Rampa, iunie 1927 (Anul 12, nr. 2878-2895)
1927-06-10 / nr. 2886
I ANUSon, No. 2856 REDACTIA: ADMINISTRAŢIA 91 ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 TELEFON 301/50 Publicitatea concesionata exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Mosse Calea Victoriei. 31 A «tunelurile se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia statului O®. »?* Vineri 10 Iunie 1927 ssad ABONAMENTELE w taba ~ * -»- m , . .200 I. . . . .400 . vmn fsr* ...700 „ m străinătate . . 300 rmi aAg* luni , . . 900 , . .1QOO « bonamentele se pl&tesc Înainte st tncef la 1 sau la 15 ale fiecarei luni. Expozifia internaţională marionete de la Praga Fazele devenirii teatrului de putere. — Shakespeare şl Moşiere In marionete. Cabaretul purisian In miniatură. Futurismul italian $1 păpuşile.— Secţiunea propagandei La Praga se va deschide zilele cest repertoriu a fost Pus la contribuţie în teatrul de marionete. Marele animist şi propagandist al artei nouă, futuristul F. Marinetti, care e şi un priceput şi Palatul expoziţiei internaţionale de marionete de la Praga a sistematizat săliia de aşa manieră cu ei, om de teatru, a ţinut nume încât vizitatorul va putea trece mult, la Praga o serie de contepe nesimţite prin retrospectiva fiinţe privitoare la substraturile tuturor pozelor de evoluţie atea- tradiţionaliste ale artei nouă.fenului de păpuşi Mariorrtile nu erau în culmea gloriei la începutul secolului al şaptesprezecelea. Genul a culminat odată cu re- deşteptarea conştiinţei naţionale a ţării, adică între sfârşitul secolului al optsprezecelea şi începutul celui de al nouăsprezecelea. Cei mai iluştri scriitori ai epocii au scris piese pentru teatrul de paiaţe al lui Mathieu Kopesky. Revendicările naţionale şi deşteptarea conştiinţei maselor, au fost precedate şi au urmat ca o cauză directă a propagandei prin teatru de marionete pe care o făceau trupele ambulante prin Boemia, Bavaria şi Moravia. Aşadar sălile de expoziţie ce vor reprezenta Cehoslovacia vor înfăţişa clar toate fazele de prefăceri ale teatrului naţional de marionete. " Ministerul Sănătăţii încurajeaza în Cehoslovacia un teatru de marionete aşa zis al propagandei Se dau spectacole în cari se ridiculizează moravurile, se combate viciul tutunului, al alcoolului, al desfrâului... din fondurile realitate se dăruesc copiilor săraci articole de higiena şi toaletă, periuţe de dinţi, săpun, apă de colonia, piepteni, foarfeci, etc. Sala expoziţiei secţiunei de propagandă merită toată atenţia şi poate fi un exemplu şi pentru alte state... Până acum doar Franţa şi Germania şi-au anunţat participarea la viitoarea expoziţie internaţională de marionete ce va avea loc la Praga. Acestea o mare expoziţie de marionete. O astfel de iniţiativă era firească la Praga, unde se cultivă pe o scară foarte întinsă genul de teatru numit Grand Grignol (care la Praga se chiamă Kasparek, adică Gaspard). Grădinile publice şi sălile de petrecere, toate au prevăzut între surprizele permanente vizitatorilor teatrul de păpuşi. In afară de aceste scene fixe Cehoslovacia este străbătută în toate direcţiilede trupe ambulante de mânuitorii de marionete. Publicul cel mai select încă se mai amuză în faţa acestui soiu de spectacol. CE VOR INFATISa SĂLILE EXPOZIŢIEI INFLUENŢA CULTURII EUROPENE !A doua mare sală va prezenta influenţa teatrului străin (în general francez şi german) asupra „paiatelor” naţionale. Influenţa culturii europene asupra primiţismului iniţial. Repertoriul Shakespeare şi Moliere, chiar şi a INFLUENŢA TEATRULUI DE BULEVARD A treia fază a devenirii, teatrului de păpuşi este aceea în care, epoca influenţei teatrului clasic fiind perimată, începe înglobarea în comedia de marionette a teatrului bulevardier specific parizian. Desigur în această despărţire a expoziţiei se vor putea admira cele mai interesante lucruri: cabarete în miniatură, idile în limuzine mărunte, articole de toaletă femenină reduse la maximum de gingăşie... INFLUENŢA FUTURISMULUI ITALIAN Câteva spectacole de marionete regisate de acelaşi. Marinetti au avut o influenţă atât de covârşitoare asupra interpretării obicinuite în acest vechi mijloc de spectacol, încât astăzi se poate vorbi şi de o influenţă a teatrului jurist, ci şi ca fond specific decorativă, ci şi ca fond specific al dramei. O sală specială va înfăţişa cea mai nouă fază a teatrului de marionette. SALA PROPAGANDEI PRIN TEATRU REP. O lucrare inedîtâ a Iui Tolstoi : „La Revue des Vivants‘‘ Iubit că o lucrare Inedită a lui Tolstoi: „Eva“ prezentată de Tiron Polner. E o serie de aforisme asupra femeilor extrase din manuscrisele jurnalelor sale între anii 1900 şi 1904 şi cari n’au fost încă publicate nici în ruseşte şi nici în franţuzeşte. Iată câteva extrase din aceste curioase note: Eroarea feministelor constă în a vrea să facă tot ce fac bărbatul- Femeile sunt fiinţe cari diferă de bărbaţi prin tot felul de facultăţi cari le sunt particulare şi iată de ce ele vor să se perfecţioneze, să se ridice tot mai sus- Ele ar trebui să-şi îndrepte activitatea în direcţia lor. Care este această direcţie nu GERHARDT HAUPTMANN Ştiu, din nenorocire nici, ele, dar marele poet german care a înceceea ce e sigur e că nu e aceiaşi cu a bărbaţilor. Femeile nu au decât două sentimente: dragostea de bărbat şi dragostea de copii, cu consecinţele lor, dragostea de podoabe pentru om şi de bani pentru copii. Tot restul e cerebral, e imitarea bărbaţilor, arta de a place bărbaţilor, şi de a-şi da aere. Femeile ca şi copiii mint fără să-şi dea seama Pentru ca să-şi atingă scopul trebue să mintă. Ei sunt atât de absorbite de atingerea scopului încât nu-şi dau seama de minciuni.Numai bărbaţii însuraţi cunosc femeile. Numai ei le văd pot să-şi scrie „Memoriile”. Ele nu vor fi publicate decât după moartea poetului. din limba germană „Neue Freie Presse” a publicat un articol elogios pentru compatriotul nostru Lucian Costescu, profesor şi publicist din Timişoara, pentru traducerile-i în limba ......... ... , între română a operilor lui Hoffmann otdise. Dp aceea Lessing a scris, Dehmel, Rainer Rilke, toţi bărbaţii spun: Nu e decât oWertheimer, Schnitzler, etc. singură femeie rea, aceea e o Hofmannstabl a,cerut minis- W0a- jtrului german al Instrucţiunii '_■ . ______ ___. 1 publice decorarea compatriotului îmbogăţitul. Nu-i spunem, numele fiindcă scena întâmplată este foarte compromiţătoare. E suficient să ştiţi, că domnul îmbogăţie e însurat, iar nevasta sa e o femee foarte de treabă, dar pe cât e de bogată de materialiceşte, pe atât e de săracă intelectualiceşte, într'una din zile. Soţul, cumpără un portret pictat în ulei al lui Victor Hugo, portret semnat de un mare pictor. Incântat de achiziţia făcută, se duce cu tabloul acasă. Soţia cum U vede. ii zice: „Ce ai luat acolo ?... ■— „Un tablou foarte frumos f.„ V punem un salon — „E cineva din familia ta — "Nu!... E Victor Hugo !... „Cum o să pun un salon, pe Victor Hugo Asta mai ne lipseşte a. vuma să punem un salon pe toţi samsarii ’ovrei eu cari faci tu o faceri.„ Memorie.» D-i. I. c. B„ auao scutul om politic, nu detestă gluma. cum s'ar putea crede. ei, dimpotrivă, e foarte dispus, oricână ,să asculte o anecdotă, şi nu se dă niciodată înapoi, când e vorba de un spirit bun. Aşa de pildă, deunăzi, se afla în mijlocul unei delegaţii din provincie, venite să solicite admiterea unei candidaturi speciale ; era vorba de d. N. R. — N. R.7 Aha. N. R.Nu a fost deputat pe vremuri, înainte de război, într'o cameră conservatoare ? ,iar preşedintele ei se crezu obligat să adauge : — Ce memorie extraordinară aveţi!... — Asta nu e încă nimic ! replică, vesel, d. I. I. C. B. — Memoria mea îmi permite să reţin şi să pot recita pe de rost patru pagini cel puţin din cartea de telefon... — Nu se poate — Ba e foarte simplu. Ascultați: Popescu, Popescu, Popescu, Popescu... Gluma era bună, şi făcută de oricine, ar fi provocat ilaritate ; vă închipuiţi Insă entuziasmul cu care a râs delegația fiind vorba de o glumă, făcută de d. I. I. C. B.f... Scuză La unul din teatrele de vară intervine la un moment dat un duet între două florărese. intr’una din seri, una din florărese se încurcă, și repetă strofa pe care o cântase înainte. Unul din autori se adresează simpaticului mecena K.h.n.e. — ,J om'le Ai văzut cum s'o fncurcat? - ' L'i, wild iaitaUJa/^£fjcancamd — ,,Nu s‘a încurcat 'dragă A făcut expres — ,,Cum asta ? — „Păi astă searăe bărbatul ei in grădină!... — ,,El şi t,,t — ,.Păi în strofa al pe care a sărito era vorba că „cedează tuturor bărbaţilor şi atunci soţului ei îi dă ochiul boului”. — „Ce are a face Aşa e rolul!... — ,,Oricum, fie chiar rol, ti vine — Ba da! răspunse delegația un eor, greu să spună în fața bărbatului asta. Aspecte pariziene Deunăzi, sub seară, pe la orele 7, urcam prin strada Fontaine, către Place Pigalle. înainte de a ajunge în piaţâ, mă opresc la cabaretul Josephine Baker... La ora asta, sala e liniștită, obscură, goală. In fund, câteva instrumente de alamă, pentru , charleston, tremură uşor la trecerea autobuselor. Un singur bec, şi treptele cari conduc jos, în bucătăriile cabaretului. Josephine Baker e acasă. O aud râzând şi fredonând : — Aho ! Bonsoir dear... Josephine tocmai prepara masa pentru amicii invitaţi. Şi a suflecat mânecile. In faţa ea,a pus un şorţuleţ alb. Bate nişte ouă. într'o farfurie, spuibă albă, zăpadă. —’ Bonsoir!... — Da, da, ador bucătăria^ şi mă cep. Am învățat-o In salul meu fietal, când eram mică, la Saint.louis. „Mai târziu, ai să vezi, e bine să te pricepi şi la bucătărie”, îmi zicea mereu mama. Şi avea dreptate. Dansatoarea neagră Îşi aruncă privirile asupra a trei tigăi în care sfârâe câteva bucăţi de carne, apoi continuă să bată ouăle de zăpadă. . Of, Freddy, puni colo puţină sa re... _____________" Josephine Baker, bucătăreasă — „Boite-ul" celebrei dansatoare — Freddy este un bucătar american, atașat al stabilimentului. Un bucătar negru : doi metri înălțime, o tocă albă, ochi de lapin rus. Freddy e un bucătar vesel. Râde mereu. — Specialitățile mele Vrei să le cunoști ?: petit pain fourré au hachis, poulel ă la creme, lapin aux confitures crepes au caviar si macaronie la Napolitecine... Eu, vezi dumneata, am un apetit formidabil. Felul meu preferat este o farfurie cu spaghetti napolitane presărate cu piper roșu. Scutur pipe. Hera eihte o jumătate ele oră., Vai Freddy, ridică repede tigaia... Freddy executa. Deodată aud un grohăit de porc. Privesc Trece un purceluş, un „porc . . . copil”, dacă îmi daţi voe... Se plimbătoare a murit maica sa, e declarata prin mijlocul curţii scuturându- şi ure ‘chile. -E drăguţ, nu ? Hai, vin’ aici, Albert.„ Vin’aici. Dar Albert nu ascultă. El se mulţumeşte să miroasă, să grohie și să alerge. — I am pus numele Albert, după numele hotelierului meu... Freddy, Freddy... îmi miroase a ars... Josephine îşi şterge mâinile pe şorţ. Ouăle şi au revărsat zăpada spumoasă. — Uite, nu onoarea lui Freddy, tare e și mai mâncăcios ca mine, două reţele de bucătărie pe care ţi le recomand, • ' HOT CAKE SYROUT ,,Amestecaţi succesiv o livră de făină bună şi o lingură de beaking power — nu cunosc altă denumire a acestui pudre ! — cu o jumătate de litru de lapte, două ouă_ plus o lirtgură de unt topit. Sare putină. Vărsaţi conţinutul pe o placă fierbinte, unsă mai dinainte cu unt şi strop parfumat Rumeniţi prăjitura pe ambele părţi. Cu sirop şi cu dulceaţă... o să mai cereţi. CORNED BEEF HACHDD POSCHED EGGS . .„se face cu corned beef şi ceapă, in forme de păinişoare miei. Se mănâncă cu sos tornat, Josephine Baker se ocupă apoi de Albert. II leagănă in brațe și‘l imbră.țişează. Albert se sbate. Freddy râde In sala goală a cabaretului toate obiectele zornăesc discret de, câte ori trec autobuzelespre Place Pigalle, Josephine Baker In jurul premiilor literare.— Din nedreptăţit.— Leul şi Măgarul. Romanul romănesc în cauză.— Reviste. A fost săptămâna premiilor, nu îrisoneaem emoţia premiatide la un capăt la altul al celor inevitabile şapte zile- Fără grandoare de eveniment important- Căci compromisul nu se marchează mai dureros ca în indiferentă-Și pe nedrept. Anul acesta premiile Nationale au fost întru câtva reabilitate prin alegerea a doi incontestabili scriitori, cu un trecut literar unanim cunoscut. Dar umbra siinistrei comedii jucată anul trecut a prejudiciat judecata juriului readunat. D-nii Cinemrfl Pavelescu şi I Agârbiceanu, premiaţii oficiali, nu vor putea niciodată spune în cuvinte adevăratul sentiment ce li l’a produs această meritată recompensă. Noi însă ştim cât amar cuprinde momentul în care, păşind cu capul încoronat estrada cea mai tor Poate însă că această generală indiferentă şi lipsă de comentariu în presa noastră şi în lumea literelor, a fost cauzată în bună măsură şi de coincidenţa câtorva evnimente politice, mult mai palpitante. _ Cabinetul în care scriitorii şi-au putut arăta mai uşor cinstitele fete a dat mai departe rândul şi locul. Şi desigur multe s’au schimbat Chiar ordinea ce cutare poet şi scaun de minister nu va mai putea spera curând apoteotica şiiluzoria trecere la nemurire . Poeziile lui cu „troscot" "bărdacă“ ,,hangiţă" şi Jeliţă Ioană" nu vor mai avea succes şi unul dintre conînaltă a literelor, aici un aplauz fraţi se va putea apropia de oropsitul leu ucis pentru ...} administra tradiţionala copită a măgarului-In orice caz, măgarul trebue reabilitat! Leii se fac câteodată vinovaţi de fapte cari doar în sancta copită îşi au echivalentul moral.. Nu avem nimic împotriva premierii d-lui Cincinat Pavelescu. Dimpotrivă- In definitiv trebue să ne deprindem cu ideea că Premiul Naţional nu e neapărat fundat pe principii estetice. Dar s’a făcut dovada că acei chemaţi să asculte doleanţele lumii literare , nu ştiu să fie prompţi, drepţi şi recunoscători fără premeditaţie. Primul premiu de poezie s'a lor prognosticati la premiul na- atribuit d-lui Octavian Goga- Persional a avut de suferit- Căci reci- Presupun că un premiu naţional trebue să fie cel puţin consecvent cu sine, cu linia ce a trasat la început- Ei atunci, în continuare d.. Al. Davila se impunea ,înaintea tuturor premiaţilor- Al- Davilla a pus într’o singură carte, în „Vlaicu-Vodă", cel puţin tot atâta artă şi suflet românesc cât Sadoveanu în toate ale sale opuri. Ne place să credem că poetul cel mai autentic al istoriei voevodale a fost amânat,şi nu definitiv recuzat. Premierea lui Al. Davilla ar fi înălţat simţitor prestigiul premiului atribuit d-lui G. Topârceanuşi se simţea nevoe de asta Sufragiile poeţilor de azi ar fi aprobat în totul gestul binemeritat, iar ministrul de resort şi-ar fi putut pe drept revendica gloria de a îl onorat pe uitatul Al. Davila, care de unsprezece ani nu şi-a mai mânuit cravaşa printre slugi. Revistele au apărut obicinuit sărace, ele nu numai că nu înregistrează evenimentele dar nici nu se silesc să creeze, să agite unul. Să sperăm că cel puţin atât lucru vor învăţa literatorii noştri de la confraţii lor din Franţa. Acolo orice comemorare lansează o sută de cărţi, în afară de serviciile morale şi de demnitatea omagiului către cel comeorat sOP fiătre cu^usă - v ..Viaţa Literară" a luat dârză atitudine împotriva spiritului de lâncedă şi comodă atitudine literară a poporaniştilor. Câteva articole publicate în ultimul timp asupra romanului românesc, polemicile, interviervurile şi informaţiunile, toate au con-* curat să dea revistei un aer de alegretă şi de distincţie inte-* lectuală. Excelentă a fost achi-* ziţia talentatei d-re Marthe Brondello, care semnează admirabile poeme în tus, stilizate dinamice, expresive. ■* A apărut Contimporanul în număr festiv, omagiind pe Tudor Arghezi. Asupra conţinutului, cât şi asupra celorlalte reviste românești revenim. / ROMULUS DIANU * Casa lui Gabrielle d'Annunzio iZarele italiene şi franceze au publicat în întregime următorul frumos şi brav decret semnat de Regele Italiei şi contrasemnat de Benitto Mussolini. „Voind ca locuinţa existentă la Pescara, în care s’a născut Gabrielle d’Annunzio şi în care a murit mama scriitorului, să fie în mod special recomandată respectului Italienilor şi să fie conserată ca un edificiu de importanţă istorică. In urma propunerii ministrulu nostru si secretar de stat la Instrucţia Publică am decretat şi decretăm : Casa din Pescara în care s’a născut Gabrielle d’Annunzio şi în monument naţional”. E desigur o graţie , dar şi un act de dreptate . Gabrielle d’Annunzio reprezintă astăzi pentru Italia pilastrul unei literaturi trecute puţin, dar vie însă, amplă, suculentă, regelui. xox- Milita Petrașcu la Paris Filip Lazăr la Paris Kussevitzky dirijează o compoziţie a compatriotului nostru Compatriotul nostru, compozitor in tablouri concise, coloritul torul Filip Lazăr continuă să obs orhestratiei amintind prin victimă strălucite succese la Paris, lucrările sale, editate de cele mai mari case de editură fiind executate la concertele celebrelor orhestre simfonice pariziene. In ultimul număr al revistei „La revue musicale“, Andre Tessier semnează următoare'" aprecieri asupra execuţiunei.Digmnea şi spiritul său de genul american, statorniceşte marele merit al acestei compoziţii uşoare şi strălucitoare“. In acelas număr al revistei Rámond Petit scrie despre „Deux chansons d’amour et unf autre gaie“: Poate că aceasta nu este opera cea mai importantă a tânărului compozitor român, dar totuşi cele două cântece de dragoste sunt de o nostalgie impresionantă. Nu cred că ele sunt direct influenţate de folklor însă caracterul lor este specific românesc, ele esprimând minunat jalea, dorul atât de particular sufletului acestui popor. „Cântecul vesel aminteşte puţin caracterul unor melodii da Mussorgsky, cu un ritm precisde dans„Ele au fost admirabil cântate de d. Stroescu“. Deasemenea, la concertul deSâmbătă 4 Iunie dirijat de martrele șef de orhestră rus Serge " Kussevitzky la Theatre des Champs Elysées, programul cuprindea pe lângă: Impressions de Music-Hall de Gabriel Pierné Simfonia patetică* de Tschadkowsky. Simfonia clasică de Prokofieff și „Tziganes" scherzo pentru orhestră simfonică de Filip Lazăr Această lucrare a fost executată pentru prima dată la București, la unul dintre concertele ,,Filarmonice“ de sub conducerea Maestrului G. Georgescu. Lucrarea era intitulată „Seriei Ziarul Comoedia publică în articolul de fond al paginei de arte a vertismentului“ pentru orhestra plastice un elogios articol semnat, simfonică de Lazăr la un corn de criticul André Wamod despre sceri de orhestră „Colonne“ sub expoziţia compatrioatei noastru, conducerea MaestruluiGeorge Miliţa Petraşcu. Tot acolo găsim Georgescureprodusă cu fineţe Masca de gips a marei artiste. Reproducem din articol pasagiul cel mai interesant : „Sculptorul Miliţa Petraşcu expune câteva bucăţi cu un caracter deosebit. Pentru a situa pe Miliţa ,,Divertismentul“ ne dovedeşte talentul desăvârşit al autorului, fantezia sa şi bogata influenţă a curentelor moderniste ale căror surse le-a cercetat, compozitorul jonglează cu aceste influenţe, le îmbină cu o impresie- Petraşcu spunem că merge pe nantă siguranţă- Mai mult de, căile ilustrului Brâncuşi, cât aceste teme şi desvoltarea ze Filip Lazăr Scriitorii contimporani De vorbă cu Marcel Prevost —*—xxoxx-----Arte* romanti^muluî. George Sand.- Afli suferit iar. fluența războiului.— Nu știu care va fi viitoarea mea operă. Le Revue de France. Cabinetul directorului este compus din lemn simplu mobile americane și perne pătrate de catifea gri. Biroul călimara, telefo ROMANCIERUL ...Da.— urmează Marcel Prévost, — e o sarcină foarte interesantă să faci o revistă în care să nu pierzi nimic din valorile epocei, •— o revistă ale cărei sumare să se întindă de la Henri Lavedan la Emmanuel Bove. înseamnă să încerci a reda o expresie a întregei vieţi a timpului de faţă. Şi acest efort este departe de a fi nefolositor unui romancier. Ce trebue să fie oare, în adevăr, opera unui romancier decât reflexul vieţii care îl înconjoară? Priviţi (trebue mereu, fără să avem pretenţia de a-i egala, să ne infestaţiunile vieţii, atât de schimbătoare şi fugitive... întoarcem privirile către marile modele, priviţi exemplul lui George Sand. Nu este ea oare ca o oglindă a secolului său? Ce culoare, ce accent ar lipsi vînul, ar putea fi ale unui avocat!ziunei noastre asupra romantismusau ale unui inginer. Directorul d. Marcel Prévost, ne vorbeşte in primul rând despre revista sa: lui, dacă nu am avea opera ei ! „Se va spune poate că micşorăm forţa creatoare a romancierului, dacă-1 reducem la acest rol. Dar cu *— „îmi iubesc revista, fiindcă nimic, nu se poate face nimic. Şi mă face să ţin contactul cu tinerii. e o sarcină destul de frumoasă să Câteodată e foarte plictisitor să exprimi şi să fixezi, dacă poţi maciteşti manuscrise. Dar se plăcere, când descoperi un talent nou! „Cred că am pus mâna pe un romancier de viitor, care este până acum cu totul necunoscut. Dar numele lui nu vi-1 spun acum... O REVNOIRE ? avut-o înainte de război şi şi fiindcă după războiu s’au schimbat prea multe lucruri. Am suferit fără îndoială influenţa tinerilor contimporani şi am avut aceiaşi evoluţie ca ei. Intr’un cuvânt, am făcut altceva, scriind Sa maîtressii et moi. DRAMA CONŞTIINŢELOR PASIONATE „Dar oare noutatea este totdeauna atât de nouă pe cât o credem noi ? • „Cred că cele două romane ale mele din urmă au un filon mai vechiu în Confesion d'un amant. „Tn Sa maîtresse et moi şi Retrăite ardente, am vrut să tratez o dramă a unor conştiente pasionate, adică un conflict între personagii pentru care conştiinţa nu e numai imperativă, ci pentru care problemele de conştiinţă sunt un excitant al pasiunilor. „In Retrăite ardente am lăsat personagiile să trăiască fără să ştiu lămurit unde mă vor conduce. — S’a remarcat. — i-am spus, — în legătură cu aceasta, importanta ce daţi, în ultimul dv. roman, sentimentului mistic, care a atins mai mult sau mai puţin adânc, pe atâţia dintre contimporanii noştri. — Da... ştiu că s’a vorbit chiar de o reînoire în opera mea „Iată în ce constă mai degrabă reînoirea : „După Don Juanes, am simţit că nu voi mai putea să scriu ro- Nu eram hotărât asupra desnodămane de moravuri. Don Juanes mântului. Madeleine va ceda oare? Abia la urmă am înţeles că e inevitabil. „Viitorul meu Toman?... Nu ştiu cum va fi. Posed până acum două personagii, dar nu ştiu care vor acţiona. Ele trăesc însă în mine. — şi asta e deocamdată mult...” era ultimul roman dintr’un fel de trilogie, care cuprinde, în afară de aceasta, Demi-Vierges şi Auges Gardiens. De ce am crezut că nu voi mai putea să scriu în acest gen ? „Probabil fiindcă a fost cea din urmă carte, a cărei concepţie am „RAMPA“ primește abonamente în viligiatură. Costul este de 100 lei pe lună in fără și 200 lei in străinătate.