Opinia, ianuarie 1940 (Anul 37, nr. 9833-9856)
1940-01-01 / nr. 9833
Zt. 'Iei fosafa Comemorarea lui Creangă 31 Decembre, in ajunului Nou, se împlinesc • ani dela moartea mareovestiiar lan Creangă, Comitelul Budcucei lui Creangă, din cartierul Jicăulv, organizează mâine, la ora h .m., o solemnitate pentru comemorarea lui Creangă. S va oficia un serv ciu religios la bulaeucă, după care se va arăta sensul acestei solemnităfi şi opera mareim seriilor. Insula Iul Kristos Intre Alasca şi coasta de miazănoapte-răsărit a Siberiei, este o insulă numită „a re- telui", care aparţine Americii. Pe o stâncă înaltă de 300 metri a acestei insule, americanii au ridicat o statue mare piatră cu chipul Domnului î,le*p Curietos, care-şi întinde «braţele spre coasta rusească,această status se vede dela gri depărtări. Eschimoşii crești zic acuma insula lui ristos. • OFJ 109 nsverul falu sării Ca in fiece an, vitrinele bazinelor au fost închinate preajma Crăciunului, celor fincare geam a devenit un lăcaş al păpuşilor şi jucăriilor. Numai că negustorii se plâng că anul atesta a fost cel mai slab dever la raionul jucăriilor. Cel mult dacă s’au vândut ceva tankuri sau tunuri de tablă. La fel nu au avut călare brazii sacrificate, pentru a deveni «pom de Crăciun“. Nu se ştie dacă puştii s'au plictisit da jucării, sau pîrinţii au mai etrâns baerele pungii... Vsjhmei c ăl mirii La o recentă expoziţie de artă chineză, a fost admirată o călimară a cărei eticii, spunea: „Găsită în provincia Anhei, într'un mormânt citând cu câteva secole înainte de venirea pe tronul „Fiu ai Cerului*, a dinastiei Hid, care a Început să domnească la anul 2lQ a. Ch*. Apoi, cu prilejul ultimelor săpături tăcute la Londra, In cetatea romiaă îngropată sub metropola de astăzi, s'a descoperit un fragment de călimară romană, de sticlă, prima din acest tip care a fost desgropată până azi. lsiraa©sa m w/ C/zJ H" • • • ••» .fi7* fe-S Ss§PH. 9 i_«P| • «-*«*? 'triS'trr.jryv aTa' AKUL /rk/Lrk v aI r*v» AnQNAMENTE: W 4#* irrv pe un as ■‘i ISO« .; 3 tvmi 1 '-jj' • y_. W,! ;■; 3 luai r ■■;■ ■■'■; »- l ilial . Instituții public» *.%Cerere tipografic© „Opinii“ IA$i STR. LAPUSNEANU 37 Ziar caîiâîan TON! 1 IAKÎIA. lELEF' Redacția. «. Administrat!] $® rv. de apai Ad-țîa de ReANp?V|iLd.n ini9 trat la IA31 STR. LAPUSNEANU otr««tar c. n. 3M tot dus rl« UNUL S'a dus || «nul 1939, «şa de iul» ' .cum s’au mânâ «cum toţi «oii din viaţa aastră. Lumea 'noastră s« bucură snult când vine uo an nou şi «e duce cel vschiu, da şi in definitiv anul ce a trecut a *««♦ m»i bun pentru noi. De mai bun, ar sice Să vă spun: 1) in a* trecut, eram mai ti» un an, pe când nemii mai bătrâni. 2) „Funia era ceva mai lungă trecut. Acum s'a mai 3) in anul ce a trecut na! departe de morpe când acum suntem si aproape, dacă nu e poate ultimul dinoastră. E hei ! câţi ne răsi anul acesta ! 4) unul ce s'n dus, ne-a asupra multor lucruri buiau să cadă asupra , pe care nici le bă» când a sosit el; pe nul ce a venit nu ştim va aduce: bine sau dşug sau secetă, sănări boală pacea dorită îboiul general ucigător, a fost mai bun anul Că am scăpat cu viaţă buraa—prin anii ce-au să dăm slavă lui Dum» ! Ba iacă umori numai Minunel, am scăpat ţă. Un glonte tras de a, a trecut ţiuind pe tine, şi nu le-a nimerit, 1 .iarăşi trenul s'a şterte, sau ai căzut Intre i nu te.a fă at. Şi câte 1940 alte accidente grava au dat oaste unii şi alţi şi au scăpat cu viaţă, nu „ca prin minune, ei numai prin minunea lui Dumnezeu". Sa cuvine sâ na veselim In seara de Anul Nou, cu vaselia sfântă, mai ales pentru marea minune a vieţii şi a sănâtăţei noastre, păstrată pânfi astăzi, numai prin puterea lui Dumnezeu. Ce va fi In anul 1940 ? Oe aceasta, numai Cel de Sus o ştie. El singur ştie ce va fi cu fiecare din noi. De aceia, e bine şi e drept, la această seară de Anul Nou si fie o seară petrecută in multă rugăciune şi credinţă, zicând cu toţi: Doamne, Dumnezeule, aşează pacea pe pământ in anul 1940. Măcar anul acesta să lăsăm la o parte, chefurile nebune, împuşcăturile, chiuiturile scandaloase şi voi l fie proaste. Măcar in seara aceasta că ne oprim o clipă şi să ne gândim că nu vom trăi cât lumea, ci că a'ar putea ca su*fletul nostru să ne fie cerut de îngerul lui Dumnezeu ! Vremile de astăzi atât de turburi şi de grele, ne cer să fim cu totul serioşi In manifestările vieţei noastre. La o parte toată deşărtăciunea. Ajunge, cum am trăit până acum. Anul 1940 să fie anul păcei Sfinte, atât de dorita da intreaga lume. Amn 1 Preot PETRU CHIRICA Biserica Birnovschi av COJ Lână din Semn Lipsa oilor la Germania, a făcut pe nemţi să fabrice lână de lemn. Anul trecut s-au scos 169.000 tone, iar anu acesta ei speră să scoată 200.000 tone. Cel mai bun lemn pentru fabricarea lânei este bradul şi fagul. Estia pa uc.dleta Deoarece In Italia a fost nevvoie să se limiteze simţitocirculaţia automobilelor (pentru a se facieconomie de benzină), numărul bicicletelor in funcţiune a crescut in lunile Septembrie şi Octombrie 8. c. cu 155.000. an an CETIŢI IN PA6. V!-a ULTIMA ORA Linoleum de Th, Kirlacof despre ^Musclietari^p jŞM ® if M b.c.u.,,M' EM1NEiil * și euespre nJmim^li^ O rcs.3eeîraposă serisoaff® că*s-© ti4. trewesrai M. Ifl ~ DI. C. Sâ'eanu, autorul .rcccntu’ui volum „Muschetarii L terntu^ei Rom ha Moderne“ na trimite spre ’ publicare următoarea ser.soare, ca răspuns la frumoasele și impresionantele evocări ce i le-a transms dl. G-ral M. L. Negruzzi, după latura acestei interesante lucrări de istoriografie culturală . Respectate Domnule General, Amabila şi Ioane impresionanta dv. scritoare m'a copleşit intru atâta. Încât după atâtea zile de când am prierit- o am meditat mereu, în solicitudinea mea, dacă îmi pot permite un răspuns. Fiindcă mi-a venit in minte o idee a neuitatului critic ieşan G. Ibrăieanu (despre care transcriu actualmente amintiri din tinereţea şi din biografia puţin cunoscutului liric şi romantic Cezar Vraja). Obiecta criticul Ibrăileanu (intervenind într'o poemica lt.rară dintre criticul " Sanieiemei și marele prozator M. Saaoceanu, prin revista ,,Curentul Nou" din Galați, 1906), opiniând că dacă pentru o criică sau o apreciere nefavorabilă, autorul criicat răspunde vehement sau agresiv, atunci pentru o critică lavorbă (cum e mut binevoitoarea Dvs. scrisoare) autorul ar trebui sâ răspundă prin publicitate cu o „scrisoare de mu’lumin?". Admirabilă brine ce mi se potriveşte şi mie acuma în situaţia în care mă găsesc ! Deci nu vă pot mulţumi, dar pot să-mi exprim admiraţia pentru mişcătoarele evocări ale tânărului sublocotenent din Escadronul de Escortă Regală de acum aproape cinci decenii. Evocarea dvs. despre cei doi mari scriitori Caragiale şi Delavrincia, şi seara pe care aţi petrecu -o cu ei în vestita „Bolta Rece", este prea fru* moasă şi cu mult deasupra modestelor pagini ce am scris „Muşchetarii". Este atât de frumoasă, încât m’am trezit acasă cu diferite persoane pe care le apreciez şi care au venit să-mi exprime mie admiraţia ca prin lucrarea mea am putut provoca duioasele şi pioasele dv. amintiri. Este atât de frumoasă această evocare, încât fostul primar al Iaşului d* * * *, Constantin Tomarai-a comunicat la telefon că a fost profund impresionat de reminiscenţele Dvs, pentru care vă va adresa toate felicitările d.sale. Regret că lectura cărţii mele v’a procurat nu numai râsete, ci lacrimi, cum aţi mărturisit. Sincer regret—pentru că intenţiunea mea a fost să procur lectorului o mică desfătare spirituală şi chiar un amuzament, şi nu e vina mea că efectul lecturii e dublat şi de lacrimi. Vă cer iertare, respectate Domnule General, şi iertarea imi va fi uşoară de obţinut, pentrucă Dvs. m'aţi găsit uneori cu ochii umezi când am redactat paginile cu a căror cetire m'aţi onorat. Da, Domnule General, m'aţi văzut şi pe mine plângând, dar plânsul meu a fost durere, iar lacrimile dv. au fost lacrimi bune, care vă fac onoare şi care sunt un simbol viu al educaţieiDvs. directe sau indirecte ce aţi obţinut prin înrâurirea „Junimii" şi a iluştrilor ei reprezentanţi pe care de mic copil i-aţi cunoscut în casa dvs. părintească. Hotărât a nu vă exprima mulţumri şi recunoştini, trebuie totuşi. Vă mulţumesc în adâncă recunoştinţă pentru marea onoare ce mi-aţi făcu de a-mi preumbla ochii, suflerul şi mintea prin băgare dvs. arhivă de unde am folosit atâtea lucruri pr ru istorograma „Junimii" ( am 1) Cuvântul Universităţii Mihinene la instalarea I. P. J. nitropolit II în au al MOitrevei La instalarea I P. S. Mitropolit un neu al M'Uaoved, senator Prof. I. Ianasescu, rectorul Universităţii ieşene, aorbit în numele Senatuli Jurii şi a Unversității Mihăiene, exprimând omagii pentru I. P. S. Patriarh A’hcodtmîi schiţând personalitatea noului nosîru Mare pont I. P. S. înmuiată cuvintele d-lui Pro/. I. 7 n I se seu : Ziua de astăzi este pentru noi o îndoită sărbătoare, una insă tmbrăcată Intr'un senii* de prof. dr. I. Tcnăsescu tatii V K/iöiiSiljjU mu ment da duioşie firesc legat de despărţirea de fostul nostru păstor, de aceia care a intuipat atâtea calităţi şi mai alea Credinţa—blândeţea şi înţelepciunea — Este o zi de de mare Înălţare sufletească şi o zi d© raâadrie pentru noi, căci ne oferă prilejul ca să ne arătăm bucuria pentru înălţarea I. P. S. Sale la tângul de Patriarh al României şi cu atât mai mult cu cât I. P. S. Sala Moldovan adânc legat de leagănul strămoşesc, prin firea şi prin felul de a înţelege oamenii şi lucrurile, şi-a săpat simpatii adânci care nu se vor uita niciodată. Universitatea noastră a cărei colaborator aţi fost, regretând plecarea dintra noi, va urează sănătate, păstorire pacinică şi lungă pentru a rădica cât mai sus prestigiul bisericei şi a ne înrăti credinţa spre binele neamului şi a ţarei noastre. Să trăiţi. Sărbătorim astăzi cu deosebită bucurie instalarea inacaunul de arhiepiscop al Iaşş lor, Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, al. P.Sabrineu Mihălcescu, I. P. Sfinţite • Vare cunoscut la şedinţele Consiliului icter Universitar unde cuvântul D-voastră bine cumpănit era ascultat cu atenţie. Că profesor al Facultăţei de Teoogie, 35 de generaţii, foşti şi actuali preoţi s'au adăpostit la luminile propovăduite cu elocvenţa omului de cultură superioară şi aleasă, dând totodată dovada unui cuvenit dascăl şi piinic. Ca decan graţie iadtului, a prudenţei şi stăpânirei de sine,aţi isputit să vă capataţi simpatia şi respectul colegilor cu cari aţi trăit într'o desăvârşită armonie. Ca om, am allat că sunteţi de o banătat© deosebită. Aveţi deci atâtea calităţi care mi-au explicat succesul binemeritat ce i'aţi obţinut in aiegera şi bucuria noastră este cu atâta mai mare, când şim ca in persoana I. P. S. Voaste, vom avea un păstor luminat, înţelegător, blând şi bun şi că veţi urna pilda aâtor mari ierarhi cari s'au perindat in scaunul sfintei noastre Mitropoliî. (Doclinuarea In pegiea 2-a) Zâmbet de Anul F redactat de AUREL LEON Bun sosit 194 Nepăsător la frământarea noastră {Furnici neînsemnate pe-un Ulan Pămăniu a străbătut calea albastră Şi-a însemnat pe crug încă un an. Ce-i pasă lui, in calea dintre soaţa Că Reihul şi-a lxat alte hotare; Că s'a pornit măcelul intre naţii Şi au pierit în mări zeci de vapoare? Că Anglia-i barată de baloane Şi la Berlin mănânci carion cu bonul; Că s'a schimbat iar moda la cucoane Şi-a revenit pe piaţă capişonul ? Că au ieşit cartuşele dum-dum Şi că la politiha lume moare ; Că a mai scos Săteanu un volum Şi conu Mihăild n'are floare ? Bătrânul an ce pleacă de la noi Va transporta cu dânsul, în spinare Necazul tot şi multele nevoi Pe care le aruncă fiecare. Fiindcă dânsul, anul, poarci Că n’ai avut tu lemne iarna De ţi-a lipsit tutunul şi fain Şi dacă te a'nşelat cumva ! El e de vină, dacă percentei Iţi face'n bătătură gălăgie. Di-ai nimerit ca prostul cu Şi de n'ai câştigat la loten Moşneagu-i cu ponosul, când Te află din voint cu-o mică Sau când o fată vede ce-i Să crezi o şoaptă •« dar di Dar astăzi tot necazul sân Să închinăm voioşi pahare Pentru bărânul care, găibo Şi pentru anul tănăr ce ne Pe drumul firii, în eternitul Bătrâman, fără n grele un Bine-ai sosit CU spor și să, O mie nouă sute patruzeci. HfhCÎ ramtail Colegul de presă G. Ivascu ne anunța căsătoria sa cu d-ra Rodica Roiu, de la Sev. Cenzurai. Un asemenea cămin as putea să nu se facă ? Prima dată e când presa Cu cenzura se împacă!... Dl. C. S.Oteanu a dat la iveală volumul „Mușchetarii literaturei române“ în care e vorba și de I. L. Cragia.o. Se zice că distinsul cercetător al hrisoaveor literare a primit următorul răvaş de la autorul „Momentelor“: : (pun spiritism) Domnu'frăţeanin Brătianu Sahtul Dm Duramasey şi Papa Se zice că mai înainte vreme, Papii aveau câta un slujitor anume însărcinat sâ-l deştepte pe Suveranul Ponţii şi sâ-i spună cum e timpul afară. Formula stereotipă era: — Stăpâne e ora 7 şi fibră timpul e frumos. La care Papa răspundea invariabil: — Asta numai Dumnezeu şi cu mine ştie. Un asemenea slujitor, plictisit se vede şi vrând sâ dovedească Papei că nu ştie chiar totul, a prilejuit urmă- toarea scenă : — Stăpâne e ora 7 şi timpul e frumos. — Asta numai Dumnezeu şi cu mine ştie. — Ba nu ştii nimic Stăpâne, pentrucă e ora 9 şi a»fară plouă cu găleata. Se zice că de atunci s'a desfiinţat acest post de crai«nie pontifical. Cererea In cisltoraa Mare emoţie in salon. Dincolo in oda© Aurică Îşi face desigur cererea in căsătorie şi totă familia Adelei Sunt la laş Sau la Ieşi. Dacă ieşi Prin oraş Te pofteşti Să-ţi vorbesc, Poate'nving, Te conving Dacă bei Bere î n laşi Sâ mai laşi Cel condei, Sau să scrii Despre vii Să-i mai ierţi Pe cei morţi Al matale Caragiaie. gâniEefe aşteaptă cu Infrigui sfârşit s'a făcut, Ade radioasă. Mama se □aintea ei: — Şi cum te-a cert — Foait© simplu I — Era emoţionat? — Oh ! Teribil I — A căzut In gen — Asia nu, fiim team eu pe genunchi Da-ale Iui B. S O doamnă i arte (chastia se petrece ia care ţinea cu orice r.«t a» aibă oameni celebri la ceaiurile ei, ii trimite următoarea invitaţie lui Bernard Schaws — D-na X este acasă Joi dela 5 până Îs orele 8. Bernard Shaw ii înapoiază invitaţia cu următoarea adăe» girei — Şi d. Bemnard Schuw, 1« ’el i Si uns i Iui Păstorel Cineva il întreabă! — Nu înţeleg cum dintr'un romancier prost, poate deveni cineva un critic bun. Foarte simplu : adeseori din vinurile cele mai proasta se face oțetul cel mai bun. Idilă La Copoi», Idilă Intre un recrut ș' o bonă. Mai Jură-mi că atunci clnd vei deveni caporal, n'ai sâ mă părăsești pentru o doamnă din Înalta societate. In Kosmovic i,sovietică, Ivan şi Avruro vorbesc—evident—în şoapte. — Ciki, e inspăimântătoare! afirmă Avrum. il cunoşti pe Cosma ? Ei bine, crieau arestat şi împuşcat In faţa casei I — Nu-i cu putinţă I — Dacă Iţi spuni — Pe Cosma Cosmovici ! Aş î E plecat la provincie* Se întoarce abia azi. — Iţi spun ca e edevǎrat ! în acei moment, pe trotuarul de vis-a-vis, trece Cosma* — Ei vezi, ce ţi-am spus ? Iată pe Cosma—il arată Ivaa» — Ssss ! El nici nu ştie încă ! — răspunde Avrum, furifându-s» pe lângă ziduri.