Orizont, 1978 (Anul 29, nr. 1-52)
1978-01-06 / nr. 1
IUL. 2005 Săptămînal politic-social și literar-artistic editat de Uniunea scriitorilor din R.S.R. și Comitetul județean pentru cultură și educație socialistă Timiș Noi avînturi, noi posibilități Ritmată de cicluri anuale, viața socială ca și viața individului se desparte de un an vechi și intră intr-unul nou proiectind pe care noi scopuri, mai inalte. De fapt, despărțirea e mai mult formală, pentru că substanța anului care a trecut, ca și a celorlalți ani a trecut in noul an, 1978, potențindu-l. Aceasta este cu atît mai evident cu cit, așa cum rezultă din analiza făcută la recenta Conferință Națională a partidului, economia românească este capabilă de eforturi suplimentare de dezvoltare, pe baza unor realizări superioare față de cele planificate. Se confirmă astfel ideea că patriotismul socialist al oamenilor muncii este un factor esențial al progresului, se confirmă faptul că poporul nostru a răspuns prin fapte eroice de muncă la chemările partidului, ale tovarășului Nicolae Ceaușescu — omul a cărui viață absorbită integral de o muncă neistovită pentru binele patriei dragi — este o pildă vie pentru toți românii. Noul an in care am intrat va fi un an decisiv al cincinalului și o serie de elemente de analiză il conturează ca pe un an neobișnuit de dinamic cumulind energii din care se vor contura avinturile spre țeluri îndrăznețe. România anului 1978 va fi inegală măsură o țară a lucidității și a avintului creator, o țară a speranței și posibilităților de împlinire, a efortului creator și a certitudinilor. Față de anul 1977, procentul de creștere a producției globale va fi de 10,6 la sută. Venitul național urmează să crească cu 11,0-11,5 la sută, iar veniturile reale ale populației cu 7,9 la sută. In toate domeniile vieții economice și sociale se estimează ritmuri impresionante de dezvoltare, ritmuri care vor impune mari eforturi, o amplă desfășurare și materializare a energiilor creatoare ale poporului român. Dar știm deja că venitul național va fi in 1978 de 500 miliarde de lei și știm că fondul de retribuire, în valoare de 180,8 miliarde lei, va asigura împlinirea procesului de majorare a retribuțiilor tarifare din prima etapă a cincinalului care se va incheia mai devreme decit fusese prevăzut, adică la 1 iunie 1978. Știm, de asemenea, că imaginea economică a României în lume va căpăta o nouă dimensiune, că produsele create de inteligența și energia poporului nostru vor ridica valoarea comerțului exterior la 81,8 miliarde lei - fiind și acesta un indiciu important al faptului că țara noastră înaintează rapid spre o stare de civilizație superioară. Asemenea țeluri n-ar fi fost posibile fără eforturile din anii precedenți, asemenea țeluri sunt indiciul unor acumulări cantitative care fac realmente posibilă împlinirea cerinței, formulate de secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, de a intra intr-o etapă nouă de dezvoltare, in care calitatea activității noastre să devină manifestă intr-o măsură și mai mare, ca efect al unei activități mai lucid organizate, mai științific gîndite, mai exigent desfășurate. România anului 1978 ni se înfățișează ca un vast șantier de modernizare a ramurilor economiei sale, în conformitate cu cerințele unei epoci marcate de revoluția științifică și tehnică. în acest an, 1978, potrivit programului de dezvoltare, se vor executa 664 obiective de cercetare științifică și vor fi introduse in producție 293 de tehnologii noi și modernizate. în toate aceste elemente, ale unui tablou mult mai cuprinzător de fapt, se întrevăd marile semne ale unui viitor fericit, atât de îndelung dorit de poporul român de-a lungul veacurilor, se întrevăd marile speranțe ale generațiilor care au luptat și au făurit o patrie nouă și se verifică adevărul potrivit căruia socialismul, prin capacitatea sa de a concentra energia unui intreg popor și de a o orienta spre un țel major, este cea mai potrivită soluție a progresului in lumea contemporană. Exprimînd starea de entuziasm a poporului român, tovarășul Nicolae Ceaușescu, în mesajul adresat patriei cu prilejul Anului Nou, spunea : „Cu încredere deplină in forțele clasei muncitoare, ale eroicului și harnicului nostru popor, să pășim in noul an hotăriți să dobîndim noi și tot mai mari succese in edificarea, sub conducerea partidului, a societății socialiste multilateral dezvoltate, a comunismului pe pămintul României". Ecoul acestui indemn sonorizează orizonturile noului an in care am intrat, însuflețind inimile oamenilor muncii. VASILE VERSAVIA Serie nouă • Anul XXIX • 1978 No . 6 ianuarie (515) • 8 pagini, 1 leu Vasile Pintea E o pură tautologie să numim uriașă, amfilada sălilor din „Grand Palais”. Pare tocmai de aceea o efemeridă orice expoziție programată aici într-un interval calendaristic atît de parcimonios. Pentru doar nouă zile (22-30 octombrie), a treia ediție a Tîrgului internațional de artă contemporană, F.I.A.C., a reunit pe simezele și în spațiile, cu circuit adesea labirintic, de la „Grand Palais“, un material artistic semnat de 542 de artiști din întreaga lume. Fulgurant spectacol, acest „supermarket“ artistic se revanșează poate doar prin amploarea confruntării. Un impact intern, al artei cu sine, mai mult decit o confruntare cu un public obligat să parcurgă alert kilometri de simeză. Ceea ce face insolitul reuniunii este însă criteriul participării, protagonist fiind de această dată nu artistul, ci Galeria. Mai precis, 106 galerii ale lumii, aducînd cu ele cortegiile artiștilor favoriți. Statistică semnificativă : 53 de galerii, deci exact jumătate, sunt pariziene. Sub egida editurii „La courière et Frélaut“ se inseriază, alături de operele lui Bryen, Furto, Lardera, Mirô, Prassinos, Soulages, Zao Wou Ki, Buffet, Ciry sau Trémois, gravurile artistului timișorean, VASILE PINTEA, aflat la cea de-a treia participare consecutivă la F.I.A.C. Prestigiosul atelier de gravură „Atelier Lacourière“ a fost creat de Roger Lacourière în 1929. Instalat la Montmartre, sub zidurile CORIOLAN BABEȚI (Continuare in pag. 6) VASILE PINTEA : „Stîncile" (aquatinta) convorbirii. Prof. dr. docent Alexandru Dima membru corespondent al Academiei Intre esteticienii de astăzi de primă mărime Alexandru Dima reprezintă „clasicismul" cercetării. Membru al numeroase comitete internaționale, comparatist cu mari responsabilități in cercetarea literaturii europene, Alexandru Dima numără intre răspunderile sale și pe acelea ale formării oamenilor de știință, cercetătorilor intru literatură comparată, istorie și teorie literară. Timișoara l-a avut oaspete cu ocazia unui asemenea eveniment. * Cînd ați vizitat prima oară orașul ? — Cu foarte multă vreme urmă. Absolvent al liceului „Tro>nian" din Turnu-Severin, mi-am dat bacalaureatul la Timișoara în 1928 ; am fost bun prieten cu Coriolan Drăgulescu, pe care l-am cunoscut cu această ocazie. Folosesc aici prilejul să l evoc. Președinte al secției de chimie al Academiei, el a fost nu numai om de știință, ci și un om, un om pur și simplu, in care vibrau coardele amiciției într-un mod impresionant. Avea întinse cunoștințe literare ; de cite ori îl întîlneam, mă întreba ce să mai citească. Răspundeam : nu știu ce să-ți recomand, totul e să citești. Selecția, dacă nu te ajută critica, să fii tu însuți critic. Un om ca tine va ști întotdeauna ce să aleagă. Va alege întotdeauna cărțile care merită. — Și astăzi se discută despre tezele Dvs. cu privire la localismul creator. Care a fost contextul lor inițial ? — „Localismul creator" și-a avut notorietatea lui în mișcarea culturală din Transilvania din deceniul al IV-lea. Ele (tezele) au fost mult discutate în revistele timpului : Gînd românesc, Familia, Blajul și multe altele. Era momentul în care literatura din Ardeal și Banat cîștiga un meritat prestigiu. Nu era vorba de susținerea regionalismului literar, îndeosebi în Transilvania, incitația și-a găsit mare ecou. Fiindcă despre aceasta era vorba. Lucram atunci la gruparea Thesis din Sibiu și la revista Transilvania a Astrei, în a cărei redacție mai erau Agâibiceanu, Horia Petre Petrescu, precum și viitorul mitropolit N. Colan. — In 1936 a apărut „Zăcămintele folclorice... în poezia contemporană". Ați discutat cu poeții „analizați" in carte despre tezele Dvs. propuse acolo ? — Discuții interesante am avut cu Ion Pillat, în legătură cu Biserica de altădată și Satul meu. Era bucuros că s-a descoperit consonanța dintre opera lui și tezaurul folcloric. Lucrarea a fost comentată printre alții și de G. Călinescu, ducînd și la o replică un Gînd românesc. De atunci, pot spune că istoricii literari au devenit tot mai atenți cu izvoarele folclorice ale literaturii române. Ați abordat o seamă de domenii ale cercetării. De care vă simțiți mai apropiat ? Unde credeți că ați dat intr-adevăr măsura valorii Dvs. ? — Am lucrat in mai multe domenii : în filozofie (estetică), în istoria literară, în folcloristică, în sociologie literară etc. Deși domeniile sunt relativ distincte, totuși, în fiecare se cuprinde ceva din celelalte. Pot spune, dacă mi se va cere să-mi caracterizez singur strădaniile, că un întrevedere realizată de VALERIU GANEA (Continuare in pag. 7)