Rampa, ianuarie 1926 (Anul 11, nr. 2454-2478)

1926-01-14 / nr. 2463

ANUL XI No. 2463. Preţul abonamentelor in ţară: Un an 700 iei; Şase luni 400 iei; Trei luni 200 Iei. Pentru instituţiuni de Stat sau particulare costul abonamentului anual e de 1000 leii in străinătate: director Abonaţi-vă la Rampa! Un an Î600 Iei; Şase luni SCO Iei; Trei luni 500.Abonamentelese plătesc înainte. tr' '/ a» O V; vj •Cij •trt Leon Feraru de D. KAIS?4ABATT Compatriotul nostru Leon Feraru, profesor la Univiersitatea „OptLumbitia” dpi New-York, umidi şi predă, istoria litexiaituroi hamertoe şi istoria Limbei, şi litoratu nai româneşti, reSiniors pentru câtva timp în ţară, cum o face ideo câte ori «dispune de un opnoEidtiu, a adunat într’un coturnintitulat „Mtaghorniţa vrâehe un buchet de verteruri ,,din anii tineri”. Am.^ răsfoi,t volumul pnonspat, şi n filete hui, aim, regăsit m mişto flori presate, exhailâînd farmecul melairjxdjc al tafcutuhij: ° serie die poezii citjte prin urnele rvoviste din 1911 SHfu în cenaclul literar din csifeneaua „Oteteleşanu”. ? ^•tre Parfum venjt dim îa&tpi&rtăBile.vagi srj mister.joase^ale unui trecut de timareţe, '•want •% ideal, dijn care au răsărit floriie pîăpâncfe ale acestui volum, așa cum au răfcarit ,şi alte visări şi realizări die artă mele ,intrate în antologii, —ainonn vâmfuitată uşor şiflegant du paginile acestei cărţi ‘ de rpooi ruj-a evocat deodată o lume întreagă,, eu f-gurjie ©j bj_ Jie ddijnate, cu semsibilit tatra şj aspinaţjăile ei: epn&clod Ertmudin atniul 1011 d la Terasa Otetoksauu. _ Id masa cea mare dini sala din stânga a cafenelei se aduna un grup compozit și variat de scriatori), nai ,numai i*u t/iovporschu iute ftesosebjte, dar ,cu ntanifesfc kto credinți estetice contradictorii, uneori în polemică, Eiarr'e Olteanici, nu figuna-i ăchitoind de «arcasm mefistofelic, ,D. Amghel, sentimental şi ddicat Dont Quijotto, blajinul St. D. Iosiif, araafbilial Em. Gârleanu, Im Minadescu, svâcnind de jovialitate şi vervă, şi atâţia alţiii, riolpiţi acum feţe moarte, deîmprejurări şi uitare. Leon Feraru şi-a făcut apariţia la „masa poeţilor” __ cum 5 sexicele de, clienţi bim-ghez) şi de ohdinorji cafeneloi __ sub discreta şi curtenitoareiOcrotire a lui L. Anghil, care îm afară die momentele lui de surescitare, ana un fin erm de lume per’identală. • •Sub figura nejerată de oriental a acestui. tânăr sfios, delicat, mai mult divcotx i-jnd in. fiu tuirarrea surâsului o fidgenătoa, re dfehrtru t fi dient vonb'inkt, se .-tscurwkîn un, suflet de poet. smblîajat de recomandarea? și ipriettelîi® lui D. Anghel. Tânărul poet preluda î ntr’o serie de poezii, energic şi sonor confbriate pe temeLe ce le evocă şi suscită pseuidfummul său, ales cu italic... Feraru: „Omfecul Cioca-nelesr,"- Cafato-' cul Lăcătuşului, Ciortamde de aurie... pe care le regăsesc cd plăforoşi emoifor în. “ ae:tafc ro: Imn. Apropierea dintre Anighel şi Ferdin îi duse la o cotebofiare în carerafinim emnul, subtil etatica şi idealitatea celui dintâi găsea oteam d’e de viaţă reală pe energia robustă şi freseratea de adotescrută simţire a celui din urmă. Colaborarea a fost cursă die scurtă durată — din aceasta împerechere de tvinpcTam nte df~"i.de{!,:• din toaite punctele de verlere, mu -am răLsărift, d1 cât. câtevaflori răsleţe şi efemere. Dtar întir o, zi tânăr,al lineet şi rohiilxvrator al lui D. Angheld s ru nu numai dela nitoa eafenrilrf. «] îşî dîin publicitate. Eram ■bişuuiti cu a»,ancmn dispariţii. In jurul unui centru literar awgă pururea, la noi şiaiurea flutur« tinereii- Lufi îşi ard ripiio străvezii isn flacănjlcar:*i. Alţii, păstrând sub super. pcrla trecătoaire a bohemisnului. nstinebul de consenare al burhtimluji, fug la timp din raza p amăgitoare lumină ia, lămpcj Lodiu Feraru, nu dezertase in ii cofpcolul mvrit,ni a * oploşnwdjonar. magistrat, gineir m-j flî’tÂ-mn îm vreun colţ ide- pro’neV: îmitire masa nirtastică, nn-mă sub presuanţiia-jitr:aire: glorii şi nemuriri şi fiiimţi / noul lui destin, Leon Fiera fusese imeuisitatea mobjdlă, vosttgbi de 'i nidinit a ocesamu.' Pomjee ca un avouturier, can nici îiu sfidbrea mor.lor de rvânt, n-jcii în vloiLariea (xxmorjlor virgine diai Eldorado, nici în cucerirea iprjuțeselor dolarilor, atât de scriitb.fle în faițla ^■igari(lor exwtfc. Amamtuirpei-ul unei idei, frumoasa avemtură, frumoasă de realhiziare șj jpbânjdâ! Astăzi tânărul modest şi sfios, care nu îndrăznea să suifjdă decât sulb d-jsiareta şj aimabila ocroitiirea lui D. Anghel, şi-^t cucerit o poziţie intelectuală în t'-menul de vastă şi atphiga luptă care este vjlaţa americaină, e profasor din Unpersitatea „CWIiambia din New York, unde preda istorila literaturei tiramejeie, iar pemtm specialişti, în isecţia Limbilor neo-romani|cffi, istoria Ijmbei şi literaiturei rămâne. Frumosul mapirututrieri sla reîntors dim morn îm ţara-j iniabală spre care îl mâină de-apu nuri nostalgia. El mu m.e aduce djtu îmldÎmpâjoaite.-j aventură, nicj fabuiloasele bogăţii -ale dolarulkil, niicj vbvp regină a fierului!, za. bănului piticanaerveOor,. ci un v.'Jtiim de versuri, înfjripaito în limba cano îi vorbit-o în ,n oplărie, liimbă care susură In juntimitatea suftebului ca un isrtbr saram suib tannnltjpl die infernul miaterialistei civilizații amnediea- TU. Leon Borsuru a rămas um copil, ruu, j'.unu'd în pragul mat«rităițciL vârâtei cj și vh. topoul"belei mai aprige lupte, celor mai îndârjite energii, sub ironmia absoluitä a realismului care este viatei, amerâ-ana •—, sf anta e un stignntat indelibil aladevarraftiului poet născut. Un curios proces teatral la Paris In ziua de 5 Ianuarie, tribunalul din Paris a avutsă, se mominte într’un ,proces teatral destul de compliieat. Impriciinatii sunt: baromul Ilorin de Roubsehn d. d-na Cora Laparcesne și d. Louis Vernouil. lată daspre ce este vorba: în iarnie 1921,d-vi la Cora Lapartorie s’a angajat' «Kim contract să reprezinte pe scena teatrului său(Remaisaance)' o iDovă de ,d. André Pascal, mai cunoscut»b numele de Henri de Rrothschild. In ziua de 27. Iunie 1913, baronul Henri de Rothschild a cerut, în virtutea contractului său, o reluare în lurna Octombrie 1924, a piesei sale „Coulueée”.Piesa n’a fost însă reluată. II-IM. Lagrarcerie a cedatpentru 18 ani direcţia teatrului Renaissance d-lui Louis Verneuill. D-ns, Cora Rapa,roerie .pretinde că autorul „Verișoarei mele din Yansovia”, terebuesă execute angajamienitol pe care ea Pa.luat.lată de André Pascal. Aceasta, bine‘ înteles, nu e teza, d-lui Yemouil. Tribunalul a amânat pronuntarea. Burourile ziarului: Bucureşti, Calea Victoriei 31, Telefon 1/59 cnată exclusiv societăţii anonime Rudolf Messe, Bucureşti, Bul. Academiei No. A Zimm ijas mo itwea iafirii femei i spun curat, nu ştim să trăim sau mai bine zis, trăim de azi pe mâine. Nici zece la sută dintre noi nu punem un ban de o parte pentru neprevăzut. Mai putini incă se gândesc la zilele negre ale bătrâneţei. Mi se va obiecta desijrul, că timpurile sunt aşa de grele, că abia poţi trăi pi--jzii.tul si ca nu mai ai când să te gândeşti la viitor. Dar nar că înainte de râzboiu a fost altfel? In Franţa este vestită clasa micilor strângători. Cea mai mare parte dintre iuvttonori, meseriaşi, a duci si chiar dintre femeile cari isi vând corpul, isi au livretul lor la Casa de economie. Cercetaţi, vă rog, câţi dintre funcţionarii sau meseriaşii noştri au sau au avut acum sau înainte de războoiu, livrete la Cassa de economie. Deviza noastră pare a fi:Tot Dumitru azi, nimic pentru mâine”. Ş Şi aaca ne-am pricepe cel puţin să cheltuim! Dar suntem toţi nişte elefanţi. Ca cioara din poveste scăpăm caşul din gură la cel mai mic compliment şi nu se mai alege: ţuică, bere, vin, fleici, mititei si fl»idrang, zdrâng_” VLnu-i acru, sifonul murdar, carnea tare. N’are importanţă, plătim cât «i se cere şi mâncăm ce ni se dă. Unii o fac din gomă — uneori sifilitică — alţii din jenă şi restul din prostiei Descreeratii dau cinci lei bacşiş la un svart, ca să nu-i critice vecinul. Intr'o societate, am văzut cu ochii mei un domn dând la un restaurant unde fusese Invitat, cinci sute de lei bacşiş. Cre- Vatra plină din jeratic răspân - deţi poate că era milionar? Nu. *• *. ~r AAAa&fTWSr prin gratiile uşci, soba proecta , trivă« era servit mai prost, adică la focul în flăcări roşatice, în fa| cu toată lumea. De aceia vezi limbi viorii, în fâşii ffolbene__ shelneri nepoliticos! fumând, roândans fantastic şi graţios de silfi, când invatar“**eraios sau arun-pitici şi iede adjysrviv,*n fecnin... adâncilor nopţi de iarnă. Vatra şi soba erau prielnice odihnei,deşteptau cu degetele calde şi mângâioase amintirea, găseau cu flăcările lor subtile şi misterioase visarea. In singurătatea odăei, ochiul cald şi luminos din fundul sobei constituia o hipnoză care concentra şi absorbea total gândirea, şi fiinţa noastră. Civilizaţia materialistă, mecanică şi autilitaristă a epocii noastre a înlocuit poezia şi fascinaţia focului cu câteva tuburi de fier, fără personalitate şi stil, fără semnificaţie şi fără sugestie. Ce spune un calorifer? Caloriferul nu ştie nici un basm cu Smef şi Cosânzene, nici o poveste de dragoste, prin calorifer nu trece, nici fierul iernat, nici şuerul vântului, nici Inspiraţia poetului, ■ nici penelul pictorului, nici silful divin al misterului-Civilizaţia utilitarista a djs/ izy o ic lis-ul »V si d i îrd. ri'U'VC'j tra care, trindus-ul de imemorială civilizaţie spiritualistă, a văzut unica frumuseţe, a culturei şi vieței europenă. DIODOR F.Kmir Bourges, genialul şi splendidul izolat al Uteraturei franceze contemporane, mori de curând, povestea cu predilecţie în. restrănsul cerc al prietenilor şi admiratorilor lui, surprinzătoarea, şi impresionanta constatare făcută de un Hindus în trecerea, lui prin Europa. — ,,Ceea ce e frumos la, voi în Europa, spunea acel Hindus,sunt focorite din casele voastre asemuitoare cu coşurile, pline de trandafiri”. In ziua aceasta de iarna, cu frigul mai tăios ca briciul şi cu spiritul unui satirist ignorat de celebritate, cu fulgii sclipitori svărliţi de mâinile invizibile ale vântului intr'o avalanşă ete confetti, simţind fiorii sgribule şi mă gândesc la minunea colorită, la poezia din constatarea naivă, dar plină de adevăr a Hinddusului, lui Elemir Bourges. Erau frumoase focurile, din casele noastre, iar imaginea fragedă şi plastică a Hindusului cuprinde și sugerează delicat poezia lor. âtății ! . Amorul in Rusia bolşevică Un interview cu ambasadoarea sovietică la Oslo Primul şi ipânăacum unicul diplomat feminin al lumii,d-na Alexandra Kollontav, ambasadoarea Uniunei sovietice ruseşti (La Olso, s’a oprit de curând, în drumul «spre Moscova, câteva zile la Berlin şi a primit cu această ocazie pecorespondentul ziarului .,Die Stunde”. D-na Kollouttay, care a fost în tinereţea ei o frumuseţe renumită, întruneşte şi persoana ei amabilitatea feminină cu o inteligeată bărbătească. Rusia n’are, de sigur, iflt.r’îiksa pe cel mai prostsi neabil diplomat... Acum câteva zile, d-na Kollontay a iscălit convenţia comercială dintre Rusia şi Norvegia şi eaprecizează, când vorbeşte despre însemnătatea acestei convenţii, că funcţia ei diplomatică este. Prea serioasă ca să se mai gândească la Particularitatea, că estefemee: „N’am avut niciodată, impresia, în decursul celor trei ani ai carierei meie diplomatice, că nusunt considerată ca diplomat, ci ca femee. Când este vorbă de interesele a două țări, nu se ține seama cu cine, ci despre ce se tratează. Ambasadoarea, rusă la, Oslo nu este Rusă numai diplomată, ci și scriitoare. Ea s’a ocupat și diferite reviste de sociologie cu probleme de da'agastp și căsnicie «1.» făcute să apară de curând un volum întitulat„Căile iubirei”, care tratează aceleași chestiuni sub forma beiletrigtîcă. Corespondentul ziarului „Die Stunde” şi-a luat în consecinţă libertateasă-i supună diferite intrebări, în această direcţie. INFLUENŢA REVOLUŢIEI RUSE ASUPRA CĂSĂTORIEI Ce schimbări a provocat in Rusia revoluţia bolşevică in relaţiile dintre cele două sexe? — „Revoluţia rusă”, a spus d-na Kollontav, a adus în primul rând emanciparea femeei, atrăgând-o spre inunda, socială şi politică, i-a dat siguranţa si încrederea în sine. Efectele revoluţiei asupra vieţei de familie se resimt şi la, ţară, ipotecie, unde ţăranul a inculput să practice reputaţia de bunuri faţă desoţiasa, până şi la găini şi ouă. „Amorul nu este, bineînţeles, nici astăzi, siragiurul motiv de insurătoare în Rusia. Petele nu primesc zestre decât în, «azind extrem de rare şi nici nupot apela să ajungă ,să fie întreţinute prim căsătorie. Sunt însă o mulţime de alte motive pentru ■contractarea unei căsătorii, spre exemplu, având la vedere criza de locuinţe, dorinţa foarte naturală de a, găsi o locuinţă . „In generente cere mai multe căsătorii, camaraderia este motivul principal.” DIVORŢUL „Divorţul este tot atât de simplu ca şi căsătoria. El se pronunţă de oficiul stărei civile, în urma dorinţei exprimate, de unul din soţi. Nu se cercetează nici un motiv. Nu se stabileşte decât oMigraţia de iaretuare a copiilor şi anume în raport cu capacitatea economică a ambilor soţi. „In cazul când soţul nu estecapabil ,să-şi câştige existenta, femeea este tot atât de obligată, ca si in cazul invers, să aibăgrijă de el. „Nu se face în Rusia nici o deosebire între copiii legitimi şi cei nelegitimi. Bărbatul, a cărui paternitate este dovedită cu oarecare aprovimatie, este obligat ,să aibă grijă de copilul nelegitim. „In urmadorinţei a, iris esi femeilor, s’a anulat de curând hotărârea că mai mulţi bărbaţi trebuie să aibă grijă de un, copil în cazul când nu se poate stabili cu precizie care din ei este tatăl. Femeile au renunţat la această hotărâre, găsind-o nedemnă.. ADULTERUL NU SE PEDEPSEŞTE Divorţul nu se pedepseşte, cel puţini laoraşe. „Necredinţa conjugală nu este considerată, după noul cod moral, nescris încă, ca motiv să dizolve o legătură de altminteri camaraderească . RELAŢIILE EROTICE „Reintru tânăra generaţie care a crescut în mijlocul revoluţiei, sexualitatea nu mai are importanţa pe care o avea pentru generaţiile precedente. Tinerimea nu este nici morală în vechiul sens, nici imorală. Relaţiile sexualesunt chestiuni particulare care nu interesează de nici un străin. „Bine hiţeles că totul este în perioada de tranziţie şi chestiunile acestea, despre cari se discută, de altminteri, foarte mult, nu sunt încă, pe departe, lămurite. Tineretul rusesc de acum, este animat de un spirit,cu totul nou.pentru el simţul datoriei faţă de comunitate este cea, mai importamtă concepţie re orală. A fost im caz d care funcţionarii dimtr’o organizaţie a tinerimei au fost eliminaţi sub motivul că s’au amorezat şi au devenit, diar cauza aceasta, neintrebuinţabili pentru comunitate. Tinerii aceştia au fost foarte decepţionaţi de această dragoste păgubitoare... „Faptul pare foarte comic, însă acest mic exemplu ne redă foarte bine spiritul nouei generaţii care este de punctul de a reforma radical şi relaţiile erotice dintre sexe”. 4 w rm&mi lei §»JOI 14 IANUARIE 19 126 Bacşişu rându-le pâinea ca la brizonieri. O fit, -.1.-1 -« a I utabelie natioflală, toată lumea trăeşte astăzi din Bacsisuri. Nu ştiu sub care guvern, când a fost vorba să se mărească lefurile poliţiştilor, cineva a obiectat, că deşi leafa e mică, dar le mai pică. Probabil de aceea nu s’au sporit nici lefurile funcţionarilor de astăzi, decât in proporţia bacşişurilor de anul nou. Cine va lua ofensiva împotriva bacşişului? O ştiu si eu, o ştiţi si d-voastră, dar nu vreţi nici d-voastră, nici eu, pentru că eu sufăr ca si d-voastră, de nebunia naţională. GH. BRAJESCU. „ROMANȚA” LA TEATRUL REGINA MARIA D. C. Hociung (în tróiul Adolphe) tetru şi La secţia civilo-comoţională a tribunalului Ilfov, câteva zile înaine de vacanţa de Crăciun, un pungaş de buzunare, prins asupra, faptului, e, condamnat la c şase luni închisoare. — Domnule preşedinte, fae repede condamnatul, imediatdupă pronunţarea sentinţei, nici nu am nimica împotrivă, dar... naş putea să-mi încep pedeapsa acara mai târziu, cam peste, două trei luni de pildă? — Imposibil, dar... de ce? ___ Vedeţi, lipsind acuma din oraş, aş încerca, pierderi importante, ştiţi, vici sărbătorile, suntem în plin sezon! Un cunoscut actor al unei scene nesubvenţionate este tatăl unui drăguţ băeţaş de 5 ani. Reîntors de curând dintrun turneu, în timpul căruia lăsase să-i mai crească pârul, fu, întâmpinat de odrasla sa: __ După cum văd, tăticule, le-ai tuns şi tu ca mămica, j,n la garconm”. Copii teribili. In noaptea de ajun: — Mamă, dă-mi voe să atârn de cămin patru ciorapi, să crem dă moș Crăciun că mai am un frate." Consolări DESPRE CĂSĂTORIE .y LTtrnYrftr iKWfctm ttrta | Ivrir^mrică ;i eoLivitos-o su -so miLrite cu el: tui bărbat piu poate erta. nicteodată unei femei că a,consimţiţi săru fie soţie. .... Când teduci eu nevasta da chef. plăteşti' dublu şi potrivei pe jumătate.Cu ■siguranţă, că ..reforma, lui Luther nu ar fi avut atâtasucces, dacă biserica cartolică „nu ar fi refuzat s creblincioişilor ei, divorţul. Căsători,a, face pe bărbaţi buni : toţi cei însuraţistătuesc pe burlan» să, se fereşte” de cănicie. Pefemei, dimpotrivă le întuieşte ... cum se mărită, cum umblă să mărite,.si pe altele. D-nii b&rbati insurati, spun c.u. trufie: „Eu mă ‘bucur de toată .libertatea !” Aceasta înseamnă că are • voie să . se plimbe o oră în curtea închisorii.. Când esti Însurat, si stai acasă, parcă eşti la închisoare: când esi în oraş cu nevasa, parcă umbli cu ■sentineladupă tine :,» când. isbutesti s’o‘ ștergi singur, parcă ai.fi dezertor. si t-o temi să. nu apară de după fiecare colt patru ia sa-ti ceară actele militare... . • ..... Niciodatăi nu- o destul de târziu ea, să te însori. In viata unui bărbat -însura,. sunt mimai două. .mari evenimentenaşterea şi căsătoria. Pe urmă, moartea devine indiferentă. Nu am putut înţelege niciodată dece bărbaţii însuraţi nu s’au constituit încă în sindicat. Tot ftizicii mor, convinţi că se vor vindeca. Toţi bărbaţii însuraţi trăiesc, convinşi că vor divorţa Altfel, nici n’ax putea trăi... VICTOR RODAN ••• Pentru vacanţa de Paşte abonaţii ziarului „RAMPA“ se pregătesc să participe la escursiunile ce proectăm la Viena, Atena şi în Italia. Plata In rate Cetiţi condiţiunile In corpul ziarului Memorie şi sensubilitara Glosse „Nicturi nu poate , exista. Răul, im poate fi conceput, nu poate lua fiinţă”. Cu un îndărătnic eroism, mă lupt să cred pe gigantul cultivator de cartofi şi de idei ne,mai afirmate, de Walt Whitman. Lusnea tăiată în bucăţi, geograficeşte, s’a deprins să gândească egotic şi să făptuiască nemilos, azvârlind serpentinul răului peste gardul viu, care-l desparte de vecin. Frăţia este contractuală şi prietenia suspectă, totuş, „Răul ara e posibil”. »Secolula trecut de vârsta de doi ani, intestinele acestei uriaşe, bătrâne Europe au fost înlocuite cu pneumatice şi firele-i de păr, sburlite ca nişte sârme, căzând de bătrâneţe, au devenit antene T. »S. F.Suvotul romantic a primit, odată cu limuzina, duşul dureros de rece al unei lumi carte a învins subversiv, prin reclamă şi fimanţă, şcoala a abdicat deja prerogativele ei. Operaţia a reuşit, însă bolnavul a vucombat. Totuş ...Rău! nu e posibil şi el nu există” Lumea are o foarte ciudată memorie. Instinctele ei de conservare perpetuă îi spun neîncetat că sfârşitul este mai graţios atunci când e alimentat de acel „adomnt suvenir”, de cât atunci când sensibilitatea este sterilizată prin repetate simsaţii, ca o hârtie sugativă care, udă fiind, îşi pierde proprietatea. Au fost trei secole cari s’au reprezentat ca şirul de mărgele, in toate vremuri'.-, ronică ne ilustrează aceste trei -se-; cole, unul după altul, prin largi privelişti, pline de perspectivă, şi pe cari le-am numit, înflorire, orientare şi decadenţă. Supremaţia este un cuvânt valabil la orice popor, un singur veac. Romantismul, care e socotit ca fiind specific secolului al nouăsprezecilea datează şi el odată cu toate închiputurile. Coloanele dorice, caşi cele corintice, spre deosebire de cele ionice, erau şi ele stiluri romantice. Şi tot romantice erau şi ogivele gotice. Secole prin excelenţă nedisciplinate, anti-ştiinţifice, anti-istorice, dar creatoare. Ştiinţa şi istoria (care e mai puţin ştiinţă) cer calm şi obiectivitate. Romantismul este exuberant. * Deşi conţinutul nu s’a schimbat, curentele s’au succedat cu etichete diferite. Lumea de data aceasta cel puţin, şi în acest domeniu, se dovedea fără memorie. Şi secolul al XIX e stupid, ca să întrebuinţez o vorbă scumpă lui Leon Daudet, pentru că în panaşata lui somptuozitate stearpă, n’avea conştiinţă de cumplita asemănare dintre el şi cel de al treisprezecilea is x.pL • Istoria e im non sens. Ea aranjează în cutiuţe şi în rafturi aceleaşi, ceea ce pietre peste veacuri, asemenea. Şi greşeşte. In fiecare zi se petrec lucruri noni sub soare. Dictonul latinescu e absurd şi necontrolabil Până acum am trăit sub imperiul unei lumi fără memorie, dar cu scaraibilitate. Walt Whit Juan rămâne un poet mare, dar nu un poet sensibil, ideile lui sunt reci ca statuie. Toate teoriile lui optimiste sunt numai exaltări ale memoriei. De aceea Whitman este hotarul dintre două idealuri, răscrucea la care memoria înarmată cu pumnalul rece al realităţilor, asasinează monstruos sensibilitatea. Identitatea faptului : Walt Whitman e american. • Proverbul românesc spune, cu adânca înţelepciune : „Fă omului rău, că te ţine minte”. Nu ştiu în ce măsură, adevărul se confirmă psichofotgiceşte. Memoria popoarelor se dovedeşte a acţiona tocmai dimpotrivă. Avem şi aici dea face cu o prejudecată, cu o opinie intrată între adevărurile indiscutabile, fără nici un control serios. Dacă, într’adevăr oameii ar ține minte numai răul, n’ar mai exista acei inoportuni bocitori „temporibus acti”... Viitorul, de sigur, va fi al oamenilor cu memorie. Fără să («IV*}.*-— “lovit , dv. ----tra zămislire obositoare, suntem obosiţi şi facem sport, ca să ne regenerăm ca şi bătrâna giunte britanică. Pentru cristalizarea, istoriei noastre, care se face cu minciuna diplomatică, maimult decât cu fapte istorice, credem că avem nevoe de memorie, mai mult decât de sensibilitate. Şi aici ne-a vorbit politica opusului. Amecdotic se pot dovedi multe, literar şi mai multe, istoriceşte şi dialectic orişice. « ■Relativitatea scuză şi acoperă orice convingere fermă ca şi orice eroare. Singurele lucruri absolute sunt operele de artă. Renunţarea la acest crez, — o renunţare totală şi desgustătoare, ca un abandon după vioi •—» pune punct unei epoci încheiate. Imprefaţa lumii noi s*a infuzat în ritmul gândirii, iartrepiditatea pistonului. * La un examen, la I’Ecole du Louvre, studenţii sunt interogaţi despre Watteau şi Chardln: XJccjU1 dintre studenţi încerci să vorbească despre spiritul artei lor şi să stabilească esteticese şi logic firul inpalpabil care leagă aceeaş artă cultivată de două personalităţi. — Pardon, pardon..., intervine procfesorul examinator, numi trebue literatură. Noi facem aici istoria artelor. Vreau date, date, şi literatură... Aşa e că anecdota pare a vă fi cunoscută ? Pretutindeni, pretutindeni, memorie nu sensibilitate. Şi aici, ca şi aiurea numai aşa se obţine diploma. Un simplu fapt divers care isbuteşte să ilustreze un veac stupid. ROMULUS DIANU Se zice că••• Un cunoscut gazetarpusese la cale o mare ofensivă de presă, împotriva unui gras „ventre-doré”.„ ...că după multe investigații, gazetarul a strâns un distrugător material polemic... ...dar că a primit între timp vizita, unei dalile... —și că, ce vă închipuiți ,s’a întâmplat... ...că gazetarul a trebuit să ‘sacrifice tot veninul lui pe care-1 strânsese cu hărnicie de albină, pentru a avea pe .s-bum-pa ambasadoare... ...că_ a trebuit să renunţe şi la polemică „jşi că actualmente blonda şi durdulia Daililă, şantajează ,pe glasul ei „Veatre doré” amenințându-l că predă gazetarului documentele spre publicare. Ce se poate auzi — Vată’ti urechi, mon-chea*, că nu-i chip... — Te joci cu focul. Vezi că are un bărbat gelos !.. — Te-am văzut la Cinema... — Tu ce titlu i-iai nune '? Vezi să nu strai vre-o banalitetei !„ — Altem deșteptat înghețat ca un pietroiu. •—■ Ori cumtot ai fi putut să-mi dai o telegramă... — Cum dragă... Eu credeam că e bisect!... — Am scăpat și de- ăla...