Radical, octombrie-decembrie 1991 (Anul 2, nr. 213-275)
1991-10-01 / nr. 213
Roadele minciunii (Urmare din pag. 1) demararea procesului comunismului și demolarea reală a structurilor sale este de așteptat să se poată întîmpla orice. Evenimentele ultimelor zile se derulează pe traiectoria bumerangului lansat de actualii guvernanți incompetenți și de rea credință. Minciuna nu mai este acceptată ca argument, înșelătoria a fost sesizată de către popor, de către categoriile cele mai diverse și mai puțin informate ale națiunii. Minerii trași pe sfoară au reacționat de data asta violent împotriva celor care i-au folosit în chip nedemn și ilegal. După ce cu peste un an în urmă primul demnitar al țării — nedemn din începuturi pentru funcția ce o uzurpă — a făcut apologia barbariei. Acum se culeg roadele perioadei în care s-a practicat minciuna, calomnia și dezinformarea. In această situație la ce vă mai așteptați tovărășeilor? In ultimele zile marele strateg al mineriadei de anul trecut n-a mai fost văzut în public și pe micul ecran așa ca altădată. Incapabil să facă față situației ar mai avea totuși șansa unui moment de demnitate în ultimul ceas al dezastrului: DEMISIA. Barbaria, utilizată ca strategie și tactică politică s-a »ntors împotriva celor care s-au folosit de ea pentru a duce la tăcere glasul libertății și a masca chipul adevărului. GR trebuie să mai așteptăm plecarea voastră tovarăși? Pentru divorțul definitiv eu comunismul, cu structurile și chipurile lui hidoase există soluția repunerii în vigoare a Constituției din 1923 cu tot ceea ce decurge firesc din aceasta. Viziune desconspirată (Ur**?~re diri pag. 1) său, se adresează de-a dreptul jenant reprezentantei televiziunii franceze, acuzînd-o de fapt de ceea ce el însuși se făcea vinovat — nesinceritatea; era vorba de taburile înșirate în fața clădirii guvernamentale, îndreptate împotriva muncitorilor, minerilor și demonstranților, pe care numai președintele, într-o penibilă, nu le vede, franceză orbit probabil de gustul puterii. Este limpede că România este, nu numai într-o criză economică și politică; este într-o gravă criză de conducere, la cel mai înalt nivel, pentru care nu degeaba se scandează cu orice ocazie: JOS ILIESCU! Amînînd cu premeditare vizita promisă minerilor, nu-și infirmă factura ieftină, care aduce adevăratele prejudicii prestigiului internațional al țării, care, fără un asemenea președinte ar fi intrat demult în Europa și ar fi evoluat cu siguranță la potențialul real de valori și disponibilități pe care le avem. Să sperăm că așa cum se întrevede și cursul evenimentelor, timpul lucrează în favoarea poporului român și nu al „tagmei jefuitorilor“. 83 — RADIGAft (Urmare din pag. I) iată în Occident, această acțiune (întâlnirea diasporei — n.n.) este binevenită: în America sunt peste 300 000 de români dintre care mulți doresc să reia legăturile cu țara. Cred că „Fundația Culturală România“ ar trebui să facă aici ceea ce face „Alliance Française" în Franța și „Goethe Institut“ în Germa De vorbă de peste una. Noi avem multe instituții, care ar vrea sa stabilească relații cu România, dar care n-au găsit un mijloc de a o face. O problemă mai este și faptul că sunt prea multe asociații românești în străinătate și nimeni nu știe care, ce este. Din nefericire așa sînt românii și, după cum am spus și presei nu demult, cei mai mari inamici ai românilor sînt românii înșiși. Se mănîncă între ei și astfel nu se poate crea o unitate. A venit momentul ca, pentru prestigiul țării, să realizăm această unitate și să reluăm fiecare legătură cinstită cu străinătatea. Desigur, or să fie grupuri care n-o să accepte aceste lucruri, dar este timpul să uităm de politică și să ajutăm țara într-un moment dificil, așa cum fac ungurii, polonezii și alții. Spun acest lucru ca patriot român ce mă trag dintr-o veche familie românească ce a luptat de secole pentru această țară. — Ar putea fi această întâlnire un prim pas înspre unirea emigrației române? — Să sperăm. Eu sunt istoric și știu din istoria emigrației române, trist vorbind, că aceasta nu a fost întotdeauna foarte unită. Mă refer la 1948, cînd românii de la Paris s-au împărțit în 3—4 grupe politice. Noi trăim momente dramatice, vedem cum Uniunea Sovietică, Imperiul Rus se prăbușește, evenimentele se precipită. Poate că românii își dau seama că momentul este prielnic și că trebuie făcut ceva. Eu sper să iasă ce cu românii hotare (I) va bun. Nu știu ce se va discuta, dar eu voi face totul pentru a clarifica lucrurile și a face un pas înainte, indiferent de pozițiile politice, pentru că politica e una iar românismul e alta, iar românismul are multe sarcini în acest moment. Este problema Basarabiei și noi vrem neapărat ca S.U.A. să o recunoască, dar și românii trebuie să facă ceva în acest sens. In timpul primului război mondial, acțiunea românească era dirijată de scopul de a recupera Transilvania, Basarabia și românii din America erau mai uniți și au făcut presiuni asupra politicienilor. Dar, dacă politicienii văd o Românie complet dispersată și români care se dușmănesc între ei din motive politice, nu va mai ieși așa. Eu vreau ca S.U.A. să dea României clauza și știu că sunt anumite probleme în această privință dar totuși unitatea exilului și legături mai strînse cu țara și chiar revenirea românilor în țară ar fi de mare ajutor în soluționarea lor. — Deci sunt speranțe?... — Eu sunt mai optimist din fire, cred că da. Pentru că am fost în țară și pe vremea lui Ceaușescu. Nu aș fi crezut niciodată să mă găsesc aici discutând atât de deschis cu dumneavoastră, dar acum cred că un nou capitol este în curs de a se desena. Sub aceste cuvinte pozitive, vă las. — Vă mulțumin». nou despre Noul Pentru a lămuri, oarecum, problemele țăranilor din satul Noul, comuna Roșia, ne-am deplasat la fața locului. Trecînd peste prima impresie, de primitivism, pe care ți-o dau ulițele satului (că de străzi nici nu poate fi vorba), și asupra căreia vom reveni, ne-am adresat contabilului șef al fostului G.A.P. Roșia, dl. Radu, membru în comisia de lichidare. Cu o promptă solicitudine acesta ne-a informat că: „în legătură cu banii obținuți din vînzarea celor 98 de capete de vite Asociației „Primăvara“, țăranii din Noul aveau, conform legii (art. 28 din Legea nr. 18/1991), dreptul la despăgubiri dar Banca a făcut operațiunea de trecerea banilor din contul acestei Asociații în contul fostului C.A.P. pentru datoriile pe care le avea. în ceea ce privește mijloacele fixe, toată averea fostului C.A.P. se lichidează prin licitație sau prin predarea prin protocol la societăți cu personalitate juridică. Din sumele încasate se achită toate datoriile fostului SAP, iar averea rămasă se împarte membrilor cooperatori în funcție de vechime, de suprafața de pămînt cu care s-au înscris în cooperativă și de munca depusă (40 la sută funcție de pămînt și 60 la sută funcție de munca depusă — art. 46 din Regulamentul Guvernului privitor la lichidarea patrimoniului fostelor G.A.P.uri)“. Grav, unde-i lege nu-i tocmeală. Am aflat însă că la Roșia au fost vîndute unele mijloace fixe, rezultând o sumă de bani care, așa cum s-a arătat mai sus, urma să acopere datoriile fostei cooperative. Ing. Maxim (ing. șef al fostului G.A.P.), șeful comisiei de lichidare s-a grăbit însă să-i despăgubească pe țăranii din Roșia. Această problemă ar fi lămurit-o direct cu dl. Maxim dacă nu ne-ar fi împiedicat refuzul dumnealui, în această situație ne întrebăm, firesc, ce se ascunde în spatele acestei eschive? Vom reveni în numerele viitoare și cu alte probleme ale țăranilor din satul Noul. Natalia DROC tn căutarea adevărului «»„ pierdut Foto: Iulian PREDA Anul II, nr. GGIL/213 Un nou reper cultural in Sibiu Vineri, 27 a.o., la ora 42, septembrie în aula „Avram Iancu“ a Universității din Sibiu, a avut loc ceremonia de inaugurare a sucursalei sibiene a Bibliotecii Britanice. în deschidere, dl. Giocoi Pop, prorector al Univ. Sibiu, a subliniat importanta pentru prezent și mai ales pentru viitor a acestei instituții, care pe lângă activitățile specifice va găzdui și un vast program de conferințe susținute de specialiști britanici și români, din cele mai variate domenii de activitate. Astfel, prin intermediul acestei adevărate „lingua franca“ — cum este limba engleză — se vor putea face cunoscute și meritele științifice românești. Nu lipsit de importanță este și faptul că în urmă cu doar cîțiva ani, cei ce încercau să realizeze asemenea acte de cultură, erau nu doar acuzați, ci, uneori, și condamnați sub învinuirea de anglofilism și cosmopolitism. Dl. Glaus Henning, atașat cultural al Marii Britanii, după ce a cerut scuze în numele domnului ambasador care a fost reținut la București, a prezentat pe scurt modul de funcționare al acestei instituții, subliniind că sprijinul obținut faptul din partea Universității din Sibiu și mai ales din partea catedrei de engleză a fost un factor decisiv în succesul acestei întreprinderi. în încheiere, dl. Romeo Trifu, subprefect al județului, a dat citire unui text, care sublinia contribuția celor două popoare la dezvoltarea culturii umanității. Marius GHEORGHIU „Conexiuni BE-BOP“ Vineri, 27.09.a.c., la CLUBUL DE JAZZ s-au derulat două evenimente complementare: reluarea ciclului de teme despre „ISTORIA JAZZULUI“ și discutarea Statutului FUNDAȚIEI DE JAZZ — NAE IONESCU“. Gabriel Albrecht a prezentat tema BE-BOP. Am ascultat albumele: • Vol. 3 „CLASSICS 1947" — CHARLIE PARKER; • „CONCERT LIVE PARIS 1961“ — THELONIUS MONK; • „COMPILAȚIE 1951—1952“ — DIZZIE GILESPIE (cel care, de altfel, este și „nașul“ Be-Bopului). Mihai Chiorean a prezentat asistenței Statutul „FUNDAȚIEI DE JAZZ — NAE IONESCU“. S-a insistat asupra denumirii, scopului și sferei de acțiune a FUNDAȚIEI. Cei prezenți au subliniat rolul decisiv pe care este chemată să-l aibă SPONSORIZAREA în existența FUNDAȚIEI. în asentimentul membrilor (mai vechi sau mai recenți) CLUBULUI DE JAZZ, Gabriel Albrecht a spus: „Trebuie să ne conjugăm eforturile pentru a pune din nou Clubul pe picioare. Singurul rămas din cele trei (Cluburi de jazz, s.n.) care existau în anii’80 în Sibiu...“ Ovidiu TOMULEȚIU PREMIILE REVISTEI „POESIS“ Vom reveni cu informațiile și cronicile necesare despre Zilele Culturale „Poesis“, din 26—28 sept. de la Satu-Mare, cînd orașul din Nord a devenit centrul național de poezie română contemporană. Din lipsă de timp, începem chiar cu sfîrșitul, anunțînd decernarea premiilor, pe anul 1991, ale prestigioasei reviste. Acestea sînt: — Premiul pentru poezie în limba română, acordat ieșeanului Nichita Danilov, pentru volumul Deasupra lucrurilor; — Premiul pentru poezie în limba maghiară: Adony Nagy Maria, pentru volumul Zodiac; — Premiul pentru debut: Caius Dobrescu, Andrei Bodiu, Marius Oprea, Simona Popescu, pentru volumul Pauză în respirație; — Premiul pentru traducere: Ioan Milea; — Premiul pentru îngrijirea volumului Monologul polifonic de N. Steinhardt, acordat lui Virgil Bulat. Dr. G. A