Pentru Socialism, octombrie 1971 (Anul 21, nr. 5498-5524)

1971-10-27 / nr. 5520

< Miercuri 27 octombrie 1971 PENTRU SOK­ATISM Gînduri și fapte tinerești sub arcada marilor aspirații Remember Cînd vei trece Romii... Anul viitor. Uniunea Tineretului Comu­nist își va sărbători a 50-a aniversare, e­­veniment căruia uteciștii de azi îi închină de pe acum gîndurile și realizările lor. De-a lungul unei jumătăți de secol, Uniu­nea Tineretului Comunist a îndeplinit, sub conducerea partidului, sarcini deosebit de importante în educarea comunistă a gene­rațiilor de făuritori ai vieții noi, socialis­te. Educarea tineretului prin muncă și pen­tru muncă a fost unul din principiile că­lăuzitoare ale activității tinerei organizații revoluționare. In perimetrul ei se înscriu la joc de cinste acțiunile voluntar-patrioti­­ce inițiate și conduse de U.T.C. In rânduri­­le de față își reamintește despre un înce­put de drum unul din foștii brigadieri de pe șantierul Salva-Vișeu, Ioan Variciuc. ...In gara Telciu am fost primiți de către un membru din conducerea șantieru­lui, care ne-a urat bun venit. „Și acum, ne-a spus el, veți merge pe jos pînă la Ro­­muli". Circa 30 de km. Am luat-o milită­­rește pe malul Sălăuței, cu traista în spa­te. Eram vreo 150, între 16 și 26 de ani. Majoritatea desculți, cu o pereche de pan­taloni, alții în ismene. Fii de muncitori, ță­rani, intelectuali, studenți. Organizația U.T.C. explica membrilor săi că pe plan național partidul a declanșat o luptă dîrză pentru refacerea economiei, iar ceea ce se realizează prin contribuția tineretului pe șantierele de la Bumbești— Livezeni și Salva—Vișeu are o însemnăta­te deosebită. Veneau tineri din toate col­țurile țării. Circa 35.000 de brigadieri se aflau la Salva—Vișeu. La sfîrșitul stagiului de 3 luni, fiecare primea un carnet de bri­gadier, o insignă și o uniformă albastră — însemnele generice ale unei înțelegeri superioare a sentimentului patriotic. La Dealul Ștefăniței, la Romuli, cu o ceașcă de ceai și cu o felie de pline nea­gră brigadierii realmente mutau munții ca să facă loc arcului de oțel cu viaducte co­coțate pe înălțimi amețitoare. Un impuls ce venea din interior, cu rezonanță de a­­dîncime, care uneori se cheamă mîndrie patriotică, alteori dor de afirmare sau ne­voie de împlinire, ne dădea o anumită tă­rie împotriva durității vieții de șantier. Lo­pata, tîrnăcopul, ranga și roaba erau unel­tele noastre de muncă. Cu acestea fiecare în 8 ore trebuia să sape și să transporte pe o distanță de pînă la 50 de pași 4 me­tri cubi de pămînt. Da, astăzi se excavează, se transportă, se nivelează cu mașini capa­bile să urce și pe Făgăraș. Noi eram în 1948... Fără aceste începuturi n-am fi avut azi fabrici, centrale electrice, mîndria cre­ației și curajul prospecțiunii. Ce sînt azi purtătorii de odinioară ai salopetelor al­bastre cu ecuson auriu, care pe șantier învățau să evite, și să gîndească politic, deprindeau scris­ cititul și gustul de viață? Unii mai sunt și astăzi pe șantiere, alții cu meseriile învățate atunci împlinesc pretu­tindeni visurile la scară, reală ale acelei generații de uteciști: Gheorghe Năstase — maistru minier, Vasile Danciu — ofițer su­perior, alții — muncitori, cooperatori, in­gineri, activiști, ziariști, doctori, profesori... După cîțiva ani, cînd lucrările au fost terminate, primul meu gînd arzător a fost să merg la Romuli să revăd locurile și re­zultatul aspirațiilor noastre. Imaginile de demult s-au topit în peisajul nou, dar e­­coul lor răzbate peste ani ca o prezență activă în viața tineretului patriei. La în­demnul organizației U.T.C., și azi sute de mii de tineri își fac ucenicia morală pe șantierele muncii voluntar-patriotice, spe­­cializîndu-și unul din cele mai importante atribute umane. A ști să investești cu valoare fiecare . Dacă cu 15 ani în um­id l-aș fi întrebat pe inginerul chimist Romul Săsăreanu ca­re este pasiunea sa, probabil că mi-ar fi spus că nu știe cu precizie. Școlarul vioi de atunci avea totuși o constantă care nu scapă neobservată de pedagog — pasiunea de a munci. „Mama a avut un mare rol în formarea noastră a copiilor ca oameni. Ne spunea mereu ne îndruma să mun­șt cim cu plăcere și tra­gere de inimă. Să nu lenevim. Că ne aș­teaptă viața întreagă în care sursa bucu­riilor se află în efor­tul creator. Asta e a­­devărata pasiune“. Potențial, în fieca­re școlar profesorul trebuie să vadă un viitor savant. Parafra­zând, se poate spune că statuia se află turnată gata în blo­cul de marmoră. De­pinde numai dacă își va găsi ori nu sculptorul care va ști să înlăture ceea ce e de prisos. Pen­tru formarea acestor sculptori, care mode­lează chipul nou al omului militează azi partidul ,întreaga na­țiune socialistă. Prin clasa a IX-a de liceu, viitorul chi­mist își înjghebează un laborator Profesorii de la acasă. Li­ceul „Gheorghe Șin­­cai“ descifrează în faptele elevului un interes pentru chimie și-i arată toată consi­derația. Opțiunea ab­solventului se cristali­zează — Facultatea de chimie industrială din Timișoara. Stu­dentul își slujește i­­dolul —care a deve­nit pentru el chimia — cu credință, începe să înțeleagă destul de devreme că nu nu­mai matematica și fi­zica sunt științe care trebuie studiate după un sistem întemeiat pe logică. II intere­sează tot mai mult relațiile dintre ele­mente și condițiile în care au loc mutațiile calitative și cantita­tive, înlesnindu-i cu­prinderea panoramică a universului acestei științe. Iată cum o pasiune care la început în­semna teme corect efectuate, atenție la lecții, lectură supli­mentară, ajutor în fa­milie la orice fel de muncă, prezență acti­vă în viața clasei și a organizației de ti­neret se conturează în final într-o profe­sie de mare viitor, pentru că ea se spri­jină pe un ax trainic — dragostea de mun­că. Cînd a venit la U.M.M.N., acum 3 ani, tînărului inginer chi­mist i se pregătea un greu examen. Instala­ția de xantați, care intrase în probele tehnologice, trebuia introdusă în circuitul industrial cu întreaga capacitate și la para­metrii proiectați. „Mă consider norocos pen­tru acest debut pro­fesional la o instala­ție nouă“. Pentru a­­tingerea capacității proiectate propune schimbarea rețetei de fabricație a solu­țiilor de xantați. I­deea declanșează o reacție în lanț, de la îndoiala mai mult sau mai puțin exprimată a unor colegi, pînă la invidia pentru cu­rajul de a înfrunta un risc Rezultatele profesionale practice au dovedit că tînărul inginer își meseria, iar cunoaște proiec­tantul a recunoscut eroarea de proiecta­re. In consecință, crește numărul celor care îl susțineau și-l încurajau în îndrăz­nețele lui inovații. Faza următoare intervențiilor inspirate a ale șefului instalației de xantați, care abia a împlinit 27 de ani, a constituit-o reduce­rea consumurilor spe­cifice, realizată prin reglarea regimului de fabricație la coloana de rectificare a alcoo­lului etilic. La nu­mai 5 luni de la pre­luarea instalației, a­­ceasta era scoasă din zona apăsătoare de îndoieli, și îngrijorări. Șirul de inovații pro­puse de inginerul Săsăreanu însă nu se oprește. Pentru evita­rea incendiilor la spălarea instalației de uscare și evitarea de­gajării cu acest pri­lej a gazelor toxice, modifică metoda de spălare. Și colectivul întreg al secției urcă o nouă treaptă a per­fecționării. Ii urmează crearea condesatoa­­relor lamelare, evită depunerea care de xantați și pierderile ce ar fi însoțit-o, precum și dispozitivul automat de a șnecului. Se curățire astfel pierderea evită de timp și de produs, e­­liminarea noxelor în atmosferă etc. Pasiunea comunis­tului Săsărean se în­treține acum dintr-un alt gînd schimbarea îndrăzneț, aparatu­rii de obținere a so­luțiilor de xantați în scopul evitării mării nămolurilor, iar­pierderilor de conți­­­nut prin acest pro­ces, precum și pentru creșterea capacității instalației, ridicarea calitativă a produsu­lui finit, consumurilor scăderea specifi­ce, toate realizate pa­ralel cu obținerea u­­nui randament sporit de minimum 95 %. De unde se alimen­tează pasiunea lui tînăr? „Din acea­plă­cerea de a munci în uzină, în laborator, în bibliotecă, din răbda­rea de a urmări luni și ani de zile veridi­citatea unei ipoteze, din stăruința de a de­păși dificultățile e­­femere, din înțelege­rea pe care o ai în familie, sau cea cu care­­ îți vine în în­­tîmpinare un colectiv de oameni cu inima deschisă. Poate de-a lungul vieții unii din­tre ei, au încălzit la suflet pasiuni mari, dar pe care nu le-au vă­zut împlinite. Cu opti­mismul tău poți re­aprinde aceste năzu­ințe și atunci gîndu­rile creatoare, se u­­nesc. Pentru a fi a­­devărată, o pasiune trebuie să se împli­nească, să rodească pentru om, pentru so­cietatea noastră socia­listă. Aceasta ne cere­­ partidul, idealul nos­­tru comunist, pentru " făurirea societății so­­­­cialiste dezvoltate". multilateral -Și cînd te gîndești­­ că la început n-a fost­­ decît pasiunea de a face fiecare oricît de mărunt, lucru, cu tragere de inimă... — Elevul stru­ngar anul III, loan Grigorescu se bucură de o anumită popularitate în rîndul celor peste 2.000 de colegi de la Grupul școlar minier din Baia Mare. Ai urmărit în mod expres să te faci cunoscut? — Bineînțeles că nu. — Totuși, acum ești tot atît de bine cunoscut aici cît o vedetă a balonului rotund. — Se spune că mă număr prin­tre elevii buni din clasă (diri­gintele — Petru Ghișa — ne con­firmă că e cel mai bun din clasă de cînd e la Grupul școlar mi­nier — n.­a.). Cred că am atras o oarecare atenție după concursul pe meserii, cînd în faza finală, pe minister, am obținut locul I. — Cum ai cîștigat acest con­curs? — Efectuînd pe strung două o­­perații concomitent, eu am reu­șit să închei proba practică în nu­mai 1,07 ore — din 2 ore rezer­vate — în timp ce alți concu­renți n-au întrevăzut această po­sibilitate și nici nu știau cum­ să-și regleze pentru aceasta strun­gul. — In ce măsură instruirea prac­tică te-a ajutat să te formezi din punct de vedere profesional și moral? — Anul trecut am făcut perioa­da de practică la E. M. Baia Sprie,­­pe lingă muncitorul Ioan Brezovski. Meșterul meu fiind se­ver, trebuia să învăț mai mult decît alți colegi. Intr-o zi mi-a cerut să învăț păsurile de filet metric pînă la 30. A doua zi nu le știam bine. Și, în consecință, nu m-a lăsat să lucrez la strung pînă ce le voi fi învățat corect. Evident, nu m­-am considerat ne­­indreptățit, ci, dimpotrivă, noro­cos, îmi spun mereu: tatăl meu a parcurs în 13 ani drumul de la vagonetar la maistru minier. Nici eu nu sunt un incapabil. In va­canța de vară am renunțat la un bilet de odihnă pentru Năvodari în favoarea unei angajări tempo­rare. Nu fiindcă aș fi avut nea­părat nevoie de bani, dar doream să execut niște lucrări — noi pentru mine — care să-mi per­fecționeze antrenamentul. Am fi­letat țevi de foraj cu filet conic, 2 luni. Munca asta e marele nos­tru dascăl. Anul acesta fac practică la U.U.M.R. Aici se cere o mai ma­re precizie în execuție. De pildă, reperul pinioane pentru roți din­­țate cu conicitate interioară — la care lucrez eu — are un a­­daos de prelucrare de numai sutime, ceea ce presupune o mî­­­­nuire „cu ochii deschiși" a mi­­crometrului. — Am aflat că îndeplinești funcția de șef al clasei și de membru al comitetului U.T.C. pe Grup. Cum înțelegi tu întărirea climatului de disciplină și creș­terea răspunderii tineretului față de sine și societate, obiective în­credințate organizației de tineret de către amplul program educa­tiv elaborat de­­ partid? — Transformarea fiecărei clase, a organizațiilor U.T.C. în colecti­ve de luptă pentru educarea­ co­munistă a tineretului școlar, pentru formarea conștiinței sa­le socialiste este acum sar­cina noastră numărul unu. Eu am să vă explic cum înțele­gem noi acest îndemn și ce am făcut concret în spiritul lui, pen­tru creșterea combativității noas­tre revoluționare. Unul dintre co­legi se descurca greu la învăță­tură. Din cauza unei afecțiuni or­ganice reținea doar în anumite condiții speciale ceea ce învăța. Nu toată lumea e dispusă să-și schimbe modalitatea de studiu proprie în favoarea alteia, necu­noscute, poate ineficiente pentru el, dar cu siguranță favorabilă co­legului nostru. I-am oferit acest ajutor, iar Mihăiță al nostru n-a mai rămas corigent din ultimul trimestru al anului I. Un alt exemplu: O tentativă de însușire de bunuri străine a unuia dintre colegi a făcut întuneric pentru o perioadă îndelungată î­n sufletele noastre. O pornire nefi­rească, deprinsă în climatul de dezinteres familial, rămînea s-o o­­filim noi, clasa, dirigintele. A­­ceasta a declanșat o acțiune de durată, cu explicarea consecințe­i lor, integrarea mai puternică în colectivul clasei a celui ce căuta evaziunea. Cîte eforturi se cer pentru a ridica din pămînt privi­rea unui tînăr! De la atenția de a nu jigni pînă la apropierea su­fletească — toate ipostazele au fost realizate cu folos. Acum cri­za a fost depășită și ne putem privi în ochi ca învingători. Ele­vul e de nerecunoscut. In ambele cazuri colectivul clasei a acțio­nat unitar, exigent și combativ, dar și cu înțelegere și discernă­­mînt. — Au avut părinții tăi vreo in­fluență în alegerea meseriei? — Cînd m-am decis am făcut-o singur, iar ei nu s-au opus. Aș fi putut merge la liceu, fiindcă am­­ absolvit cu o medie mare școala­­ generală. M-a atras însă fapta­­ creatoare. Fiind cel mai mare în­­ familie, munceam alături de pă­­­­rinți. N-am fost certat niciodată­­ pentru că nu lucrez. Locuiam la­­ vreo 4 km depărtare de școală și­­ trebuia să mă scol devreme. îmi­­ plăcea de pe atunci să ajut, să­­ fac ceva precis. — Simți uneori invidia colegi­­­­lor? I — Da. Am observat acest lu­­­­cru, dar mă fac că nu bag de­­ seamă. Sunt la fel de bun prieten­i cu toată lumea. Ceea ce mă necă­­­­jește este faptul că unii dintre f1 colegi se apropie greu de mese­­­­rie prin practică. Sunt cîțiva spor­­­­tivi buni care aspiră la această­­ carieră și își spun de pe acum­­ că nu vor profesa meseria a că­­­­rei diplomă o așteaptă. După ei i se iau și alții. Ideile acestea pa­i­sagere ne aduc mult rău dacă nu i le combatem la vreme. u prezentam un tînăr Strungarul loan Grigorescu — 1 3 „S-A unit SEAMĂ DE PĂRERILE MASERE“ —Pionieri din Maramureș participanți la cea de-a II-a Conferință Națională a Organizației Pionierilor — — Ceea ce m-a impresionat cel mai mult — ne spune Monica Wilk de la Școala generală nr. 14 Baia Mare — a fost faptul că la — Cum ați întîmpinat voi, pio­nierii de la Școala generală nr. 4 din Baia Mare Conferința Națio­nală? — Corodan Monica: Dacă aș fi luat cuvîntul și eu aș fi avut ce spune. Avem în unitate 4 pionieri piilor și dascălilor din Rona de Sus, întărite prin faptele unei va­canțe care s-a cheltuit pe șantie­rele muncii patriotice (baze spor­tive, parcul din comună, plante medicinale), în excursii (Porțile de Fier) și drumeții (întîlnirile cu cei din Coștiui și Rona de Jos — români, maghiari, ucraineni —) pentru cultivarea prieteniei și a respectului dintre oameni. Iată ce ne-a declarat pioniera Tania Ți­­riac, clasa a VII-a, la întoarcerea ei de la Conferință. Ocna Șugatag, ne spunea că ar­ dori ca prima ei călătorie în Ca­pitală să-i ofere cîteva satisfacții: să vadă Palatul pionierilor, să va­dă Muzeul partidului și, dacă se poate, să-l vadă pe tovarășul Nicolae Ceaușescu. Acum cînd toate dorințele i s-au­ împlinit, președinta unității de pionieri ne povestește fericită­­ despre întîlni­­rea emoționantă a delegaților cu secretarul general al partidului, despre spectacolul dat de copiii de la Palatul pionierilor în cins­tea oaspeților, despre vizitarea Bucureștiului. Indțiat: prima este cea de pionier, de frunte și obținerea ei este re­­zultatul activității școlare, al bu­­nei comportări, precum și al par­ticipării la alcătuirea muzeului școlar, a celor 29 de schițe bio­grafice dedicate eroilor de la Moisei etc.O a doua distincție sem­nifică participarea lui Dănuț, ală­turi de cei vîrstnici, la spectaco­­lul-evocare „Eroii de la Moisei”" închinat aniversării semicentena­rului partidului, pentru care au fost distinși cu titlul de laureați și cîștigători ai locului întâi în ca­drul celui de-al VI-lea Festival de Teatru „I. N­. Caragiale", 1971. Conferința Națională s-a ținut seama de părerile noastre, că în­suși secretarul general al parti­dului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, ne-a îndemnat să ne obișnuim da pe acum să organizăm și să con­ducem activitățile noastre, să mi așteptăm să fim dădăciți. O par­te din propunerile pe care le-am­ făcut în conferințele județene ale Organizației Pionierilor s-au a­­doptat și ele prind viață. Luînd cuvîntul în numele pio­nierilor maramureșeni, am simțit o deosebită mîndrie pentru prile­jul de a putea dezvălui întregii țări rezultatele unuia din județe­le fruntașe în munca pioniereas­că­ de frunte, 264 de trese gradul I, 174 gradul II, 200 de copii la cer­curile de la Casa pionierilor. De asemenea, noi am lansat inițiativa „Ziua unității de pionieri", care s-a generalizat. Am vizitat casele ilegaliștilor din străzile „Spicul" și „Ilie „Pointilie", precum și Mu­zeul Doftana. Cu „Dansul mine­rilor" am obținut locul II pe țară. Despre cîțiva din colegii mei se spun lucruri lăudabile în sport: Sandu Bilici — locul I pe țară la șah prin corespondență, Eva Me­zei, dublă campioană la copii și juniori la schi alpin. Am răspuns prin fa­pte la chemarea pionieri­lor de la Școala generală nr. 56 din București, din clasa a VII-a. — In acea săptămînă a muncii patriotice noi am participat la cu­lesul porumbului și cartofilor in C.A.P., am adunat măceșe, iar cu fondurile ce le vom obține vom cumpăra o mașină de cusut, care va fi utilizată la orele de practi­că, cît și pentru cercuri. Cea de-a II-a Conferință Națio­nală a Organizației Pionierilor a consacrat prin întreaga ei activi­tate dorința de afirmare tot mai puternică a Organizației Pionie­rilor în procesul educației comu­niste a tineretului școlar. GHEORGHE SUSA Foto: A. ȘUTH — Am dus cu mine în Capita­lă gîndurile și sentimentele ca­ Inainte de plecare. Clara Mol­dovan de la Școala generală din jst Dănuț Botiș de la Școala gene­rală nr. 1 din Moisei poartă pe piept lîngă cravata purpurie două distincții, pentru care poate fi in­— Dar copiii din Fărcașa, care știu dansa doar pentru locul I pe țară, cum și-au exprimat adeziu­nea la chemarea pionierească? Ne răspunde Maria Păvăloiu, „Mercur — Buna La actuala ediție a concursului profesional al ti­nerilor uteciști din comerț — „Mercur — Buna ser­vire“, au luat parte 623 de tineri din județ, 22 dintre aceștia obținând dreptul de a participa la faza jude­țeană, care a avut loc zilele trecute la Clubul tinere­tului din Baia Mare. Datorită unei mai bune popu­larizări a acestui concurs în rîndul lucrătorilor din comerț, anul acesta rezultatele înregistrate sânt supe­rioare celor din anul trecut, crescând interesul unități­lor și al clienților față de starea profesională a con­curenților, buna comportare și atitudinea lor plină de solicitudine față de cumpărător. Incepînd din aprilie, purtătorii de ecuson cu em­blema concursului au fost urmăriți zi de zi de orga­nizația de tineret, de organele comerciale și de ochiul critic al consumatorilor, opiniile acestora fiind con­semnate în caiete special destinate acestui scop.. Vîn­­zători ca Florica Breban, Viorica Aczi, Fazecaș din Baia Mare, Ioana Teleptean, Paraschiva Elisabeta Bura din Sighetu Marmației, Rodica Urda, Vișeu de Sus, Călin Timiș — Borșa, au demonstrat zi de zi că își cunosc meseria și că își fac din per­fecționarea ei o chestiune de onoare. Cu ace­lași interes s-au prezentat la faza județeană Viorica Suciu, Susana Lazăr — bucătari, Leontina Leșși — cofetar, Liviu Mureșan, Gheorghe Breban, Vasile Mureșan, Margareta Breban — ospătari, toți din Baia Mare, Gheorghe Hrim — Sighetu Marmației, Vasile Covaci, Ileana Andreica, Vișeu de Sus, Ioana Roman — Borșa. Făcînd din competiția lor profesională un mijloc eficace de educare a tineretului în spiritul muncii cinstite, al demnității și respectului, uteciștii Florica Breban, de la Magazinul nr. 21 al O.C.L. Alimentara Baia Mare, Florica Urda, de la O.C.L. Mixt Vișeu de Sus, Susana Lazăr, bucătar la O.J.T. Baia Mare, și Gheorghe Breban, ospătar la T.A.P.L. Baia Mare au ocupat locul I, fiecare în specialitatea sa, putind par­ticipa la faza finală a concursului. Cercetînd caietele în care clienții și-au consem­nat părerile despre calitatea servirii participanților la concurs, la Magazinul nr. 21 al O.C.L. Alimentară Ba­ia Mare aflăm un adevărat buchet de elogii, din care nu vom putea consemna decit cîteva: „Tinerii din a­­ceastă unitate merită să fie apreciați și luați în con­siderare la concursul „Mercur“. Ing. Nicu Moldovan, Cluj Piața Victoriei nr. 36. „De fiecare dată am fost servit în mod ireproșabil și cu totul civilizat de că­tre personalul unității. Dumitru Sandu, Baia Mare“. ,,Fetele care servesc sunt f­l. amabile și în special se remarcă Florica Breban, Magdalena Gherasim, Teodo­ra Iosip. Le mulțumesc! Semnătura indescifrabilă, Șantierul C.C.T. 43, Baia Mare“. „Tînăra participantă la concursul de bună deservire, Florica Breban, este o prezență lăudabilă în această unitate. Modul ei de a­­ se comporta cu clienții este, într-adevăr, exemplar. .. O caracterizează și o modestie de foarte bun gust. Ii mulțumesc din inimă. Alexandru Moșuleț, Regiei A 418 București“. Numele vînzătoarelor pomenite revin aproape în fiecare mențiune fie că e semnată de un grup de turiști din Piatra Neamț sau de unul din cli­enții obișnuiți ai magazinului. Cu siguranță asemenea cuvinte de considerație la adresa tinerilor lucrători pot fi întîlnite și în alte unități din județ. Rămîne în­să ca o sarcină permanentă a organizațiilor de tineret cultivarea cu toată răspunderea a acelor calități ale membrilor săi care să evidențieze apartanența la o or­ganizație politică și revoluționară cum este U.T.G.-ul. *

Next