Rampa, iulie 1930 (Anul 15, nr. 3731-3756)
1930-07-02 / nr. 3731
ANUL XV. ~ No. 3731 REDACŢIA ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE Str. Intrarea Zalomit Noi (Hotel Astoria) Telefon BUCUREŞTI Publicitatea concesionată exclusiv Societății Anonime „Rudolf Mosse” Calea Victoriei, 51 Director: SCARLAT FRODA 4 PAGINI 3 LEI (v MIERCURI 2 IULIE 1 vjo «'h Numai asta s’o mai știi KOPROL se da și la copii. Răsturnarea valorilor de N. Porsenia • Revoluţia intelectuală provocată cu decenii în urma de sistemul nietzschean n’a fost niciodată interpretată ca o posibilitate de realizare practică. Scepticii au tâlcuit-o ca pe o butadă filozofică a unui spirit genial. Gânditorii dogmatici au crezut în ea ca într’o exagerare a unui sistem vitalist, a unei întoarceri la natură, cu toate comandamentele ei viguroase, menite să injecteze sevă nouă disciplinelor omeneşti anemiate de idealism sau împotmolite într’un materialism brutal şi insuficient. Explicaţiuni plauzibile au tradus invertirea morală a giganticului cugetător german ca o simplă aspiraţie spre sănătate a unui organism fizic bolnav. Alţii, mai aproape de adevăr, au văzut in filozofia lui Nietzsche doar expansiunea inconştientă a agresiunii imperialiste a poporului său. .Gare prooroc ar fi putut avea divinafiunea unei aplicări pe terenul social a acestor teorii ? Şi totuş, astăzi, de la marginea centrului Europei şi până la limanurile linse de talazurile Pacificului, un mare popor face vivisecţie pe propriul său trup, expermentând răsturnarea valorilor. Sovietele au înfiinţat acest laborator de sângeroasă sociologie. In captivantele lucrări ale lui Ferdinand Ossendowski se înfăţişează şi se discută în lumina crudă şi obiectivă a faptelor aplicaţiunile noi şi reale ale Rusiei moderne pe tărâmul social. Dispuşi să examinăm şi noi, fără părtinire naţională sau de clasă, aceste realizări, să le simpatizăm poate ca pe un prodrom al societăţii de mâine, ne este totuş cu desăvârşire imposibil să admitem un singur moment că omenirea s’ar putea aşeza cândva pe asemenea baze.■ Ossendowsky explică lămurit de ce au eşuat toate armatele şi toate mişcările antibolşevice, mişcări care posedau sâmburi de eroism, in care uneori germina sublimul. Ce vrajă fatală a descompus disciplina acestor oştiri de viteji legendari ? Ce i-a determinat să treacă, cu arme şi bagaje, în tabăra sovietelor ? Explicaţia e simplă şi teribilă. Pe când generalii anti-comunişti vânturau înaintea soldaţilor idealuri de ordine socială, entităţi superioare care făceau apel la altruismul omenesc, sovietele au promis folosul imediat şi materia. Pace şi pământ. Dar nu numai atât. Soldatului i se asigura libertatea jafului, impunitatea crimei, putinţa de reîntoarcere la o bestialitate preistorică, ce măguleşte instinctul de fiară al omului din popor. Intre idealism şi banditism, mujicul rus n’a mai ezitat. Valorile erau răsturnate : bestia lua locul omului la conducerea societăţii. Dar oricât , cu oameni normali, animalizaţi, nu se putea obţine complet victoria unui sistem, din care omul este exclus. Şi atunci, sovietele au făcut mai bine decât atât. Pe vremea ţarismului, enorme vapoare, pe a căror covertă nu se zărea nici un marinar, nici un tricolor, ci numai lugubra fâlfâire a unui drapel negru, aceste vapoare-fantomă transportau în beciurile lor puşcăriaşi în lanţuri, spre insula Sahalin. Aici, ocnaşii erau trataţi cum nici omul primitiv nu trata vitele pe care le ucidea pentru hrană. Foştii oameni erau transfomaţi în anti-oameni, într-o rasă specială şi hibridă intre fiară şi om, care nu puteau dori altceva decât pieirea Societăţii. Revoluţia comunistă i-a liberat din închisori şi i-a pus în fruntea situaţiunilor publice. Cu aceşti oameni, Rusia sovietică scrie „bine” acolo unde odinioară era scris „rău», şi aplică pe teren răsturnarea valorilor. Spiritul lui Nietzsche poate fi satisfăcut. De obiceiu, interviewurile cu artiştii sau cu oamenii politici, sunt luate în pripă, între două şedinţe furtunoase la cameră, sau o întrunire publică, între două acte în cabina actorului, în maşină sau pe colţul canapelei pe care gazda ţi-l oferă mai mult sau mai puţin graţios. De data asta nu voi mai scrie un interview tip, ci vă voi prezenta pe strălucita societară a Comediei Franceze, aşa cum n-o cunoaşteţi, aşa cum se înfăţişează în fiecare zi sau în fiecare moment o cunoaşteţi toţii pe Cecile Sorei. Aţi văzut-o şi admirat-o recent în reprezentaţiile pe care ni le-a dat în primăvară timp de o săptămână. Ştiţi fără îndoială că rochiile ei, pentru scenă sau pentru oraş sunt cele mai costisitoare, cele mai elegante, mai ştiţi că bijuteriile ei sunt vestite, ca de pălăriile ei, vorbeşte tot Parisul monden, iar luxul, risipa şi rafinamentul cu care îşi mobilează mereu casele, sunt celebre nu numai în Franţa ci în toată lumea, unde numele ei e trecut printre primele coloane ale revistelor mondene. Ştiţi că acum doi ani, Céliméne, locuia încă la Malmaison, în casa istorică, unde Napoleon şi Josephina, veneau să se refugieze, când zgomotul curții îi obosea prea mult. Trăind aproape doi ani, într’un cadru istoric, de o sobrietate impresionanta, firea neastâmpăratei „Sapho” e contrariată. Acelaş decor, ce reaminteau mereu timpuri trecute, peste care uitarea s’a aşternut de mult, o indispunea şi întrista pe Célimene. Temperamentul său torturat şi neliniştit avea nevoe de altceva, de o schimbare, de o primenire a atmosferei, a lucrurilor. Intr’o seară, la un dineu, în frumosul salon de la Malmaison Cecile Sorel, împărtăşeşte prietenilor intimi proectul său: va vinde toate vechiturile, îşi va lua un apartament în Champs-Elysées, pe care-1 va mobila după concepţia ei modernă. Prietenii au râs, neîncrezători, întrebând-o : — Iţi imaginezi d-ta, pe Cécile Sorel, într’un cadru modern ? — Dacă vei face asta, atunci, Ifibi toţi îndrăgostiţi de d-ta şi de decorul în care ne-am obişnuit să te vedem, te vom părăsi în bloc. Cecile Sorel, netulburată şî surâzătoare, le-a răspuns tuturor : „Prieteni, peste trei sau patru luni, casa mea din Champs-Elysées, va fi gata, vă voi chema la inaugurare !”. Când peste patru luni, Contesa de Ségur, îşi primi prietenii în G. Dond Point des Champs-Elysées, pe chipul ei se putea citi cea mai strălucită satisfacţie. Nu numai că admiratorii gustului său clasic, se complăceau în această atmosferă caldă de o rară eleganţă şi de un bun gust care nu are rival, dar într’un târziu, când şi-au revenit din uimirea lor, au întrebat-o cu tonul cel mai firesc din lume . — Cum Cecile, ai putut tu vreodată să trăeşti în alt decor decât acesta ? Iată dar că povestea femeii-vrăjitoare, se repetă mereu. Cei mai recalcitranţi, au găsit cadrul mai presus de aşteptările lor şi mai rafinat decât fantezia lor creatoare. Illustration, de acum două luni, a publicat un articol despre „modernismul Cecilei Sorel”, însoţindu-l cu fotografiile pieselor frumosului apartament. Realitatea este însă cu mult mai uluitoare. Ai impresia intrând în această casă, că trăeşti o clipă de vis din nopţile lui Poe. Dar să intram ca să putem privi mai atent lucrurile. Marţi. Continuă în pagina II-a O sâptâmana cu Cecile Sorel Marţi: Modernismul contesei de Segur.-- Miercuri: La ceai cu Maradja de Kanurthala.- Joi: Gala de la Lido.Vineri: Două privelişti din balcon.— Sâmbtă: In căutarea unui local de noapte.- Duminică: In faţa lui Victor Luni: Exigenţele lui Faure. SCRISOARE DIN PARIS Cecile Sorel Dia cușca suflerilor LUI L. LEFTER CARE-A PLECAT IN VILEGIATURA... Plecatul costă o avere ! Cum văd, te treci cu glumele !... Mi-e teamă la inapoere Să nu semeni cu numele JACK BERAKK, MIREASA „Mitică— se adresează căpitanul ordonanței sale — „te-arri văzut ori cu o fată frumoasă in Cişmigiu. Ia spune ce ocupaţie are viitoarea ta..." Mitică : „Asta nu ştiu încă, domnule căpitane. Dar actuala e bucătăreasă. CONSECINŢĂ Motorul de football se sfârşise. Spectatorii începură să părăsească arena,înconjurată de un gard înalt de scânduri, prin poarta larg deschisă. Inspectorul surprinse însă un tânăr sărind gardul. „Domnule” îl apostrofează inspectorul „nu poţi să ei pe unde ai intrat?" „Păi tocmai asta tac", răspunse tânărul nostru... SÂNGE RECE " Acceleratul de Chișinău. Un tânăr intră iritat în compartiment. — Domnule, soția dumitale purta o rochie verde, nu ? — Da, răspunse călătorul uimit. . . Cu un guleraş alb de dantelă. 9— Da. — Să ştiţi că a căzut afară. Călătorul răspunde foarte calm: — Atunci să tragem, semnalul , de alarmă. Biletul meu de tren era la nevastă-mea. FIUL PROCURORULUI învăţătorul îşi sfârşi lecţia de geografie, pe care o predase cu ajutorul unui glob al pământului. Vrea să se convingă dacă elevii au fost atenți. r- Ionel, ia să-mi spui unde ajung eu dacă fac o gaură de-a lungul globului. Ionel (fiul unui procuror) : Ajungeţi in fata tribunalului. y învăţătorul ! Da’ dece ? Ionel : Pentru deterioare de obiecte străine. învăţătorul : Dar bine. Ionel... Ionel : Da, domnule institutor, globul aparţine şcolii, şi dvs. n’aveți dreptul să-l găuriţi... STATORNICIE Directorului unei mari bănci din Capitală i se prezintă zilele acestea un tânăr foarte simpatic solicitând un serviciu. Prezintând certificatele directorul, după o examinare de cinci minute, i se adresează : — Păi bine domnule, văd că d-ta nu ai statornicie de loc. N’ai stat mai mult de două luni de zile la nici un serviciu... Ba da. intr’un singur loc ai stat șase luni de zile, cum se face? — Păi... eram secretarul unui milionar american şi făcând cu dânsul o călătorie cu yăchtul pe mare a durat şase luni, aşa că... 3 S 4 fi 4 ARIA «Huo!... _ «La oase! —«Rușine!... — «Huo!... — «La oase!... — «Uuuuuuu!... —• «Jos cu ei! — «Afară! — Haaauuuuu!... — «La oase!... Din două in două săptămâni, cei cari iau aer in Parcul Carol aud din «Arenele Romane», pline până la ultimul loc, aceste sbierete multiplicate de ecouri și cari dau la un moment dat inpresia vuetului unui ocean răsvrătit. Se fac pauze scurte şi ca torentele, se aud sbierete răguşite: «Da-i la muzicuţă — «Stinge-i farurile! — «La Palestina!... _ Fă-i boiangerie la nas... .— «Moae-i la scăfârlie... , e, «Vezi că dă cu ciomagul!... V ii 1p de A. Dumbrăveane Cei din parcul Carol au învățat curând — îşi spune cineva — vocabularul special de la «Arenele, transformate în loc de întâlnire pentru box. A-i da la muzicuţă, înseamnă a-i demonta gura adversarului. Stinge farurile înseamnă să-i închizi ochii cu pumnul. Când se aude «la Palestina», se ştie că în ring a apărut Moţi Spakow. Boiangeria la nas, e sângele pe care gloata îl vrea... Şi aşa mai departe... Celelalte epitete graţioase, se adresează aceloraşi oameni şi nu aceleaşi împrejurări. Unul care vine pentru prima oară Sâmbătă seara în parcul Carol, e cu siguranţă apucat de o teama teribilă auzind vuetul dela Arene... Şi s’ar putea crede că în massa aceea răscolită de patimi, au luat loc numai unu şi unu dintre mardeiaşii autohtoni... Aş, de unde?: D. Tony Bulandra este tot atât de elegant în « Arene», când vine la box, ca şi pe scenă... D. Ionel Teodoreanu priveşte cu aceeaşi ochi, şi cu aceiaşi mină când se bat boxerii, ca şi atunci când vede pe Dănuţ şi Olguţa... Iar d. Liviu Rebreanu, care a fost văzut cu fiica d-sale în primele rânduri, — şi îmi închipui pentru prima oară la box — nu era nici revoltat, nici surprins... Cert mult dacă își încuraja, părintește, fiica... Sâmbătă seara, l'am văzut, pentru prima oară la box, și pe Nicon. Venise să ia aer între două cuplete. — «Ce faci Nicoane? — «Bine uite am venit și eu... — «Dar ști, ai mare noroc... ■— «Ca ce? — Astăseară sunt numai knokout-uri. — «Parol? Şi asta e noroc? Nicon a făcut o grimassă teribilă. Pentru prima oară în viaţa lui vedea oameni bătându-se la sânge, şi sfârşind prin a fi aruncaţi la pământ ca nişte cârpe... Şi asta, îţi numea un prieten, e un noroc!... A, daca nu Taţi ,văzut pe Ni-con în momentul când Spakow svârlea, cu un puimn, afară din ring, la o distanță apreciabilă pe adversar, ascunzându-se după o doamnă... — «Ce ai Nicon? — «Nimic dragă, dar nu vezi nebunul ăsta de Spakow e in stare să-l arunce peste mine... Pardon doamnă... Am mai vorbit în acest loc de Pladner. E un boxeur de mare faimă, deşi la statură e mai mic decât Finţi... Pladner, s’ar putea spune, s’a jucat cu adversarul său... L’a învăţat cum se boxeaza, ce e aia pumn, şi cum poate fi bătut în lege, un om... Adversarul lui Pladner a înghiţit, s’a supus — fiindcă la urma urmei nu avea altceva ce face... Masa însă nu era de aceiași părere. Vroia ca Pladner să fie bătut, și al nostru să bată cu orice preț. Ca omul în casa lui... Mai sbierete, mai strigăte, — dar nimic. Nici o scofală. Pladner continua să bata, și al nostru continua să încaseze. Atunci, în mijlocul celei mai mari linişti, un tânăr ofiţer cu monoclu în ochi, se apropie până la ringul unde se bat boxeurii şi se adresează juriului: — «Domnilor, faceţi-vă datoria! Ofiţerul — din jandermerie — a fost privit cu curiozitate. — «Vă sfătuesc să vă faceţi datoria şi să adresaţi somaţiile legale lui Pladner, fiindcă altfel nu răspund de d-voastră.. . Cineva din juriu l’a întrebat: ,— «Sunteţi cu paza? — «Exact. Sunt cu jandarmii aici. — «Şi probabil că nu vreţi să bată Pladner. — «Sigur. Să bată al nostru. Că e ruşine... — «Atunci mai simplu ar fi să vă adunaţi jandarmii şi să-i săriţi în ajutor boxeurului vostru... Termină repede... E şi mai uşor. Nu vedeţi că-i singur, săracul!... Ofiţerul n’a mai ripostat nimic. Ib . Toata lumea trece prin nişte călduri îngrozitoare. Sunt însă oameni cari au fierbinţeli aparte... Cum s’ar spune, căldură dublă. II cunoaştefi pe marele nostru comedian, d. V. Maximilian, şi probabil că ştiţi despre d-sa că-i proprietarul unei moşii agreabile... In acelaş timp, ştiu că d. Maximilian este co-directorul companiei teatrale „Regina Maria“ care, pentru sezonul ele vară şi-a instalat tabăra la Parcul Oteteleşanu. (Colegul nostru Hope, susţine — probabil tot din cauza fierbinţelei,— că la Parc e director Tănase). D-l V. Maximilian trece prin nişte fierbinţeli grozave. Şi iată de ce: stă între două luntrii. Pe căldurile acestea îngrozitoare, trebue să împace două calităţi. Ca moşier vrea şi se roagă să vină ploaia ca să-i fie bună recolta. Ca director de teatru se roagă întruna lui Dumnezeu să fie vremea frumoasă, să nu dea ţiloae, ca să se poată juca, şi face reţete... Cineva îl interpela eri: — „Spune drept, vrei sau nu vrei să vină ploaia? ■ — „Dacă s’ar putea, să vină ploaia la unul noaptea şi s’o ţină până a doua zi la amiază. Atunci să înceapă iarăş o căldură teribilă până la miezul nopţei. Sau, dacă s’ar putea, să se împartă ploaia în două, excluzând Capitala, să plouă încontinuu în ţară... Până la împlinirea visului, d-l Maximilian trece iarăşi prin nişte fierbinţeli teribile... Gică Vraca e la Viena, şi ne scrie din pivniţa primăriei oraşului. Cei ce au trecut prin Viena ştiu ce înseamnă această pivniţă. Cei ce n’au trecut, au auzit cu siguranţă de faimoasa primărie a Vieţi ei, unica ca stil arhitectonic... In • pivniţa primăriei există cea mai adorabilă dintre cârciumi... Vraca I ne scrie pe carton gros din cele ce se obicinuesc a fi puse sub paharul de bere.. Ceea ce îl îndritueşte să ne spună: „Am tras un chef teribil în cârciuma aceasta cu fraţii de la Burgtheater“ şi trec prin nişte fierbinţeli teribile, de-oi pomeni şi pe cealaltă lume...“ Să stai la răcoare în pivniţă şi să ai fierbinţeli, asta-i culmea... Un alt om în plină frământare, e G. Ciprian, a cărui piesă „Omul cu mârţoaga" jucată pentru prima oară în limba germană la Berlin, a constituit un mare succes atât pentru autor cât şi pentru autori. Telegramele agenţiilor de presă vorbesc cu un lux de amănunte asupra succesului înregistrat de Omul cu mârţoaga lui, şi ne aduc la cunoştinţă că autorul a fost sărbătorit atât la legaţie cât şi la Un restaurant prin banchete grandioase... Ni-l închipuim pe Ciprian, în mijlocul mesei, sărbătorit, plin de fericire... Or fi fost şi discursuri. Fierbinţeli, deci, Ciprian, cu siguranţă că a trebuit, să răspundă, înainte de a pleca din Bucureşti, ne spunea: —„Mi-e frică mă că dacă aiu avea succes o să mă înveţe ăia... De ce i-a fost frică n’a scăpat. Te pomenești că înfierbântat. Ciprian le-a trântit un discurs şi i-a înjurat, ca pe aici pe la noi... Din dragoste, şi din bucurie... O operă de Mussorgsky a provocat incidente politice la Moscova Pentru ce a fost scoasă de la afiş opere „Khovansevia“.'- Spectacolul de la Opera de stat.--' Suferințele Rusiei In preajma închiderii stagiunei Operii de stat din Moscova, corespondentul marelui ziar londonez «Observer» semnează o interesantă dare de seamă asupra activităţii acestei scene în timpul anului. Ziaristul englez constată cu acest prilej că cel mai de seamă eveniment artistic al stagiunei l-a constituit premiera operii. «Khovanseina» de M. Mussorgsky, o lucrare care nu s’a mai cântat de ani de zile la Moscova. Titlul acestei opere este împrumutat de la numele celor doi prinţi Khowansky, tatăl şi fiul, care au rolurile principale în acţiune. Opera a fost scrisă de Mussorgsky în anul morţei sale iar instrumentaţia a fost terminată de Rimsky-Korsakov. «Khowanscina» este în orice caz o adevărată capodoperă şi se poate compara cu «Boris Godunov» care şi-a cucerit însă mai repede faima internaţională. Muzica şi drama redau aidoma atmosfera din Rusia Evului Mediu, o epocă pe care trebue să o socotim în Rusia cu câteva secole mai târziu decât în restul Europei. Dar tocmai această epocă este mai puţin cunoscută şi tocmai un teatru a fost mai rar înfăţişată. Este interesant că de abia acum, câteva luni după premiera de la Moscova, aflăm din relatările corespondentului englez un amănunt caracteristic cu privire la un incident care s’a înregistrat cu prilejul reprezentării operii «Khovascina» la Moscova. Intr'adevăr una dintre cele mai frumoase arii ale Operii lui Mussorgsky este aceea constatată de boerul Sakhlowity. Este o rugăciune prin care se invoacă un trimis al Cerului pentru a-i scăpa Rusia suferindă. Dumnezeu nu trebue să lase Rusia să piară. La una din reprezentaţiile acestei opere o parte din public, identificându-se cu Rusia suferindă de care este vorba irania lui Mussorgszky l-a aplaudat frenetic pe interpret, manifestând astfel în mod evident împotriva actualei ordine din Rusa sovietică. Direcţiunea Operei de Stat şi Comisarul poporului pentru arte frumoase pare să fi înţeles că în aceste aplauze repetate nu trebuia văzut numai manifestarea unei aprecieri estetice-şi mai ales o demonstraţie cu caracter politic. Fapt e că, cu tot succesul obţinut de «Khovanscina» la reluare, opera lui Mussorgsky a fost imediat scoasă după afiş. Acum câteva zile, în rdină vară, „Khovanscina” a fost din nou reluată la opera mare, obţinând şi de astă-dată un mare succes. Aria boerului Sakhlowity a fost însă tăiată din partitură. In orice caz, incidentul este destul de semnificativ şi ilustrează în chip caracteristic sentimentele marelui public şi mentalitatea oficialităţii sovietice faţă de libertatea manifestărilor artistice. Rimsky-Korsakov „Omul cu mârţoaga“ s’a jucat la Berlin Berlin, 30 (Rador). In seara zilei de 28 iunie a avut loc la «Schiller Staatstheater» din Berlin, premiera piesei româneşti «Omul cu Mârţoaga», de G. Ciprian Sala a fost arhiplină cu un public extrem de select Piesa a avut succes, fiind viu aplaudată. Autorul a fost chemat de mai multe ori la rampă. După reprezentaţie, d. G. Taşcă, ministrul României şi doamna, au oferit un banchet în saloanele legaţiei române, în onoarea artiştilor şi a autorului. La banchet au luat parte 14 actori cu soţiile, în frunte cu intendentul general Legal şi regisorii Pirschau şi Iessner, Dr. Lippmann, precum şi membrii legaţiei române. D. profesor Taşcă a toastat în sănătatea interpreţilor şi intendentul general Legal pentru mişcarea artistică română care, a zis d-sa, «începe să se manifesteze aşa de admirabil». • Un viu entuziasm a domnit toata seara şi toţi cei prezenţi şi-au manifestat cele mai frumoase speranţe pentru strângerea legăturilor culturale şi artistice cu Ger mania. • G. Ciprian -OXO I -xox Un interesant club latin la New-York Din iniţiativa academicianilor americani, s’a înfiinţat zilele aceste la New-York, un club latin, ai cărui membri s’au obligat că între ei vor întrebuinţa numai limba latină Şi a ceasta atât In relaţiile personale, cât şi in scris. Clubul pregăteşte de asamenea şi o bibliotecă latină, care va cuprinde şi cele mai bune cârti — In traducere — din literatura contimporană. Prima carte va apare In Btiblioteca Clubului Latin va fi „Insula, Comorilor” (Insula thesaurică) de Steffenson. Va urma apoi „Robinsoni Crusoe” (Vita discriminaque Robinsoi Bis Crusoei) de Deio_e.,