Rampa, iunie 1927 (Anul 12, nr. 2878-2895)

1927-06-10 / nr. 2886

I­ ANUS­on, No. 2856 REDACTIA: ADMINISTRAŢIA 91 ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 TELEFON 301/50 Publicitatea concesionata exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Mosse Calea Victoriei. 31 A «tunelurile se primesc la toate agenţiile de publicitate şi la administraţia statului O®. »­?­* Vineri 10 Iunie 1927 ssad ABONAMENTELE w taba ~ * -»- m , . .200 I. . . . .400 . vmn fsr* ...700 „ m străinătate . . 300 rmi aAg* luni , . . 900 , . .1QOO « bonamentele se pl&tesc Înainte st tncef la 1 sau la 15 ale fiecarei luni. Expozifia internaţio­nală marionete de la Praga Fazele devenirii teatrului de putere. — Shakespeare şl Moşiere In marionete. Cabaretul purisian In miniatură. Futuris­mul italian $1 păpuşile.— Secţiunea propagandei La Praga se va deschide zilele cest repertoriu a fost Pus l­a con­­tribuţie în teatrul de marionete. Marele animist şi propagandist al artei nouă, futuristul F. Mari­netti, care e şi un priceput şi Palatul expoziţiei internaţio­­n­ale de marionete de la Praga a sistematizat săliia de aşa manieră cu ei, om de teatru, a ţinut nu­me încât vizitatorul va putea trece mult, la Praga o serie de conte­­pe nesimţite prin retrospectiva fiinţe privitoare la substraturile tuturor pozelor de evoluţie a­tea- tradiţionaliste ale artei nouă.­­fenului de păpuşi Mariorrtile nu erau în culmea gloriei la începutul secolului al şaptesprezecelea. Genul a culminat odată cu re- deşteptarea conştiinţei naţionale a ţării, adică între sfârşitul seco­lului al optsprezecelea şi începu­tul celui de al nouăsprezecelea. Cei mai iluştri scriitori ai e­­pocii au scris piese pentru tea­trul de paiaţe al lui Mathieu Kopesky. Revendicările naţionale şi deş­teptarea conştiinţei maselor, au fost precedate şi au urmat ca o cauză directă a propagandei prin teatru de marionete pe care o fă­ceau trupele ambulante prin Bo­­emia, Bavaria şi Moravia. Aşa­dar sălile de expoziţie ce vor reprezenta Cehoslovacia vor înfăţişa clar toate fazele de prefă­ceri ale teatrului naţional de ma­rionete. " Ministerul Sănătăţii încurajea­za în Cehoslovacia un teatru de marionete aşa zis al propagandei Se dau spectacole în cari se ri­diculizează moravurile, se com­bate viciul tutunului, al alcoolu­lui, al desfrâului... din fondurile realitate se dăruesc copiilor să­raci articole de higiena şi toale­tă, periuţe de dinţi, săpun, apă de colonia, piepteni,­ foarfeci, etc. Sala expoziţiei secţiunei de pro­pagan­dă merită toată atenţia şi poate fi un exemplu şi pentru al­te state... Până acum doar Franţa şi Ger­mania şi-au anunţat participarea la viitoarea expoziţie internaţio­­­nală de marionete ce va avea loc la Praga. Acestea o mare expoziţie de ma­­­rionete. O astfel de iniţiativă era fi­rească la Praga, unde se cultivă pe o scară foarte întinsă genul de teatru numit Grand Grignol (care la Praga se chiamă Kaspa­­rek, adică Gaspard). Grădinile publice şi sălile de petrecere, toate au prevăzut între surprizele permanente vizitatori­lor teatrul de păpuşi. In afară de aceste scene fixe Cehoslovacia es­te străbătută în toate direcţiile­­de trupe ambulante de mânuitori­i de marionete. Publicul cel mai select încă se m­ai amuză în faţa acestui soiu de spectacol. CE VOR INFATISa SĂLILE EXPOZIŢIEI INFLUENŢA CULTURII EU­ROPENE !A doua mare sală va prezenta influenţa teatrului străin (în ge­neral francez şi german) asupra „paiatelor” naţionale. Influenţa culturii europene asupra primiţi­­sm­ului iniţial. Repertoriul Sha­kespeare şi Moliere, chiar şi a­ INFLUENŢA TEATRULUI DE BULEVARD A treia fază a devenirii, tea­trului de păpuşi este aceea în ca­re, epoca influenţei teatrului cla­sic fiind perimată, începe înglo­barea în comedia de marionette a teatrului bulevardier specific parizian. Desigur în această despărţire a expoziţiei se vor putea admira ce­le mai interesante lucruri: caba­rete în miniatură, idile în limu­zine mărunte, articole de toaletă femenină reduse la maximum de gingăşie... INFLUENŢA FUTURISMU­LUI ITALIAN Câteva spectacole de marionete regisate de acelaş­i. Marinetti au avut o influ­enţă atât de covârşi­toare asupra interpretării obici­nuite în acest vechi mijloc de spectacol, încât astăzi se poate vorbi şi de o influenţă a teatru­lui jurist, ci şi ca fond specific decorativă, ci şi ca fond specific al dramei. O sală specială va înfăţişa cea mai nouă fază a teatrului de ma­rionette. SALA PROPAGANDEI PRIN TEATRU REP. O lucrare inedîtâ a Iui Tolstoi : „La Revue des Vivants‘‘ Iubit că o lucrare Inedită a lui Tolstoi: „Eva“ prezentată de Ti­­ron Polner. E o serie de aforisme asupra femeilor extrase din manuscri­sele jurnalelor sale­ între anii 1900 şi 1904 şi cari n’au fost încă publicate nici în ruseşte şi nici în franţuzeşte. Iată câteva extrase din aceste curioase note: Eroarea feministelor constă în a vrea să facă tot ce fac bărba­tul- Femeile sunt fiinţe cari di­feră de bărbaţi prin tot felul de facultăţi cari le sunt particulare şi iată de ce ele vor să se perfec­ţioneze, să se ridice tot mai sus- Ele ar trebui să-şi îndrepte acti­vitatea în direcţia lor. Care este această direcţie nu GERHARDT HAUPTMANN Ştiu, din nenorocire nici, ele, dar marele poet german care a înce­ceea ce e sigur e că nu e aceiaşi cu a bărbaţilor. Femeile nu au decât două sen­timente: dragostea de bărbat şi dragostea de copii, cu conse­cinţele lor, dragostea de podoa­be pentru om şi de bani pentru copii. Tot restul e cerebral, e imi­tarea bărbaţilor, arta de a place bărbaţilor, şi de a-şi da aere. Femeile ca şi copiii mint fără să-şi dea seama­ Pentru ca să-şi atingă scopul trebue să mintă. Ei sunt atât de absorbite de a­­tingerea scopului încât nu-şi dau seama de minciuni.Numai bărbaţii însuraţi cunosc femeile. Numai ei le văd pot să-şi scrie „Memoriile”. Ele nu vor fi publicate decât după moartea poetului. din limba germană „Neue Freie Presse” a publicat un articol elogios pentru compa­triotul nostru Lucian Costescu, profesor şi publicist din Timişoa­ra, pentru traducerile-i în limba ......... ... , între română a operilor lui Hoffmann­ otdise. Dp aceea Lessing a scris, Dehmel, Rainer Rilke, toţi bărbaţii spun: Nu e decât o­­Wertheimer, Schnitzler, etc. singură femeie rea, aceea e o Hofmannstabl a,cerut minis- W0a- jtrului german al Instrucţiunii '_■ . ______ ___. 1 publice decorarea compatriotului îmbogăţitul. Nu-i spunem, numele fiindcă scena întâmplată este foarte compromiţă­­toare. E suficient să ştiţi, că domnul îmbogăţie e însurat, iar nevasta sa e o­ femee foarte de treabă, dar pe cât e de­ bogată de materialiceşte, pe atât e de săracă intelectualiceşte, într'una din zile. Soţul, cumpără un portret pictat în ulei al lui Victor Hugo, por­­tret semnat de un mare pictor. Incân­tat de achiziţia făcută, se duce cu ta­bloul acasă. Soţia cum U vede. ii zi­­ce: „Ce ai luat acolo ?... ■— „Un tablou foarte frumos f.„ V punem un salon — „E cineva din familia ta — "Nu!... E Victor Hugo !... „Cum o să­­ pun un salon, pe Vic­tor Hugo Asta mai ne lipseşte a. vuma să punem un salon pe toţi sam­sarii ’ovrei eu cari faci tu o faceri.„ Memorie.» D-i­­. I. c. B„ auao scutul om politic, nu detestă gluma. cum s'ar putea cre­­de. ei, dimpotrivă, e foarte dispus, o­ricână ,să asculte o anecdotă, şi nu se dă niciodată înapoi, când e vorba de un spirit bun. Aşa de pildă, deunăzi, se afla în mijlocul unei delegaţii din provincie, venite să solicite admiterea unei can­didaturi speciale ; era vorba de d. N. R. — N. R.7 Aha. N. R.Nu a fost de­putat pe vremuri, înainte de război, într'o cameră conservatoare ? ,iar preşedintele ei se crezu obligat să adauge : — Ce memorie extraordinară aveţi!... — Asta nu e încă nimic ! replică, ve­sel, d. I. I. C. B. — Memoria mea îmi permite să reţin şi să pot recita pe de­ rost patru pagini cel puţin din cartea de telefon... — Nu se poate — Ba e foarte simplu. Ascultați: Popescu, Popescu, Popescu, Popescu... Gluma era bună, şi făcută de orici­ne, ar fi provocat ilaritate ; vă închi­­pu­iţi Insă entuziasmul cu care a râs delegația fiind vorba de o glumă, fă­cută de d. I. I. C. B.f... Scuză La unul din teatrele de vară inter­vine la un moment dat un duet între două florărese. intr’una din seri, una din florărese se încurcă, și repetă strofa pe care o cântase înainte. U­nul din autori se adresează simpati­cului mecena K.h.n.e. — ,J­ om'le Ai văzut cum s'o fn­curcat? - ' L'i, wild iai­taUJa/^£fjcancamd — ,,Nu s‘a încurcat 'dragă A fă­­cut expres — ,,Cum asta ? — „Păi astă seară­­e bărbatul ei in grădină!... — ,,El şi t,,t — ,.Păi în strofa al pe care a sărito era vorba că „cedează tuturor bărba­ţilor şi atunci soţului ei îi dă ochiul boului”. — „Ce are a face Aşa e rolul!... — ,,Oricum, fie chiar rol, ti vine — Ba da! răspunse delegația un eor, greu să spună în fața bărbatului asta. Aspecte pariziene Deunăzi, sub seară, pe la orele 7, urcam prin strada Fontaine, către Pla­ce Pigalle. înainte de a ajunge în pia­ţâ, mă opresc la cabaretul Josephine­ Baker... La ora asta, sala e liniștită, obs­cură, goală. In fund, câteva instru­mente de alamă, pentru , charleston, tremură uşor la trecerea autobuselor. Un singur bec, şi treptele cari con­­duc jos, în bucătăriile cabaretului. Josephine Baker e acasă. O aud râ­zând şi fredonând : — Ah­o ! Bonsoir dear... Josephine tocmai prepara masa pen­tru amicii invitaţi. Şi a suflecat mâ­necile. In faţa ea,a pus un şorţuleţ alb. Bate nişte ouă. într'o farfurie, spuibă albă, zăpadă. —’ Bonsoir!... — Da, da, ador bucătăria^ şi m­ă cep. Am învățat-o In salul meu fie­­tal, când eram mică, la Saint.louis. „Mai târziu, ai să vezi, e bine să te pricepi şi la bucătărie”, îmi zicea me­reu mama. Şi avea dreptate. Dansatoarea neagră Îşi aruncă pri­virile asupra a trei tigăi în­ care sfâ­­râe câteva bucăţi de carne, apoi continuă să bată ouăle de zăpadă. . Of, Freddy, puni colo puţină sa­­ re... _____________" Josephine Baker, bucătăreasă — „Boite-ul" celebrei dansatoare — Freddy este un bucătar american, atașat al stabilimentului. Un bucătar negru : doi metri înălțime, o tocă al­bă, och­i de lapin rus. Freddy e un bucătar vesel. Râde mereu. — Specialitățile mele Vrei să le cunoști ?: petit pain fourré au hachis, poulel ă la creme, lapin aux confitures crepes au caviar si macaroni­e la Na­­politecine... Eu, vezi dumneata­, am un apetit formidabil. Felul meu preferat este o farfurie cu spaghetti napolitane presărate cu piper roșu. Scutur pipe. Hera eihte o jumătate ele oră., Vai Fred­dy, ridică repede tigaia... Freddy executa. Deodată aud un grohăit de porc. Privesc Trece un purceluş, un „porc . . . copil”, dacă îmi daţi voe... Se plimbătoare a murit maica sa, e declarata prin m­­ijlocul curţii scuturându- şi ure ‘­­chile. -E drăguţ, nu ? Hai, vin’ aici, Al­bert.„ Vin’aici. Dar Albert nu ascultă. El se mul­ţumeşte să miroasă, să grohie și să alerge. — I am pus numele Albert, după numele hotelierului meu... Freddy, Freddy... îmi miroase a ars... Josephine îşi şterge mâinile pe şorţ. Ouăle şi au revărsat zăpada spumoa­să. — Uite, nu onoarea lui Freddy, tare e și mai mâncăcios ca mine, două re­ţele de bucătărie pe care ţi le reco­mand,­ ­ • ' HOT CAKE SYROUT ,,Amestecaţi succesiv o livră de făi­nă bună şi o lingură de beaking po­­wer — nu cunosc altă denumire a a­­cestui pudre ! — cu o jumătate de li­­tru de lapte, două ouă_ plus o lirtgu­ră de unt topit. Sare putină. Vărsaţi conţinutul pe o placă fierbinte, unsă mai dinainte cu unt şi strop parfumat Rumeniţi prăjitura pe ambele părţi. Cu sirop şi cu dulceaţă... o să mai cereţi. CORNED BEEF HACHDD POSCHED EGGS . .„se face cu corned beef şi ceapă, in forme de păinişoare miei. Se mă­nâncă cu sos tornat, Josephine Baker se ocupă apoi de Albert. II leagănă in brațe și‘l imbră.­țişează. Albert se sbate. Freddy râde In sala goală a cabaretului toate o­­biectele zornăesc discret de, câte ori trec autobuzele­­spre Place Pigalle, Josephine Baker In jurul premiilor literare.— Din nedrep­tăţit.— Leul şi Măgarul.­ Romanul romă­­­­nesc în cauză.— Reviste. A fost săptămâna premiilor, nu îrisoneaem emoţia premiati­de la un capăt la altul al celor inevitabile şapte zile- Fără gran­doare de eveniment important- Căci compromisul nu se mar­chează mai dureros ca în indi­ferentă-Și pe nedrept. Anul acesta pre­miile Nationale au fost întru cât­va reabilitate prin alegerea a doi incontestabili scriitori, cu un trecut literar unanim cunoscut. Dar umbra siinistrei comedii ju­cată anul trecut a prejudiciat judecata juriului readunat. D-nii Cinem­rfl Pavelescu şi I­ Agâr­­biceanu, premiaţii oficiali, nu vor putea niciodată spune în cu­vinte adevăratul sentiment ce­ li l’a produs această meritată re­compensă. Noi însă ştim cât amar cuprin­de momentul­ în care, păşind cu capul încoronat estrada cea mai tor Poate însă că această gene­rală indiferentă şi lipsă de co­mentariu în presa noastră şi în lumea literelor, a fost cauzată în bună măsură ş­i de coincidenţa câtorva evnimente politice, mult mai palpitante. _ Cabinetul în care scriitorii şi-au putut arăta mai uşor cins­titele fete a dat mai departe rân­dul şi locul. Şi desigur multe s’au schimbat­ Chiar ordinea ce cutare poet şi scaun de minister nu va mai putea spera curând apoteotica şi­­iluzoria trecere la nemurire . Poeziile lui cu „troscot" "bărdacă“ ,,hangiţă" şi Jeliţă Ioană" nu vor mai a­­vea succes şi unul dintre con­înaltă a literelor, aici un aplauz fraţi se va pu­tea apropia de o­ropsitul leu ucis pentru ...} ad­ministra tradiţionala copită a măgarului-In orice caz, măgarul trebue reabilitat! Leii se fac câteodată vinovaţi de fapte cari doar în sancta copită îşi au echivalen­tul moral.. Nu avem nimic împotriva pre­mierii d-lui Cincinat Pavelescu. Dimpotrivă- In definitiv trebue să ne deprindem cu ideea că Premiul Naţional nu e neapărat fundat pe principii estetice. Dar s’a făcut dovada că acei chemaţi să asculte doleanţele lumii lite­rare , nu ştiu să fie prompţi, drepţi şi recunoscători fără pre­­meditaţie. Primul premiu de poezie s'a lor prognosticati la premiul na- atribuit d-lui Octavian Goga- Per­sional a avut de suferit- Căci reci- Presupun că un premiu na­ţional trebue să fie cel puţin con­secvent cu sine, cu linia ce a tra­sat la început- Ei atunci, în con­tinuare d.. Al. Davila se impu­nea ,înaintea tuturor premiaţi­lor- Al- Davilla a pus într’o sin­gură carte, în „Vlaicu-Vodă", cel pu­ţin tot atâta artă şi suflet românesc cât Sadoveanu în toa­te ale sale opuri. Ne place să credem că poetul cel mai autentic al istoriei voe­­vodale a fost amânat,şi nu defi­nitiv recuzat. Premierea lui Al. Davilla ar fi înălţat simţitor prestigiul premiului atribuit d-lui G. Topârceanu­şi se simţea nevoe de asta Sufragiile poeţilor de azi ar fi aprobat în totul gestul bineme­ritat, iar ministrul de resort şi-ar fi putut pe drept revendica gloria de a îl onorat pe uitatul Al. Davila, care de unsprezece ani nu şi-a mai mânuit cravaşa printre slugi. Revistele au apărut obicinuit sărace, ele nu numai că nu înre­gistrează evenimentele dar nici nu se silesc să creeze, să agite unul. Să sperăm că cel puţin atât lucru vor învăţa literatorii­ noş­tri de la confraţii lor din Franţa. Acolo orice comemorare lansea­ză o sută de cărţi, în afară de serviciile morale şi de demnita­tea omagiului către cel come­­orat sOP fiătre cu^usă - v ..Viaţa Literară" a luat dârză atitudine împotriva spiritului de lâncedă şi comodă atitudine li­terară a poporaniştilor. Câteva articole publicate în­­ ultimul timp asupra romanului româ­nesc, polemicile, interviervurile şi informaţiunile, toate au con-* curat să dea revistei un aer de alegretă şi de distincţie inte-* lectuală. Excelentă a fost achi-* ziţia talentatei d-re Marthe Brondello, care semnează admi­rabile poeme în tus, stilizate dinamice, expresive. ■* A apărut Contimporanul­ în număr festiv, omagiind pe Tu­­dor Arghezi. Asupra conţinutu­lui, cât şi asupra celorlalte re­­viste românești revenim. / ROMULUS DIANU * Casa lui Gabri­elle d'Annunzio iZarele italiene şi franceze au publicat în întregime următorul frumos şi brav decret semnat de Regele Italiei şi contrasemnat de Benitto Mussolini. „Voind ca locuinţa existentă la Pescara, în care s’a născut Ga­brielle d’Annunzio şi în care a murit mama scriitorului, să fie în mod special recomandată respec­tului Italienilor şi să fie conser­­ată ca un edificiu de importanţă istorică. In urma propunerii ministrulu nostru si secretar de stat la In­strucţia Publică am decretat şi decretăm : Casa din Pescara în care s’a născut Gabrielle d’Annunzio şi în monument naţional”. E desigur o graţie , dar şi un act de dreptate . Gabrielle d’Annunzio reprezintă astăzi pentru Italia pilastrul unei literaturi trecute puţin, dar vie însă, amplă, suculentă, regelui. ­xox- Milita Petrașcu la Paris Filip Lazăr la Paris Kussevitzky dirijează o compoziţie a compatriotului nostru Compatriotul nostru, compozi­­­tor in tablouri concise, coloritul torul Filip Lazăr continuă să ob­s orhestratiei amintind prin vict­im­ă strălucite succese la Paris, lucrările sale, editate de cele mai mari case de editură fiind executate la concertele celebrelor orhestre simfonice pariziene.­­ In ultimul număr al revistei „La revue musicale“, Andre Tessier semnează următoare'" aprecieri asupra execuţiunei­­.Di­gmnea şi spiritul său de genul american, statorniceşte marele merit al acestei compoziţii uşoa­­re şi strălucitoare“. In acelas număr al revistei Rámond Petit scrie despre „Deux chansons d’amour et unf autre gaie“: Poate că aceasta nu este ope­ra cea mai importantă a tână­rului compozitor român, dar to­tuşi cele două cântece de­ dra­goste sunt de o nostalgie impre­sionantă. Nu cred că ele sunt di­rect influenţate de folklor însă caracterul lor este s­pecific ro­mânesc, ele esprimând minunat jalea, dorul atât de particular sufletului acestui popor. „Cântecul vesel aminteşte puţin caracterul unor melodii da Mussorgsky, cu un ritm precis­­de dans­„Ele au fost admirabil cântate de d. Stroescu“. Deasemenea, la concertul de­­Sâmbătă 4 Iunie dirijat de mar­t­rele șef de orhestră rus Serge " Kussevitzky la Theatre des Champs Ely­sées, programul cu­prindea pe lângă: Impressions de Music-Hall de Gabriel Pi­er­né Simfonia patetică* de Tschad­kowsky. Simfonia clasică de Prokofieff și „Tziganes" scherzo pentru orhestră simfonică de Fi­­lip Lazăr­ Această lucrare a fost execu­tată pentru prima dată la Bu­curești, la unul dintre concertele ,,Filarmonice“ de sub conduce­­­rea Maestrului G. Georgescu. Lucrarea era intitulată „Seriei Ziarul Comoedia publică în ar­ticolul de fond al paginei de arte a vertismentului“ pentru orhestra plastice un elogios articol semnat, simfonică de Lazăr la un corn de criticul André Wamod despre sceri de orhestră „Colonne“ sub expoziţia compatrioatei noastru, conducerea Maestrului­­George Miliţa Petraşcu. Tot acolo găsim Georgescu­­reprodusă cu fineţe Masca de gips a marei artiste. Reproducem din articol pasagiul cel mai interesant : „Sculptorul Miliţa Petraşcu ex­pune câteva bucăţi cu un caracter deosebit. Pentru a situa pe Miliţa ,,Divertismentul“ ne dovedeş­te talentul desăvârşit al autoru­lui, fantezia sa şi bogata influen­ţă a curentelor moderniste ale căror surse le-a cercetat, com­pozitorul jonglează cu aceste in­fluenţe, le îmbină cu o impresie- Petraşcu spunem că merge pe nantă siguranţă- Ma­i mult de­, căile ilustrului Brâncuşi, cât aceste teme şi desvoltarea ze Filip Lazăr Scriitorii contimporani De vorbă cu Marcel Prevost —*—xxoxx-----­Arte* romanti^muluî. George Sand.- Afli suferit iar. fluența războiului.— Nu știu care va fi viitoarea mea operă. Le Revue de France. Cabinetul directorului este compus din lemn simplu mobile americane și perne pătrate de cati­fea gri. Biroul călimara, telefo­ ROMANCIERUL ...Da.­­— urmează Marcel Pré­vost, — e o sarcină foarte intere­santă să faci o revistă în care să nu pierzi nimic din valorile epocei, •— o revistă ale cărei sumare să se întindă de la Henri Lavedan la Emmanuel Bove. înseamnă să în­cerci a reda o expresie a întregei vieţi a timpului de faţă. Şi acest efort este departe de a fi nefolo­sitor unui romancier. Ce trebue să fie oare, în adevăr, opera unui romancier decât reflexul vieţii ca­re îl înconjoară? Priviţi (trebue mereu, fără să avem pretenţia de a-i egala, să ne infestaţiunile vieţii, atât de schim­bătoare şi fugitive... întoarcem privirile­ către marile modele­, priviţi exemplul lui George Sand. Nu este ea oare ca o oglindă a secolului său? Ce culoare, ce accent ar lipsi vî­nul, ar putea fi­ ale unui avocat!­ziunei noastre asupra romantismu­­sau ale unui inginer. Directorul d. Marcel Prévost, ne vorbeşte in primul rând des­pre revista sa: lui, dacă nu am avea opera ei ! „Se va spune poate că micşorăm forţa creatoare a romancierului, dacă-1 reducem la acest rol. Dar cu *— „îmi iubesc revista, fiindcă nimic, nu se poate face nimic. Şi mă face să ţin contactul cu tinerii.­ e o sarcină destul de frumoasă să Câte­odată e foarte plictisitor să exprimi şi să fixezi, dacă poţi ma­citeşti manuscrise. Dar se plăcere, când descoperi un talent nou! „Cred că am pus mâna pe un ro­mancier de viitor, care este până acum cu totul necunoscut. Dar nu­mele lui nu vi-1 spun acum... O REVNOIRE ? avut-o înainte de război şi şi fiind­că după războiu s’au schimbat prea multe lucruri. Am suferit fă­ră îndoială influenţa tinerilor con­timporani şi am avut aceiaşi evo­luţie ca ei. Intr’un cuvânt, am fă­cut altceva, scriind Sa maîtressii et moi. DRAMA CONŞTIINŢELOR PASIONATE „Dar oare noutatea este totdea­una atât de nouă pe cât o credem noi ? • „Cred că cele două romane ale mele din urmă au un filon mai ve­­chiu în Confesion d'un amant. „Tn Sa maîtresse et moi şi Re­trăite ardente, am vrut să tratez o dramă a unor conştiente pasiona­te, adică un conflict între perso­nagii pentru care conştiinţa nu e numai imperativă, ci pentru care problemele de conştiinţă sunt un excitant al pasiunilor. „In Retrăite ardente am lăsat personagiile să trăiască fără să ştiu lămurit unde mă vor conduce. — S’a remarcat. — i-am spus, — în legătură cu aceasta, impor­­tanta ce daţi, în ultimul dv. roman, sentimentului mistic, care a atins mai mult sau mai puţin adânc, pe atâţia dintre contimporanii noştri. — Da... ştiu că s’a vorbit chiar de o reînoire în opera mea „Iată în ce constă mai degrabă reînoirea : „După Don Juanes, am simţit că nu voi mai putea să scriu ro- Nu eram hotărât asupra desnodă­­mane de moravuri. Don Juan­es mântului. Madeleine va ceda oa­re? Abia la urmă am înţeles că e inevitabil. „Viitorul meu Toman?... Nu ştiu cum va fi. Posed până acum două personagii, dar nu ştiu care vor acţiona. Ele trăesc însă în mi­ne. — şi asta e deocamdată mult...” era ultimul roman dintr’un fel de trilogie, care cuprinde, în afară de aceasta, Demi-Vierges şi Auges Gardiens. De ce am crezut că nu­ voi mai putea să scriu în acest gen ? „Probabil fiindcă a fost cea din urmă carte, a cărei concepţie am „RAMPA“ primește abo­namente în viligiatură. Costul este de 100 lei pe lună in fără și 200 lei in străinătate.

Next