Patria, iunie 1935 (Anul 17, nr. 122-123)
1935-06-01 / nr. 122
REDACTIA SI ADMINISTRAŢIA: CLUJ, Strada Regina Maria Str. 36 TELEFON: 1381. ABOIVASIERT (DE LA 1 APRILIE 1934.) Abonament anual....................... Fracţiuni de an, lunar.. Pentru funcţionari Fracţiuni Prer'' î. ► Frat Pt. a Democrafie ... Cunoaşteţi fenomenul mimetismului? Anumite vieţuitoare neîndestul de înarmate în lupta pentru existenţă, îşi adaptează culoarea exterioară culorii mediului, se deghizează sub mască streină ca să se poată strecura printre adversităţile vieţii, se camuflează în îmbrăcămintea adversarului ca să nu înfrunte făţiş. împotriva mişcării naţionaliste a Frontului Românesc se întrebuinţează mimetismul. D. Ion Mihalache declară că este naţionalist, dar este împotriva lui numerus valachicus, d Iuliu Maniu declară că este împotriva lui numerus valachicus, dar este naţionalist. Naţionalist nu este, însă, cine se declară naţionalist, naţionalist nu este orice Român, naţionalist este cine are conştiinţa intereselor neamului, conştiinţa misiunii istorice a poporului nostr. Orice Român are, însă, dreptul să fie naţionalist, dacă are conştiinţa intereselor naţionale şi dacă este hotărît să lupte pentru idealurile neamului său, sacrificându-şi, dacă e nevoie, chiar şi viaţa. Naţionalismul partidului naţional-ţărănesc nu este decât mimetismul capitalului ocult faţă de numerus valachicus. Mimetismul naţional ţărănist se prelinge, însă, în toate domeniile. La Braşov, unde apare „Gazeta Transilvaniei“, partidul naţional ţărănesc dă la iveală un nou ziar. Şi cum îl întitulează? Gazeta Braşovului. Iar ziarul apare în acel aş format şi cu aceleaşi caractere tipografice ca şi Gazeta Transilvaniei. Gazeta Braşovului publică un articol împotriva lui numerus valachicus şi ca să aibă ecou, ce credeţi ce semnătură uzurpă. Semnătura d lui V. Branişce, directorul „Gazeta Transilvaniei“. Lumea e consternată că un nume cinstit e în mijlocul trădătorilor ideiei naţionale. D. V. Branişce desminte, dacă mai era nevoie de desminţire. Canaliile jubilează. Lovitura a reuşit. Şi la corul infamiilor se asociază un alt ziar cu inspiraţie ocultă, un alt ziar de camuflaj, ziarul „Carpaţi“, care-şi freacă mâinile perfide de bucurie. D. V. Branişce e împotriva lui numerus valachicus. La Bucureşti un grup de evrei naţionali ţărănişti finanţează o nouă foaie imundă, pe care o întitulează cum ? Frontul Naţional. După chipul şi asemănarea ziarului Frontul Românesc o întitulează Frontul Naţional. Şi ca falsificarea să fie suficient de complectă, ziarul apare în acelaş format şi cu caractere tipografice similare ca şi confratele nostru întru luptă naţională. Şi falsificarea aceasta e trimisă pe sate, pentru zăpăcirea bieţilor noştri ţărani. Jidovimea luptă împotriva ideiei naţionale. La Orăştie, unde apare ziarul de luptă naţională, „Solia Dreptăţii“, ziarul d lui Aurel Vlad, naţional ţărăniştii d-lui Ion Mihalache scot un ziar. Cum îl întitulează? Solia. Şi ca să se poată stârni confuzie în mijlocul sătenilor, această imitaţiune apare în acelaş format şi cu aceleaşi caractere grafice ca şi Solia Dreptăţii. Şi în această foaie imundă a unor secături înconştiente, d. Aurel Vlad e atacat cu cele mai infame arme. Infamia nu e depăşită uneori decât de ridicolul atacurilor. lata, de pildă, un domn, d. Iustin Pop împroaşcă cu noroiu în d. Aurel Vlad. Omul acesta de bun simţ declară că se socoate „dispensat de consideraţiunile binevoitoare“ (Vai, pe ce lume democratică trăim!) ce „ ar fi acordat“ d lui Aurel Vlad şi de acea nu se va mărgini să atace numai pe d. Aurel Vlad, ci va aşeza la stâlpul infamiei şi pe dna Vlad. Iţi stă mintea în loc. Şi d. Iustin Pop se şi ţine de cuvânt. Şi aduce următoarele acuzaţiuni dnei Vlad: a) a declarat: „Nu las pe Aurel să meargă cu Maniu; b) a spus ţăranilor: „Ce tot vreţi cu Maniu ăla? Daţi pace. El nu vă face ispravă; c) a declarat că dacă va merge cineva la Vlad cu vre o propunere, îl va da afară din casă.“ etc. Şi d. Iustin Pop povesteşte consternat că dna Vlad s’a şi ţinut de cuvânt. Iată, ce scrie la acest punct de d. Iustin Pop: (Lectorul ne va îngădui s- reproducem în tocmai pe d. Iustin Pop, căci altfel articolul nostru n’ar avea haz. Pentru greşelile de ortografie, de limbă şi de ştil ne îngăduim să cerem noi iertare: „5. In ziua de 3 Aprilie 1935, conform hotărîrei comit. jud. al nostru s’a prezentat la d. Vlad în Orăştie o delegaţie compusă din cei mai de frunte oameni ai noştri, aproape toţi foşti parlamentari şi anume: 1., Dr. Leo Parasca, medic, f. deputat şi senator. 2., Dr. Emil Şelariu, advocat, f. deputat. 3., Dr. Mihaiu Tirea, advocat, f. deputat. 4., Dr. George Dănilă, notar public 5., Dr. Ieronim Aurescu, advocat, f. prefect. 6., Valeriu Paveleniu, protopop, f. deputat. 7., Dr. Zero Draia, advocat, f. deputat. Aceştia erau încredinţaţi, ca în numele org. noastre să depună din nou toată stăruinţa şi rugămintea, ca d. Vlad să rămână la locul de prezident al nostru reîntrând în disciplina de partid. Această delegaţie abia a ajuns, să i se prezinte dlui Vlad, doamna Anuţa şi-a şi făcut apariţia, care le-a tras solilor noştri o dăscălire straşnică într’un glas, care nici câtuş de puţin nu era expresiunea bunelor maniere, ce se mai ales unei dame de situaţia dnei Vlad. Iată între alte dojene ce a spus hegemona noastră: „Dacă Aurel vi ar fi zis, să mergeţi cu bolşevicii şi atunci trebuia, să-l ascultaţi şi să urmaţi.“ Ce să zic de opăreala celor 7 soli, atinşi de comportarea ne mai pomenită a hegemonei. Toţi stăteau ca bietul Socrates, când nemuritoarea Xantippa a turnat asupra lui un vas cu apă." Şi ştiţi cine este acest spadism al verbului, acest cavaler fără prihană al democraţiei? Ni e ruşine să spunem. Dar înfrângând jena noastră, cu sângele dogorând în obraz, declinăm calitatea d-lui Iustin Pop. D. Iustin Pop este alăturea de d. Victor Deleu preşedintele organizaţiei partidului naţional ţărănesc din jud. Hunedoara, Sever Stoica. UnisteiBi Human a Honst o biMiotetă MareiBi Vonod Mihai Bucureşti 1. Ministerul instrucţiunii a donat Marelui Voevod Mihai o bibliotecă cu lucruri literare şi istorice. Eric ministru dr. Angheleseu a mers la Palat unde a prezentat darul Marelui Voevod.După aceea d. dr. Angheleseu a asistat la lecția de igenă a clasei Marelui Voevod. Advocaţii ieșeni au protestat în striga împanior fiscale exonerate IAŞI. Advocaţii ieșeni sunt în fierbere pe chestiunea impunerilor fiscale exagerate. Avocaţii au trimis o telegramă de protest ministrului de finanţe şi în cazul când nu li se vor satisface doleanţele vor declara greva generală. I - TAXA POȘTALA PLĂTITĂ IN NUMERAR NO. 11178/1995 „Numerus valachicus porneşte din sufletul neprihănit şi plin de iubire al celui mai bun şi al celui mai iubit fiu al neamului nostru“ «Numeris valachicais ptscuitdte întrânsul Jalea de «eri* durerea dte azi şi ÎmbrarlOL cfe mâine" Inspirata cuvântare a preotului lom Petculescu La adunarea naţională de la Brăila, preotul Ion Petculescu a sostit următoarea cuvântare inspirativ, care a impresionat adânc inimile : Domnule Preşedinte, Fraţi Români, Din atmosfera groaie şi plină de ceaţă, a politicianismului distrugător de suflete, se ridică azi spre zările clare şi pline de cântec românesc, suprema chemare a neamului : Români şi Românce, la luptă sfântă, românească, pentru Patrie şi Lege! Această chemare, răscolitoare de suflet, menită să grăbească îmbrăţişarea frăţească a tuturor Românilor, pentru deplina isbândă a naţionalismului constructiv, isvorăşte dintr’o frumoasă împerechere de cuvinte, dintr’o formulă înde- I lung vorbitoare, care ne picură în suflet nădejdi pentru ziua de mâine: Numerus Valachicus. Această formulă, profund românească, care conţine într’însa, voinţa dârză a unui neam întreg de a se vedea singur stăpân în hotarele lui însemnate cu lacrimi şi cimentate cu sânge, este imnul de bucurie al biruinţă nepieritoare, care ţâşneşte din adâncurile sufleteşti ale poporului românesc, asuprit la el acasă, lovit şi batjocorit, insultat şi tâlhărit ca’n codru... Acest Numerus Valachicus sub învelişul căruia se află ectenia nădejdilor noastre româneşti şi creştineşti în acelaş timp, este temelia indestructibilă, pe care se va clădi România de mâine, ROMANIA ROMANILOR. Numerus valachicus a răsărit dintr’o conştiinţă românească Numerus Valachicus, nu este o întâmplătoare îngrămădire de litere, menită să producă o nouă diversiune în viaţa noastră politică, cum îndrăsnic să creadă şi să grăiască cei streini de noi şi de credinţele noastre. Nu, hotărât nu. Numerus valachicus este o realitate românească, care născându-se în chip minunat, dintr’o conştiinţă sincer şi definitiv onvertită la idealurile senine ale naţionalismului, aleargă pe plaiurile ţării, legându se pe aripile doinelor străbune, ca să sporească puterile sufleteşti ale Va’achilor şi să le dăruiască pâine, pentru ei şi pentru copiii lor. „Braţul valah va curaţi calea şi va desăvârşi izbânda“ Şi ceea ce constitue vraja particulară a acestei formule salvatoare şi plină de duh românesc, ceea ce ne face să credem cu toată puterea şi cu toată căldura sufletelor noastre umbrite de greutăţile zilei, în biruinţa ei desăvârşită, este faptul că Numerus Valachicus, porneşte din sufletul neprihănit şi plin de iubire al celui mai bun, al celui mai încercat şi al celui mai micit dintre fiii de azi ai neamului nostru, d. dr. Alex. Vaida-Voevod. Domnia-Sa, a înţeles mai mult şi mai bine ca oricare altul cuvintele : Patriae, tu nos fecisti ad te... şi înţelegându-le în intimitatea lor sublimă şi plină de miresme dumnezeeşti, iată-l, cu sufletul plin de iubire pentru Naţie şi Rege, pentru Patrie şi Lege, se dărueşte fara preţ şi fara răsplata, ca să se regaseasca mâine în iubirea şi’în binecuvântarea Patriei. Domnia Sa, într’o supremă inspiraţie naţională, ce depăşeşte hotarul priceperii noastre, ne-a dat în două cuvinte . Nmve,v Valachicus — simbolul de credinţă al neamului românesc, născut din încrucişarea solemnă a sufletului Patriei. Acest simbol de credinţă, care ascunde într’însul, jalea de em, durerea de azi şi bucurie de mâine, se cuvine să fie mărturisit cu adâncă cucernicie de toţi Valahii, ca să cunoască lumea că suntem ucenici ai bunelor vestiri naţionale şi să ’nţeleagă streinii şi duşmanii noştri, că de azi înainte şi până la capătul vremii, Valahii şi numai Valahii vr fi stăpâni în ţara aceasta, şi să mai înţeleagă iarăşi, că dacă ne-or sta împotriva, dacă s'or pune deacurmezişul vrerilor noastre, drepte şi sfînte, braţul valah, bătut de soare şi vânt, deapururea biruitor, va curăţi calea şi va desăvârşi isbânda. Naţia să se împărtăşească din vraja cuvintului salvator Domnilor, In aceste vremuri de grele încercări pentru naţiunea româneasca, când specificul neamului nostru este umbrit de trădarea câtorva fraţi de-ai noştri şi înăbuşit de sumedenia streinilor, care ne-au copleşit în toate ramurile de activitate, chemarea d-lui Vaida-Voevod, care porneşte par’că de dincolo de lume, din acele meleaguri pe care noi muritorii de rând, abia le întrezărim din când în când, în pornirea noastră după visia vieţii, este supremul comandament naţional, în jurul căruia va trebui să granditeze tot gândul, toată simţirea şi tot entuziasmul Valahilor. Toată suflarea românească, legată prin legământul sângelui ce-a curs din trupurile sfârticate ale eroilor noştri de em şi de totdeauna, este datoare să se împărtuşească din vraja cuvântului salvator, pe care-l propovădueşte astăzi, apostolul neamului, d. Vaida-Voevod. Toţi fiii neamului, care au păcătuit şi care n’au păcătuit, uniţi în gânduri şi simţiri comune, să-şi plece genunchii, fiindcă numai în genunchi omul devine mare, şi ţinându-şi suflarea, ca să nu tulbure tăcerea şi măreţia clipelor, să asculte liturghia neamului, care se săvârşeşte astăzi în biserica firii din cetatea Brăilei, de către îngerii naţiei noastre, în frunte cu marele arhanghel, Vaida- Voevod. Cum se lămuresc lacrimile nopţii pe crinii câmpului, să se lămurească numeros valachicusul. Domnule Preşedinte, In această zi de sărbătoare românească, prilejuită de prezenţa dumneavoastră, când ţara întreagă îşi pleacă urechea, ca să şi desluşească destin nou şi viaţă dreaptă din puterea renăscătoare a cuvântului dv., îngăduiţi minţii mele frământată de bucurii nepieritoare, să vă prezint urări sincere şi călduroase. Cum se lămuresc lacrimile nopţii, picurate pe crinii câmpului In revărsatul sorilor, aşa să se lămurească. Numerus Valachicus, pe ’atinsele meleaguri ale patriei noastre; cum scânteiază stelele cerului în nopţile cu lună plină în triluri de privighetori, aşa să scânteiesc Nunerus Valachicus, în noaptea durerilor noastre; cum străluceşti la soare pajiştea verde şi plină de fluturi, făcând valuri de umbre, când vântul o atinge pe deasupra, aşa să strălucească Numerus Valachicus, pe fruntea naiei noastre, cum creşte nufărul şi înfloreşte,hrănit de adăncurile şi de murmurul apelor, aşa să crească şi să î nscrească Numerus Valachicus, hrănit de adâncurile sufletelor şi de prisosul dragostei noastre , cum striveşte bolul de grâu bulgărele de pământ şi odrăsleşte spornic pe brazdele ţării, aşa să strivească Numerus Valachicus păcatele politicii noastre şi să rodească sută ’n sută pentru hambarele Patriei noastre. Cum sporesc florile câmpului, sub rasa binefăcătoare a soarelui de primăvară, aşa să sporească sănătatea şi zilele Conducătorului, sub binecuvântarea Domnului, pentru împlinirea năsuiinţelor noastre: Naţie şi Rege, pentru Patrie şi Lege. din ţara noastră poţi să critici biserica, poţi să critici pe Rege, să faci orice, nepedepsit, dar să te ferească Dumnezeu să ceri în partidul tău desfiinţarea trusturilor sau proporţionalitatea elementului românesc, fiindcă atunci eşti alungat şi se formează cartel între capitalul internaţional şi cei cari se bat cu pumnul în piept că sunt „naţional-ţărănişti“, ca să împiedece promovarea elementului românesc“. AL VAIDA-VOEVOD. Generaţia misionară Problematica generaţiilor a stârnit cele mai aprinse discuţiuni întotdeauna. Chiar punctul de plecare al discuţiilor, a fost şi este o serie de teze şi antiteze din ansamblul cărora se desprinde o adevărată năvală de opinii încrucişate sau diametral opuse, ideal. Câteva cuvinte cari pot închide, plastic, în sensul lor, energetica unor destine şi tragismul unor existenţe istorice. Uneori generaţiile trec pe lângă idealuri fără să le întâlnească şi fără să le cunoască. Alteori, cotropesc forţa de realizare şi capaci-In epoca de frământare, statea de înţelegere a generaîntre asfinţitul care a uniţiilor. Sunt etape cu aspect creşte o lume şi răsăritul de declin şi tragism de necare luminează o cale nouă, împlinire. Dar paralel cu viaţa — generaţia este în stadiu diluată a acestor generaţii, de căutare. Un fel de fel istoria cunoaşte momente de mentare a rosturilor şi desti- coexistenţă creiatoare, genenelor ei, o alergare înspre adevăratele ţeluri o tendinţă de regăsire, de stabilizarea şi definire. Generaţia se convulsionează într’o încleştare continuă, în chinul unor prefaceri ce tind spre netezirea unui rost şi stabilizarea unui drum. Un proces de geneză în ce priveşte fixarea în tiparele unei misiuni impuse de cotitura istoriei, în momentul în care obiectivele au fost prinse clar şi fixate precis, generaţia se desprinde din penumbra îndoielii şi întră în dinamica unui activism galvanizat de lumina certitudinii. Procesul de căutare şi deraţie şi ideal. Apar generaţiile misionare. Acestea nu sunt nicio simplă verigă în lanţul continuativ al gene ■ raţiilor, nici o stridenţă deplasată. Ele sunt un fenomen de osmoză, în ce priveşte fondul de trăinicie şi continuare istorică, — între generaţii, — un proces de lichidare şi răsturnare pentru şubrezenia credinţelor perimate, o încadrare organică în rosturile vremii şi tiparele misionare şi o perfectă sincronizare cu trăirea în destin istoric. Generaţia misionară răstoarnă şi zideşte lumi, închide şi deschide drumuri. Generaţia misionară ştie ce vrea şi e activă. Existenţa ei finite, în viaţa multor gene : se surcolează în realizare şi raţii, se consumă, uneori, împlinire, sub aspectul lui de tendinţă. In România de azi trăeşte Istoria va înregistra o exi- o generaţie misionară. Asistenţă în timp, dar nu se va matorul e prezent. E în mijoserie o pagină de misiune lol nostru. Idealul e sediîmplinită. O astfel de generaţie şi-a cheltuit întreg capi-Imentat în sufletele tuturor. Cuvântul de ordine a fost talul energetic în chinurile rostit. Viziunea istorică a înfacerii, împlinirea idealului întrezărit revine altor generaţii. Sunt generaţii sterile, incapabile să se ridice până la nivelul de transcendenţă al unui ideal transformator şi creiator. Idealul le depăşeşte. Trece pe lângă inerţia lor, consumându-le prin amploarea lui prea mare. Generaţii cari trăesc absenteist în marşul de vâltoare istorică. Existenţa lor e un simplu accident şi un hiatus al destinului. Un lapsus, pe plan istoric, care nu spune nimic. O astfel de generaţie îşi pulverizează existenţa sub pavăza unei prezenţe involuntare în arena istoriei şi sub blestemul unei continuităţi insignifiante şi mecanice. Nimeni şi nimic nu va putea să sfarme liniştea aceasta de statică istorică, pentru că se va lovi de obstacolul nonvalorilor şi de lipsa unei substanţe creiatoare. Alte generaţii cresc în dogoarea setei de ideal. Dar lipsesc animatorii. Lipsesc vizionarii cari pot desprinde lumi noui din negura viitorului şi din imperativele pre- zentului neînţeles, în sens [ ^ ziandoi „N t onalul Nou*re istoric, de colectivitate. In '»"*« “relega- acest caz nu s’a născut tema comandanţilor transfigu- raţi de poezia gândurilor mari şi de romantismul unei viziuni fulgerătoare de foc isbăvitor. Pentrucă — în ultimă analiză — toate sensurile înalte ale existenţei şi activităţii, se confundă cu poezia, în înţelesul ei esenţial. Şi politica e poezie spunea Miguel de Unamuno — în latura ei profetivă şi vizionară. Ideal — cu, şi fără generaţii. Generaţii - cu, şi fără cadrat energiile pe şantierul rosturilor adevărate. Generaţia misionară s’a contopit cu naţiunea, pentru că naţiunea este idealul. E o trăire armonică, o identificare în finalitatea istorică, un aliaj dur, care va rezista dealungul drumului, oricât de lung ar fi el. Naţiunea ideal. Generaţie şi ideal, sub egida unei prezenţe istorice perfecte. Ei un proces de încadrare totală. Idealul creşte, vulcanic, în întâlnirea aceasta mare cu generaţia misionară. Naţiunea şi generaţia au pornit, mână’n mână. Naţiunea a glăsuit în chemare dură. Generaţia misionară a răspuns. In tranşeele dinamicei creiatoare, soldaţii Frontului Românesc aşteaptă comanda. MIRCEA ȘOIMARH. La Vlaşca d.D. R. Ioanifesen stopâneşte situafia Corespondentul din Giurgiu „La naţional,ţărănişti, organizaţiunile comunale continuă să fie frământate în urma scindării acestui partid. E cert, că d. D. R. Ioaniţescu, şeful organizaţiunii vaidiste a avut un succes real în alegerile municipale şi a reuşit ca şi în judeţ să-şi aproprie organizaţiunile comunale cu toată lupta furibundă dusă de d. Alex. Cartojan, şeful organizaţiunii naţionale ţărăniste.“