Rampa, noiembrie 1927 (Anul 12, nr. 2932-2956)
1927-11-02 / nr. 2932
ANUl XII, NO 393% REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA Şl ATELIERELE GRAFICE Strada Sărindar, 7 T EL E F O N 301 89 Publicitatea concesionată exclusiv Societăţii Anonime Rudolf Moaşe Oales Victoriei, 31 Anuncturile se primes© ta toate aasnSUls de publicitate ţi la administra]i» ziarului W MIERCURI 8 1lCEMBRIE ABONAMENTELE IN TARA Trei luni. . . . ...................... app la 9a* *e tuni . , *. ...................\..................... soo . Un an..............................................................1000 , In străinătate dublu Abonamentele se plătea© înainte fi încep la 1 sau la îs ale flasarei luni Curtate străine de EMANOIL BUCUţA Bucura Dumbrava se gândea că scrie clonii, volume de „Ceasuri sfinte“. A spus-o in gravele rânduri ale „închinării“ şi nea spus-o nouă, prietenilor. Pe-al doilea n a mai avut timpul să-l scrie. Aceeaş cădere de frază, ca o bata© adâncă de clopot, cu care a arătat că tovarăşa de scris, Carmen Sylva, a fost, la întâile pagini ale „Cărţii îngerilor“ plănuită să iasă dintro impreună-muncă, i se potriveşte şi ei. La 30 Ianuarie 1926 Bucura Dumbravă s’a atins privind spre ţară, la Port Said. A spus, până la urmă, îngrijitoarei ei, ca e o munteancă pe care numai vederea munţilor avea s’o vindece. Nu ştia ca, pe cât erau munţii aceia de departe, singurii la cari se putea gândi, era de aproape moartea. N’a lăsat prin urmare nîciun cuvânt de testament literar. Adăogăm de aceea, ’din propriu îndemn, îa întâia cunună de „Ceasuri sfinte“, supravegheată de ea la ieşirea în lume şi atât de bine închisă în sine într’o „închinare“ şi o „Incheere“, alte trei legende. Sunt singurele scrise din cel de al doilea volum. A patra trebuia să aducă o întâmplare de viaţă romana, dar n’a apucat decât să fie visată. Erau toate, cum a spus povestitoare, într’o scrisoare, întrupări ale ei în alte veacuri si între alta noroade, uneori chiar intre îngeri. Ea a crezut totdeauna in hifiet și în călătoria lui. Ceasul, care pentru noi s’a oprit în inelul lui albastru, așa cum l-a desenat pe copertă o prietenă a Bucurei Dumbravă, d-na O. Michail Otetelişanu, bate şi mai departe. Numai că acele bătăi cad şi se aud în altă lume. Legendele s’au petrecut, toate câte trebuiau să fie, deşi n’au fost scrise, şi alta se pregăteşte peste noi,pe o planetă nouă, poate în Saturn cel verde, atât de drag scriitoarei, , Volumul e numai întrerupt. El se închee cu o presimţire. Cunoscutul seriilor V, pe lângă pasiunea cărţilor da cetit oare şi pe aceea a cărţilor de joc. Aproape in fie, care şi după ca,şi termină toate tre,hurile, se duce să complecteze cordul unui pokeraş. Bineînţeles că partenerii de joc SlJ, recrutează numai printre contrau intrustere sau gazetari sau actori Aşa fiind, e lesne de bănuit, că jocul lor, nu se mărgineşte ’ numai la punerea mizelor ori raion, sarea paturilor. Partenerii săi, se In. trec, care de care sd se supra reian. ■iese si în spirite ort calambururi, . Zilele trecute. V. E. ‘juca la. a masă cu un gazetar şi doi actori, dintre cari unul are o bine stabilită remi. lalie a aquatică. V. E. deschide : actorul cu reputaţie relansează. V. E. fine relansul. Se schimbă cârtiţe şi V. E. cere trei sute de lei. Actorul, asvăr lind cărţile spune : — „Regret, dar nu.ţi mai pot jplăti. Ceţi am trei dame.... _„Nu mă miră! — replică prompt F. E. __ „Tu cu „dame“ nu plăteşti niciodată; aştepţi numai să fii plătit.! Un om distrat la, una din ultimele expoziţii de pictură deschisă in Capitală, de la prima vedere aruncată, se poate observa că din toate tablourile abundă galbenul şi verdele crud. Doi prieteni __ reputaţi amatori de artă admiră — fără reticenţe — lucrările expuse. Se opresc câte puţin în fa_ţa fiecărei pânze se dau 2__3 paşi înapoi la stânga ori la dreapta —depinde de intensitatea şi căderea luminii) şi schimbă intre ei păreri de circumstanţă. După o privire aruncată prin toată expoziţia, cel mai scund şi mai decis să cumpere, dintre cei doi, se adresă prietenului __Care culoare iţi place mai mult! — De treflă! _răspunse distrat celălalt, mare şi cunoscut amator de vo.UIf. Explicaţia la uşa sălii de dans, doi prieteni, pulin sensibili farmecelor coregrafiei, stau de vorbă privind perechile înlănţuite cu afectări de seriozitate, nu ritmul frivol al paşilor calculaţi. — Eu nu înţeleg, dragă, de te cava. Ieri, sărută mâna partenerelor, după ce isprăvesc de dansat. — Probabil pentru că li s‘a făcut cinstea de a ți se acorda un dans.. Asi! „se amestecă în vorbă un ai treilea amic, tamponăndu.și tâmplele asudate din cauza dansului, cu o balistă grister de culoarea cinismului — Le sărutăm mâna in semn de mul tumire pentru serviciile aduse in timp /ul dansului. Relativii v»te Într’o seară de premieră la un teat ru. din Capitală, apare Intr'o loje o cunoscută artistă, purtând sub fard şi sub tualeta somptuoasă, urmele unei frumuseţi odinioară viguroasă. Intr’o lojă, vis.a.vis, patru domni, — impecabili ca ţinută — ti urmăresc cu atenţie toate gesturile. Tot mai e frumoasa! —zise unul din cei patru, mare om de afaceri... ■— Și dând md gândesc că femeca asta mu a costat trei sute de mii de lei acum. trei ani!... _ Pe mine m’a costat numai irrt sute de tei. __ Când? _ Acum cincisprezece ani. __Și pe mine treizeci de lei,' - Când? - Acum treizeci de ani, _ Și pe mine,' nu m'a cosim nimic, - Când? __ Acum câteva zile. Scriitorii la diplomatic «eiPiltevinne^mMQi I). LUCIAN BLAGA ataşai, de presă la varşovia şi transfe.. rat pe ziua de azi Iu aceiaş călit a De la Braga Artiştii parisieni MARGUERITE TEMPLEY dela Palais Royal -ţ i figura senină. Mustăţile stufoase par’că „bondează” lumea dimprejur. Dar ochii aceia blânzi, a căror privire mângâie formule armonioase şi organice ale naturii, exprimă o nesfârşită bunătate. Totul e ritm şi armonie la Stork. Din massa inertă, din piatra rece mâinile acelea puternice au scos o viaţă nebennsui. Stork e un îndrăgostit de frumos. A modulat nuduri voluptoase, tresărind sub vibrarea covârşitoare a creaţiei. A mângâiat piatra rece, simţind o plăcere fizica la atingerea sânilor imvolberaţî. Şi a exprimat, în cântul pietrei, ceea ce nu încăpea în cuvinte, ceea ce frica de viaţă il oprea să spună: un dar nebun... un vis de iubire. Stork e un clasic. Echilibrul sufletesc e exprimat în simetria armonioasă a formelor. A săpat în piatră, aşa cum a văzut. N’a căutat sa încarce operele sale de un conţinut intelectual adesea deplasat. S’a mărginit să ciute perfecţiunea unei linii şi s’o exprime în piatră. Operele sale sunt senine ca şi sufletul lui. IJ11 om liniştit. Un contemplativ.* —îmi ceri să mă povestesc, îmi spuse privindu-mă lung sculptorul Stork. Dar cu ce drept ? Curiozitatea publicului nu se mai mulţumeşte cu simple indicaţiuni biografice. Vrea să pătrundă în adâncul viei noastre intime, să se bucure de spectacolul nudităţii noastre sufleteşti. Ce lipsă de pudicitate ! ...Şi ca întotdeauna intervîeivatul se arată rebel acţiunii, aceluia ce vine in numele Majestaţii Sale Publicului pătrundă in culisele sufleteşti ale oamenilor celebri. Dar, pe nesimţite, rezistenţa de o clipa dispare şi artistul, uitând de prezenţa noastră, începu să-şî desfacă desagul amintirilor de demult. — Din copilărie doar clipe vagi, fragmente de viaţă îmi mai străbat din câmi in când amintirile. Să-ţi spun că m’am născut în anul 1872 la Bucureşti, că am făcut liceul la şcoala Evangelică şi la Sava, ar fi să-ţi dau indicaţiuni banale de dicţionar biografic. Pe d-ta te interesează mai degrabă partea anecdotică, văd eu Şi în această privinţă eu sunt sărac. Căci am trăit mai mult în mine şi am ezitat întotdeauna ,în faţa acţiunii. Timiditate ? Frică de viaţă ? Atitudine contemplativă ? Numeşte-o cum vrei. De aceea... Şi din nou o ezitare. O clipă am impresia că victima mi-a scăipat. Dar resursele profesionalei, mă ajută să-l readuc din nou pe calea cea bună. Şi Stork continuă : — Adolescenţa mi-a fost tristă, petrecută în monotonia unei vieţi de student sărac. După ce am terminat şcoala, de Belle Arte am fost la Berlin, Hamburg, Dresda şi München. Acolo am fost prins în vârtejul vieţii de student şi artist. Am petrecut atâtea nopţi in faţa cănilor de bere pline, cântând refrenuri studenţeşti şi cântece boheme. Am trăit entuziasmul nopţilor inutil pierdute şi am simţit toată voluptatea tinereţii mele. Şi totuşi... Am preferat drumurile lungi, in munte, prin poteci sălbatece, suspendate deasupra prăpăstiilor adânci ca nişte guri de iad. Şi firea mea contemplativă m’a făcut să caut spectacolul unui răsărit de soare pe Alpi sau umbrele albastre ale nopţii pe valea Rinului. Am făcut excursii multe, nenumărate. Eram doar student în Germania. ....Discuţia zăboveşte o clipă. Şi nu ştiu cum ajungem să vorbim de Italia. Stork evocă locuri pe cari amândoi le iubim. Şi amintirea cerului Florenţei şi a dealurilor ondulate dimprejur, ne apropie şi mai mult. Am trecut Alpii pe jos. O viaţă de vis. Nuroai acei cari au trecut prin locurile acelea pot şti ce comori sunt pe acolo. Bolzano, Streza, Palanza, lacurile, insulele Boromee — Isola Bella, Isola Madre şi Isola dei Pescatori — nicăeri natura na fost mai neverosimil de minunată. La Florenţa maru recules în umbra, Baptisterului, am rătăcit prin sălile intunecoase ale lui „Palazzo Pitti şi am zăbovit îndelung in faţa operelor măiestre ale lui Donatello. Şi pe urmă, a trebuit să mă reîntorc in ţară. Veneam bogat ia amintiri şi cu mult dor de muncă. Avusesem profesori buni — pe von Rumen — şi buni colegi — pe Gosen, Kiefer, Ştefan Popescu, Kimon Loghi, Oscar Spate, Octav Băncilă şi Pericle Capidan. In ţară am început să-mi exprim,prea plinul sufletesc ce-l aduceam cu mine din alte locuri. Am făcut bustul regelui Carol şi a mai tuturor oamenilor politici de pe atunci. Şi încetul cu încetul am început să devin ceeacesunt. ....Un surâs amar. Regrete? Totdeauna năzuinţa e mai mare decât posibilul realizat- E tragedia vieţii tuturor acelora ce îndrăznesc să năzuiască. Şi iarăşi discuţia porneşte agale către o mie şi una amănunte periale şi efemere. După o clipă ne întâlnim iarăşi: Parisul. — Prin 1900. Dar ce importă (Urmare in part. II-a) la Indiscreţiimi De vorbă cu sculptorul Stork -------------------------------- Indiscreţia publicului. Peregrinări prin străinătăţi, - Pe valea Rinului, - Trecerea Alpilor. In Italia. - Florenţa, Donatello, Paris.—Amănunte profesionale SCULPTORUL STORE Cronica muzicală ESIHIMm de Liviu Artende SALA ATENEULUI: Concertul violonistului Bronislaw Hubermann Concert simfonic dirijat de Scherchen Strălucirea acestui începutde stagiune muzicală este îndeosebi de semnificativă pentru nivelul Înalt pe care 1-a atins în ultimii ani gustul publicului nostru meloman. Obicinuiţii concertelor bucureştene se întrunesc în incinta Ateneului numai în jurul marilor virtuozi ai vremei şi, numai pentr a asculta la un program cu adevărat interesant. Cine se mai încumetă să vorbească despre „criza vieţii muzicale“ într-o stagiune care se anunţă atât de senzaţională şi în care ne vor vizita artiştii cu faimă mondială pe care ne mulţumeam până acum să-i auzim numai la... gramofon ! Bronislaw Hubermann, faimosul virtuoz al violinei, a deschis Sâmbătă seara, cu un interesant concert, seria vizitelor marilor solişti. Pe o înălţime nedepăşită încă de nici un rival, Hubermann, se menţine de ani de zile în fruntea marilor violonişti europeni, apărându-şi cu uşurinţă titlul de „virtuoz ideal al violinei“. In faţa auditoriului, apariţia sobră şi rece a interpretului, contrastează bizar cu eleganţa şi, căldura interpretarii. In claritatea sonorităţii cantilenei, în liniştea clasicăzvonită dintr'un „larghetto“ sat un „largo“ de LTaeudel ori din gradaţia minunată pe care o desfă- B. Hubemann 1JW frisst , lui AnHiwr*iiMinoaud ■HUI II I ———^II .1 — Societatea scriitorilor ardenezi şi municipalitatea oraşului Charterak ai luat Iniţiativa ridicării urmi busturelui Rimbaud. Ceremonia inaugurării va avea loc p r. curâund. In mijlocul bustului vor figura primele versuri ale poetului, scrise la ărsta de l7 ani. iată-le : Adina e plină de umbră, un svon nelămurit Cei doi copilaşi trişti in, şoaptă povestesc Subt lungi perdele albe în tremur ridicate Cu frunţile plecate de risc încărcate. Afară stol de vrăbii se adună zgribulite Sub’ cerurile sure cu aripi amorţite Şi anul. nou __ prin brumă işi cerne tremurat Un zâmbet plin de lacrimi — şi.un cântec îngheţat. şoare interpretarea „Ciaecoce Bach, Bronislaw Hubermann oferă îndeajuns proiej de admirație. Este inexplicabil cum acest interpret cu sufletul melancolic şi pasionat al unui slav se poate ridica cu genială înţelegere până la seninătatea şi tihna clasicilor germani... Şi apoi cu câtă sinceritate evoacă Hubermann lumea de vis şi mit nordic a Sonatei în sol major de Johannes Brahms. Im minunatul „Adagio“ al Sonatei, Hubermann s’a dovedit un maestru în nuanţarea amănuntelor coloristice adică a însăşi caracteristicilor lucrărilor lui Brahms. Cu interpretarea concertului în „re major“ de Tschaikowsky, Habermann a oferit cea mai remarcabilă realizare a serii. Temperamentul slavului melancolic se manifestă în paginile lui Tschaikowsky cu o genială intuiţie. Tehnica arcuşului în redarea pasagiilor „spiceattî“ din Allegro se uneşte minunat cupathosul curat şi lipsit de exagerată dulcegărie din Canzonettta. Cu melodioasa „Eomanza andalusa“ de Sarasat, şi transcripţiuni din compoziţiile lui Chopin, ce încheia programul concertului. Aprecierile asupra virtuozului nu pot fi încheiate decât cu un cuvânt de laudă şi pentru discreţia şi înţelegerea acompaniamentului său de Siegfried Schultze. * Duminică, la Ateneu, orhestra „Eihrmonică“ din nou văduvită de bagheta Maestrului George Georgescu, a fost reînsufleţită de mâinile evocatoare ale dirijorului german Hermann Scherchen. Şr rezenţa lui Hermann Scherchen în fruntea orchestrei noastre simfonicei s’a dovedit în repetate rânduri ca avantajoasă atât pentru public cât mai ales pentru muzica originală românească pe care o cultivă cu o neasemuită grije şi un entuziast interes. . Hermann Scherchen merită deci şi din partea publicului întreaga atenţie, cuvenită unui mare animator. Să fie oare Scherchen acel .,Făt-frumos"’ hărăzit să ridice pe sărmana Cenuşăreasă a muzicei noastre originale din colţul întunecos in oare au uitat-o rudele mai apropiate ?... In ritmul solemn al marşului „Maeştrilor cântăreţi din Nurenberg“ de Wagner, Hermann Scherchen şi-a început concertul cu aceia însufleţire care caracterizează întreaga sa interpretare. Locul de cinste al pogromului a fost acordat Simfoniei de camera a compozitorului român Mihail Andricu. Am apreciat şi cu alte prilejuri însuşirile incontestabile ale talentatului muzician, care în cele „Trei tablourisimfonice“ executate acu doi ani sub conducerea Maestrului Georgescu şi Ain Cari a reuşit să sintetizeze minunat poezia folklorului nostru. In tratarea orhestrei d. Andricu este un impresionist. Temele româneşti se îmbină în grupuri de culori, într’o armonie minunată. D. Andricu cântă cu predilecţie „dorul“ şi pretutindeni. între ritmurile danturilor câmpeneşti reapare trista cântare a doinei. Mai presus de toate, d. Andricu este însă ui armonizator ingenios și (Continuare în pas. U~a) H. SCHERCHEN învinşii UASENKLEVER unul din stâlpii expresionismului german Expediţia asm! română Groaulanda Revista belgiană „Cid et Ierre” publică în ultimul său număr, o ştire care pentru noi prezintă un interes deosebit. Este vorba de o expediţie în Groenlanda organizată de un tânăr român, d. Dumbravă, având ca scop diverse cercetări de ordin ştiinţific. După indicaţiile culese de revista belgiană, expediţia numără printre membrii săi mai mulţi români, ale căror nume nu le dă însă. Comemorarea lui Nicolae Bălcescu La 29 Noembrie a. c. se împlinesc 73 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu. In vederea aceasta, Prietenii Istoriei Literare au hotărât să consacre şedinţa de joi 24 Noembrie comemorării marelui naţionalist şi istoric. Vor vorbi d-nii P. P. Panaitescu, conferenţiar la Universitatea din Bucureşti, despre „O operă necunoscută a lui N. Bălcescu“ şi prof. Vasile V. Hanea, despre „N. Bălcescu la Paris“. Punându-se în discuţie:chestiunea unui pelerinajla Bălceşti în Argeş, satul copilăriei şi al tinereţii lui Bălcescu şi leagănul familiei sale, d-nii profesori VasileV. Huneş şi C. Dinu şi d. N. Mirimescu, absolvent al Facultăţii de litere din Bucureşti, au acceptat să se ducă la Bălceşti, să ia contact cu d. Radu Mandrea, strănepot al lui Bălcescu, şi cu fruntaşii acelei comune în vederea atât a pelerinajului, cat şi a descoperirii de noui date despre marele naţionalist şi familia sa. In caz când pelerinajul se vaputea face, se va aduce aceasta la cunoştinţa generală, prin ziare. Cronica plastica de ADRIAI* MAMUT Severin, Filoti Atanasiu, Englian Lazarescu, Riza Propst Craidt și Cartea legată Să nu ne ia în nume de rău maestru Severin dacă Fam confundat cândva cu Turnul Severin — această confuzie nu se mai poate fiice după ce vezi că Turnul este fiu oraş frumos iar maestrul un sculptor prost ba pardon şi ultist prost şi pastelist idem. Deşi cu nume de turn talentul d-sale e minuscul şi chiar mă întreb daca ştie să deosibească roşu de verde — fiindcă în pastelurile d-sale nu se remarcă de loc acest lucru deşi ar avea oarecare importanţă dacă ’maestrul ar tivea alte calităţi. Remarc şi două bronzuri : bătrânul cu ceafa turtită — şi femeia cu bărbia in sus După cum artistul are nume de turn înalt —■ femeia cu bărbia în, sus o ridică până „vers l’infini”. Şi într’a- devăr cu toate şlefuiala rămâne neisprăvită. * Vom fi fireşte mult mai Indulgenţi cu d-na Filotti Atanasiu care nu vrea să fie o artistă în înţelesul pretenţios al cuvântului şi se mulţumeşte. să fie o diletantă in genul ■ horticol: pereţii din care răsar nenumărate buchete de flori de toate culorile şi toate dimensiunile. Recunoaştem o nijdârjita muncă pe terenul agreabilului, drâţâiaşele flori de pe cărţile paştile au rămas mult in urmnă faţă de arta d-nei Filoti care sub fiecare lovitură de pensulă naşte cel puţin un bucheţel — fără voie îţi aminteşti acea ..primavei a” «ub al cărui pas se iveau ghioceii ,şi viorelele întru minumata sărbătorire a cerului şi a iubirei. Celor ce ,.fac flori” le tebuie şi tehnica frageda până In limitele visului dur şi un sen- iment (hai să ii zicem mistic), are să dea fecărei flori şi viaţă dur şi suflet. Aşa au înflorit floile lui Odillion Redon iar la noi cunoaştem trandafirii albi sapţi de Luchini in lantele şi argintul fanteziei pe când Grigorescu făcea şi din primitivele flori sălbatice ale câmpului — eleganţe pitoreşti de oraş.. Umilitul Lazarescu! Am crezut că acest virtuos al văpselei n ajuns multimilionar, şi eram convinşi că un bine meritat succes îl face să nu mai expună în Ateneu unde il regăsim totuşi ca ceva nepieritor. Domnul Emilian Lazarescu reprezintă eleganţa picturei, dusă la apogeul cromolitografiei in limitele jurnalului de modă.D-sa ar putea câştiga milioane în America unde specialitatea, asta e excelent remunerată dar se încăpăţânează sa işi desfacă marfa in ţară. O fabrică prin „străinătate” ca să aibă „şic” pentru snobii de după războiţi de la noi. E o indeletnicire mult obişnuită in pictura românească... Suntem datori să explicăm de ce pictura d-lui Lăzărescu dă poze de o viaţă mondenă ca în cromolitografi de Feruina. Amintiţica o dansatoare de Degas. Desenul urmăreşte muşchiulatura profesională — mişcarea caracteristică şi culoarea unică a fardului. Pictura d-sale e cum îşi închipuie burghezul varieteu! — şi stă în domeniul artei ca opereta lângă opera. Cromolitografia aduce în reproduceri această ştearsă şi neertistică exprimare în efectul ei dulceag în care nu apare impresia şi fiorul singular al artistului. Luaţi alta pildă acea toamnă cu un nud de acela,ş d. Lazar,esco. Culoarea galbenă a frunzelor e „mercerizată” fără ca să aducă nimic din decorativul infinit în nuanțe al toamnei — nudul e lipit tu tablou fără să stea in atmosferă iar desenul lui e superficial— liniile rămânând fb’ aproximativ. in sala de pe strada ’ t-Câmpi- Ucanu expune doamna Riza Propst. D-sa să fiu se-aupere daca trebuie să facem aluzii la bucătărie în domeniul picturei. D-sa găteşte cu prea mult ulei de in aşa ca efectul lâncezeşte şi capătă un lustru de muşama. Astăzi mii de pictori caută să iairte unica originalitate a unor artişti străini — fără succes bine înțeles -- căci originalul nu poate fi imitat. Să revenim la bucătăria picturei. Culorile d-nei Riza rămân crude cu tot uleiul de care am vorbit. Un nud de femeie bătrână curge dintr’un decolteu negru ca o piftie sinistră fără usturoi probabil. Se mai spune că pictura e chestie de gust — se poate — dar peste aprecierile gustului rămâne faptul dacă un tablou e pictat cu adânca pricepere a meşteşugului — dacă există făctura liniilor sigură şi deplină în desert — daca se luminează culoarea până la transparenţa adevărurilor — dacă suferinţa creatoare a artistului dă acea scuză supremă «i acel merit suprem iertător al tuturor păcatelor , fiindcă mult a fost iubită pictura. Atunci cu adevăr nu mai interesează nici subiectul, nici tehnica nici toate teoriile noastre de critici neghiobi — şi arta rămâne unică şi sfântă ca icoana dumnezeitei ce închipuia adevărul ivit din adâncul negrei fântâni a inconştientului interior. • - #• Şi mai avem în acelaş local o expoziţie de legături de cărţi. Ca tehnică mult inferioară perfecţiei cerute unei calfe de legător neutru ca să-şi aibe brevetul de liberă practică. Ca tendinţe... expoziţia acestor cărţi vrea să fie artistică adică decorativă adică — pardon — cubistă. * Şi în străinătate — asta e argumentul — se fac unele legături de cărţi cubiste — adică din petece colorate aranjate pentru contrast — dar Anatole France nu va fi nici când legat cubist ca în str. Câmpineanu pentru că stilul legăturei nu trebue să se bată cu stilul autorului. Legătura e o apărare a cărţii şi arta ei pretinde o armonizare a acestui exterior cu interiorul. Mai vrem să nu uităm frumoasele legături în argint şi zale de pe evangheliile, de la Putna pe care expozanţii noştri le ignorează — şi mai amintim că în ţara noastră au fost câid-va legături de ceasloave în piele de purcel pe care incrustaţiile nu erau „fer speciaux” ci gravuri săpate în lemn de tei şi apăsate în adâncul legăturei închise în paftale mici de argint sau alamă făurită. Expoziţia de legături fără să ne arate nimic — ne aminteşte că odată această artă a existat la noi.