Orizont, 1991 (Anul 3, nr. 1-50)
1991-01-11 / nr. 1-2
SĂPTĂMÂNAL AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMANIA • NR. 1-2 (1232) SI IANUARIE MÎU 4 • SERIE NOUA, ANUL II • 16 PAG. 5 LEI Actuala Lege electorală a României e plină de năzbîtii. De comunicări mai puțin evidente cînd rămînem în sfera astrală a principiilor, decît în clipa cînd coborîm la persoane. Ea prevede, între altele, că președintele țării este înlocuit, în anumite cazuri, de către președintele senatului. Ca să fim și mai concreți, în împrejurarea că domnul Iliescu s-ar dovedi inapt să ne mai cîrmească destinele, soarta noastră ar intra pe mîinile bravului domn Bârlădeanu. Ipoteza e tragicomică și, prin contrast, ne arată cit de nedrepți sîntem, în fond, cu domnul Iliescu. Dar să mai depanăm cîteva clipe acest scenariu terifiant. Așadar, puterea s-ar afla în posesia academicianului a cărui operă strălucește, cu egală intensitate, alături de aceea a regretatei acad. dr. ing. Echivalînd țara cu senatul pe care-1 păstorește cu un zel demn de cele mai atroce coșmaruri, domnul Bârlădeanu și-ar exersa, la scara națiunii, reflexele de-o uluitoare percutantă. Se știe, pe lângă domnul Bârlădeanu nu trece nici pasărea, și, în prezența domniei sale, nu bîzîie nici musca. Domnul Bârlădeanu oferă, gratuit, lecții de economie, de drept, de etică și estetică și, la momente bine alese, lecții de patriotism. Și, Doamne, apără-ne, chiar de naționalism ! Să înverzești, nu alta, de atîta românism get-beget ! Valah de frunte, domnul Bârlădeanu nr mai avea de explicat un singur aspect, minor, ce-i drept, între atîtea chestiuni majore pe care domnul Bârlădeanu le învîrte pe degete , problema cetățeniei domniei (tovărășiei) sale. Dacă dezvăluirile recente din „România liberă" își vor dovedi exactitatea, înseamnă că ne aflăm în fața celei mai senzaționale mistificări din întreaga istorie a vieții politice românești. Probabil că, în cele din urmă, senatorul ex moscovit o va întoarce ca la Plevna. El ne va dovedi că dacă, pe de-o parte, este urmașul prezumtiv al domnului Iliescu, pe de alta, împărtășind aceleași probleme de cetățenie cu Mihai I, devine automat și urmașul acestuia. Avînd atîtea lucruri în comun cu singurii oameni care au argumente pentru conducerea supremă în România, domnul Bârlădeanu va fi, neîndoios, al treilea pretendent la coroana (jilțul) țării. Soluție ideală : ea va împăca toate contrariile vieții noastre politice, satisfăcînd integral ambițiile noastre de originalitate , vom fi prima monarhie prezidențială a lumii ! Lăsînd gluma la o parte, e clar că domnul Bârlădeanu va trebui să dea dezmințirile soare sau... să abdice. Speram s-o facă cu același patos cu care scotea din mîneca senatorială dovezi în legătură cu ilegalitatea vizitei Monarhului în țarăr In țara noastră. E clar că înverșunarea lui Alexandru Bârlădeanu ascundea, fie și inconștient, ceva teama de propriul trecut, sentimentul, ușor psihanalizabil, al vinovăției, însă oricît te-ai fi înălțat în vremelnicele scaune ale puterii, nu scapi de să ți-e scris. Iată că și în acest caz cuvintele au atras realul. Cum șansele actualului președinte de a rezista la putere par serios periclitate, e puțin probabil că vom asista la nașterea unei dinastii Iliescu —• Bârlădeanu îi recomandăm domnului senator, ca posibilă soluție politică, dar și pentru exotism, formula Bârlădeanu von Hohenzollern. Mircea MIHĂIEȘ