Rampa, ianuarie 1929 (Anul 14, nr. 3283-3306)

1929-01-14 / nr. 3293

ANUL XIV No. 3293 TREDACTIA, ADMINISTRAT» a ^st ATELIERELE QRA­ICE Strada S&rlndar 7 Tu, «fon adi aa PubHatts'** «ic8iu»lv 89«l»(l(ll Anonima Rudolf Mo»u, Oalaa Vlctorial No. m AamiwIuiIK •• iflUMO la toata «gan mo «9 »ut»ill-i ata al la ad nlnlatrait* darului Director: SCARLAT FRODA u? -'v LUNI 14 IANUARIE 1929 ABONAMENTELE IN TARA Trai »uni .................................... * L*' «©• S*aaa luni .................................... . 900 Un an ............. . . 1000 in •trAinaiat» dublu AbO­nam»ni»i« mm diaioro înainta O 1 aau la is aia iiau&ioi iurV A­utorii Teatrul Mic ne-a dat prilej sa aclamăm o piesă în care autorul îşi joacă rolul principal cu un ta­lent într'adevăr impresionant. E desigur încă un titlu de atracţie pentru curiozitatea publicului Dar nu mă gândesc numai la faptul că şi în străinătate au suit treptele scenei autori contimporani — ci urmărim pilda până la marii pre­decesori din veacurile trecute —­­de când actori-autori au rămas pentru literatura dramatică nu­mele cele mai glorioase. Autorului nu i se cere numaide­cât talent actoricesc. Ba chiar pe cât ştim Moliére şi Shakespeare au­ fost destul de mediocre talente în ce priveşte mimica şi dicţiu­nea, dar faptul că ei au jucat a contribuit enorm la purificarea scrisului lor sub controlul lege­lor dramatice pe care le desveleşte publicul direct actorului — şi numai indirect autorului. Fără a pretinde că orice autor trebue să fie şi actor — ceea ce fireşte e o imposibilitate tot atât de absurdă cum ar fi să pretindem fiecărui­­actor să fie autor — ne menţinem însă convingerea că orice autor trebue să cunoască tea­trul în mod cât mai desăvârşit. Creaţiunea unei bune produc­­­ţiuni dramatice e după părerea noastră condiţionată de cunoaşte­i-Cîi Ui*« iiiui .wiupieuiu ti Loălil'Uiiiî în taine de regie şi de actor. Atunci când textul scris capătă viaţă sub privirile publicului — în autor trebue să se des vol­te o conştiinţă critică — ea judecă în ultimă instanţă ce place şi ce nu place publicului — ce poate fi în­ţeles şi ce scapă din limitele tea­trului reprezentabil spre cele ale teatrului scris. In toată lumea şi nu numai la noi sunt o serie de piese —­ poate chiar dintre cele mai frumoase —­­care nu suferă să fie jucate — „pierd pe scenă”. In ziua în care autorul cunoaşte îndeajuns taina teatrului un asemenea fenomen nu se mai poate întâmpla pentru că în inspiraţie autorul nu se va mai ţine de simplele reguli ale prozei— ci de cele ale teatrului in care fiecare clipă trebue să se gradeze interesul pe lumină, şi ton — pe decor şi pe muzică (în­ţeleg prin muzică intonaţia care redă stările sufleteşti). Orice text­ de ton şi culoare e mort pe scenă actori de ADRIAN MANIU — de câte ori rămâne sterp pentru regizor şi actor — ori de câte ori nu se poate trăi de alţii. Excepţii sunt pretutindeni. Nu putem nega cazurile într’adevăr destul de numeroaes ale autorilor care au nemerit să scrie o piesă bună şi de succes deşi în viaţa lor nu văzuseră teatru. Dar aceste cazuri îşi au explicaţia în predis­poziţii sufleteşti , în circumstan­ţe speciale pe care e inutil să le fi­nalizăm aici. A doua piesă bună nu o scriu decât cei care izbutesc să cunoască teatrul bine. Pornind de la această constatare ar fi să ne întrebăm mai departe care ar fi condiţiile prielnice pentru ca autorii noştri să ne dea o literatură dramatică cât mai reală. Fiecare din noi şi-a pus desigur această întrebare şi a răspuns în­­tr-un fel sau altul acestui secret profesional. Cosima Wagner pe moarte Cosima Wagner, fiica Im F­ranz Liszt și vaduca lui R. Wagner, care a împlinit acum câteva săptămâni 92 de ani e în agonie. La Bayreuth s’au adunat în­s­tițit­­ v teaptă din clipă ,n clipă desno­­dământul fatal. Cu toată vârsta înaintată Cosima Wagner s’a interesat până în ultima vreme de eve­nimentele la ordinea zilei. -exo- ­oxo- Ossi Oswalda joacă intr'o operetă Cunoscuta artistă de cinema Ossi Oswalda a fost angajată ca subretă la Teatrul an der Wien. Ossi Oswalda va creia rolul principal într’o operetă postu­mă a lui Leo Fall a cărei pre­mieră va avea loc în curând sub conducerea lui E. W. Kurn­­gold. In vederea debutului. Ossi Oswalda a început să urmeze cursurile muzicale cu un mare maestru vienez. Din cușca sau c­arul îl MA DOR PICIOARELE!... Zilele trecute, romancierul V. S. a venit la ^Capșan, cu o mutră plocâită, ncras, și ciufulit... Toți prietenii îl întrebară: ■— Ce ai mon cher?.. — Sunt istovit... __ Pari bolnav. — Nu! Dar n’am dormit toată noaptea. Ai fost cu vre-o damă? — Ași!... De damă-mi arde mie? — Ai făcut un chef. — Nu mai beau vin de un an .— Atunci ai avut insomnie? — Nici!... Am scris toată noap­tea!.. Și romancierul V. S. căzu mo­totol pe un scaun: __ Mă dor picioarele teribil!... Confraţii, buni ca totdeauna, nu scapă ocazia să-l întrebe: _ Cum vrei Să nu te doară!... Dacă o noapte întreagă ai scris cu picioarele. PUNGA SAU VIAŢA Pe la două noaptea, un tânăr se plmba pe cheiul Dâmboviţei, gânditor ca un poet. La un moment dat, If ieşi îna­inte un necunoscut cu şapcă, mas­­că şi un revolver întins: — Punga sau viaţa... Tânărul­ îl nmipi cu ochii plini de recunoştinţa. — NU sunt foarte îndatoraţi . Pentruce? — Fiindcă tocmai mă pregă­team să mă sinucid. MUZICĂ MILITARĂ la Scena da petrecut astă vară Terasa Piccadily. Prietenul meu Radu G. s’a dus ca de obiceiu să bea un ţap de hopo şi­­că asculte putină muzică. E de prisos să mai spun, că prie­tenul meu, Radu e un mare ama­tor de mu­nică militară. La Un moment dat, orchestra mixtară începu sa cânte un vals plin de poezie, care a deșteptat în Radu, amintiri melancolice. Știa precis — că pe acest vals — odată mai de mult, dansase cu prma lui iubită . Uitase însă numele valsului.­­ Și strecurându-se până la unul dintre muzicanți, Radu se inte­­resă: — Te rogi... Ce bucată a fost asta care aţi executat-o acum? Soldatul de la trombon, cercetă un program și răspunde ferm: —­ A fost No. 5. Venit interzis in Rusia sovietică Centrala artistică a guvenului soievtic publică o noua listă a o­­perelor a căror reprezentare e in­terzisă în Rusia. Aceste opere sunt : «Aida» «Traviata», «Rigo­­letto», «Romeo și Julietta». Această interzicere e motivată prin afirmația că aceste lucrări nu corespund concepțiilor sovie­tice. exp ■ Vineri seara, a avut loc pe sce­­nă comedia «Incurcă-Lum­e» — iar în sală, a avut Ioc tragedia «In­­curcăturei­ de lume», tocmai fiind­că lumea n’avea loc. Premiera a atras — fireşte — în special autori, actori şi critici. Autorii, au venit să râdă de cro­­nicarul A. de Herz. Actorii au venit să râdă de autorul A. de Herz, iar criticii au venit să râdă de actorul A. de Herz. Se vede treaba că au venit porniţi pe a­­tâta râs, încât de la prima scenă, au şi dat drumul hohotelor. CE NE-AR SPUNE AUTORUL A. de HERZ — încurcă Lume e o comedie de salon? — Evident că e o comedie de salon, odată ce se petrece într’un antreu. — Are intrigă? — Odată ce e făcută de mine, cum vrei să n’aiba intrigă? — De unde pornește intriga piesii? ■ ................. _ Cu siguranță că dela femei. Am trei eroine. _ Vorbiţi ceva despre persona­grile piesii. — Primul erou e un avocat. O piesă ca să fie bună e absolută nevoie de un avocat. _ Pentru ce? __ Ca să facă actele?... Sunt foarte mulțumit de avocatul meu: mi-a făcut trei acte grozave. — Perfect. Actele piesii le-a fă­cut avocatul. Dar scenele cine le-a făcut? _ Scenele le-a făcut soția avo­catului, când îi făcea scene de ge­lozie. — Judecă­torul ce rost avea? — Un judecător, înseamnă om de lege! Aşa dar aveam nevoie de el sa... lege acţiunea piesei. — Pentru ce aţi introdus şi o ser­vitoare? — Nu-i servitoare. E o femee de serviciu. Ca să se puna toată lumea cu serviciul pe ea şi să-mi facă serviciul piesei. — Sunteţi mulțumit de inter­­pretare? «_ Am un actor excelent, pe tâ­nărul debutant A­ de Herz. CE NE-AR SPUNE ACTORUL A. DE HERZ — Vă place rolul avocatului? — Aş fi preferat să joc rolul unui farmacist. — Pentru ce? — Ca să fac reţete. Sunteţi în termeni buni cu autorul?.... — Nici să n’aud de el!... Ar fi putut să-mi facă un rol mai fru­mos, când știa că mă are pe mi­nei... Dar n'am să mă las nici eu!.. In fiecare seară, am să pun lucruri dela mine!... — AT,o să se supere autorul da­că nu-i respectați textul? — Aș vrea s’o văd și p’asta! Eu numai așa am convenit să joc: să am libertatea să spun ce-mi place. _ Ce crede aut­orut de d­vs.? _ Mi-a mărturisit că sunt pri­­mul actor care mi-am construit rolul exact in vederile autorului, dovedindu~i o mare înţelegere a textului. — Ce roluri aţi vrea să ju­ceţi? __ Visul meu ar fi să joc patru piese excepţional de bune. In si­n­­gurele piese bune din liter­atura mondială. — Anume? — In «Mărgeluş», «Păiajenul», «Omul de zăpada» şi «Aripi frân­te», CUM AR SCRIE CRITICUL A. DE HERZ Cronica Teatrală E pentru prima oară în viaţa mea când am aplaudat sincer o piesă originală Marele nostru au­tor dramatic A. de Herz, in «În­curcă Lume» a atins cele mai mă­reţe culmi ale umorului. Sncha Quetry, Courteline şi Tristan Ber­nard nu­­ au părut nişte pitici fa­ţă de A. de Herz. Cât priveşte pe defunctul Caragiale, pot afirma cu toată competenţa că nici nui mai contează. Dar succesul serii, autorul La împărţit cu marele comedian al timpului, tânărul actor A. de Herz, care posedă un fizic asemă­nător cu al lui Rudolf Valentino, şi o voce superbă ca aceea a lui Moissi. Din restul distribuţiei nu s’a mai putut vedea nimeni, toţi in­terpreţii fiind copleşiţi de talen­tul unic al artistului de geniu A. de Herz. Şi aceste păreri nu sunt numai ale mele. Copilaşii mei, Kuky şi Nonu, au spus acelaş lucru. Şi co­piii nu ştiu sa mintă!... ■ ~ A. de Herr DTN FOTOY TITI, No. 13 O mare încurcătură de NICON CD â D. NfflED, despre el si despre al(ii Mătuşa maa oara vedea un vis pa Maica Domnului. — Muzica mî-a deschis poarta Raiului. — Duiliu Zamfirascu despre Titu îvlaio­­rescu şi Grigore Manolescu. Filosofia unei Ieştii de fizică. Din prisosinţa Inimel trăeşte gura— Iubita, Patria, Umanitatea şi D­­­m­n a zeu.—Deschide-te, Dafmne. Cu­m a murit Macedonsky.—Scritorii să fiu pnfasori. — Female şi alta. Dintre poeţii români în viaţă, totdeauna am avut impresiunea că d. D­ianu, poet religios, e cel mai bătrân, fiindcă are, fără să e­xagerez, toate atributele urnei stră­lucite bătrâneţi , e domol, are o barbă neagră, tăiată scurt şi drept ca o daltă, ochii cei mai blânzi, e vorba cea mai temperată, pasul cel mai uşor. El nu cunoaşte două tonuri pentru a se exprima. Bu­curia sau necazul nu-i schimbă timbrul vocal, care nu urcă, nici coboară. Când vorbeşte asta te frapează întâi şi apoi căldura expunerii lui de vechiu poet. Credinţele ar­tistice ale d-lui D. Nanu au eşit de mult din faza căutărilor nebu­loase ale misticismului profesio­nist de astăzi, intrând în Ordinele clasice ale religiei creştine. E un mare poet creştin. Din fereastra care prezintă, în spre Calea Victoriei, toată cafe­neaua Capşa, ca pe o menagerie, îl examinez cu atenţie. Are un farmec diabolic Niciodată nu ges­ticulează, barba îi ascunde tre­mur­ul buzelor, el pare o pictură stranie, are un cap de duhovnic candidat la păcate. E sobru ca toţi oamenii de la munte, resemnat şi înţelept. Con­fraţii lui i-au scornit legenda că e permanent extaz, risipit aşa de ri­duri e în Natură­ că-ţi trebue o mare forţă conversaţionistă pen­tru a-l aduna mentalmente la su­biectul ce interesează discuţia. Toate acestea­­ sunt minciuni! Cert, că distinsul meu convorbi­tor nu e mai distrat ca alţi oa­meni, şi asta l-ar fi putut scuti de legenda­­care nu-i place. Un om care-şi studiază aşa de minuţios opera şi sufletul, un Şcolar bătrân cum e el, nu poate fi un distrat. Atâta spun. D. D. Nanu e dintre oamenii cari n’au o figură de purtare şi una de zile mari. LuniMarţiu, Miercuri, etc., el apare identic cu cel de om­, neschimbat ca o fo­tografie scumpă. Intră misterios, cu paltonul lui încheiat până sub bărbie, cu o caciuliţă neagră de astrahan, la Capşa, unde-şi are prietenii lui cu cari conversează. Ce le spune n’am putut afla, dar am putut deduce lesne. D. Nanu este alături de Gala Galaction scriitorul pe care viaţa l-a umanizat până la asceză. A suferit o convertire, o prefacere adâncă. Cu energia lui care mer­ge până la dârzenie şi până la fe­rocitate, şi-a creat în plin oraş un fel de retragere călugărească, în biblioteca Ministerului de Indus­trie şi Comerţ unde se abando­nează unor lungi meditaţii ce i-au perfecţionat sufletul, i-au ro­tunjit gesturile, scurtându-le, re­­tezându-le de tot, suprimându-le, cum se fasonează un arbust, până ce din ramurile coreografiei lui elementare nu mai rămâne decât trunchiul. Pricep ca e un om de mare se­veritate şi-l stimez , într’un grad îninalt cum stimez pe toţi oamenii severi. Cuvântul lui care-i animă viaţa şi i-o face suportabilă, pare a fi drei scump lui Maurice Bar­res : SERV­IR. Crede în rolul scriito­rului faţă de societate şi îl consi­deră pe acesta încărcat de o mare (Continuare în pag. IlI-a) O operetă de Tristan Bernard Marele umorist francez Tristan Bernard a scris libretul unei ope­­rete «Poimâine dimineaţa» a că­rei muzică a fost compusă de Charles Lavillier. Acţiunea ope­retei se petrece în Paradis. Premiera va avea loc la «Spor­ting Club». Falimentul Teat­lui ateist «Teatrul ateist» de curând înfiinţat la Moscova cu spriji­nul guvernului sovietic a fost închis după o scurtă activitate. Motivul închiderii e lipsa de interes a publicului pentru a­­cest bizar gen de spectacole. ----------exo----—— Muzica românească la staţiunea de radio din Viena La concertele de radio ale staţiunei din Viena s’a execu­tat zilele trecute poemul coreo­­grafic «Diri România» de Nor­bert Gingnold. Lucrarea e scrisă pentru or­chestră simfonică. ----------exp----------­ Herman Scherchenn la Londra Celebrul dirijor german Her­man Scherchen dirijează ac­­tualmente concertele de muzi­că­ modernă ale orchestrei sta­­ţiunei de radio din Londra. Scherchen a diri­jat cu­ acest prilej compoziţii de Ianacek, Krenek şi Hauer. Herman Scherchen Noul turneu american al lui Max Reinhardt Marele regisor german însemnează cinci filme la Hollywood. Max Reinhardt, dictatorul tea­trului european îşi continuă ac­tualmente campania sa de cuce­rire în America. Celebrul regisor care a înţeles că şi în domeniul artei se pot rea­liza în America mari întreprin­deri comerciale rentabile a hotă­­rît mai de mult să-şi împartă ac­tivitatea între vechiul şi noul con­tinent. Cetitorii noştri îşi vor aminti desigur că Reinhardt şi-a început «campania» printr-un turneu între­prins la New-York, cu protagoniş­tii scenelor sale europene. Se pare însă că Reinhardt s-a convins că drumul cel mai bun pentru a cuceri America duce prin Hollywood. Americanul are mai mult inte­rese pentru film decât pentru tea­tru. Și de aceia, al doilea turneu pe care Reinhardt îl întreprin­de actualmente în­ America e con­sacrat filmului.­­ In drum spre Holywood un­­de va înscena un film cu Lilian Gish în rolul principal, Rein­hardt se opreşte în principalele centre americane, ţinând în faţa reprezentanţilor presei conferin­ţe asupra principiilor sale artişti­---î- —. - ~z- * ‘ tru viitor. Reinhardt călătoreşte întovără­şit de Lilian Gish, interpreta principală a filmului pe care-l va înscena. Reinhardt caută să convingă pe americani că în film, regisorul e menit să aibe un rol mult mai important decât actorul protago­nist In această privinţă, Reinhardt face elogiul lui Chaplin care în­truneşte în aceeaş personalitate şi pe regizor şi pe interpret. Totuşi Reinhardt se fereşte să precizeze asupra principiilor de care se va lăsa călăuzit în execu­tarea noului film. Motivul filmului a fost compus de Hugo Hoffmannsthal, cel mai de seamă poet austriac contim­poran. Sub îndrumarea lui Reinhardt, Lilian Gish va interpreta aceasta ideie. Reinhardt a încheiat un, contract cu faimosul manager a­­merican Joe Schenk obligându-se să însceneze 5 filme. Reinhardt nu şi-a luat nici un fel de obli­gaţie în ceea ce priveşte caracte­rul şi fondul filmului. Lumea artistică americană se așteaptă însă ca aceste cinci filme ale lui Reinhardt să însemne un punct de răscruce în arta mută. --------------0X0--------------­ O oră cu Yvette Guilbart Faimoasa Interprets a rchaisonettel“ dsslăhuejio taina Intszp.­etă.­îl sâ.miasa lor populare pariziene. Azi ca şi acum 35 de ani, Yvette Guîlbert, regina cha­isonettei, a­­pare la Eldorado. Ca şi atunci, neîntrecuta interpretă a melodii­lor pariziene, poartă o rochie neagră şi mănuşi lungi până la coate. Şi cântecele sunt cele vechi, redate cu acea artă neîntrecută pe care numai Yvette Guilbert o stă­pâneşte. Yvette Guilbert este o artistă unică în genul ei. După spectacol faimoasa artistă mă uimeşte în cabina ei şi con­simte după insistente rugăminţi să ne vorbească despre trecut. «— «Lumea s’a schimbat profund în ultimii 35 de ani — spune Yveî­te Guîlbert cu vădită melan­colie. De altfel prezentul, el în­suşi nu e decât o pregătire a vii­torului. Vremea de azi e încă tur­burată şi opere de artă adevărată nu se creiază decât cu multă greu­tate într’o astfel de epocă. Revo­luţiile încep deobiceiu în cena­cluri. Pe atunci ne adunam în câr­ciumi, în localuri neîncăpătoare ca acel «Chat Noir» unde apăreau ti­nerele talente. In timpul războiului, Parisul sărbătorea pe mântuitorii anglo- saxoni oferindu-se distracţii. A­­ceştia nu înţelegeau însă nici lim­ba şi nici spiritul francez. Parisul le-a oferit atunci reprezentaţii spe­raculoase cari se adresau mai mult ochiului. Aşa a luat naştere revista, cabaretul fiind neglijat. Baletul, technica, clownii şi ani­­malele dresate au omorât chan­conotte. Deviza era : «a ului». După războiu, cei cari odini­oară şezuseră în fotolii se mutase­ră la galerie iar cei din parchet e­­rau oameni cari nu aveau nici gust nici înfelifiere pentru a dis­tinge arta de bluff. Va trece însă şi asta ! Virtuţile naţionale «clarte et bon sens», a­­dică preferinţe pentru formele cla­re şi precise nu au fost pierdute şi vor cuceri cândva din nou lo­cul ce li se cuvine. Iată că se şi arata primele sem­ne ale apropiatelor schimbări. In­telectualii au început o acţiune în acest sens şi desigur că massele nu­ vor întârzia să-i urmeze. A­ţi remarcat renaşterea cer­curilor intelectuale ? Noui talente apar, iar în jurul lor se adună un public nou. Formele artistice evo­­luiază. Dacă însă va învia cândva şi liedul, char­sonetta ?... Cine în­drăzneţe să spere aşa ceva ?... «Arta mea nu e artificială şi nu e creiată din teorii. Poate ca succesul meu, îl datorez mai mult cuvintelor şi admiratorilor mei Fiecare cuvânt îmi evoacă poveşti întregi şi-mi deschide perspective nebănuite. Cuvintele îmi apar în­văluite în mantie de purpură. Ele m­ă îmbată şi mă covârşesc. In a­­ceste cuvinte e taina cântecului şi taina întregii vieţi, lumina şi umbra, soarta şi nenorocirea. Cu­vintele sunt amanţii mei. Eu înţeleg atât de bine toate miste­rele lor. Generaţii întregi ,au iu­bit, au suferit şi au cântat în a­­ceste chansonette. Ele au murit şi nimic nu­ a rămas din toate acele fiinţe. Numai cuvintele vieţuesc încă, sub forma nemuritoare a cântecelor — o adevărată minune a limbei franceze. Cuvintele trăesc vecinie iar chansonetta e imnul lor.» O SCENA DIN «INCURCA­­LUME» (fragment) STANCULEANU: Ce meserie ai? OT­CA: Sunt florăreasă.. STANCULEANU: Cine e tataî tău? OLGA: N'am tată! _ Odată ce sunt florăreasă înseamnă că sunt copil din florii Și fl’aia ce­dez oricui de florile mărului!... A­­morul e floare la ureche. MARCHIZUL: Cine te-a de florat?... OLGA: Un... boboc de băiat ca­re mi-a dat «părăluțe».. MARCHIZUL: Și tu i-ai dat «traista ciobanului»...» OLGA: Da, împreună cu un «nu mă uita» . STANCULEANU: Asta înseam­nă că n’ai fost floare ci... poamă. MARCHIZUL: Mă apucă mila când mă gândesc la soarta pomu­lui.. TOTT: Pentru ce? MARCHIZUL: Fiindcă nevasta pomului e o poamul... STANCULEANU: D’aîa orice poamă, fiindcă e nevasta pomului își dă cu pom­adă!... (Continuare In pag. H-a) Un ansamblu german da opră la New-York Un ansamblu german de o­­peră în frunte cu protagoniştii urjeni lî.ni i laiuijurs a sosit î,ci New-York şi va da un ciclu de reprezentaţii la Manhattan O­­pera House. In cadrul acestor reprezentaţii se va cânta tetra­logia lui Wagner «Inelul Nibe­­lungului». Ansamblul va întreprinde a­­poi un turneu în toate Ameri­ca. 0X0 - Genă fmnorfffice comemo­rări la Bu­rfith­eater In cursul acestei săptămâni vor avea loc două importante reprezentaţii comemorative la Burgtheater. Cu prilejul centenarului pre­mierii lui «Faust», capodopera lui Goethe se va raprezenta la 10 Ianuarie la Buratheater in­­tr’o înscenare nouă. La 20 Ianuarie se va come­mora bicentenarul nașterii lui Lessing cu reluarea comediei «Minnie von Barnheim» de Les­­ sing. ~ —

Next