194 Nepăsător la frământarea noastră {Furnici neînsemnate pe-un Ulan­ Pămăniu­ a străbătut calea albastră Şi-a însemnat pe crug încă un an. Ce-i pasă lui, in calea dintre soaţa Că Rei­hu­l şi-a lxat alte hotare; Că s'a pornit măcelul intre naţii Şi au pierit în mări zeci de vapoare? Că Anglia-i barată de baloane Şi la Berlin mănânci carion cu bonul; Că s'a schimbat iar moda la cu­coane Şi-a revenit pe piaţă capişonul ? Că au ieşit cartuşele dum-dum Şi că la pol­itiha lume moare ; Că a mai scos Săteanu un volum Şi conu Mihăild n'are floare ? Bătrânul an ce pleacă de la noi Va transporta cu dânsul, în spinare Necazul tot şi multele nevoi Pe care le aruncă fiecare. Fiindcă dânsul, anul, poarci Că n’ai avut tu lemne iarna De ţi-a lipsit tutunul şi fain Şi dacă te a'nşelat cumva ! El e de vină, dacă percentei Iţi face'n bătătură gălăgie. Di-ai nimerit ca prostul cu Şi de n'ai câştigat la loten Moşneagu-i cu ponosul, când Te află din v­oint cu-o mică Sau când o fată vede ce-i­­ Să crezi o şoaptă •« d­ar di Dar astăzi tot necazul sân Să închinăm voioşi pahare Pentru bă­rânul care, găibo Şi pentru anul tănăr ce ne Pe drumul firii, în eternitul Bătrâm­an, fără n grele un Bine-ai sosit CU spor și să, O mie nouă sute patruzeci. HfhCÎ ramtail Colegul de presă G. Ivascu ne anunța căsătoria sa cu d-ra Rodica Roiu, de la Se­v. Cen­zurai. Un asemenea cămin as putea să nu se facă ? Prima dată e când presa Cu cenzura se împacă!... Dl. C. S.O­teanu a dat la i­­veală volumul „Mușchetarii li­tera­­turei române“ în care e vorba și de I. L. C­­ragia.o. Se zice că distinsul cerce­tător al hrisoave­or literare a primit următorul răvaş de la autorul „Momentelor“: : (pun spiritism) Domnu'frăţean­­in Brătianu Sahtul Dm Duramasey şi Papa Se zice că mai înainte vre­me, Papii aveau câta un slu­jitor anume însărcinat sâ-l deştepte pe Suveranul Ponţii şi sâ-i spună cum e timpul afară. Formula stereotipă era:­­ — Stăpâne e ora 7 şi fi­bră timpul e frumos. La care Papa răspundea invariabil: — Asta numai Dumnezeu şi cu mine ştie. Un asemenea slujitor, plic­tisit se vede şi vrând sâ do­vedească Papei că nu ştie chiar totul, a prilejuit urmă- toarea scenă : — Stăpâne e ora 7 şi timpul e frumos. — Asta numai Dumnezeu şi cu mine ştie. — Ba nu ştii nimic Stă­pâne, pentrucă e ora 9 şi a»­fară plouă cu găleata. Se zice că de atunci s'a desfiinţat acest post de crai«­nie pontifical. Cererea In cisl­­toraa Mare emoţie in salon. Dincolo in oda© Aurică Îşi face desigur cererea in căsă­torie şi to­tă familia Adelei Sunt la laş Sau la Ieşi. Dacă ieşi Prin oraş Te pofteşti Să-ţi vorbesc, Poate'nving, Te conving Dacă bei Bere î n laşi Sâ mai laşi Cel condei, Sau să scrii Despre vii Să-i mai ierţi Pe cei morţi Al matale Caragiaie. gâniEefe aşteaptă cu Infrigui sfârşit s'a făcut, Ade radioasă. Mama se □aintea ei: — Şi cum te-a cert — Foait© simplu I — Era emoţionat? — Oh ! Teribil I — A căzut In gen — Asia nu, fiim­ team eu pe genunchi Da-ale Iui B. S O doamnă i­ arte (chastia se petrece ia care ţinea cu orice r.«t a» aibă oameni celebri la ceaiu­rile ei, ii trimite următoarea invitaţie lui Bernard Schaws — D-na X este acasă Joi dela 5 până Îs orele 8. Bernard S­haw ii înapoiază invitaţia cu următoarea adăe» girei — Şi d. Bemnard Schuw, 1« ’el i Si uns i Iui Păstorel Cineva il întreabă! — Nu înţeleg cum dintr'un romancier prost, poate deveni cineva un critic bun. Foarte simplu : adeseori din vinurile cele mai proasta se face oțetul cel mai bun. Idilă La Copoi», Idilă Intre un recrut ș' o bonă. Mai Jură-mi că atunci clnd vei deveni caporal, n'ai sâ mă părăsești pentru o doam­nă din Înalta societate. In Kosmovic­ i,sovietică, Ivan şi Avruro vorbesc—­evident—­în şoapte. — Cik­i, e inspăimântătoa­­re! afirmă Avrum. il cunoşti pe Cosma ? Ei bine, cri­eau arestat şi împuşcat In faţa casei I — Nu-i cu putinţă I — Dacă Iţi spuni — Pe Cosma Cosmovici ! Aş î E plecat la provincie* Se întoarce abia azi. — Iţi spun ca e edevǎrat ! în acei moment, pe trotua­­rul de vis-a-vis, trece Cosma* — Ei vezi, ce ţi-am spus ? Iată pe Cosma—il arată Ivaa» — Ssss ! El nici nu ştie încă ! — răspunde Avrum, furifându-s» pe lângă ziduri.

Next