Rampa, octombrie 1925 (Anul 8, nr. 2379-2404)
1925-10-01 / nr. 2379
ANUL VIU No 2379 Sportstnatii! Cetifi în fiecare zi „RAMPA SPORT «are publici cele mai bune și sigure pronosticurile«Sacglee SttS,mîsil«îrs?Msi Bftetterel« grafie Bueesretfi, CfiLEA WJItORIEI 3Î, in cur?» Teletem T-59 E§ Premiile literare E o chestiune delicată aceasta a premiilor utemre. Raporturile dintre o operă premiată şi alta nepremiată, nu suntaceleaşi ca între o operă bună şi alta pur şi simplu detestabilă. Premiul este eticheta, care oricât de policromă ar fi, nu schimbă fondul farmaceuticului balsam. De care mai deseori, şi în cele mai bune cazuri, premiul e un pleonasm, dacă uii raportăau la opera lterară. Nu are nici un rost, şi nici o ţinută. Iar dacă opera e proastă, premiul nu face decât să atragă atenţia lumii cititoare, că opera e aşa cum e. De aceea ne vom grăbi să conchidem că premiul nu e pentru operă, ci pentru autor. Un autor poate fi oricând premiat, după 2, după 5, după 10ani, dela apariţia operei, atuomci când innfluenţa ei s'a exercitat pe o scară mai mult sau mai puţin întinsă. La noi s’a întâmplat un fapt ciudat, dar într’o bună măsură explicabil, ţinând seamă de înprejurările istorice in cari am început viaţa noastră culturală. Noi am avut Academia literară înainte chiar de a avea o literatură. S’a întâmplat sa ne afundăm în domeniul formalismului dogmatic încă de pe atunci când literatura noastră cultă îşi silabisea pruncia. Premiile Academiei, aşadar, au corespuns odată unor opere realizate după anumite premize date. S’au format grupuri de scriitori, mai întâiu, sporadice, până la alcătuirea unei organizate societăţi a Scriitorilor români Abia atunci premiul literar început a fi mânuit mai aproape de spiritul vremii. Autorii respinşi de la premiile Academiei pot lua eventual premiul oferit de această societate şi prestigiul operei nu e mai puţin mare. Nu de mult, sobra revistă literaro-socială ,,Ideea ,Europeană” aînfiinţat noui premii literare. Dar s’a luat ca arbitru publicul cititor. Noi cei dintâi am fost acei cari sa observăm cât die injustpoate fi acest criterium. Rezultatele, au vrut sorţii, să fie mai aproape de vederile noastre. Scrutinul este un preţios indiciu de ce, cât şi de cine,se citeşte la noi. Nu se putea prevedea un rezultat mai îmbucurător. Poetul şi romancierul Ion Minulescu, respins anul acesta de la premiile Academiei, a fost încununat de premiul cittitoruui inteligent. Cei cari cunosc mişcarea noastră literară dela 1900 încoace, pot urmări fără mare greutate puternica influenţă a operei d-lui Ion Minulescu astăzi. Minulescianismul reprezintă azi o şcoală, indiferent de criticile ce i se pot aduce. Preferinţele cititorului s-au dovedit de data aceasta pe calea cea bună şi au marcat un punct de evoluţie a gustului. Scriind acestea, e în intenţia noastră să însemnăm încă odată utilitatea premiilor din punctul de vedere al notorietăţei operei literare. Căci în afara de criteriile academice cari consfinţesc o operă de artă, preferinţele publicului cititor sunt singurele semne ale consacrărei scriitorului pe care Academia l-a respins. 38 08^ După reprezentarea Sul „Faust“ Convorbire cu d. Soare Z. Soare ia lui Metisto are loc tot noaptea. In scena vrăjitoarelor nu puteam să dau o lumină reală de zi. întâlnirea între Faust și Margareta are loc seara. Edrept că autorul spune că scena se petrece ziua însă traducătorul a vrut altfel. Margareta spune: Ce mult ași vrea— cum nimeni nu poate să mă arendă — să aflu cine-i domnul de aseară de pe stradă. Când vine în camera ei, autorul spune că Margareta aprinde lampa — și nimeni n’aprimde lampa ziua n’amiaza mare. In„grădină..se spune în repetate rânduri. ..E noapte, e târziu” deci nici aci nu puteam să dau lumină de zi. Omorârea lui Velebin are loc în piaţă la miezul noptei — deci nu ziua, întâlnirea între Faust şi Mefisto, premergătoare carierei are locsuue autorul — noaptea, pe vijelie iar scena carcerei de desfăşoară iarăşi la miezul noptei. Socotim interesant ca în a fa-1 colindat acum câmpia in noapte lira - sau chiar în locul plădâncă scufundată. Așa dar apari, muririlor pe care ni le dădeau anticipat regisorii asupra spectacolelor ce montau să introducem sistema convorbirilor de după premieră, deci după apariţia cronicelor dramatice. Regizorii au astfel posbilitate să răspundă ciecţiunilor cari li s’au făcut de către critică, iar publicul n’are decât de câştigat dintr un schimb de vederi critice menit să le lămurească, mai mult înţelegerea piesei. Dăm azi convorbirea avută cu d. Soare regisorul lui „Faust” la Naţional• — Ce spuneţi de felul cum a fost primit Faust de public şi de presă? Sunt mulţumit că cea mai grea lucrare dramatică a fost primită cu atâta entuziasm de public şi sunt recunoscători lor critici care au apreciat efortul pe care l a făcut. Teatrul National înscenând această capodoperă. Aşi vrea totuşi i să lămuresC două chestiuni cari s’au ridicat cu ocazia acestei reprezentări. „ — Vi s’a reproşat ca aţi făcut facturi in text. — E regretabil faptul că se confundă poemul „Faust” despre care, însuşi autorul a spus că nu e reprezentabil cu prelucrarea scenică făcută tot de Goethe cu ajuttorullui Klingemann directorul tatrului din Braunschweig. Poemul, în întregime a fost reprezentat numai intr’o singură seară de Bernhardt şi presa în unanimitate a spus că spectacolul e prea greoiu şi cătrebueşte respectată voinţa autorului. Chiar după ce şi-a terminat adaptarea scenică Goethe scria contelui Brühl care voia să o monteze . ..Te rog scurtează monoloagele lui Faust” (In’s Engeziehen). Dacă se dovedeşte că pe vreun teatru din lume se joacă un singur vers mai mult, decât s’a jucat pe scena teatrului National mă oblig ca să demisionez din slujba pe care o am. __ Vi s’a mai reproşat că aţi montat toate tablourile seara — Exact. Aşa şi trebuia. Mă explic. In primul tablou Faust vrea să se sinucidă la miezul nopţii (noaptea învierei). Plimbarea de Paști are loc tot seara: „S’a întunecat” spune Wagner lui Faust. Revenind acasă Faust spune: „Am -0X0- oxo DirMfier : M. FAUST KOHR Prim Redactor: SCARLAT FROD& JOI 1 OCTOMBRIE 1925 CEA MAI PLĂCUTĂ SSHTEUCilHTA DISTRACT,! & iamiMMYiimmm JOCUL CUVINTELOR ÎNCRUCIȘATE CAR& APARE REGULAT IN „RAMPA" feecfacfte,AdminisdrajfaslfilfcHetete gratis: bucuresti, CALE& INCICEIEI 31, in curie Telefon 1 5S tâmpi ţ %&alăJU Unde sunt cărţile! Pe când cronicarii şi, reporterii teatrali se află, odată cu sosirea toamnei în plină şi febrilă activitate, cronicarul literar, priveşte cu melancolie masa de lucru, masa goală , nici o carte nouă , nici o nouă revistă literară ! Altă dată toamna, însemna începerea anului literar . Era o supraproducţie de reviste literare, de cărţi, mai cu seamă de volume de versuri, în care scriitorii cunoscuţi şi mai cu seamă debutanţii, începătorii şi inediţii talentului îşi concentrau surprizele violatoare ale verginătăţei de senzaţie. Apăreau atâtea reviste şi volume de versuri, încât supraproducţia lor constituia tema predilectă, tema banală a cronicarilor humoristici. Toamna însemna în alte vremuri o adevărată primăvară literară.. Astăzi, pustiului din natură îi corespunde pustiul din literatură. A secat oare isvorul de inspiraţie şi creaţie ? S’a schimbat, atât de mult , psihologia scriitorului şi psichologia cititorului ? De fapt s’a schimbat alter-va, de natură mai prozaică, dar hotărâtoare : s’au schimbat condiţiile economice ale tiparului, sau modificat radical mocfestele dar absolut necesarele vechi cele ale scrisului. Hârtia e scumpă: mâna de lucru s’a scumpit enorm, tipărirea unei cărţi reprezintă o avere. Angajarea banului într’o tipăritură — fie ziar, broşură, revistă, carte — reprezintă sau nu act de conştientă dezinteresare de idealism, sau cea mai riscată aventură comercială. Îndeobşte scriitorul nu are bani de pierdut, chiar în ipostaza veleităţilor de reclamă, cabotinims şi globaid. Editorul, e în ultima analiză, un negustor, ca oricare altul şi orice negustor caută să-şi echilibreze întreprinderile în balanţa sensibilă a pierderilor şi câştigului. In asemeni condiţii cartea literară nouă, înseamnă o raritate. De aceia cronica şi foiletonul literar, care odinioară, reprezinta nu numai o faţadă de ornament şi prestigiu al ziarelor, el satisfăcea o necesitate efectivă, constitue astăzi un lux. lux. ! ! DIODOR 4 FEUOTECA„ASTRAJ SIBIU PAGIKI 3' LSI în preajma deschidere! stagiune! Operei române MUlSCâ RU SA Musics rusă medertta.Muzica lui Muss© n/s!d««ll©rfe dudup.®if (Se AEDA VRIGKI trași de noutatea si farmecul muzicii lui, au laserat să-l imite, iară insă ca să-l poată egala. Muzica dintr’o inspiraţie suirămâne unică, plini De mai bine de o jumătate de secol, locul Germaniei, care timp de două veacuri a avut supremaţia muzicală, l-a luat Rusia, a cărui isvorâtărei muzică ocupă un loc de frunte prinzătoare, în concertul muzical european. După epoca strălucitoare a „celor cinci”, muzica rusă departe de a-şi perde prestigiul câştigat, s’a impus şi mai mult, graţie câtorva compozitori cari au devenit celebri în lumea întreagă. Ori cine este in curent cu mişcarea muzeală, cu*noaşte numele lui Glazunov, Scriabin, Liadov, şi Iuri ales pe Rachmaninov a cărui muzică dramatică şi profund impresionantă se bucură de o celebritate bine meritată. Cel mai reprezentativ şi cel mai puternic compozitor rus modern este Igor Stravinski. Deşi relativ tânăr, a cunoscut încă de mult succesul. Maniera, lui a uimit la fin de noutate şi de farmec este acide şi strălucitoare, aci chinuita şi tulburătoare, aci leneşă şi voluptoasă. Lui Stravinski nu-i discuţi procedeul, ci te mulţumeşti să i te înclini subjugat. Un alt compozitor care a reuşit să se impună în lumea muzicală este Sergiu Prokofiev, a cărui muzică aminteşte puţin maniera lui Mussorgski. Desigur, nu greşeşte imitând pe acesta, dar perde din originalitate. Mussorgski rămâne totuşi cel mai de seamă inventator de elemente muzicale şi de armonii noi şi expresive, din câţi au existat inceput pe toată lumea muzicală. bogata galerie a compozitorilor de Curajul ce a avut de a înfrânge toate regulele stabilite asupra ritmului şi tonalităţii a dat De la Vii discuţii şi controverse. Tinerii compozitori apuseni, apretutindeni. Uneori aceste fericite invenţii muzicale se găsesc risipite separat prin ,diferitele lii lucrări, iar alte ori sunt reunite multe la un loc cum este în drama muzicală Boris Godunov, pe care Opera Română ne-o va prezenta mâine seară cu tot fastul şi respectul ce i se cuvine. Mussorgski s-a afirmat ca retrovaitor prin sentimentul tonalităţii şi acela al armoniei. El cel dintâi a avut curajul să scrie sonorităţi riscate şi împerecheri de sunete tot atât de îndrăzneţe pe cât de simple, care se potrivesc de minune cu spiritul textului. Marea lui inteligenţă a fost că n’a întrebuinţat aceste noutăţi in muzică decât când a avut nevoe şi niciodată nu le-a repetat o inzistenţă, cum fac cei mai mulţi când cred că au găsit ceva de efect.Muzica lui lipsită de fc note de pură ornamentare, posedă totuşi rară putere evocatoare. Refractar stilisticei muzicale, n’a urmat regulele stabilite în ce priveşte acordurile şi modelările, din care cauză a părut îndrăzneţ contimporănilor şi chiar unora dintre prietenii lui. Judecata aceasta nedreaptă îi trebue să surprindă pe acei care ştiu cât de sever sunt judecaţi toţi aceia, cari încearcă să aducă cea mai uşoară inovaţie în materie de artă. Contimporanii judecă aspru pe inovatori. Numai posteritateae dă locul ce li se cuvine, iar aceasta, nu întotdeauna. Admiratorii lui Mussorgski apreciau mult aceste noutăţi şi le considerau ca isvorâte din bogata şi originala lui inspiraţie. Alţii le credeau calculate şi îndelung studiate. Oricum ar fi socotite, aceste fericite inovaţii îşi păstrează toată netăgăduita lor valoare. Criticii severi ,şi credincioşi principiilor scolastice, nu se puteau obişnui cu o meloia începută într’un ton şi să termine inur’altul. La, Mussorgski aceste schimbări nu sunt făcute din neglijenţă, ci din propria lui voinţă. Atunci când voia, sau când credea că e necesar, păstra tonul, sau chiar dacă îl schimba în cursul bucăţii, îl readucea la urmă. Asemenea capricii se întâlnesc mult în opera lui muzicală, astfel finalul ultimei fraze muzicale din Boris Godunov este un simplu accent, nici măcar o cadenţă. Ceea ce este de admirat la acest compozitor, sunt rezultatele art.« firo pe care le-a obţinut cu nişte meloace cât se poate de simple. Boris Godunov, această dramă muzicală, atât de simplă, şi atât de profund omeneasca, cum nu s’a scris încă până acum, precum si tot ce a scris Mussorgski arată că imaginaţia sa creatoare era atât de puternică, că nu maî avea nevoe să recurgă la artificii. In baza artei lui se află adevărul, în cea mai pură a lui expre sie.Nici un compozitor nu s’a idm tificat atât de mult cu spiritul poemei pe care a tratat-o ca Mussorgski. Muzica lui este tot atât de liberă și curată ca sufletul din cane a isvorât. Ea exprimă caracterele și sentimentele cele mai variate, momente dramatice sau satirice, scene de teroare, de pasiune sau de melancolie. Nu poate să nu fie considerat ca un compozitor de geniu, acela care a ştiut să exprime graţia naivă şi poetică a copiilor ,şi sufletul resemnat sau răsvrătit al oamenilor, cu visele lor, cu speranţele, cu glumele, cu urile şi dragostele lor. Apoi amărăciunea, misterul, pateticul, neliniştea şi groaza, n’a fost in stare nimeni să le descrie ca el. Un minunat creator de atmosfere, iată ce a fost Mussorgski Acest admirabil compozitor are pentru fecare sentiment o expresie proprie, care este atât de bine caracterizată, că o poate repeta cu succes în oricare altă bucată, pentru a exprima acelaș sentiment. Aceasta este o mare Inteligență artistică. O altă calitate a operelor sale este că acompaniamentul a căpătat o mare dezvoltare fără să aibă nevoe să recurgă la jonglerii simt• uii Vu, excelează să facă, tonice. Mussorgski (Chifi continuarea în pag- II) Mormântul lui de Max Putem să complectăm astăzi amănuntele pe cari le-am dat eri, asupra soartei mormântului lui de Max. Prin testament el a dorit ca urna care conţine cenuşa să fie aşezată deasupra pământului, într’un «mic mot vient.v care să fie ridicat în vecinătatea mormântului lui Baudelaire, în la cimitirul Mont-Parnasse. El a mai specificat, nu prin scris, dar în conversaţiunile sale cu Marie, credincioasa sa guvernantă, că dacă se va propune aşezarea unui medalion pe monumentul sau, ar dori să fie cel cu profilul lui Neron, după o fotografie pe care o reproducem aci. jCuuU corigenţă. Un elev, rămas corigent la română, se prezintă în faţa profesorului. Acesta, ştihidu-l cam tare ,de cap, se hotăraşte sa-l întrebe ceva uşor :mi, te rog, ce ştii despre Eminescu ? Tacere. — Ai auzit de Creangă ? Tacere. — la cartea... Candidatul se execută. — Deschide-o la întâmplare şi citeşte... — ,,Lăpuşneanu, sub un cort, având la dreapta sa pe Bogdan”... — ,,A vând”, ce e ? — Verb, domnule profesor ! — Foarte bine ! suspină profesorul, fericit ca stors un răspuns bun candidatului. — Câte feluri de verbe cunoşti ? — Masculine şi femenine ! Pauză. — Stupoare. — Deznădejde. — Spune un verb femenin și i te ir te! reia, disperat, prof. Nouă pauză. Apoi elevul, convins... — A vorbi ! Profesând rămâne o clipă pe gânduri, apoi, cu un zâmbet trist și o privire furișată spre verighetă : — Ai dreptate ! Bine ! Te-am trecut ! DE MAX (în Neron) Wmarm Mamele Mă plimbam intr’o după amiază ciu, ne spălam, ne primeneam şî cu soare prin Ciştingiul înflorit. Pe gătiţi, spilcuiţi ne duceam la grâu bancă, o femeie din popor răptadină, în calea fetelor, cari ne aşteptau, pândindu-ne cu coada ochiului. Roşii ca sfecla ne salutam cu stângăcie, schimbam priviri ruşinate sau surâsuri pale. întorşi acasă, noi făceam sonete, ele îşi scriau jurnalul, pe care-l ascundeau cu îngrijire. Era singurul lucru ascuns in viata lor. Astazi, zadarnic trec fetele pe stradă. Tinerii bat crâşmele sau joacăcerţi. Intre cărţi şi crâşmă consumă o porţie de dragoste cumpărată eftin ca dovleacul, la un colt de stradă. Femei putrede vestejesc copii in floare, luându-le virginitatea in batjocură. In calea fetelor cinstite ies doar flicăi tomnatici, cari răzimaţi de vitrine la Capsa, la Mercur sau la cinema Selectie spun în treacăt porcării, pândind cu ochi sclerotic ruşinarea lor. Doamna din Cişmigiu avea dreptate. Mamelor, ascundem sânii. S’a dus vremea când femeile îşi făptau copiii la adăpost de idei lubric ce, când naive dojeneau lângă noi, pruncul nevinovat, ce le gunguria ,în poaie râzând fără dinţi: „Papă, papă, că dacă nu papi il dau d-lul căpitan să pape”. GH. BRAESCU un copil, ce strângea cu mâna lui micuţă sânul alb, mare ca o ploscă de nuntă. Mergeam în urma unei doamne uscată ca o scândură, care înainta cu paşi măsuraţi de barză ce explorează câmpul innecat de ploi. — „Acopere-l cu o cârpă, că e ruşine să-ţi arăţi sânul trecătorilor”, şi, întorcându-se, cerea parcă ajutorul meu, fulgerându-mă cu doi ochi aprinşi de ură, că trec indiferent. Eu m’am îndepărtat gândindu.mă ia timpul nu mult departe, când bărbaţii se descopereau in calea femeilor însărcinate. E drept că astăzi se însărcinează să se descopere ele in calea bărbaţilor. Femeile nu mai fac copii ori dacă s’au distrat din toată inima şi au păţit-o, cum se spune de obiceiu, îi lăptează doica. Funcţia creează organul: sânii, cari au tulburat adolescenţa noastră, sânii glorioşi ai huriilor lui Mahomet, sâni de virgină mărunţi si tari ca merele pădureţe, in formă de pere, slăbiciunea călugărilor, sau In cupe ideale cântate de poeţi, dispar. Ne,mai având ce arăta în faţă, femeile se decoltează şi ne arata spatele. Mai acum câţiva ani, după servi-1 Eroii Pamfletului Paul Louis Courier toe P. KARNABATT Franţaa sărbătorit zilele acestea centenarul strălucitului i pamfletar Paul Louis Courier, care a dat genului pamfletului, dispreţuit de burghezia de suflet şi mediocritatea imtelectuală o valoare de clasicitate literară. Cel mai mediocru oștean al vitezelor armate ale lui Napoleon s'a afirmat ca cel mai curagios cavaler al scrisului, ca: 'erou al condeiului, a fost un Acest dar a fost motivul principal, și activ al talentului lui. Prin talentrul curagios al lui aul Louis Courier se răzbună o întreagă epocă de laşitate. Oamenii ! Restaurărei, înăcriţi de anii exilului, se dedeau la o operă de vexaţie şi răsbunare. Frunţile de pe care pierise până şi ultimele reflecte ale gloriei napoleoniene se plecau umilite: şira spimărei sociale se închina cu eleganţe de lacheu: opinia publică suferea, înghiţea palmele, fără veleităţi de protestare. In această atmosferă de deprimare şi laşitate obştească, se formula clar şi hotăra un singur glas de protestare: era vocea unui modest vier, fost căpitan în armata lui Napoleon Paul Louis Courier, om paşnic, bibliofil pitoresc, eruditprăfuit de pulberea sacră a clasicilor, care lăsa din mână cartea, pentru a apuca biciul satirei lui Aristofan şi a plesni în obrazul omnipotenţilor şi vicioşilor putere. Protestarea lui a constituit ,o uşurare a conştiinţei publice păcătuitoare, un balsam de mângâiere pentru sufletele jicnite, şi rănite, •*— o satisfacţie strălucită a sentimentului public umilit. Foile uşoare ale pamfletelor ei se iveau la orizont ca păsările prevestitoare ale furtunei sociale. Succesul formidab 1 al seri- ului luiPaul Louis Courier nu sta numai im cauzele sociale psihologice din afară, ci mai cu seamă în talentul lui personal, ascuţit şi poleit de cea mai frumoasă cultură; clasicismul Scénia ,s’a petrecut la o şcoa- lă secundară din Capitală, ca jadievarat comandant al opiniei prilejul ultimelor examene de publice franceze din vremea lui. Câteva foi volante, ușoare și scânteetoare de spirit, luminoase prin bunul lor ,im*, .piraentate de ironie, prestigioase prin fulgerătoare« simplicitate a stilului, câteva din aceste fețe svârlite de Paul Louis Courier, cu un gest mâniat din modesta lui vie, revoluţionau spiritul public francez. Când aceste foi apăreau la orizont, svelte prin eleganţa stilului de cea mai pură claritate atică şi galică, vibrând de o sincerăşistacră indignare, seînfiorau şi se cutremurau toţi potentaţii zilei — de la monarch până la cel din urmă curtezan, până la ultimul valet al regimului-Puterea de fascinaţiea condeiului lui Paul Louis Courier sta depotrivă în temperamentul lui nativ şi in cultura rară şi aleasă care fructifica cu noui vitalităţi însuşirile lui, personale. Sub masca lui scorţoasă de om mohorât, posac, hipoclindrie ,şi arţăgos, se ascundea un suflet sensibil şi generos. Omul acesta, întradevăr singular nu numai pentru epoca lui, ci în obişnuita tonalitate sufletească şi morală a umanitatei, avea darul rar şi norl de a se indigna şi revolta în faţa nedreptăţii. Paul Louis Courier Sub frunzişul ruginit... Un covor ruginiu de frunze moarte s’a aşternut pe aleele Cişmigiului, astfel că paşii uşori şi sprinteni ai perechii, care trec înlănţuită,in înserarea umdă şi răcoroasă, trezesc în grădina pustie ecouri demătase mototolită, ca şi când o mână impudică şi nevăzută ar căuta să desbrace firea de vestmântul ei preţios... El e slab şi comun: are vestă albă, pantofi roşii şi ciorapi verzi. Ea e blondă, înaltă, plină, şi poactă în ochii-i albaştri, străvezii, o melancolie romantică de Margaretă cu buze înroşite, păr tăiată la Garconne şi ciorapi subţiri ca de păienjeniş. Poartă capul plecat pe umăr, şi are aerul să fie satisfăcută de banalităţile, pe cari i le îndrugă Faust şi de mângâeri de cam îndrăzneţe ale mânei lui, strecurată printre talie şi braţ. Într’un târziu s’au alezat pe o bancă din marginea avuzului. Deși lunea își tremură pe ape sclipirea argintie, decorul e parcă de Soare. Nu lipsesc nici stelele, nici florile, nici muzica... Din grădina unui restaurant apropiat vin, odată cu undele aromelor usturoiate ale grătarului, ecourile unui shimmy îndrăcit. Fata blondă « pe genunchii băiatului slab, care vorbeşte, vorbeşte mereu... Dar fata nu mai e mulţumită : se vede bine că prologul începe să o plictisească, şi de aceea o înfiorare îi rumeneşte obrajii, când mângâindu-i apăsat braţul, băiatul începe să-i şoptească tandru pătimaş: — Draga mea, iubita mea,d)îul meu, tu ştii cât te iubesc... _ Da... __Te iubesc... te ador..., _ Da... — Și aş vrea să te rog... — Da... — Aş vra să te rog ceva... larmă tem... — Da, da... __ Mă tem să nu te superi... „ __ Nu... nu... vorbeşte... __ Iubita mea adorată, te rog... — Da... __Te rog, treci pe piciorul meu stâng, că dreptul mi-a amortit de tot... Un colț de nor acoperă luna. Orchestra din grădina cu grătar, cântă, dureros „Agava”... Nádor -00-