Rampa, ianuarie 1929 (Anul 14, nr. 3283-3306)
1929-01-14 / nr. 3293
ANUL XIV No. 3293 TREDACTIA, ADMINISTRAT» a ^st ATELIERELE QRAICE Strada S&rlndar 7 Tu, «fon adi aa PubHatts'** «ic8iu»lv 89«l»(l(ll Anonima Rudolf Mo»u, Oalaa Vlctorial No. m AamiwIuiIK •• iflUMO la toata «gan mo «9 »ut»ill-i ata al la ad nlnlatrait* darului Director: SCARLAT FRODA u? -'v LUNI 14 IANUARIE 1929 ABONAMENTELE IN TARA Trai »uni .................................... * L*' «©• S*aaa luni .................................... . 900 Un an ............. . . 1000 in •trAinaiat» dublu AbOnam»ni»i« mm diaioro înainta O 1 aau la is aia iiau&ioi iurV Autorii Teatrul Mic ne-a dat prilej sa aclamăm o piesă în care autorul îşi joacă rolul principal cu un talent într'adevăr impresionant. E desigur încă un titlu de atracţie pentru curiozitatea publicului Dar nu mă gândesc numai la faptul că şi în străinătate au suit treptele scenei autori contimporani — ci urmărim pilda până la marii predecesori din veacurile trecute —de când actori-autori au rămas pentru literatura dramatică numele cele mai glorioase. Autorului nu i se cere numaidecât talent actoricesc. Ba chiar pe cât ştim Moliére şi Shakespeare au fost destul de mediocre talente în ce priveşte mimica şi dicţiunea, dar faptul că ei au jucat a contribuit enorm la purificarea scrisului lor sub controlul legelor dramatice pe care le desveleşte publicul direct actorului — şi numai indirect autorului. Fără a pretinde că orice autor trebue să fie şi actor — ceea ce fireşte e o imposibilitate tot atât de absurdă cum ar fi să pretindem fiecăruiactor să fie autor — ne menţinem însă convingerea că orice autor trebue să cunoască teatrul în mod cât mai desăvârşit. Creaţiunea unei bune producţiuni dramatice e după părerea noastră condiţionată de cunoaştei-Cîi Ui*« iiiui .wiupieuiu ti Loălil'Uiiiî în taine de regie şi de actor. Atunci când textul scris capătă viaţă sub privirile publicului — în autor trebue să se des volte o conştiinţă critică — ea judecă în ultimă instanţă ce place şi ce nu place publicului — ce poate fi înţeles şi ce scapă din limitele teatrului reprezentabil spre cele ale teatrului scris. In toată lumea şi nu numai la noi sunt o serie de piese — poate chiar dintre cele mai frumoase —care nu suferă să fie jucate — „pierd pe scenă”. In ziua în care autorul cunoaşte îndeajuns taina teatrului un asemenea fenomen nu se mai poate întâmpla pentru că în inspiraţie autorul nu se va mai ţine de simplele reguli ale prozei— ci de cele ale teatrului in care fiecare clipă trebue să se gradeze interesul pe lumină, şi ton — pe decor şi pe muzică (înţeleg prin muzică intonaţia care redă stările sufleteşti). Orice text de ton şi culoare e mort pe scenă actori de ADRIAN MANIU — de câte ori rămâne sterp pentru regizor şi actor — ori de câte ori nu se poate trăi de alţii. Excepţii sunt pretutindeni. Nu putem nega cazurile într’adevăr destul de numeroaes ale autorilor care au nemerit să scrie o piesă bună şi de succes deşi în viaţa lor nu văzuseră teatru. Dar aceste cazuri îşi au explicaţia în predispoziţii sufleteşti , în circumstanţe speciale pe care e inutil să le finalizăm aici. A doua piesă bună nu o scriu decât cei care izbutesc să cunoască teatrul bine. Pornind de la această constatare ar fi să ne întrebăm mai departe care ar fi condiţiile prielnice pentru ca autorii noştri să ne dea o literatură dramatică cât mai reală. Fiecare din noi şi-a pus desigur această întrebare şi a răspuns într-un fel sau altul acestui secret profesional. Cosima Wagner pe moarte Cosima Wagner, fiica Im Franz Liszt și vaduca lui R. Wagner, care a împlinit acum câteva săptămâni 92 de ani e în agonie. La Bayreuth s’au adunat înstițit v teaptă din clipă ,n clipă desnodământul fatal. Cu toată vârsta înaintată Cosima Wagner s’a interesat până în ultima vreme de evenimentele la ordinea zilei. -exo- oxo- Ossi Oswalda joacă intr'o operetă Cunoscuta artistă de cinema Ossi Oswalda a fost angajată ca subretă la Teatrul an der Wien. Ossi Oswalda va creia rolul principal într’o operetă postumă a lui Leo Fall a cărei premieră va avea loc în curând sub conducerea lui E. W. Kurngold. In vederea debutului. Ossi Oswalda a început să urmeze cursurile muzicale cu un mare maestru vienez. Din cușca sau carul îl MA DOR PICIOARELE!... Zilele trecute, romancierul V. S. a venit la ^Capșan, cu o mutră plocâită, ncras, și ciufulit... Toți prietenii îl întrebară: ■— Ce ai mon cher?.. — Sunt istovit... __ Pari bolnav. — Nu! Dar n’am dormit toată noaptea. Ai fost cu vre-o damă? — Ași!... De damă-mi arde mie? — Ai făcut un chef. — Nu mai beau vin de un an .— Atunci ai avut insomnie? — Nici!... Am scris toată noaptea!.. Și romancierul V. S. căzu mototol pe un scaun: __ Mă dor picioarele teribil!... Confraţii, buni ca totdeauna, nu scapă ocazia să-l întrebe: _ Cum vrei Să nu te doară!... Dacă o noapte întreagă ai scris cu picioarele. PUNGA SAU VIAŢA Pe la două noaptea, un tânăr se plmba pe cheiul Dâmboviţei, gânditor ca un poet. La un moment dat, If ieşi înainte un necunoscut cu şapcă, mască şi un revolver întins: — Punga sau viaţa... Tânărul îl nmipi cu ochii plini de recunoştinţa. — NU sunt foarte îndatoraţi . Pentruce? — Fiindcă tocmai mă pregăteam să mă sinucid. MUZICĂ MILITARĂ la Scena da petrecut astă vară Terasa Piccadily. Prietenul meu Radu G. s’a dus ca de obiceiu să bea un ţap de hopo şică asculte putină muzică. E de prisos să mai spun, că prietenul meu, Radu e un mare amator de munică militară. La Un moment dat, orchestra mixtară începu sa cânte un vals plin de poezie, care a deșteptat în Radu, amintiri melancolice. Știa precis — că pe acest vals — odată mai de mult, dansase cu prma lui iubită . Uitase însă numele valsului. Și strecurându-se până la unul dintre muzicanți, Radu se interesă: — Te rogi... Ce bucată a fost asta care aţi executat-o acum? Soldatul de la trombon, cercetă un program și răspunde ferm: — A fost No. 5. Venit interzis in Rusia sovietică Centrala artistică a guvenului soievtic publică o noua listă a operelor a căror reprezentare e interzisă în Rusia. Aceste opere sunt : «Aida» «Traviata», «Rigoletto», «Romeo și Julietta». Această interzicere e motivată prin afirmația că aceste lucrări nu corespund concepțiilor sovietice. exp ■ Vineri seara, a avut loc pe scenă comedia «Incurcă-Lume» — iar în sală, a avut Ioc tragedia «Incurcăturei de lume», tocmai fiindcă lumea n’avea loc. Premiera a atras — fireşte — în special autori, actori şi critici. Autorii, au venit să râdă de cronicarul A. de Herz. Actorii au venit să râdă de autorul A. de Herz, iar criticii au venit să râdă de actorul A. de Herz. Se vede treaba că au venit porniţi pe atâta râs, încât de la prima scenă, au şi dat drumul hohotelor. CE NE-AR SPUNE AUTORUL A. de HERZ — încurcă Lume e o comedie de salon? — Evident că e o comedie de salon, odată ce se petrece într’un antreu. — Are intrigă? — Odată ce e făcută de mine, cum vrei să n’aiba intrigă? — De unde pornește intriga piesii? ■ ................. _ Cu siguranță că dela femei. Am trei eroine. _ Vorbiţi ceva despre personagrile piesii. — Primul erou e un avocat. O piesă ca să fie bună e absolută nevoie de un avocat. _ Pentru ce? __ Ca să facă actele?... Sunt foarte mulțumit de avocatul meu: mi-a făcut trei acte grozave. — Perfect. Actele piesii le-a făcut avocatul. Dar scenele cine le-a făcut? _ Scenele le-a făcut soția avocatului, când îi făcea scene de gelozie. — Judecătorul ce rost avea? — Un judecător, înseamnă om de lege! Aşa dar aveam nevoie de el sa... lege acţiunea piesei. — Pentru ce aţi introdus şi o servitoare? — Nu-i servitoare. E o femee de serviciu. Ca să se puna toată lumea cu serviciul pe ea şi să-mi facă serviciul piesei. — Sunteţi mulțumit de interpretare? «_ Am un actor excelent, pe tânărul debutant A de Herz. CE NE-AR SPUNE ACTORUL A. DE HERZ — Vă place rolul avocatului? — Aş fi preferat să joc rolul unui farmacist. — Pentru ce? — Ca să fac reţete. Sunteţi în termeni buni cu autorul?.... — Nici să n’aud de el!... Ar fi putut să-mi facă un rol mai frumos, când știa că mă are pe minei... Dar n'am să mă las nici eu!.. In fiecare seară, am să pun lucruri dela mine!... — AT,o să se supere autorul dacă nu-i respectați textul? — Aș vrea s’o văd și p’asta! Eu numai așa am convenit să joc: să am libertatea să spun ce-mi place. _ Ce crede autorut de dvs.? _ Mi-a mărturisit că sunt primul actor care mi-am construit rolul exact in vederile autorului, dovedindu~i o mare înţelegere a textului. — Ce roluri aţi vrea să juceţi? __ Visul meu ar fi să joc patru piese excepţional de bune. In singurele piese bune din literatura mondială. — Anume? — In «Mărgeluş», «Păiajenul», «Omul de zăpada» şi «Aripi frânte», CUM AR SCRIE CRITICUL A. DE HERZ Cronica Teatrală E pentru prima oară în viaţa mea când am aplaudat sincer o piesă originală Marele nostru autor dramatic A. de Herz, in «Încurcă Lume» a atins cele mai măreţe culmi ale umorului. Sncha Quetry, Courteline şi Tristan Bernard nu au părut nişte pitici faţă de A. de Herz. Cât priveşte pe defunctul Caragiale, pot afirma cu toată competenţa că nici nui mai contează. Dar succesul serii, autorul La împărţit cu marele comedian al timpului, tânărul actor A. de Herz, care posedă un fizic asemănător cu al lui Rudolf Valentino, şi o voce superbă ca aceea a lui Moissi. Din restul distribuţiei nu s’a mai putut vedea nimeni, toţi interpreţii fiind copleşiţi de talentul unic al artistului de geniu A. de Herz. Şi aceste păreri nu sunt numai ale mele. Copilaşii mei, Kuky şi Nonu, au spus acelaş lucru. Şi copiii nu ştiu sa mintă!... ■ ~ A. de Herr DTN FOTOY TITI, No. 13 O mare încurcătură de NICON CD â D. NfflED, despre el si despre al(ii Mătuşa maa oara vedea un vis pa Maica Domnului. — Muzica mî-a deschis poarta Raiului. — Duiliu Zamfirascu despre Titu îvlaiorescu şi Grigore Manolescu. Filosofia unei Ieştii de fizică. Din prisosinţa Inimel trăeşte gura— Iubita, Patria, Umanitatea şi Dmn a zeu.—Deschide-te, Dafmne. Cum a murit Macedonsky.—Scritorii să fiu pnfasori. — Female şi alta. Dintre poeţii români în viaţă, totdeauna am avut impresiunea că d. Dianu, poet religios, e cel mai bătrân, fiindcă are, fără să exagerez, toate atributele urnei strălucite bătrâneţi , e domol, are o barbă neagră, tăiată scurt şi drept ca o daltă, ochii cei mai blânzi, e vorba cea mai temperată, pasul cel mai uşor. El nu cunoaşte două tonuri pentru a se exprima. Bucuria sau necazul nu-i schimbă timbrul vocal, care nu urcă, nici coboară. Când vorbeşte asta te frapează întâi şi apoi căldura expunerii lui de vechiu poet. Credinţele artistice ale d-lui D. Nanu au eşit de mult din faza căutărilor nebuloase ale misticismului profesionist de astăzi, intrând în Ordinele clasice ale religiei creştine. E un mare poet creştin. Din fereastra care prezintă, în spre Calea Victoriei, toată cafeneaua Capşa, ca pe o menagerie, îl examinez cu atenţie. Are un farmec diabolic Niciodată nu gesticulează, barba îi ascunde tremurul buzelor, el pare o pictură stranie, are un cap de duhovnic candidat la păcate. E sobru ca toţi oamenii de la munte, resemnat şi înţelept. Confraţii lui i-au scornit legenda că e permanent extaz, risipit aşa de riduri e în Natură că-ţi trebue o mare forţă conversaţionistă pentru a-l aduna mentalmente la subiectul ce interesează discuţia. Toate acestea sunt minciuni! Cert, că distinsul meu convorbitor nu e mai distrat ca alţi oameni, şi asta l-ar fi putut scuti de legendacare nu-i place. Un om care-şi studiază aşa de minuţios opera şi sufletul, un Şcolar bătrân cum e el, nu poate fi un distrat. Atâta spun. D. D. Nanu e dintre oamenii cari n’au o figură de purtare şi una de zile mari. LuniMarţiu, Miercuri, etc., el apare identic cu cel de om, neschimbat ca o fotografie scumpă. Intră misterios, cu paltonul lui încheiat până sub bărbie, cu o caciuliţă neagră de astrahan, la Capşa, unde-şi are prietenii lui cu cari conversează. Ce le spune n’am putut afla, dar am putut deduce lesne. D. Nanu este alături de Gala Galaction scriitorul pe care viaţa l-a umanizat până la asceză. A suferit o convertire, o prefacere adâncă. Cu energia lui care merge până la dârzenie şi până la ferocitate, şi-a creat în plin oraş un fel de retragere călugărească, în biblioteca Ministerului de Industrie şi Comerţ unde se abandonează unor lungi meditaţii ce i-au perfecţionat sufletul, i-au rotunjit gesturile, scurtându-le, retezându-le de tot, suprimându-le, cum se fasonează un arbust, până ce din ramurile coreografiei lui elementare nu mai rămâne decât trunchiul. Pricep ca e un om de mare severitate şi-l stimez , într’un grad îninalt cum stimez pe toţi oamenii severi. Cuvântul lui care-i animă viaţa şi i-o face suportabilă, pare a fi drei scump lui Maurice Barres : SERVIR. Crede în rolul scriitorului faţă de societate şi îl consideră pe acesta încărcat de o mare (Continuare în pag. IlI-a) O operetă de Tristan Bernard Marele umorist francez Tristan Bernard a scris libretul unei operete «Poimâine dimineaţa» a cărei muzică a fost compusă de Charles Lavillier. Acţiunea operetei se petrece în Paradis. Premiera va avea loc la «Sporting Club». Falimentul Teatlui ateist «Teatrul ateist» de curând înfiinţat la Moscova cu sprijinul guvernului sovietic a fost închis după o scurtă activitate. Motivul închiderii e lipsa de interes a publicului pentru acest bizar gen de spectacole. ----------exo----—— Muzica românească la staţiunea de radio din Viena La concertele de radio ale staţiunei din Viena s’a executat zilele trecute poemul coreografic «Diri România» de Norbert Gingnold. Lucrarea e scrisă pentru orchestră simfonică. ----------exp---------- Herman Scherchenn la Londra Celebrul dirijor german Herman Scherchen dirijează actualmente concertele de muzică modernă ale orchestrei staţiunei de radio din Londra. Scherchen a dirijat cu acest prilej compoziţii de Ianacek, Krenek şi Hauer. Herman Scherchen Noul turneu american al lui Max Reinhardt Marele regisor german însemnează cinci filme la Hollywood. Max Reinhardt, dictatorul teatrului european îşi continuă actualmente campania sa de cucerire în America. Celebrul regisor care a înţeles că şi în domeniul artei se pot realiza în America mari întreprinderi comerciale rentabile a hotărît mai de mult să-şi împartă activitatea între vechiul şi noul continent. Cetitorii noştri îşi vor aminti desigur că Reinhardt şi-a început «campania» printr-un turneu întreprins la New-York, cu protagoniştii scenelor sale europene. Se pare însă că Reinhardt s-a convins că drumul cel mai bun pentru a cuceri America duce prin Hollywood. Americanul are mai mult interese pentru film decât pentru teatru. Și de aceia, al doilea turneu pe care Reinhardt îl întreprinde actualmente în America e consacrat filmului. In drum spre Holywood unde va înscena un film cu Lilian Gish în rolul principal, Reinhardt se opreşte în principalele centre americane, ţinând în faţa reprezentanţilor presei conferinţe asupra principiilor sale artişti---î- —. - ~z- * ‘ tru viitor. Reinhardt călătoreşte întovărăşit de Lilian Gish, interpreta principală a filmului pe care-l va înscena. Reinhardt caută să convingă pe americani că în film, regisorul e menit să aibe un rol mult mai important decât actorul protagonist In această privinţă, Reinhardt face elogiul lui Chaplin care întruneşte în aceeaş personalitate şi pe regizor şi pe interpret. Totuşi Reinhardt se fereşte să precizeze asupra principiilor de care se va lăsa călăuzit în executarea noului film. Motivul filmului a fost compus de Hugo Hoffmannsthal, cel mai de seamă poet austriac contimporan. Sub îndrumarea lui Reinhardt, Lilian Gish va interpreta aceasta ideie. Reinhardt a încheiat un, contract cu faimosul manager american Joe Schenk obligându-se să însceneze 5 filme. Reinhardt nu şi-a luat nici un fel de obligaţie în ceea ce priveşte caracterul şi fondul filmului. Lumea artistică americană se așteaptă însă ca aceste cinci filme ale lui Reinhardt să însemne un punct de răscruce în arta mută. --------------0X0-------------- O oră cu Yvette Guilbart Faimoasa Interprets a rchaisonettel“ dsslăhuejio taina Intszp.etă.îl sâ.miasa lor populare pariziene. Azi ca şi acum 35 de ani, Yvette Guîlbert, regina chaisonettei, apare la Eldorado. Ca şi atunci, neîntrecuta interpretă a melodiilor pariziene, poartă o rochie neagră şi mănuşi lungi până la coate. Şi cântecele sunt cele vechi, redate cu acea artă neîntrecută pe care numai Yvette Guilbert o stăpâneşte. Yvette Guilbert este o artistă unică în genul ei. După spectacol faimoasa artistă mă uimeşte în cabina ei şi consimte după insistente rugăminţi să ne vorbească despre trecut. «— «Lumea s’a schimbat profund în ultimii 35 de ani — spune Yveîte Guîlbert cu vădită melancolie. De altfel prezentul, el însuşi nu e decât o pregătire a viitorului. Vremea de azi e încă turburată şi opere de artă adevărată nu se creiază decât cu multă greutate într’o astfel de epocă. Revoluţiile încep deobiceiu în cenacluri. Pe atunci ne adunam în cârciumi, în localuri neîncăpătoare ca acel «Chat Noir» unde apăreau tinerele talente. In timpul războiului, Parisul sărbătorea pe mântuitorii anglo- saxoni oferindu-se distracţii. Aceştia nu înţelegeau însă nici limba şi nici spiritul francez. Parisul le-a oferit atunci reprezentaţii speraculoase cari se adresau mai mult ochiului. Aşa a luat naştere revista, cabaretul fiind neglijat. Baletul, technica, clownii şi animalele dresate au omorât chanconotte. Deviza era : «a ului». După războiu, cei cari odinioară şezuseră în fotolii se mutaseră la galerie iar cei din parchet erau oameni cari nu aveau nici gust nici înfelifiere pentru a distinge arta de bluff. Va trece însă şi asta ! Virtuţile naţionale «clarte et bon sens», adică preferinţe pentru formele clare şi precise nu au fost pierdute şi vor cuceri cândva din nou locul ce li se cuvine. Iată că se şi arata primele semne ale apropiatelor schimbări. Intelectualii au început o acţiune în acest sens şi desigur că massele nu vor întârzia să-i urmeze. Aţi remarcat renaşterea cercurilor intelectuale ? Noui talente apar, iar în jurul lor se adună un public nou. Formele artistice evoluiază. Dacă însă va învia cândva şi liedul, charsonetta ?... Cine îndrăzneţe să spere aşa ceva ?... «Arta mea nu e artificială şi nu e creiată din teorii. Poate ca succesul meu, îl datorez mai mult cuvintelor şi admiratorilor mei Fiecare cuvânt îmi evoacă poveşti întregi şi-mi deschide perspective nebănuite. Cuvintele îmi apar învăluite în mantie de purpură. Ele mă îmbată şi mă covârşesc. In aceste cuvinte e taina cântecului şi taina întregii vieţi, lumina şi umbra, soarta şi nenorocirea. Cuvintele sunt amanţii mei. Eu înţeleg atât de bine toate misterele lor. Generaţii întregi ,au iubit, au suferit şi au cântat în aceste chansonette. Ele au murit şi nimic nu a rămas din toate acele fiinţe. Numai cuvintele vieţuesc încă, sub forma nemuritoare a cântecelor — o adevărată minune a limbei franceze. Cuvintele trăesc vecinie iar chansonetta e imnul lor.» O SCENA DIN «INCURCALUME» (fragment) STANCULEANU: Ce meserie ai? OTCA: Sunt florăreasă.. STANCULEANU: Cine e tataî tău? OLGA: N'am tată! _ Odată ce sunt florăreasă înseamnă că sunt copil din florii Și fl’aia cedez oricui de florile mărului!... Amorul e floare la ureche. MARCHIZUL: Cine te-a de florat?... OLGA: Un... boboc de băiat care mi-a dat «părăluțe».. MARCHIZUL: Și tu i-ai dat «traista ciobanului»...» OLGA: Da, împreună cu un «nu mă uita» . STANCULEANU: Asta înseamnă că n’ai fost floare ci... poamă. MARCHIZUL: Mă apucă mila când mă gândesc la soarta pomului.. TOTT: Pentru ce? MARCHIZUL: Fiindcă nevasta pomului e o poamul... STANCULEANU: D’aîa orice poamă, fiindcă e nevasta pomului își dă cu pomadă!... (Continuare In pag. H-a) Un ansamblu german da opră la New-York Un ansamblu german de operă în frunte cu protagoniştii urjeni lî.ni i laiuijurs a sosit î,ci New-York şi va da un ciclu de reprezentaţii la Manhattan Opera House. In cadrul acestor reprezentaţii se va cânta tetralogia lui Wagner «Inelul Nibelungului». Ansamblul va întreprinde apoi un turneu în toate America. 0X0 - Genă fmnorfffice comemorări la Burfitheater In cursul acestei săptămâni vor avea loc două importante reprezentaţii comemorative la Burgtheater. Cu prilejul centenarului premierii lui «Faust», capodopera lui Goethe se va raprezenta la 10 Ianuarie la Buratheater intr’o înscenare nouă. La 20 Ianuarie se va comemora bicentenarul nașterii lui Lessing cu reluarea comediei «Minnie von Barnheim» de Les sing. ~ —