Patria, octombrie 1931 (Anul 13, nr. 214-237)
1931-10-01 / nr. 214
Anal al XIIMea No. 214 3 lUBDACTUL ffi ADMHlBtBA|U C|«j, ItrOa a«|lBa Kaite Hr. M. U-M Aánl». M-tl DQUECȚ1A POU3S0I] amftotal ii pfMi «I ptftUatai —țli»*l.țirâ—w, iwlfai ABORABm AllUALi PrcfMimal lAan — L«4 MM Functionwrt 7<)0 Aatnttitl șl luUtmtia^ .. b ■băimiUto ámMm. ^ol I Octomvrie 1931 D. Taneved scrie despre probleme militare. Asta ne-a mai lipsit: bancheri călări... POVESTE - Pentru toți ctitorii, binevoitorii si enoriașii presei — A fost odată, ca niciodată, că dacă n’ar fi fost nu s'ar povesti, un om sărac. Omul sărac a avut doi copii. Unul țanțoș, zdravăn, chipeș, înalt. si dilema Minciuna. Celalalt smerit, sleit de puteri, gârbovit, pitic. Pe acesta îl chema Adevărul. Și omul sărac a spus copiilor lui într'o bună zi: Dragii mei, eu n'am cu ce să vă hrănesc, nu vă pot ținea la casă. N'aveți decât să plecați în lume să vă încercați norocul. Iată v’am pregătit pentru amândoi merinde pentru câteva zile. Aveți să primiți unul ca și celalalt Stați împreună, ajutați-vă dacă puteți sau despărțiți-vă, treaba voastră. Eu am făcut totul ce mi-a stat în putință. De-acum Domnul cel ceresc să vă aibă în grija. Și-au plecat copiii. Dar abia merseră câteva mile, iată că s’au obosit și au flămânzit Și atunci Minciuna, zise către fratele său pe care-l chema Adavarul: „Măi fărtate, stai sa ne odihnim și Si mâncăm ceva? Și sau oprit frații la o margine de drum. Și atunci copilul pe care-l chema Minciuna mai adaogă: „Știi ce frate? Să ne împărțim cu mâncarea. Mai întâiu mâncăm merindea ta și când se va isprăvi, o mâncăm a mea“. Zis și făcut In trei zile au hăinuit toată merindea ce o avea Adevărul. A patra zi venea rândul pe Minciuna să l ospeteze pe fratele său. Dar acum Minciuna grăia astfel: ,,Eu îți dau azi de mâncare dacă mă lași să-ți tac o ureche“. Adevărul bietul n’avea ce să facă, era flămând și rupt de oboseală și sa învoit. A doua zi Minciuna cerea în schimbul mâncării și cealaltă ureche A treia zi cerea o mână. A patra zi pe cealaltă. A cincea zi a venit rândul picioarelor Și Adevărul a căzut jertfă propriului simț de bunătate și dreptate. Am arătat noi cu luni înainte, că guvernul supărat fiind pentru articolele dlui Sever Bocu, va lua măsuri împotriva lui. Presa independentă și democrată, nu numai că n’a protestat, dar l-a luat în zemplemea pe d. Bocu. Ba uneori a secundat guvernul în atacurile lui. A mai trecut câtva timp și ziarul „Vestul“ a fost confiscat Am protestat energic și i-am invitat și pe confrați să protesteze, dar aceștia au tăcut. A mai trecut câtva timp și „Vestul** a fost confiscat din nou. Un redactor al ziarului a fost purtat în lanțuri pe străzile Timișoarei iar am protestat, și iar au făcut confrații ,,independenți“ și „democrați“. Și-a mai trecut câtva timp și stăpânirea a mers cu un pas mai departe. A Interzis apariția ziarului Vestul. Și noi iarăși am protestat și iarăși confrații au tăcut. Și acum aflăm, că nu numai „Vestul“ dar toate ziarele din Timișoara au fost confiscate Și nu numai atât A mai fost suspendată apariția unui ziar de-acolo, care a săvârșit crima grozavă că a publicat, adică a reprodus un discurs al dlui Sever Bocu. Și după toate acestea, întrebăm confrații: dacă au cetit povestea de mai sus, nu cred că, am ajuns la marginea răbdării? Vor învăța cel puțin acum ceva din povestea instructivă a celor doi frați? Vor aștepta până vor cădea jertfă definitiv bunătății, pentru ca să nu zicem toleranței lor criminale? o nonâ cipcdlfic la Polal Nord LONDRA, 30. — Sir Hubert Wilkins, comandantul gutenaximului Nautilus, care a facut recentul drum de explorare la Polul Nord, a sosit în Capitala Angliei. Reprezentanților presei ,sir Hubert Wilkins le-a declarat, ca are ferma convingere că. Polul Nord eficace la sigur nu poate atins decât sub munții de gheață, cu ajutorul submarinului. Eploratorul Polului Nord pe baza experientelor făcute în recenta lui călătorie, va construi un nou submarin cu care va trimi în anul viitor o nouă expediție ,spre Pol. Wilkins a accentuat că rezultatele științifice ale expediției întrec orice așteptare JA74 POrfALA fLAXm n mnoBAi H«. 11171/lfli Onib11018 CPc 10. tv IT>;...lur e.:; liberam na finc cd d. Tancred C d Acum două-trei săptămâni, liberalii (duciști) se agitau pe culoare — adecă vorba vine, — la colțuri de străzi și în bodegi: „Venim! Să știți că s’a aranjat! Venim!“ Noi am râs cu poftă și văzând aceste zvârcoliri, ne-am adus amint de animalul care păștea liniștit pe coasta Vezuvului . Acum Se evidențiază că speranțele liberalilor au fost iluzii deșarte. In definitiv nu putea fi vorbă de „venim“, pentru că aievea liberalii sunt la putere. Că n'au hegemonia de altădată, e altă treabă. Dar au situația în județe și în comune. Ei totuși vroiau mai mult și s’au ars. Că este așa, sunt dovadă atacurile desperate și să recunoaștem, neobrăzate, ale dlui Tancred Constantinescu. Obișnuit, in timpul din urmă, cu un tratament de vinovată toleranță din partea oamenilor cinstiți, armeanului renegat i s’a urcat în cap fudulia. Ei atacă pe cei mari... D. .Argetoianu a ajuns să fie numit „brigand(Stilul este omul — de la d. Tancred nu te poți aștepta la alte adjective). Pentru ce este brigand d. Argetoianu? Fiindcă a pregătit o lege, care nu ține seamă de interesele economice ale partidului liberal. In pagina oficiosului liberal, găsim un articol, care se ocupă cu marile nedreptăți săvârșite în armată. Ei, aici d. Tancred ține să atace dințet pe Suveran. Cităm: „...Spiritul de conducere în armată emană de la Rege. Constituția spune: El, Regele, este capul puterii armate“. Expunând pe larg funcțiunea pe care o indeplineiște Kt^eie în legătură cu înaintările și mutările în Armată, continuă: „Ofițerul, mlățtișănd elementul de conducere al ar’matei, orice abuz, dintr’o cauză ori alta, în răsplătirea lor — mai ales în circumstanțele internaționate la ordinea zilei — s’ar resfrănge fatal asupra Regelui și asupra pregătirii de război. E un adevăr elementar și notoriu, nu odată călcat în picioare de interesele contrarii acestor nepermise abuzuri. De aici seria nedreptățit nor — independente de repercusiunile unei legi rele — nu înaintările în armată și a favorurilor, cari antrenează concesiuni în bloc, spre a se salva unele aparente, cu valuri de reclamațiuni, cari curg ...peste trei mii, peste trei mii de ofițeri nemulțumiți.. Noi cu d. Tancred nu discutăm chestiunile armate. Vom discuta atunci, când vom vedea primii bancheri călări și primii speriuri muriți în tranșele. In ce privește apoi pe liberali, lor le spunem deocamdată atât: Zece ani de zile liberalii au neîndreptățit mulțime de ofițeri bravi, cari n’aveau o nici o posibilitate să se plângă nimănu. Acum au un șef, care le face dreptate. Și va face dreptate oricât s’ar zvârcoli liberalii. Vom reveni Situatia semnul cel mai colalant ii nimeștc bridand pe Ardeioioni, si confinua atacurile impotrifa $citil armatei - ondosin Uberal din Capitala pubUca un articol violent impotriva Bcolclui - in aceia$ numar forbele despre placerea lormidania cu monopoinl spirtolul - fiiloria deia Romaine 1 Octombrie 1917 știrile ce sosiau de pe diferitele fronturi er'au așteptate cu destulă nerăbdare și în toamna anului 1917. O victorie cât de mică a trupelor aliate aprindea în suflete' scânteia nădejdii intr'o ,'sabnică schimbare înspre bine a situației. Așa a fost bunăoară vestea victoriei engleze din Mesopotamia, în apropierea localității Raimache. După ocuparea Bagdadului de către trupele engleze. Germanii plănuiseră o mare lovitură pentru recucerirea acestui oraș. Î i încredințară pe generalul Falkenheyn să întocmească planul de luptă și să pornească ofensiva. Germanii s'au pregătit intr'adevăr, mai punându-și speranța și în concursul trupelor turcești. Englezii însă au luat ei ofensiva, înainte de toate au atacat principalele poziții ale turcilordin Mesopotamia. Au înconjurat pe turci, iar în ziua de 1 octomvrie 1917 au câștigat o victorie prea hotărâtoare pentru ulterioara desfășurare a ostilitățiilor pe frontul asiatic, lângă Ramadie. Cu acest prilej ei au capturat 4400 prisonieri cu 200 ofițeri, plus comandantul Ahmed-bei cu întregul său stat major. Tot atât de bogată a fost și prada de războiu, constătătoare din tunuri, arme, muniții, provizii, echipamente și altele. Pe urma acestui prea real succes englez Germanii s'au văzut nevoiți să renunțe la gândul recuceririi Bagdadului Comentând victoria dela Ramadie, ziarele elvețiene spuneau, că cercurile militare germane sunt foarte îngrijorate de soarta frontului asiatic, renunțând la orice speranță a vre-unui viitor succes pe acest front. •*' Cronicar conferinta Interpario- Dientora si-a Inceput lucrarile In capitnla Romaniei ,BUCURESTI, 30. Azi dimineata, la orele 10 și-a încejrut lucrările Conferința Interparlamentă. Mai întâi sa întrimit Comitetul Executiv al Conf?iintei din care fac parte do. Henry Lafonlairie vicepreședintele senatului france''. Ioel,e președintele ReichsStagului german, Moltessen fostul prim-ministru al Danemarcei și Ștefan Ciceo Pop. Președintele comitetului, D. Ferdinand Bouisson lipsește fiind la>Lnov.» (Conferința își începe lucrările propriu 2ase, Joi duna masă. Scumpe dlo Argetoianu Prea sincer amic, Sfințire colegă. Domnule Ministru, După cum ști, am primit puterea silit de împrejurări .și forțat. De atunci și până azi, am nutrit o dulce apezantă că și Dta, vei aproba acest punct de vedere al meu. De atunci și până azi, am lucrat mereu pentru ca să fiu și să fim desărcinați de această povară. Acest gând al meu a fost realizat în parte. Anume In ce te privește pe Dta. In ce mă privește pe mine, cu durere în suflet, trebuie să-ți comunic că, sunt nevoit să rămân la postul meu. Eu rămân, dar mata nu mă uita. Donmn leiga Scumpe șefule, Prea sincer amic, Domnule profesor. Apreciat dramaturg. Domnule ministru de resort, Domnule președinte al Consiliului, Am înțeles că ai vroit să-mi pricinuiești o raaă de bucurie și crezi că ai reușit. Văd și eu că trebuie să plec, dar nu pot pleca singur. Recitez deci versurile din Eminescu și te aștept. O rămâi, rămâi la mine Te iubesc atât de mult .Ve tale doruri toate Numai eu știui să le ascult .. Amatale Costică P. S. — Dacă totuși e vorbă să plec fă-mă cel puțin agent la vama Curtici .Scumpe die Argetoianu. MVeasincer amic-Domnule Ministru de Interne, Domnule Ministru de Finanțe, Domnule ad interim la Externe, Domnule ad interim la Sănătate,Adânc emoționat de scrisul Dtale, nu voiu ezita nici un moment să-ți recunosc meritele covârștitoare, și drept recunoștință, iată, sunt gata să te numesc administrator al tipografiei și cursurilor mele de vară de la Văleni. Un nou câmp de activitate ti se deschide aici. Vei putea aplica metodele orale de regenerare economică, și mai ales cele cu privire la reducerile bugetare. Te îmbrățișează Șeful leroa Pentru autenticitate ARAL OHAZI PARODTA ZTL.EI Schimbai de scrisori intre d. N. lorda $1 d. c. Ardelolann — Atunci când d. Argetoianu va fi debarcat, așa cum o visează d. Iorga — Cu prilejul demiterii din Fortuneacu din funcția de secretar general la Min. Instructivor, a avut loc un schimb de scrisori foarte amabe între ministru și ajutorul său. % . (Ziarele) Unele gazete dau știrea, ca în Cluj s’ar fi ținut o ședință a biroului Partidului Național-Țărănesc, la care ar fi luat parte și d. Maniu. Știrea este inexactă. Ședința biroului partidului nici n’a fost convocată. In consecință ea nici nu s’a ținut. Adevărul este, că au venit la Cluj dnii Ion Mihalache, Mihai Popovici și Virgil Madgearu pentru a avea o întrevedere prietenească cu d. Maniu și cu d. Vaida Voevod. In cursul acestei întrevederi s’au discutat diferite chestiuni de interes public, fără de caracter oficial și fără a se aduce vre-o hotărâre. Din birou fac parte și dd. Mironescu, Iunian, Sauciuc Săveanu și d. Pan Halipa, cari nu au fost prezenți, tocmai fiind că nu fusese convocată nici o ședință. Iar d. Maniu de când și-a dat demisia din prezidenția partidului, nu mai face parte din birou. Post nobila — Phoebus, de. N. DAN După atâtea evenimente politice, economice și financiare, am avut prilejul să înregistrăm, la sfârșitul acestei veri dramatice și un „eveniment meteorologic totte cele mai senzaționale“, înainte chiar de a intra oficial în toamnă, dinspre Apus și Miază-Noapte ne-am pomenit, așa dintrodată, cu învălmășaguri de nori plumburii, posomorâți, susceptibili de cele mai sinistre interpretări. Săptămâni dea rândul cerul a fost abroperit de valurile lor sumbre și călătoare. Temperatura a scăzut brusc până aproape de punctul de îngheț, iar prin regiunile muntoase ale țării au coborît, ca niște elemente de panică și de groază, inimii fulgi de zăpadă... Pe alocureai, în capitală chiar, n’a fost o simplă fulguire; zăpada nevostită s’a așternut, după viscole ca îngerul Bobotezii, în straturi groase, sumrinând în haine legere nu numai sărăcimea pururea nevoiașe, ci chiar și pe cei ce respectă cu sfințenie „îmbrăcămintea de sezon” Unde zăpsada s’a rușinat să coboare, acolo o ploaie deasă, ca un caer de lână neagră, rece ca fierul de spaimă, i-a luat locul din belșug, umezind toate ungherele, vârând frigul năpraznic în oase sau trezind in olane reumatisme vechi, adormite de mult... In acest interval de timp, vrednic de a seiivi de prolog la o coadă avea~ cuini apocaliptică, soarele. .splendidul astru care ne-a încălzit peste vară cu generozitate, pătrunsese în domeciul amintirilor plăcute. Nu am mai avut plăcerea de a-i mai admira nici răsăriturile somnuroase, semănând adulți desmeticiți dintr’o odihnă, adâncă și nici măcar unul dintre acele împurpurate amu’guri, a căror priveliște de-o clipă vindecă cu duiumul durerile Uimei, înobilează și intenifică simțirea... În schimb am crestat pe răboj, într’o seară recentă, o eclipsă totală de lună, mistericioasă, provestitoare de tulburări sinistre, cari s-ar fi produs în legile de armonie ale universului întreg. Și ^^dacă ar fi fost numai atât, treacă meargă, oamenii ar fi primit iarna cu resemnare creștinească. Pe câmpiile țării lanurile de pomunb nesfârșite stăteau însă triste, cu știuleții aplecați spre pământ, așteptând ultima pârguire a boabelor. Pe dealuri și corne dulci strugurii au fost surprinși de brumă, frunza de ie vițe s’a ruginit înainte de vreme, lâsându-i golași, ocoperiți de miazmele putreziciunii, s’au stafidiți înainte de soroc. Pe alocarea smrnă și otăvurile cu miros de balsam, au fost acoperite de zăpadă, lipsind sate și regiuni întregi de nutreț pentru „iarna tradițională“. Dacă mai adăugăm acum, la aceste linii de tablou sumar, criza economică dea dreptul devastatoare de suflete care bântuie la țară și la orașe deopotrivă de cumplit, vă puteți imagina ușor val-vârtejul de griji multiple, mari și mărunte, ca și au pus stăpânire pe mgetul înfrigurat al mulțimilor. In zilele de bezică, fiecare trup omenesc mâ se părea' un dureros semn de hurebare, iar privirile umbrite de desnădejde, expresii genuine ale t>ini'cei și' ale necunoscutelor zilei de mâine,..,. ..' Iată însă, că aceeaș mohorâtă Natură de ierij care le-a impiiit de spaimă, se îndură iarăș și ne trimite,așa, solie bună. După o ploaie călduță, care a topit zăpada de pe culmi, norii se împrăștie, se dislocă, lâsând pe cer poieni mari de lumină și senin înveseliftor... Prin ei, mai desfânati acum, străbat iarăș biruitoare v Săgețile de 'aur ale soareui, an,nntfund, dar..ărl vom fivcastatoirnic alături de noi'O toamnă fnimoasă, ird.ungă, cu mii de culori ruginii, cu frunți mai descrețite și imbi mai desghețate. Se vor putea dastfel strânge doi(e cam]), ultimele daruri ale pământului cu strămoșeasca veselie și cu recunoștinita creștinească datorită celui de sus... Frunze mai sunt, verdeață de câmpuri de asemenea. Nădejdile ,s’aprind din nou, ca văpaia colorată a curcubeului, iar pasă oamenilor trădează un nou val de optimism și de nădejde legitimă. Până și copii de școală au devenit mai gureși, mai sprinteni și mai veseli. Post nubila — Phoebus... După ploaie iarâȘ soare! După tristeță plumburie, iarăș voioș.a și sănătate sufletească. Cât adevăr nu cuprinde strămoșescul dicton latin, aplicabil cu deosebire la „criza“ din ultimele zile în mersul obicinuit și tradițional al timpului " ■N. UAN.