Patria, octombrie 1921 (Anul 3, nr. 220-245)

1921-10-28 / nr. 243

ft. Cluj ^ Vineri 28 Octomvrie 192 UN LEU EXEMPLARUL Aflat ill. # Număr­ul 243 Garanţii... In legătură cu tentativa Habsburglfor - Ecregd­a Carol, dar că toate probi­­biiitiţiie, nu va ra»i fi pa pământul Ungariei, când sire'« aceste ▼or ve fia» lumina tiparului. Incercarea re­constituitei monarhiei aus ro ungare a eşuat inel odată, ii aanm e vorba să se ia garanfii hotirâtoire atât de Marea cât și da Mica Antantă pen­tru a depărta pentru totdeauna pri­mejdia loviturilor da Stat plănuite da cercurile monarhist» aostro un­gar». O telegramă din P­agi­ne asigură că la cercurile autatiste se afirmă ca îndată ce exregele Carol va pă­răsi teritorul ungar, Antanta va cere Ungariei garanţii ser­iase d­'se v» trare$# definitiv cina iunef» dinastiei dn Habiborg, şi totodată ‘ se va­ im­­pune urgenta dezirrr a.V* Ungariei conform tratatului dela Trianon. Misa Aotartă va exismina şi ea aresta două rIustinul şi va face demersuri hotărâtoare. Pe de altă parte oficiosul guvernu­lui român publici un comunic­t care se Incheie aşa: „Da acei«*, in perfeit ac­ind cu guvernul iugoslav şi guver­nul cehoslovac. România împreur, cu aliaţii cei mari din Marea laţe’­­ gere, va lua toate măsurile ca h nună răpăt veşnicei turbulente dn Ungaria.“ Avem satisfacţia de a peti In ane laţi comunicat oficios al guvernul­ui român că „chestiunea lui Carol nu este o chestiune pur locală, nici ea se complica cu invaziunea Burgar -­landului de către bande ungureşti ş’ Cu re­f'jssul Ungariei de a sa supune titatului dels Trianon­io os priveşte Înlocuirea armatei prin tragere Ar sorţi cu o armată mici de voluntari.* Numai cu două zile Incinte co­mentam un act comunia­l al guver­nului român, dat de agerul» „Rado**, în care se spunea, câ copil­otul dintre Ungaria şi Austria pe chsst­a Bur­­genlandului, nu ne priveşte direct, in comun­ian­tul de azi vedem, ci punctul nostru de vedere a trebuit să fie admis si de guvernul romano, stabilind legă­tura dintre aventura lui Carol şi invazia Burgenlandu­lui. Tot în legătură cu aventura H­bs­burgului, ziarele cehoslovace pre­tind desfiinţarea acorduri­i de la Vene­ţie, adecă ordonarea plebiscitului In vestul Ungariei, considerându-se ple­biscitul ca o surpare a tratatului dels Trianon. Aşadar, avem asigurări, dels a­­m­ândoui antantele, că se vor lua, cel pujin acum, garanţii srloosi pentru a pune capăt tulburărilor din Ungaria. Guvernul român care n'a vizat în hotârârea dela Vsceţia, în­­tâ'a clătinare a tratatului dela Tria­non, vorbeşte, in sfârşit, despre refu­zul Ungariei de a executa acel hatat. D'n toate comunicatele oficioase, atât sie Marei cât şi ale Micei An­tante, se stabilitşte ua adevăr: că din partea n’mirii nu s;*u luat prin aeura garanţii serioasa pentru a sili Ungaria si se supună tratatului de pare pe care l-a iscălit şi l a ratificat. E o mărturisiră crUioasă, pentrucă, Intr’adevăr, cazul Ungariei e 8n:c Intre ţările învinse, ca până in ziua de azi să nu execute nici obligamen­­­tele fumliVEeafa’e als tra'atului de pace. Daci Statele obligate si fadi a fi respectat trat atul de pace, ar­­fi aplicat garanţele necesare, desigur ei ungurii n’ar p ajuns si dea specta­colele care ie-a dat, şi nu a r­i reuşit să ajungi la hotărârea dela Veneţia. Dar cel puţin de azi încolo ni­ am primit m­eori radicala pentru a do­moli frigurile monarhiştilor austro­­ungsro germani. Le aşteptăm. Aşteptăm In rândul cel dintâi aplicarea alor două măsuri imediata: Desarmarea Ungariei la limitele tra­tatului dela Trianon şi nimicirea ho­tărâtei dela Veneţia in chestiunea plebiscitului din Burgenland. Aşteptăm ca acessta desarmata să i se faci şi cu controlul țărilor moşte­nitoare ale monarhiei dualiste. Fiinc noi cei mai direct interesaţi in apâ- Irarea tratatului dela Trianon nu mai lputam admite ca singure comisiile I Marei Antante si supravegheze des­­larmarea Ungariei. Noi trebue ai ne Convingem că într’adevăr Ungaria se supune tratatului; și acest rezultat nu-î vom putea ajunge dacă nu vom fi de fața la actul desarmărei. I Nimicirea hotărârii dela Venetia­­trebue să se producă din voinţa co­mună a Mirii şi Micei Antante. Crease a stricat concursul taliei şi desinteresarea României, trebue să dreagă Mirea şi Mica Antantă. Nu ce poate spera o liniştiră a Ungariei rimânând desrh'sla o portiţâ pentru râsurnarea Datatului dela Trianon.. Ar fi o absurditate să se creadă alsful. Şi de aceea, guvernul român sebate să vadă că nu poate fi vorba de garanţii vitoare pentru apă­rarea Iritatului, însinta de a nu a­­stupa apărturile care s’au făcut până acum în ele. Nu ne putem închipui, nul departe littraafii, în care să nu se p­re­tindă dela guvernul şi parlamentul ungu­­reac dst­onarea casei de Habsburg. Azi, cei mai mulţi, unguri, îl copai­­’ ră foc* pe Carol de rege legitim. Dar Horthy nu cutmsă să-l nu­mească altfel pe Habsburg decât ! Garanţiile ce se vor Iui trebuese aplicate drn amânare. Dacă diplo­maţia ar mai şi putea admite încer­cările monarhice austro ungare, po­poarele libere azi ale curpatii mo­­narhii, nu le vor mai putea tolera. EFEMERIDE Rezistenta eschimoşilor Despre puterea de rezistenţă a eschimoşi­lor sa povesti si lucruri aproape de ne­­crezut. Treisprezece ea­himoji au plecat în primă­vara trecută dela Cap Prinţ de Wales pe gh­iaţâ ca să vâneze urşi. Iji făcuseră planul să se tntoarcă­’n aceea? zi aossă şi deci nu-şi luară cu ei nici merinde nici îmbrăcăminte mai caldă. După ce făcură Insă «apte mile pe marea îngheţata îocepu se sufle cu pu­tere vânt dinspre Nord. Eschimoşii plecarâ’n triaba mare spre casă, dar era deja târziu. Chiara se rupsese desficându-se de uscat şi ei pârâtoreau acum pe-un sloi în direcţiune sudică. Se credem pierduţi, fără hrană, fără haine purtaţi la întâmplare de valuri. O singură nădejde aveau. La nouăzeci de mile spre Sud era insula Regelui — un punct în ocean, dar dacă­ ar putea ajunge acolo, ar fi poate salvaţi. Pe’nserat s’a lăsat ceaţă. Cu ajutorul cuţi­telor de vânat s'ail didit colibi din zăpadă pentru noapte şi dorm­iră fără nici un aşter­nut pe zăiada goţii. Ziua umblau in căuta­rea hranei căci începuse aâ-i chimuie foamea, dar singura pradă fu un câne de mare a cSrui carne Insă din lipsa de foc o mâncarâ crudă şi’a porţiuni cât se poate de mici. Aşa petrecură ei, fără să-şi piardă curajul 19 zile în şir. In diminuaţa următoare, ridi­­cându-se ceată zăriră insula Regelui. Au alergat cu toţii la marginea sloiului, care era mânat într’acolo. Către amiazi sloiul se isbi cu putere de insulă, trăsnind îngrozitor şi alunecă apoi mai departe pe mare. Eschi­moşii însă săriseră la timp şi fiind întâmpi­naţi de locuitorii insulei cu bunăvoinţă au aşteptat acolo până a început să bată vântul dinspre Sud şi-atunci pro­văzuţi cu de-ale mâncării şi cu haine calde se urcară pe alt sloi ce era mânat spre Nord şi de dsta aceasta nu făcură pe drum decât trei zile Au ajur­s acasă teafori şi sănătoşi. A Ittw'r • i». a. vv (Urmare) Bromura de radiu este Închisă her­metic Intr’un tub de platină, ca o bijuterie în cutia sa, nu de teamă că va fi furat ci el el se furişează. Căci razele radiale, atit de pătrunzătoare, sunt totdeauna gata si stroverseze pereţii cutiei. De altfel acesste prime cut­e, care prinde şi păstrează razele A şi B şi le anihilează, ar fi insufi­ciente pentru a opri razele Y. Astfal când noi voim să tratăm un bolnav, Închidem primul tub de pla­tină intr’un al doilea tub de argint, care filtrează şi ucide razele prea puternice emanate din radiu. Această filrare a radiului printr’un al doilea tub este adesea necesară, când vrem să evităm inflamaţiunile, arsurile şi gangrenele prin raze prea puternice sau prea numeroase. Apoi când ope­raţiunea este terramată se incleud tu­burile de radiu într’o cutie volum­­inoasă metalică, a cărei păreţi ex'.rem de groşi suprimă orice radiare câtre exterior. Atunci se poate transporta radiul fără vre-o consecinţă supără­toare, fără teamă că cineva va fi ex­­­pus irrad­aţiunilor sale. Sa mai poate pune bromura de radiu in cutii sau discuri, se poate să o introducem deasemenea in ace scobite cu cari se înţeapă ca săgeţile în interiorul cărnii. Mai este un alt fel de a utilize radiul: acela de a întrebuinţa nu ana din sărurile asie, ci emanaţia sa, emanaţia fiind una din proprietăţile cele mai curioase ale corpilor radio­activi. Emanaţia Puneţi o oarecare cantitate de brom­ură de radiu în apă, ea se di­­zolvi Lisaţi să se evaporeze aceesti apă, bromura reapare şi sa dspuna. E exact cseasa se întâmplă cu sarea de bucătărie când se disolvă şi se lasă şi se evaporeze apa. Dar această nouă bromuri care se formează din nou după dizolvare şi evaporare, a pierdut în cea mai mare parte radio-frotivitatea ss. Rszsle Y şi B au dispărut com­plet şi razele A au pierdut trei sfer­turi din puterea lor. Dar puţin câte puţin, zi cu zi, pu­terea radio- activă pierdută, revine şi la sfârşitul unei luni ea a redevenit Întreagă. Radiul se găseşte din nou Împodobit cu toate razale sale. Ce miracol s’a produs? In timp ce bromura se dizolvă în apă ea lasă ca o parte din radio-activitatea sa să fugă în ser. Aerul acesta impregnat la râidul său cu această putere, a devenit radio-sosiv. Dacă avan grije să acoperim cu un clopot de sticlă, capsula în care am dizolvit radiu, putem culege se­rul care a fost impregnat de razele radiale. Acest aer este ceea ce se nu­meşte emanaţia. Ori, acest aer, această emanaţie, este un gaz,­mntonal comparabil cu argonul care a fost descoperit în am­­­aiaitu­l noastră: el este radioactiv. El are toate proprietăţile bromurii de radiu. E cules şi închis in tuburi fina de sticlă, pe cari nu le poate pătrunde şi ne servim de aceste tu­buri in tratamentul tumorilor cance­­roase, cum se făcea cu tuburile, dis­curile, cutiile sau apele de bromuri de radiu. Din nenorocire, puterea emanaţiunii durează abia câteva săptămâni. Tre­­bue deci utilizată de îndată ce a fost obţinută şi prinsă. Dar ea Lee ace­leaşi servicii ca rodiul. Câţiva plasti­­ciani chiar o preferi. Nu cred că e nevoie să spun aici tehnica pe care o întrebuinţăm noi când tratăm ţesuturile canceroase cu tuburile de radiu sau de emanaţiune. Ajunge şi se ştie că se aşează când în contact cu carnea bolnavi, când în interiorul ei. Radiul şi cancerul Se ştie, că cea mai grozavă boală este cancerul, care nu se poate vin­deca prin nici un medicament din d­oză, că nu se ştie cine o produce. Odată cu descoperirea miraculoaselor calităţi ale rodiului, s’a încercat si se trate?* cancerul cu radiu şi s'a ajuns In multe cazuri la rezultate satisfă­cătoare. La Londra încă de mult a luat fi­­ ’taţi un institut al rodiului, unde s’au ficut cele mai frumoase experienţe cu radiu. Nenumăraţi cercetători au făcut ex­perienţe şi s’a dovedit, că el ajută la cicatrizarea ţesuturilor bolnave, înlă­tură durerea, e analgesic şi are o acţiune asupra microbilor, pe care de mult eon­­i omoară. Cea ce preocupă pe medici astăzi este să vazi, cum s'ar putea distruge cu ajutorul razelor radiale ţesuturile bolnave, dar să nu strice în aceleş timp ţesuturile sănătoase. Pentru a­­ceasta se întrebuinţează astăzi tubu­rile de radiu, de cari am vorbit în capitolele precedente. Discuţiunile urmează şi părerile sunt şi acum diferite, mai ales că uneori Întrebuinţarea radiului la tu­morile canceroase a dat răz­uitate ui­mitoare. Tumorile externe sart este mai uşor de tratat la radiu. Rămâne de văzut, care ar fi mijlocul pentru a se putea trata tumorile interne, fără ca ţesuturile celelalte să fie atinse. Progresate medicinii Hadiul şi cancerul de Dr R. BAUDET Expozeul dilui Jenes Şeful guvernului cehoslovac arată Ca­m­erei progra­mul de muncă al celui dintâi guvern parlamentar Primul-ministru al republicei vecine, dl Beneş, şeful celui dintâi guvern parla­mentar al noului Stat, deli­ctStirica lui, a făcut în faţa Camerei un expo­zeu prin care arată programul guver­nului său şi deci politica pe care o va urma Cehoslovacia. Arătând că în cei trei ani de exi­stenţă Republica şi-a înfăptuit o con­stituţie, a organizat serviciile publice, armata şi diplomaţia, a restabilit co­municaţia şi a înfăptuit reforma agrară, dl Beneş a expus toate greutăţile ce trebuesc învinse de un Stat creiat din nou. Consolidări?« economică Pentru a aduce noului nostru Stat consolidarea economică şi financiară —i. a spus primul ministru — trebue ca in primul loc să introducem în servi­ciile publice cea mai mare şi mai strictă economie. Guvernul nu va cere parlamentului, cel puţin în acest an, votarea de noui impozite, nemai­emiţând nici un bilet de bancă a cărui acoperire să nu fie asi­gurată. Asigurând stabilitatea financiară printr-o muncă­­pozitivă, favorizând dezvoltarea industriei prin relaţiile co­merciale cu Statele vecine se va da dez­voltare comerţului. Asigurările sociale Stabilitatea economică şi consolida­rea financiară va permite realizarea re­formelor sociale absolut indispensabile ţărei. Guvernul va pune imediat în studiu un proect de asigurare-retragere pentru bătrâni, văduve, invalizi şi orfani, ba­­zându-se pe lucrările deja începute de legislaţia socială. Evitând erorile cari s’ar putea face şi cari ar da prilej agitatorilor să şi în­teţească activitatea, trebue ca Ceho­slovacia să fie Ceea ce trebue: o ţară industrială exportatoare. Reforma agrară O condiţie indispensabilă pentru con­solidarea internă a republicei este exe­cutarea reformei agrare, care este ca şi in alte State o consecinţă a r­zbo­­iului mondial. Reforma agrară cehoslovacă este su­perioară perntru că a fost făcută cu ob­servarea şi îndreptarea greşelilor făcute în celelalte ţări.­­ Toate partidele politice sunt de acord că reforma agrară trebue apli­cată, repede în mod eficace. Rezultatele acestei aplicări se şi văd, asigurându-se existenţa unei clase care formează însăşi baza conservatoare a naţiunei. Politica externă d­in politica externă se­­va începe o­­ perioadă nouă. Primii trei ani au dat rezultate remarcab­le şi marchează un progres constant în consolidarea lega­turilor noastre cu streinătatea. Noua politică externă a Cehoslova­ciei va fi deci: Executarea integrală a tratatelor ffi­­­cate de Conferinţa de pace, aplanarea titu­ror conflictelor din jurul nostru şi cre­area unei atmosfere noui interna­ţionale, ura cedând unei modera­ţiuni liniştite şi conlucrarea cu vecinii la o nouă reorganizare a Europei centrale, pentru asigurarea păcei întregului con­tinent. Cenzura micei prese Ziarul „înfrăţirea" de aseară aduce ştirea cri prefectul judeţului Turda- Arieş a suspendat pe o lună gazeta poporală „Turda", pentru un articol care apăruse la Cluj, „deşi articolul fusese cenzurat şi lăsat să apară în gazetă de însuşi prefectul judeţului’. Acum fătva timp prefectura din Timişoara suspenda apariţia ziarului săptămânal „ Voinţa Banatului“, la Deva se cenzurau articole care apă­ruseră la Cluj, iar suspendarea zia­rului „Kronstaedter Zeitung“, a stâr­nit o vie discu­ţie în presă fiind ve­nită, nu numai de la prefectul din Braşov, ci de la însăşi şeful secreta­riatului minorităţilor, dl Popovici- Taşcă, pe care bucureştenii îl cunosc ca pe un om chefliu. Deputatul partidului naţional dl Au­rel Dobrescu, într’o declaraţie acor­dată ziarului „ Aurora", spune: Ace­ştia au făcut prostia să suspende un ziar care apare de 83 de ani neîntre­rupt şi n'a fost suspendat nici chiar pe vremea celor mai mari orgii un­gureşti*. Precum se vede, suntem în plină teroare d­ brutalizare a presei din Ar­deal şi îndeosebi a micei prese ro­măneşti. Se ştie că Ungurii şi Saşii au mai in fiecare oraş câte o foae locală, care corespunde nevoilor lo­cale. Acelaşi fapt, spre lauda lor,­­ încearcă şi în unele centre dela noi, şi Românii, şi se ştie cu câtă greu­tate şi materială şi Intelectuală, se Injgheabâ o astfel de publicaţie ro­mânească săptămânală. Gazetele lo­cale sunt patrulele avansate ale graiu­lui şi faptei rohăneşti, căci ele de­schid drumul anevoios al marilor co­­tidiane. Ei bine, această sărguință a oame­nilor de bine, este brutal lovită dl .dl prefect", care ţine cu orice preţ să se impună prin teroare. Nu avem destulă energie sfretească spre a ne­­ ridica hotărât contra metodelor de brutalizare a micei press din Ardeal,­­­ae care o realizează pe o scară foarte ‘ intantă, prefecţii dlui Argiloianu. In­­­dignarea creşte cu atât mai mult cu cât micele gazde cad victime nepri­ceperii prefecturii, reproducând arti­cole cari pot apărea in centre mai mari, ca Bucureşti sau Cluj. Ceeace s’a întâmplat la Braşov, TardTimişoara, Deva şi in alte centre, trebue să trezească odată la realitate pe ministrul de Interne, care trebue să-şi dea seama, că în felul acesta nu se consolidează Unirea. i Unificarea bisericei ortodoxe I— Hotărârile congresului naţional bisericesc — Congresul naţional-bîsericesc al bi­­sericeî ortodoxe române din Ardeal ;i Banat a luat cu unanimitate de voturi următoarele hotărâri i de o ex­tremă importanţă relativ la unificarea bisericei române din Ardeal şi Bsna, cu biserica din vechiul Regat, din Bucovina şi Basarabia. I. Congresul naţional- bisericesc ia sat cu via satisfacţie de rezultatul îmbu­curător că iniţiativa pentru unificarea organică a bisericii ortodoxe române din România întregită, luata de mi­tropolia norstri prin hotărârea din 23 Aprilie 1919 a Sinodului episco- 063c şi prin conchizul Nr. 61 din 12/25 Februarie 1920 al congresului naţional bisericesc, a fost îmbrăţişată cu căldură frăţească şi cu adânci în­ţelegere atât de Metropolia Ungro- Valahiei, a Moldovei şi Sucevei, cât şi la Arhiepiscopia Chişineului şi Metropolia Cernăuţilor, având ca ur­mare traitative temeinice în scopul găsirei unei forme potrivite pentru realizarea şi organizarea acestei uni­tăţi. Congresul examinând materialul în­treg al desbaterilor comisiunei exmise pentru unificarea organizării biseri­ceşti constată :­­„ or comisiunea compusă din de­legaţii Metropoliei noastre şi din re­prezentanţii biserico- ortodoxe din celelalte provincii unite în România întregită, au admis ca bază a desba­­terilor principiile cuprinse în hotărâ­rile sus citate şi anume:­a) ea reînoind Metropolia noastră, vechile legături de unitate cu Mitro­polia Uegra Valahiei, a Moldovei şi a Buce­vei. Împreună cu biserica Ba­sarabiei şi a Bucovinei se alcătuiască părţi integrante pentru vecie din o singură, sfântă sobornicească, a­­postatică, nedespărţită biserică auto­cefală, nat­onală a Statului ro­mân ; b) ca principiile depuse In Statutul nostru organic să servesscă drept te­melie la viitoarea organizaţiune uni­tară a bisericii ortodoxe din România întregită; c) şi că organizaţiunea unitară nu se poate face prin potroare, ci numai prin acordul reprezentanţelor legale ale provinciilor bisericeşti; 2. că Mitropoliile surori aflând că le lipsesc unele premisa reale ale or­­ganizaţiunei Mitropoliei noastre deo­­camdată nu pot Înfăptui In Întregime principiile depuse în Statutul nostru organic, îndeosebi autonomia în mă­sură cum o înfiptueşte Statutul no­stru organic şi constituţionalismul ba­zat, pa sistemul reprezentativ prin a­ Iegeri directe pe întreaga scară ; 3. că întreaga comisiune a fost de acord, că Mitropoliile fiind rezultatul evoluţiei istorice, trebue să se sus­­ţină împreună cu aşezămintele lor (profapt art. 27) şi că astfel unifica­rea organică cu reclamă uniformiza­rea geometri­că a organizaţiune! şi că o asemenea uniformizare nu­ ar a­­duce în flagrantă contrazicere cu re­zultatele evoluţiei de până acum; această constatare este consfiin­­ţită şi I de I. P. S. S. Părintele Mitropolit Primat în adresa sa din 24 iunie a. c., când zice: „Dorinţa comisiunei ar fi fost să găsim prin­cipiile de unificare complectă, ceea ce a fost imposibil acum, dat fiind ca până acum bisericile din singuraticele porvincii şi-au avut organizaţia lor intrată la sânge, la uz";­­ 4. că astfel — după cum constată şi raportul delegaţiei noastre — com­i­­­sia a respectat aproape pe întreaga scară situaţia deosebită a Mitropoliei din Ardeal şi Banat, admiţând ca aceasta să-şi susţină şi pe mai de­parte toate acelea instituţiuni, cari cel puţin deocamdată nu se pot intro­duce în celelalte Mitropolii. II. Congresul ia act de raportul Con­­sistorului Mitropolitan şi declară, că organizaţia unitară are să se extindă în mod consecvent asupra tuturor instituţiunilor comune ale bi­sericii integrite, respectându-se in mod firesc numai la părţile integrante acele instituţiuni şi stări faptice, cari nu se pot inlătura deocamdată fără o adâncă păgubire a intereselor biseri­ceşti. In consecinţă Congresul naţional bisericesc hotărăşte si se institue: a) pe lângă Sfântul Sinod ca organ central spiritual al întregii biserici, Congresul general bisericesc ca for reprezentativ si legislativ in chestiuni cari privesc biserica întrec gi; b) consistorul (consiliu!) cantrul bi­sericesc ca organ executiv al congre­sului general bisericesc ; c) consistoml spiritual central au for suprem judiciar la procesele di­sciplinare ale clerului; d) consistoarele spirituale eparhiale şi mitropolitane pentru judecarea membrilor; dar consistoerele eparhiale vor fi în drept a delega şi scaunele proto­­populii în întâia instanţă. Consistoa­rele eparhiale (ceaunul protopopesc delegat) şi cel mitropolitan vor fi in­stanţe de fond, iar Consistorul spiri­tual central va judeca în calitate de Curte de Cassaţie în caz de violare a Urmare din pagina II-a) PUNERI LA PUNCT 1 Primul-ministru a declarat, că guver­nul este solidar cu dl Titulescu, în chestia reformelor financiare. Ziarele Tachiste duc totuși o vio­lentă campanie contra ministrului de finanţe. Solidaritatea averescană este evi­dentă.* Oficiosul guvernului publică o serie de articole asupra organizaţiei interna­ţionale a muncii. Dl Trancu-Iaşi a rezolvat însă mai de mult la noi această problemă: a înfundat puşcăriile cu muncitori.

Next