Rampa, august 1936 (Anul 19, nr. 5563-5589)
1936-08-01 / nr. 5563
Anul US* No. 5563 REDACTIA, ADMINISTRAȚIA . Șl ATELIERELE GRAFICE STR. BREZON NU. 51 TEI. 3.61.M y» ■■ KS* —tw ABONAMENT? T?*l inni — — — — L«l TM 5a»« Inni — — — — L«1 500 Udbb--------------------------Lei 1000 ln străinătate şi pentru Instituţiuni preţul dublu innniTT-Tinj Publicitatea la Administraţia ziarului RAMPA Str. Brezoianu, 51 Tel. 3.61.24 fe*, w Director: SCARLAT FRODA O carte contra caniculei tie 55° Vin şi Apă ,,Nu scriu cu zeamă de tămâie, Nici salvă mi-o doresc suavă. Deci, omului i-am dat tămâie Pitecantropului ? Otravă!” Strofa aceasta e insensă pe banderaia volumului II din „Tămâie şi Otravă’’ al d-luii Al. O. Teodoreanu, semnata „Păstorel”. Păstorel Teodoreanu, cum i se spune de către amiciii săi, e un umorist plin de vervă ştii în scrisu-i, întrebuinţează uneori limba arhaică moldovenească, punctată pe alocuri cu incursiuni în cea cronicărească. ,,Hronicul Măscăriciului Vălătuc’’ ne înfăţişează marele talent al acestui savuros scriitor. După cele două volume de „Tămâie şi Otravă” şi schiţele intitulate ,,Bercu Le’bovici’, (domnul ar fi prea grav să scriem simplu) Păstorel, a prezentat cetitorilor săi placheta, ,,Vin şi Apă’. Astăzi când caloriferul soarelui a încins Capitala şi când nu mai găseşti nici er ca o litră de vin, ori un pic de apă (la ghiaţă), credem că e cel mai han prilej, a servi cetitorilor, un pahar cu vin, însă fără de apă, din strofele lui Păstorel. M'a ajuns amanul, Apa şi veninul. Să vă fie anul, Cum v’oţi şi vinul Nu e alta decât o urare dedicată de autor: ..Domnilor Cârciumari din Ţara mea’’. Căci uitasem să vă spui dela început Păstorel , expert în malarie de vinuri la „Divanul Hanul Ancuţei”, ca unul ce a pritocit butoaiele cu „Cotnar” din urbea Iaşilor, veche cetate renumită prin cârciumile legendare. In cârciumile ca nişte bârloguri, din mahalalele capitalei Moldovei, s’au inspirat din oalele de lut cu auriul „cotnar”, duhliul de Creangă, marele Eminescu şi generaţii de cântăreţi, merserii de pe la ,,Junimea’’. Cele susţinute aci ni le confirmă însuşi Păstorel, în quatronul închinat „Domnului şi Doamnei ”. : Eu mă gândeam de Anul Nou. Sburlindu-mă ca un arici. In pivniţa dein Copou. E mult mai bine ca aici! Pentru ace, cetitorii cari nu cunosc semnificaţia numelui „Copou” adaug eă e cel mai ridicat cartier din Capitala Moldovei, împrejmuit de nenumărate vii şi subsolu-i adăposteşte o sumedenie de butoaie cu licoare de Cotnar. Mai adaug că aci îşi are reşedinţa şi maestrul Sadoveanu, despre vila căruia se spune că ar poseda o imensă „pivniţă”. (Să fie oare simplu svon?). Păstorel fiind un copil ce nu ascunde adevărul, mărturiseşte părintelui său „Domnului Oswald T.” . Apa asta e sărată Şi de-o legi pe îndelete. E periculoasă, tată. Face sete . „Domnului Cezar P.” care dacă nu ne înşelăm e vigurosul şi fecundul romancier originar din comuna Cotnari. Păstorel i se plân ge : Beau la apa ne'ncetat Şi mă plimb cu ea aşa. Bine că nu-s om de stat, Că mă fotografia. P. S. Apa trece, setea ba. ,,Domnului Radu C.” (să fie Radu Cioculescu), Păstorel i se desttăinuieşte: Cu vin gâtlejul alţii ude-! Turnând pre dânsul cât or vrea! Eu beau: acuma numai Sprudel. Ai fi crezut aşa ceva? P. S. Să nu mă spui la cafenea! Aci la Sprudel. Păstorel n’are altă dorinţă decât să-şi revadă patria „Cotnarului”. Şi curge Sprudelul cu fum Urmându-şi calea solitară... Şi îmi vine-aşa un dor de fără. De o fată întâlnită n drum. Glumeaţă, sprintenă, vioaie, Cu gene lungi şi ochi de jar. Cu dinţii de mărgăritir Şi ca o floare când se ’ndoai©, Printre grădini cu trandafiri S’o port pe ocolite străzi, Cu câni ce latră prin ogrăzi Şi cu sergentul nicăiri. Ş’apoi, să intru’n crâşmuliţă, Fără de franc (ce-o îi să fie!), Să beau un vin pe datorie, Cu svăpăiata mea Domniţă. Hei! toarnă vinul fără sodă! Şi să ne-aduci la băutură, Ţigan dar fără dinte’n gură, Zicând din vremea DucăiVodă: „Pentru Muhlbrunn”, Păstoarel scrie următoarea strofă: Aci vin Nemţii şi s’adapă Privind paharele p°nciş. Băui şi eu cu dânşii apă, Dar am băut-o pe furiş. O a doua „obiecţie” cum şi le intitulează autorul e egal.Pentru Urbe”. Karlovy-Vary urbe mică, Isvor de ape alcaline! Dar oare n’ar fi fost mai bine Karlovy-Very.Dry să-i zică? Suntem de acord cu semnatarul acestui, quatren, dar ne-având încotro, facem și noii, întocmai ca în ghicitoarea dedicată: „Domnului General C.” (Condiescu?). „ In acest pahar e apă Mâna, este mâna mea. Eu sunt cel ce va să bea. Cine poate să priceapă? Dacă nu pricepeţi nu e nimic. Totul e dacă cetind slovele rimate despre ,Vin ş® apă” să nu vă lase gura „apă”. Căci dacă ispita vă îndeamnă într’o zi caniculară de 55 grade, să beţi apă, veţi fi nevoiţi să vă însuşiţi urarea . Deşi beau apă'n ţări străine. In loc să beau un vechi Polnmard, Eu vă trimit peste hotar De Anul Nou urări de bine. P. S. Dar beţi vă rog, şi pentru mine. S. PODOLEANU Televiziune şi cinema Televisiunea continuă să se perfecţioneze. In fiecare săptămână, posturile de T. F. F. fac apel la vedete ale scenei, ale musichallului şi ale cinematografului careapar apoi pe aparatele puţinilor iniţiaţi într’un ecran de câţiva centimetrii pătraţi. Filmele acestea vor ajunge cât de curând până în apartamentul nostru. Ştiţi cine a fost prima vedetă televizată prin intermediul filmului? Vilma Bank! celebra interpretă a „Vulturului negru” ai cărei câţi metri de peliculă turnată special au fost transmişi ,prin unde, în 1928, din New York la Chicago *. * * ' ■■■ ■ . „Merman“ intr'o nouă înscenare la Budapesta La Budapester Tiergarten din capitala Ungariei se proectează montarea într’o nouă înscenare a lui Tedermann” de Hofmannsthal. Este vorba ca scena cerului să fie presărată cu grupe de statui. Se va introduce și un „Dans ma cabra” pe care-l va executa dansatorul Ferner. Probabil că acest dans va fi „Dansul morţii de Holbein. Parizienii In viligiatură. Evenimentele din Spania. Un american in inima revoluţiei. Marilena şi Maurice la Paris. Deanville-ul Căldura tropicală care a gonit majoritatea bucureştenilor spre plaiurile răcoroase ale ţării se resimte în toată Europa, cu o intensitate puţin cunoscută în anii precedenţi. Cu toată criza politică care a scuturat Franţa în ultima vreme, numărul parizienilor plecaţi în vacanţă nu a fost niciodată atât de mare. Trenurile carii duc către iuare şi munte au fost dublate, triplate chiar împătrite. Vacanţa a golit cartiere întregi. Pretutindeni în oraşul ce se bucură obişnuit de o continuă frământare domele o atmosfera de vacanţă. Este însă curios de constatat exodul francezilor către staţiunile străine (să ne mai plângem noi) şi în special către staţiunile spaniole. Un lucru e cert. Revoltaţii sau guvernamentalii. Madrilenii şi Catalanii observă faţă de oaspeţii lor o curtoazie cu totul spaniolă. Relativ la evenimentele din Spania un gazetar povesteşte următoarea amuzantă întâmplare. Gazetarii străini sunt desigur mult mai puţin agreaţi la turiştii în Spania. Unui popor îi place să-şii spele rufele în familie. Corespondentul lui Daily Express a făcut experienţa, vizita Spania de curând în automobil. Silit să se reîntoarcă, îşi lipi pe maşină următorul afiş: „Această maşină stă la dispoziţia acelora cari vor să o rechizilianeze”. Pretutindeni mulţimea r°$Jl°r sau a albilor l-a aclamat. Simţindu-se stăpâni pe popularitate gazetarul încearcă să se reîntoarcă, de data aceasta în calitate de trimis special. Intre timp lucrurile s’au agravat iar încrezătorul reporter avu mult de furcă până ce reuşi să fie admis în ţara lui Carmen. Cel mai, curios fapt este însă acesta: deşi Parisul s’a despopulat enorm de mult anul acesta, pentru prima oară Franţa s’a gândit la străinii care vin să viziteze capitala lor în timpul verii cât şi la cei rămaşi pe loc. Toate cinematografele prezintă filme noi. Luvrul a deschis şi-şi oferă minunile la lumina refectoarelor. Printre rarităţile sezonului de vară, prezenţa Marlenei Dietrich la Paris este un punct de atracţie pentru mulţi. Enigmatica vedetă a poposit de câtva timp în capitala Franţei, aducând odată cu prezenţa ei o deosebită vogă a tipului Marlenei Dietrich. Marlena nu e unica vedetă care se găseşte actualmente pe malurile Senei. Maurice Chevalier poate fi admirat în fiecare seară la Palais Royal unde obişnueşte să ia cina în tovărăşia unui grup de prieteni. Mult iubitul „Maurice” turnează într’un film a lui Charles Vildrac. Succesul de la Sainte Maxime nu micşorează câtuşi de puţin pe cel al Deauvillului unde sezonul e în toi în ciuda tristului accident care a îndoliat marele premiu automobilistic. Iar succesul Deauvillului nu umbreşte pe cel al Cornelului unde fiecare aşteaptă cu înfrigurare sosirea regelui Eduard al VIII- lea. Deşi atmosfera e încărcată de caloriile unui soare arzător şi de cele ale unei tensiuni politice ridicate, Parisul rămâne Paris pentru străini ca şi pentru localnici. Maurice Chevalier Știri de la teatrele vieneze Teater in der Iosefstad din Vienainaugurează la 1 August stagiunea de iarnă cu opereta ,,Voiaj de nuntă” în regia lui Paul Kalbeck. Rolurile principale sunt interpretate de Christi Mardayn, Paula Pfuger, Hans Oldten. Willy Trenk-Trebitsch, Robert Horky, Polly Kos, Maria Ud de Karl Kalwoda, Eduard Spies şi Anton Rudolf. • Marţi, 28 August, s-a reprezentat pentru prima oară la Viena, în faţa statuiei lui Iohann Strauss a ,,Wiener Denkmalspiel”, retrospectiva vieţii regelui valsurilor. * Conflictul dintre grupa de bancheri Grun şi Ernst Marischka, asupra lui Ramund Theater, este pe cale de a fi aplanat. Cum îşi petrec vedetele americane timpul în studiouri „Ambianţa“starurilor şi efectele ei in jural uzinelor de filmat In afară de spots (faruri), care sunt mitralierele, şi de sunlights ,reflectoare) care constitue artileria în vastul arsenal al uzinelor deimagini, există surse de lumină care se numesc ambianţă. In această „ambianţă” trăesc actorii la Hollywood şi ea desemnează felul de a fi al fiecărui star. In rândurile care urmează, prezentăm câteva actriţe americane în „ambianţa” lor. Andre Maurois ar spune în „climatele’’ lor. * Greta Garbo pare că duce cu ea ceva din climatul ţării sale. Ermetică, tăcută, puţin agresivă, ea creiază pe platou 0 atmosferă de răceală. Intre scene, se retrage în cabină, unde protejată de inoportuni, se mene. Este înştiinţată în ultimul moment când luminile sunt gata. Se reîntoarce atunci pe platoul de filmat. Şi, cum ni se ştie aprehensiunea maladivă contra figurilor străine, se golesc toate culoarele la trecerea sa. La antipod e blonda Jean Harlow. Ea e o perpetuă desfăşurare de umor şi bună dispoziţie. De la sosirea sa la studio şi până la ora plecării ea glumeşte dansează şi râde cu toată lumea. Toţii o iubesc de la producător până la maşinist şi o tratează camaradereşte. Jean Harlow are ca tovarăş în toate drumurile sale, un căţeluş zgribulit, care nu o părăseşte o clipă şi care face ravagii prin studio. Toate acestea nu o împiedecă pe vedieta platinată să fie foarte conştiincioasă şi totdeauna gata să lucreze. Cu Norma Shearer totul este calm şi distins. Niciodată un cuvânt nervos, niciodată o atitudine crispată, niciodată un afront. Nu refuză, dar nu pretinde nici un compliment. Ea nu refuză conversaţia nimănui şi dacă este invitată la o farsă veselă dar de bun gust nuspune niciodată nu. Altminteri tot ce este expansivitate e rezervat pentru viaţa ei particulară. La studio vine doar să facă un film. Nimic în afară de lucru nu o interesează. Maei West, din contră, îi place să creieze în jurul său o ambianţă puţin vulgară şi să scandalizeze bărbaţii. Dacă pătrund pe platou, persoane străine de studio, ea îşi joacă imediat rolul preferat cambrându-şi talia uzând de tonul şi privirile sale languroase şi luându-le de braţ le conduce să viziteze studioul. Ii place tot ce este excesiv. Un gazetar a avut ocazia să se convingă deoarece l-a invitat să ia loc pe un scaun de metal, pe care îl pusese în contact cu un cablu electric... Marlene Dietrich corespunde imaginei pe care spectatorii și-o fac despre ea, după filmele sale. O tăcere de moarte pătrunde odata cu ea peste tot. Nimeni nu vorbeşte. Nimeni nu şopteşte. Vizitatorii sunt conduşi cu răceală. Iar personalul trebue să se ţie bine!.. Doar pe când turna în Desir, sub direcţia lui Frank Borzage, platoul a fost animat şi vesel. Chiar Marlene îşi părăsise atitudinea sa hieratică pentru a surâde. Cine ar fi crezut că vedeta cea mai fotografiată din Hollywood, Carole Lombard este în studio plină de viaţă şi veselie? Când nu turnează nu face altceva decât să se ocupe de farse, de glume şi de şuete. Ii plac vizitele pe platou, îşi reţine prietenii până seara, sub diferite pretexte, pentru a fi sigură că va avea cu cine să pălăvrăgească. Intr’o zi a trimis realizatorului Norman Tanrog, de ziua sa, un mic ursuleț... simbolic. I Carole Lombard Norma Shearer Sâmbătă 1 August 1936 Teatrul[21] In fiecare seară Bucureştiul râde revistă cu Stroe, Vasilache şi Lisette Verea Bucureştiul cântă Întrebare şi răspuns — De ce ţii să-l imiţi pe Charlie Chaplin,Me Trestian? — Pentru că am realizat prin aceasta cel mai mare succes din cariera mea D. G. Trestian este unul din tinerile elemente valoroase ale Cărăbuşului. Aduce aportul talentului său, cu totul personal, ori de câte orii îi se oferă Prilejul, contribuind la succesul general al spectacolului, deşi apare în roluri mici, în care totuşi se cere un interpret bun. Dar de numele d.lui Trestian se leagă acel al unui ilustru, al unui genliu şi anume: numele lui Charlie Chaplin. Pare curios, nu-i aşa?... Trestian şi Charlie Chaplin!? Ce legătură, ce afinităţi pot fi între aceşti doi oameni atât de opuşi? Ce anume La tentat pe d. Trestian să-l imite Pe măreţe actor de ciinematograf ? Căci desigur că ştiţi — şi poate l-aţi văzut chiar în dese rânduri imitându-l pe Chariot... Masca extrem de reuşită — mustăcioara — apoi costumul, jacheta strâmtă, pantalonii imenşi, ghetele uriaşe, melonul în vârful capului şi bastonaşul de trestie — dar în special mimica, uimitorul dar de a-l compune pe Charlie Chaplin în cele mai mici amănunte — i-au adus d-lui Trestian o consacrare într’un gen care, trebuie recunoscut, este destul de dificil. D. Trestian s’a produs în această imitaţie, în diferite rânduri, pe diferite scene — dar publicul cel mare va avea prilejul sa-i admire arta în „Trei fete, cucuete’’, unde d-sa, într’o scenă, are o reuşită imitaţie comică a lui Chaplin — mai reuşită parcă decât întotdeauna şi care va constitui desigur, pe lângă atâtea altele, un număr de atracţie în plus. Faţă de... perseverata de care a dat dovadă în atâtea rânduri, l-am întrebat: — De ce ţii să-l imiţi pe Charlie Chaplin, d-le Trestian? Pentru că am realizat prin aceasta cel mai mare succes din cariera mea... — Cum ai ajuns la această ideie, ca să zic aşa? — Faptul are otrig ne foarte interesantă şi cred că într’adevăr este demnă de rc-evnt In pe vremea când jucam la Teatrul Omnia în formaţia denumită „Fantasme şi paiaţe”. Precum se ştie, acolo spectacolele erau de 2 genuri diferite, dar cuplate: ne reprezentau piese de senzaţie, de Grand — Guignol. — şi comedii. Ca artist comic, eu jucam numai în comedie. Obţinusem chiar un frumos succes în „Şoferul” de Max Maupey, — creaţie ce a fost relevată şi de presă. Din motive, probabil bine determinate Eman Cerbu a comparat jocul şi masca mea cu faimosul Chariot. De aci ideial... Am început să-l imit pe Charlie Chapin, întâi între prieteni, în societate, recoltând primele succese. Jucând apoi într’o revistă la Colos, şi trebuind $' eu să fac ceva, m'am gândit să mă produc în public cu., creaţia mea... Şi pentru că nu aveam curajul să apar direct, am aranjat un sketch în care subiectul era că Charlie Chaplin ar fi trebuit să apară pe scena Colosului — dar în ultima clipă vine o telegramă dela el că nu poate veni.. Eu făceam pe Guţa. Peruchierul teatrului, care se oferă să-i ia locul. Astfel apărut Petru prima oară în public ca imitator al lui Charlie Chaplin. Succesul a fost mare — şi detunci, ori de câte ori mă produc în acest rol, obţin acelaş succes de la premieră. In „Trei fete, cucuete” mi sa oferit iar acest prilej — şi sper într’un succes indentic... — Consideri deci această imitaţie,... — Drept... rolul meu cel mai de succes.. Aş putea să imit cu aceiaşi uşurinţă şi pe Malec şi pe Stan — dar nu «să ajută expresia feţei în măsura in care mi-o îngăduie pentru Chariot — și în plus, trebuie să știi ca sunt unul din cei mai înfocați admiratori ai acestui genial actor de cinematograf... F. O. FOSIAN Mâine premiera operetei „Trei fete, oncnete“ (Trois jeunes fales unes) la Cărăbuş De vorbă ca I-nele Renee Annie, Didi Theodorescu şi d-nii I. Tallinn şi Al. Giugaru Astăseară, în vederea repetiţiei generale a operetei „Trei fete, cucuete”, Cărăbuşul va fac relache, iar mâine searfă. Sâmbătă 1 August va avea loc premiera acestui grandios spectacol. ,,Trei fete, cucuete”, este vestita operetă „Trois jeunes files” a lui Yves Mirande şi Willemgiz pe muzica de Raoul Moretti, care a cunoscut la Paris unul din cele mai mari succese. Cărăbuşul va reprezenta acest spectacol intrăm cadru fastuos de mare montare. Cu un ansamblu de primul rang și cu un grandios balet. DE VORBA CU O PARTE DIN INTERPREȚII PRINCIPALI D-NA RENEE ANNIE: — Nu pot spune nimic despre rolul meu... Rolul se cere văzut D-RA DIDI THEODORESCU — Joc rolul uneia din cele trei fete goale, — dar rolul mă, îmbracă de minune D. ION T AidANEA — După comandantul ., pe apă ce am fost în „Barca pe valuri”, iată-mă colonel de aviaţie. Rolul îmi place şi mă înalţă în... al şaptelea cer... D. AL. GIUGARU — Un succes îl atrage pe celălalt. După Botot din „Barca pe Giugaru valuri”, urmează al lui Patara din „Trei fete, cucuete”. Odată în plus mi se prilejuieşte o creaţie... F. O. F.