Patria, decembrie 1930 (Anul 12, nr. 259-279)

1930-12-02 / nr. 259

Anal al Xtl-tea. No 259 BEDABŢIA SI ABHIK16ÎBAÎIÂI Ólait Btiaáa Rafia* Raita ■*• 66* Radactla fi aiaaiaiatratla 11-11 Olraatiaaaa — —« —* lt-64 DIRECŢIA POLITICII OomiUtnl da fiaik al partidat*! aalioaal-tkiănaia, lacila Aidaalalal, ABOHAHEHT ANUAL: Piolaaiaal libara >— — i—i Lai Ui Paaatlaaaii — — —i —< n 760 AatgiiUfi |1 laaUtatlaal — „ 16H Ia Bliklaitat* dabla. Lei 3 TAXA POŞTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR R*. 11176/029 Pentru ce mai stam la guvern? de: ZAHARIA BOILA Sunt un om disciplinat, deci mă supun hotărârilor mai marilor mei, din organizaţia noastră politică. Dar cred, că îmi este îngăduit să mă gân­desc liber şi eu ton înalt, câteodată. Ni s’a poruncit să rămânem la gu­vern şi să păstrăm şi să cultivăm so­lidaritatea partidului. Iată, eu sunt bun mameluc şi mă supun. De dimi­neaţa şi până seara târziu, nu fac altceva, decât stau la guvern, stau pa­ză şi cultiv solidaritatea, şi mă jert­fesc. Pentru că, pardon, uitasem să adaog, că s’a mai spus şi aceea, că noi acum ne jertfim. Că jertfim popula­ritatea noastră pentru binele Ţării. Dar tot stând aşa la guvern şi jert­­findu-mă cu frenezie, mă gândesc câteodată: ce rost are toată această afacere? îmi vine în minte, că ultima dată când îl văzusem pe d. Mihaiu Popociui, era tânăr şi rumen la faţă şi bine dispus. Acum par’că îl văd obosit şi înfrânt după atâtea nopţi nedormite, şi ar fi o adevărată minu­ne, să nu fi înălbit la păr. D. Miha­­lache este grija şi frământarea per­sonificată. Ce să mai spun de d. Mi­­ronescu, mielul de jertfă pe altarul Ţării? Sau de d. Madgearu, argintul viu al regimului? Câtă doză de naivi­tate trebuie să fie spre pildă în d. Emil Haţieganu, care aleargă de la Ana la Caiafa să rezolve probleme ruginite în nepricepere şi inactivita­te zece ani de zile. Dacă mai sunt oa­meni de cinste în ţara aceasta, şi cre­dem că vor fi cu toate profeţiile unor naufragiaţi şi aventurieri politici, nu se poate să nu se cutremure la văzul acestei munci stăruitoare şi a actelor de eroism ale guvernului naţional­­ţărănesc. Eu nu văd însă, că toate a­­ceste ar avea vreun rost politic. Nu vorbesc de recunoştinţa naţiei, care la urma urmelor nu va putea lip­si. Nu vorbesc nici de încrederea Su­veranului, care nu ne-a lipsit nici un moment. Vorbesc însă de lipsa de pa­triotism a oamenilor politici, fruntaşi ai ţării, cari din opoziţie ar trebui să controleze şi să colaboreze la opera guvernului. Iată pentru ieri avem declaraţiile dlui Argetoianu, fost ministru şi chiar fost membru al partidului no­stru. Nu are nici măcar scuza, că ar fi lipsit de experienţă şi talent poli­tic. Şi cu toate acestea ce zice dsa? Guvernul Mironescu va sta cât va sta, va face să se voteze un buget de sacrificiu, va acumula toate nemulţu­mirile, tot poliul opiniei publice, fi­indcă aşa o cer asta interesele supe­rioare ale ţării şi apoi se va da frumu­şel la o parte, lăsând locul său unor personalităţi, eretici anatemizaţi ai tuturor partidelor, intriganţi încer­caţi, chiar aventurieri politici, cari la rândul lor vor ferici ţara. Fără con­simţământul ţării şi fără colaborarea ei. Pentru că aşa numitul guvern de personalităţi va ferici ţara fără par­lament, şi va guverna-o fără legi, nu­mai cu decrete. In baza cărui pro­g­ram? Programul nu importă. E su­­icientă formula. Personalităţi împo­triva partidelor. Parcă partidele simt nişte persoane juridice distincte, în luptă cu ţara şi cu Suveranul. PRIN URMARE DOMNILOR MINIŞTRI, MUNCIŢI ZI ŞI NO­APTE, IAR DV. DLOR PARLA­MENTARI GRABIŢI-VA SA VO­TAŢI BUGETUL, PENTRU CĂ SA POATA VENI D. ARGETOIANU CU PERSONALITĂŢILE SALE, DEŢINĂTOARE ALE MARELUI SECRET AL GUVERNĂRII. D. Argetoianu, care se apropie ţan­ţoş, călare pe tirajul „Universului“, nu este prima emisiune a ocultei din partidul liberal, care după restaura­re forţează toate uşile zăvorite să se apropie de Rege. Ei au inventat mai întâiu insurec­ţia nepotului împotriva unchiului şi ne supralicitează acum în dinasti­­cism, pe noi, cari n’am cunoscut nici o piedică să îndeplinim această res­tauraţie. Ei, cari nu de mult, în luna Maiu, duceau solidari un războiu pe viaţă şi pe moarte cu „exprinţul“. O­­eulta joacă pe clapele coardelor sufle­teşti ale şefului cătrănit, ca pe o cla­­rinetă hodorogită. Planul diabolic ţe­sut de dnii Duca şi Argetoianu, îşi a­­rată conturile în atmosfera nebuloa­să a ceasurilor grele, prin care tre­cem. Ei sunt de altfel recidivişti. Să ne aducem aminte cum a fost situaţia după venirea guvernului Ma­­niu. Evident, că olor au lăsat o stare morală şi economică mai mult decât precară, când au plecat de la guvern. Admiţând, de dragul discuţiei, că nu ei sunt de vină pentru acea situaţie, văzând stăruinţele supraomeneşti ale guvernului naţional-ţărănesc pentru a îndrepta lucrurile, credeţi, că stau în ajutorul nostru? Aşi! Ei pun la cale pe d. Tancred Constantinescu să atace în numele moralei pe d. Maniu, afişându-l zilnic ca bandit. Acum după episodul George, iată şi panorama Argetoianu, care dă în vileag noua marsileză prin „Univer­sul“. D. Stelian Popescu, care vroia cu tot preţul să moară în anul trecut pro Regina nostra, acum concurează cu Iuliu Maniu în carlism. Spectacol superb. Dar averescanii? Aceştia, după ce au acaparat simpatiile aproape unani­me ale ţării cu făgăduiala, că vor porni ofensiva împotriva imoralităţii şi a incapacităţii, de dragul puterii au transigat cu imoralii şi incapabi­lii timbraţi ca atari, tot de ei. Fireşte azi ei se cred mai chemaţi decât oricine să regenereze ţara. Aşa fiind, îmi pun întrebarea fi­rească: pentru ce mai stăm la guvern? Pentru ţară ne putem jertfi şi în o­­poziţie. Ne-am luptat zece ani de zile să facem pe manechinii unor oameni, cari nu cunosc altă manieră decât ci­nismul şi altă preocupare decât pute­rea, vremelnică şi restrânsă la plim­barea cu automobilele statului? Iertaţi-mă dlor parlamentari, că v’am răpit timpul şi v’am reţinut de­la votarea bugetului. Bugetul trebuie votat până la finele anului. Să nu uitaţi nici de legea presei, pentrucă, aşanumitul guvern de per­sonalităţi, va avea nevoie şi de o bi­­ciuşcă pentru presă. D. Argetoianu răsfoieşte probabil şi pe Shakespeare şi s’a oprit asupra cazului maurului, care şi-a făcut da­toria şi acum poate pleca. Noi însă îl sfătuim să mai cetească şi pe Ros­tand, pentru că să-şi aducă aminte de cuvintele celebre ale lui Cyrano: Mă lupt până la moarte Dar tranzacţii nu fac! ********* ZAHARIA BOILA resmintirea unor ştiri fantastice — un comunicat al presid, con­siliul­ui de miniştri — BUCUREŞTI, 1 Dec. — In interesul superior al ţării şi spre a înlesni stră­duinţele sale de a îmbunătăţi situaţia economică, guvernul a făcut apel la colaborarea tuturor partidelor şi a tu­turor oamenilor de bine. Faţă de unele declaraţii recente, că­rora presa le a atribuit un caracter spe­cial suntem autorizaţi a declara, că a­­vând încrederea M. S. Regelui guver­nul îşi continuă munca şi urmăreşte colaborarea tuturora, cu respectarea linceră a principiilor constituţionale. Am acum la un punct, unde nu mai înţelegem nimic. D. Argetoianu vintilist, care îl apără pe Rege împotiva car­­listului Maniu. D. George Brătianu, car­­list, care aprobă pe vintilistul Argetoia­nu, dar reprobă pe carlistul Maniu. An­­ticarlistid Stelian Popescu, care îşi ofe­ră coloanele sale pentru vintiliştii car­­lişti şi pentru vintiliştii antigeorgişti. D. Iorga, care reprobă pe tofi şi pretin­de, că­ ii singurul carlist, D. Tancred ca­­re-i vintilist şi anticarlist îl atăcă ce-i drept pe carlistul Maniu, dar nu-l atacă pe carlistul vintilist, care este d. Arge­­toiianu, înțelegem toate acestea onorabililor, dar vorba aia, noi cu cine votăm? Cu carlistul antivintilist d. Maniu sau cu vintilistul carlst d. Argetoianu? D. Gruia vroia să dovedească veraci­tatea faptelor sale afirmate, dar apără­torii dlui Averescu au intervenit: nu-i nevoie. Noi recunoaştem, că s’au săvâr­şit orori inutile şi fărădelegi. Tribuna­lul aidoma. Şi totuşi d. Gruia a fost condamnat. Cum s’a întâmplat asta? Exact cazul lui Moritz. Crezând, că îi poate trage chiulul lui Kohn, îl im­­procesuează pe acesta, că i-ar datora cu 1000 de lei. Moritz vroiau să dove­dească aceasta împrejurare cu doi mar­tori, cari urmau să jure firește fals. Dar Kohn intervine: nu-i nevoie, recunosc, că am primit 1000 lei de la Moritz. Ace­sta bucuros îşi concediă numaidecât martorii tocmiţi. Dar îndată ce-au ple­cat martorii lui Moritz, pe uşa din dos Kohn a introdus alţi doi martori. Ce vreai să dovedeşti cu ei? — îl întreabă mirat judecătorul. „Foarte simplu” răs­punde Kohn, eu am primit de la Moritz 1000 de lei, dar i-am replătit, martorii aceştia jură, că au văzut când i-am reinapoiat paralele”. Şi Moritz pierdu procesul. D. Argetoianu avea să facă un guvern de personalități împotriva tuturor par­tidelor. # Dar în cele din urmă se va vedea, că d. Argetoianu va face un partid împo­triva personalităților cari se vor îmbulzi să între în guvernul dsale. .. înceta să mai existe, ca partid, în mo­mentul, când şi-ar jertfi una dintre principalele puncte ale programului său. Noi nu ţinem numaidecât, ca gu­vernul să fie constituit din sânul acestui partid. Şeful nostru, d. Iuliu Maniu,­­ a preconizat încă din iunie, un guvern de concentrare. Nu dşa a fost de vină, dacă formaţia n’a reuşit. In orice caz guvernul de mâinne va trebui să aibă sprijinul parlamentului. Iar dacă parla­mentul va refuza acest sprijin, nu va avea altceva de făcut de­cât să disolve parlamentul şi să facă alegeri noui. Dealtfel, credem, că în situaţia dată, Preşidenţia consiliului este datoare să lămurească opinia publică priatrhm co­­ municat. , , Situaţia p. Anfctolaiia a polul sa vorbească în numele sâu personal « KMatwc ■■ sistemul constitutions! nu poate^avea la nici un caz sprijinul partidului nafional-țârânesc — o desminjire oficiala se impune D. C. Argetoianu a fost membru in guvernele Ion şi Vintilă Brătianu şi este şi azi membru al partidului liberal de sub pa­eşidenţila dlui Vintilă Brătianu. Prin urmare mai puţini decât oricine este chemat d. G. Argetoianu să anunţe schimbări în situaţia politică şi să a­­tribuie Suveranului intenţiuni şi păreri, cari nu le are. Desigur, că şi d. Argetoianu, om po­litic de suprafaţă,­­are tot dreptul s­ă pledeze pentru formule şi soluţii asupra problemelor actuale şi politice. La rân­dul lor, partidele politice au dreptul să accepte sau să respingă acesteia propu­neri. In ce priveşte partidul naţional-ţără­­nesc, nu credem să adere vr’odată la răsturnarea sau măcar la camuflarea regimului constituţional şi la înlătura­rea parlamentarismului. Şi chiar dacă vr’odată, nu-şi va putea alege nici un singur deputat, partidul naţional-ţără­­nesc nu se va abate dela drumul drept al democraţiei şi va lupta cu ultima energie împotriva absolutismului sau a diritaturei. Dacă prin imposibil s’ar găsi „personalităţi”, cari ar profesa alte idei, din sânul acestui partid, ei vor fi scoşi de acolo imediat şi fără nici­­un menajament, înţelegem să lucrăm astfel tocmai în­demnaţi de cele mai respectuoase senti­mente faţă de Suveran, cel mai consti­tuţional Domnitor din Europa de azi. Pentru că partidul naţional-ţărănesc ar­ e♦»»»»♦»»»©» »♦♦»♦♦♦♦­»♦ »■»»»♦■»❖■»■»♦♦A»*** O SĂRBĂTOARE ARTISTICĂ ŞI SEMNIFICAŢIA EI — EXPOZIŢIA ARTIŞTILOR PLASTICI ARDELENI — de: Ion Breazu Duminecă, 30 Nov. sa deschis, în prezenţa dlui Director ministerial al Ardealului şi a unui public numeros şi select, expoziţia colectivă a 45 de artişti plastici ardeleni, români, saşi şi unguri. Evenimentul acesta este cu mult mai important, decât a fi însemnat într'un raportaj superficial. Prin numărul (aproape 2001) şi cali­tatea operelor expuse, apoi prin faptul că expun împreună, alăturea de artiştii români, şi cei mi­noritari, prin raritatea şi distincţiunea ei deo­sebită, expoziţia din capitala Ardealului este o adevărată sărbătoare artistică, a cărei semnifi­caţie e adânc grăitoare. înainte de toate, „Patria" se felicită, pentru că a intrat pe calea înfăptuirii un gând, pentru care în paginile ei se luptă de multă vreme. In repetite rânduri am îndemnat, cu toată căldura inimii noastre, atât pe artişti, cât şi forurile superioare să facă pasul, pe care-1 fac astăzi. Cu toate că pasul tremură încă de timiditate şi oarecare răceală felicităm cu căldură pe cei ce au luat iniţiativa lui. Noi îl privim ca un înce­put pentru un drum nou, pe care va apuca vi­­teaţa culturală a provincei de dincoace de Car­­paţi. In desvoltarea culturală a poporului român din Ardeal artele plastice au avut un loc de Ce­nuşăreasă. Cauzele sunt multiple şi în mare parte cunoscute. De aceea nu ne oprim la ele a­­cum. Lipsa aceasta nu odată a fost interpreta­tă, de adversarii noştri ca o incapacitate de cre­aţie artistică. Pentru cei ce aveau însă conşti­inţa adâncă a virtuţilor culturale ale naţiei noastre — pentru care arta noastră populară este un argument, recunoscut de toate capetele luminate ale Occidentului — lipsa artei plasti­ce la noi era o problemă de circumstanţă isto­rică. îndată ce această circumstanţă va fi înlă­turată forţele artistice înăscute ale naţiei vor izbucni cu toată puterea lor tânără şi viguroa­să. Nădejdea aceasta s'a adeverit, încă din cei dintâi ani de vieaţă liberă românească a Ardea­lului. Expoziţia, inaugurată Duminică, este o nouă şi puternică confirmare a ei. Cu toate că nu toţi artiştii ardeleni în vieaţă au expus la această expoziţie, arta plastică ro­mânească a Ardealului e destul de bine, repre­zentată, pentru a sta alăturea de cea minorita­ră, la capătul cărei stă o tradiţie artistică ve­che şi bogată. Lipseşte dintre ardeleni Elena Popea, artista a cărei putere de creaţie e în con­tinuă ascenziune; lipseşte un Theodorescu-Sion, cel mai subtil colorist al artei plastice româ­neşti moderne; lipseşte A. Matthey artistul fin şi spiritualizat; apoi Rodica Maniu, sculptorul Medrea şi alţi câţiva a căror nume îmi scapă. Dar sunt aci Demian, Ciupe, Bogdan, Ladea, Alecsandru şi Aurel Pop, Pascu, Capidan şi Cornea şi alţii cari s-au dedicat cu râvnă la cultivarea domeniului artistic, care completea­ză în mod atât de fericit fizionomia unei cul­turi. Din această simplă înşirare de nume se poate constata cum artele plastice se cultivă în Ar­deal cu stăruinţă şi entuziasm, cum apare şi la noi, cu toate că condiţiile de vieaţă sunt încă destul de vitrege, o generaţie de artişti plastici care va trage greu în cumpăna evoluţiei artei româneşti. Se înfiripează în provincia de din­coace de Carpaţi o elită care înţelege şi susţi­ne arta plastică. Faptul ne umple de bucurie în aceeaş măsură în care ne-a umplut sărbă­toarea jubilară a Universităţii, marea sărbă­toare a biruinţii spiritului românesc în Ardeal. Iată una din semnificaţiile expoziţiei de la Cluj. Dar alăturea de ea mai e una tot atât de grăitoare şi îmbucurătoare. Prin faptul că la expoziţia, deschisă Dumine­că, au expus, alăturea de Români, şi Saşi şi Ungaria, evenimentul acesta este un gest sincer şi pozitiv de apropiere sufletească între noi şi minoritari. După apropierea aceasta jinduim de atâta timp, atât noi cât şi aceia dintre minori­tari, cari îşi dau seama in mod sincer de noile împrejurări istorice ale naţiei lor. Nici un do­meniu nu e mai potrivit pentru această apro­piere ca cel cultural, şi nici o ramură a cul­turii nu e atât de ducătoare la scop ca arta pla­stică. Literartura are o stavilă grea de trecut: limba; în ea apoi spiritul naţional îmbracă de multe ori forme prea violente pentru un înce­put de apropiere. Mijloacele de expresie ale ar­telor plastice sunt aceleaş pretutindeni. In ele genul declamatoric-naţional e apoi mult mai rar şi mai puţin supărător decât în literatură. Fără ca artele plastice să piardă însă din spe­cificul intim al rasei. Lucrul acesta se poate constata, dealtfel, cu prisosinţă, şi la expozi­ţia de la Cluj. Un Catul Bogdan, un Demian, sau un Ladea poartă în arta lor pulsaţia sângelui românesc, precum un Nagy Imre vibrează cu a­­­tâta sinceritate de geniul rasei maghiare. . Sufletele celor trei națiuni se privesc cu ceea­ce au mai nobil de pe cele 200 de pânze şi sta­tui expuse la Cluj şi-şi întind mâini de priete­nie, mâini de pace creatoare. Să mergem să ne desfătăm şi­­ noi privindu-le şi să le ducem cu noi pilda înţeleaptă. Expoziţia de la Cluj este un gest de nobilă umanitate. Artiştii să fie mân­dri că l-au făcut şi să-l repete cât se poate de des şi de cald. Pe pământul Ardealului să încea­pă măreaţa emulaţie a artei, ai naţiunilor crea­toare de valori culturale. Şi atunci ne vom ju­deca cu alte măsuri şi ne vom privi cu ochi mai drepţi şi mai înţelegători. Ion Breazu —0*0-^ Audienta dlor G. Milionescu şi FI. Popovici la FI. S. Regele in chestiu­nea declaraţiilor dlai Argetoianu­ l— Serviclal Bestia special Bucureşti, 1. — D. prim-minstru G. Mironescu însoţit de d. ministru Mihai Popovici s’au prezentat azi în audien­ţă la M. S. Regele. Ziarul „Adevărul” scriind în legătură cu aceasta audienţă arată că ea a avut ca scop lămurirea interviewului dlui G. Argetoianu. Rezul­tatul audienţei este favorabil guvernului deoarece s-a stabilit că d. Argetodianui a făcut cunoscutele declaraţii din pro­prie iniţiativă, fără să fi avut pentru aceasta o autorizaţie din partea Suve­ranului După audienţă, cercuri fără răspun­dere au răspândit svonul că d. Miro­nescu s’ar fi prezntat Suveranului pen­tru a-şi înainta dimisa, din motiv n’ar putea satisface greutăţilor guver­nării. Această ştire fantezistă a fost la timp desmintirtă de însuși primul minis­tru. iVT7m­HfWT7ZZZT7T7Zff0TfTTT O consfătuire in vederea modificarii bugetului Bucureşti. 1. „ Ieri după masă a a­­vut loc la locuinţa dlui prim-ministru Mi­ronescu o nouă consfătuire asupra mo­dificării bugetului, au participat la a­­ceastă consfătuire doi. miniştri Mihai Popovici şi Virgil Madgearu. Concedierea personalu­lui de control al fabrici­lor de spirt Bucureşti. 1.­­ Azi înainte de masă a avut loc la ministerul de finanţe o importantă consfătuire în care s-a di­­scutat situaţia încasării impozitelor a­­supra spirtului. Rezultatul consfătuirii a fost decizia de a concedia întreg per­sonalul de control al fabricilor de spirt, deoarece s-a dovedit că poartă în mare parte vina neincasării sumelor prev­â­­zute în buget la capitolul taxelor asu­pra spirtului. Marţi 2 Decemvrie 1930 La Alba-Iulia, în 1918, s’a lichidat tre­cutul de robie, dar s’a enunţat şi­ o înţeleaptă evanghelie politică: necesitatea pentru nea­mul românesc de a rămâne pururea fidel orientării sale democratice, orientare isto­­rită din străvechea sa experienţă. CUPE­ST VEACURI Napoleon ill. împărat, 2 Decemvrie 1052 Susţinătorul unirii principatelor şi marele pro­tector al românilor, împăratul Charles-Louis-Na­­poleon-Bonaparte, după moartea fratelui aiu mai mare a devenit şeful casei bonapartiene şi candidat la tronul francez, reocupat, după exi­larea lui Napoleon I la Sfânta­ Elena, de vechea familie domnitoare. Ambiţia unei tinereţe pline de aventuri l-a îndemnat în două rânduri să-l răstoarne pe regele Filip şi să se proclame îm­părat. Nereuşindu-i a fost prins şi condamnat la închisoare pe viaţă. După şase ani de temni­ţă grea a evadat refugiindu-se în Anglia. Când peste doi ani, în Februarie 1848 a izbucnit re­voluţia la Paris tânărul descendent al marelui corsican, reîntorcându-se în patrie a fost ales deputat. In parlament a avut un rol şters, mo­dest şi reţinut, dar în Secret îşi pregătia calea realizării marelui său vis. Astfel a reuşit să fie ales preşedinte al republicei. înalta sa situaţie şi-a folosit-o pentru atingerea scopului urmărit. A câştigat de partea sa armata, funcţionarii şi preoţimea. Terenul fiind pregătit în 1851 are­stează şi exilează pe şefii opoziţiei, geloşi de rapida sa ascenziune. Cu 7 milioane de voturi este apoi proclamat preşedinte de republică pe timp de zece ani. Senatul în acest timp a pro­pus restaurarea împărăţiei. Un nou plebiscit cu 8 milioane voturi la 2 Decemvrie 1852 îl procla­mă împărat al francezilor. In noua sa funcţiune, Napoleon III a căutat întru toate să calce pe urmele genialului său înaintaş, Napoleon I, al cărui exemplu l-a avut necontenit în faţa ochilor. Capitala ţării, Pari­sul, a profitat mult pe urmele acestei ambiţii de strălucire împărătească. Deschiderea bulevarde­lor largi şi pompoase a prilejuit lucru munci­torilor şomeuri. In afară de scopul politicei sale externe a fost refacerea hegemoniei Franţei pe continent, ceea ce i-a reuşit. Porneşte războiul crimeic, înfrângând pe ruşi. Sprijineşte cu toată căldura unirea principatelor române şi elibera­rea Italiei de sub jugul austriac. Dar peste câţi­va ani absolutismul spre care tindea i-a clăti­nat situaţia înăuntru, iar eşecul politicei sale externe, începând cu expediţia în Mexic, l-a dus la dezastrul de la Sedan, când pe ruinele împărăţiei lui s-a ridicat a treia republică fran­ceză. AZLEC Ministrul iugoslaviei si al Cehoslovaciei in au­dienta la a. prim­­ministru G. Mironescu "■** Serviciul noem­ special, ^ Bucureşt, 1. — D. prim-ministru G. Mironescu a prmit ieri în audienţă pe miniştrii plenipotenţiari ai Iugoslaviei şi Cehoslovaciei la Bucureşti. S’au discu­tat diferite chestiuni de ordin pontic in legătură cu situația internațională. Citiţi in pagina nr. $1 IV. reportaglui amănun­ţit al procesului .Chemarca-Averesco Proiectul de lege al cumulului traordinar de funcţionari, dintre care mulţi ocupă funcţii multiple, acest proect era reclamat ca imperioasă ne­cesitate. El apare ca un contrapond de echilibrare al reducerilor cari s’au fă­cut în buget şi are funcţiunea de a nor­maliza aparatul administrativ al slaiu­lui. Ziarele au reprodus dispoziţiile a­­cestui proect constătător din 13 articole şi sunt unanime în a recunoaşte că este unul dintre cele mai serioase instrumen­te ale gospodăriei de economii pe care o inaugurează guvernul Mironescu. Trebuie să recunoaştem că exista şi înainte de aceasta, o lege a cumulului. Față de împrejurările de astăzi însă și față de metodele radicale cari se impun, schimbarea ei integrală, era inevitabilă. Articolul întâi care spune că „nimeni nu poate fi învestit decât cu o singură funcţiune retribuita cu leafă, diurnă s­au orice altă îndemnizare de la stat, judeţ sau comună, Regii sau Case Au­tonome, precum şi alte institute publi­ce”, suntem siguri că pus în aplicării va aduce o decongestionare salutară a întregului nostru aparat funcţionăresc. In împrejurări normale un funcţio­nar cu atribuţii multiple nu este un rău. Cumulul în funcţiuni poate să de­­noate o intensitate de muncă. Cumulul în lefuri însă a fost totdeauna o sarcină pentru stat. De aceea avem tot dreptul să sperăm că o punere grabnică în aplic­are a a­­cestei legi, va îndreptăţi toate speran­ţele cari se leagă de ea şi va neutraliza revolta şi intriga tuturor acelora că­rora li se ia câte un sfârc de sân din gură, la care nu au nici o îndreptăţire. Statul a încetat de a mai fi o vacă de muls. SEPT. SEVER O iniţiativă fericită a dlui prim-mi­­nistru G. G. Mironescu, pe care şi-a în­suşit-o guvernul întreg și pe urmă și consiliul legislativ, este proectul de lege al cumulului, care a fost depus în zi­lele acestea pe biroul Camerei, urmând a fi votat în actuala sesiune a Corpuri­lor Legiuitoare. In situatiunea de azi a tării, cu o criză evidentă de numerar, cu buget comprimat, cu un număr ex-

Next