Rampa, ianuarie 1937 (Anul 20, nr. 5691-5715)

1937-01-01 / nr. 5691

Anul IP - - Mo. 5€i9â REDACŢIA, ADMINISTRAŢIA ŞI ATELIERELE GRAFICE Strada BREZOIANU 51, Tel. 5.61.24 ABONAMENTE Trei luni — — — — Lei 300 Şase luni — — — — Lei 500 Un an — — — — — Lei 1000 mn străui­ătate şi pentru Instituţiuni preţul dublu primit. Publicitara la Ad­m­inistraţia ziarului RAMPA Str. Brezoittmi, 51 Tel: 5.61.24 Graiul nostru în Suedia Mulţumită distinsului filolog, prof. Dr. Alfred Lombard, graiul lui Creangă răsună într’o sală de cursuri a străvechii universităţi dela Uppsala! Nu numai atât, dar cursul de română a prietenu­lui nostru suedez este departe de a fi considerat ca o simplă curio­zitate ling­uistică, având în ve­dere numărul relativ mare al audienţilor: 37 persoane. Profesorul Lombard, un eme­rit romanist, s’a născut la Paris în 1902: tatăl său, francez dintr’o vechle familie era profesor şi se căsătorise cu o suedeză, femeie de litere, fiica d-rului Lundberg, medicul regelui Carol X­ al Sue­diei. .Murindu-i soţul, doamna Lombard se repatrie astfel că fiul său deveni suedez, făcându-şi studiile liceale la Dursholm şi cele universitare la Uppsala. Din dubla sa­­ descendenţă profesorul Alfred Lombard deţine însuşirile alese ale naţionalităţilor ambilor săi părinţi iar filo-românismul său, bazat nu numai pe motive de rece erudiţie, se arată din bel­şug încadrat cu poezie. De altfel, literatura şi artele sunt o tradiţie în familia profe­sorului filo-român de la Uppsala, soţia d-sale de asemenea are o­­cupaţiuni literare. Un amănunt plin de gingăşie, fetiţele cele două ale prietenilor noştri suedezi cân­tă cu plăcere ariile româneşti în­văţate cu ocazia vizitei lor în ţară, în 1934, vizită care a lăsat cele mai bune amintiri în sufle­tul oaspeţilor şi a mai avut apoi o preţioasă urmare prin publica­rea lucrării „La Prononciation du roumain” (Uppsala 1935). Cursurile de română ale prof A. Lombard au început la 20 Noembrie 1936, la inaugurarea solemnă au participat membri negaţiunii române eleat Stock­holm, precum şi distinse perso­nalităţi suedeze. Deşi însuşi pro­fesorul nu se aştepta decât la 10—12 audienţi, numărul lor s’a ridicat la 37 şi, pentrucă nu exis­tau decât câteva texte din bas­mele lui Ispirescu cu care s’au început interpretările, a trebuit să se aducă restul cu avionul de la Bucureşti. Notam că înscrişii la cursul de franceză de la Făcul­tatea de Litere a univ­ersităţii din Uppsala numără 90 de persoane, cifră arătând cât este de impor­tant numărul celor care se intere­sează de cultura românească, mulţumită erudiţiei şi distincţiei personale ale d-lui Lombard, ca­re caută să ne facă o cât mai dem­nă prezentare în romantica ce­tate culturală a Suediei. S’a sta- j bilit chiar o programă analitică­­ pentru licenţă a studiilor roma- | neşti, iar acum se caută mijloa­cele de a se permanentiza cursul de română. Ministrul ţării la Stockholm, d. B. Constantinescu dă un larg concurs generoasei ac­tivităţi depusă de prof. Lombard şi ar fi de dorit ca guvernul să soluţioneze cât mai repede stabi­lizarea acelui curs, ceea ce ar fi un apreciabil câştig pentru pro­paganda românească în Suedia, o ţară atât de intelectualizată şi de unde am­­avea de imitat atâtea lucruri bune. Dintr’o bogată biografie în do­meniul Filologiei romanice, men­ţionăm volumul „La prononcia­tion roumaine” de mare folos pentru străinii care vor să ne înveţe limba, lucrarea bine pri­mită în toate cercurile de spe­cialişti. Numeroase alte articole publicate în reviste şi ziare, a­­poi câteva conferinţe publice complectează activitatea d-lui prob Lombard în favoarea Ro­mâniei şi ar trebui să ne felici­tăm pentru desinteresata priete­nie arătată de tânărul savant. A învăţat să ne iubească după ce ne a văzut ţara, d­in care păstrea­ză cele mai delicate amintiri, des­pre oameni şi locuri. Studiul lim­bii unei naţiuni, spune prof. Lom­bard, este o condiţiune absolut necesară pentru cunoaşterea u­­nui popor, iată cum a ajuns să ne iubească, după ce filologia i-a revelat din timpurile sale­­tai­nele şi frumuseţile graiului nos­tru. Prin filologie deci la poe­iic! De 460 ani de când există U­­niversitatea de la Uppsala, acesta este primul curs regulat de Ro­mânească predat de un romanist. Acum vreo 15 ani profesorul de germană a mai ţinut un scurt curs trecător. După cum am­ n, u ut. ./tal, prsi. Lombard a reuşit să intereseze un număr relativ mare de ascul­tători mulţumită erudiţiei sale bine cunoscute, dar calda simpa­tie pe care o simte faţă de noi valorează în cazul de faţă, cât şi consacrata-i competinţă. Literatura şi artele suedeze nu t­ânără adevăraţi titani care, cu­noscuţi la noi, ar putea da ade­vărate norme de directive etice şi artistice. Ca o manifestare de gratitudine faţă de munca prof. Lombard în slujba gândirii ro­mâneşti, ar trebui din partea noastră acelaşi cald avânt de a cunoaşte cugetarea suedeză şi minunatele instituţiuni ale ţării. Ceea ce a realizat prof. Lom­bard la Uppsala merită admira­ţie şi prietenească recunoştiinţă. .'­­ Aurel George Simo Bruckner a scris un Napoleon ce se joacă in America Subiectele în jurul lui Napoleon au i­n deosebită atracţie pentru autorii I dramatici.­­ După Napoleon Unicul de Paul Raynal ce s’a jucat şi la noi, aflăm că Ferdinand Bruckner, autorul pie­sei: Elisabeta, Regina Angliei, a scris o piesa: Napoleon I, ce se joacă în S­tatele­ Unite. Io­na Renée Cave, traducătoarea în limba franceză a pieselor lui Bruck­ner a dat unui confrate Parisian câ­teva interesante amănunte asupra a­­cestei lucrări. Acţiunea piesei are ca punct contrar tot ca şi în piesa lui Paul Raynal, divorţul împăratului. Napoleon I se joacă de câtva timp în America şi va fi jucată foarte cu­rând la New-York în Broadway cu faimosul actor Peter Lorre în rolul lui Napoleon. Io­na Renée Cave a­ mai spus că deşi subiectul e acelaş, Bruckner­r. scris cu totul altă piesă. E cu totul altă acţiune şi altă at­mosferă. Brocknerl şi-a luat între altele libertatea de a scrie o scenă în care împărăteasa Iosefina face o vi­zită Măriei Walevv­ska. Ultima scenă din piesă se petrece în insula Elba. Cred că nu e deloc surprinzător ca doi autori să aleagă acelaş subiect istoric. Istoria aparţine tuturor şi e­venimentele sunt văzute de marii ar­tişti conform sensibilităţii fiecăruia Publicul american a făcut piesei o primire foarte călduroasă. In toate oraşele unde s’a jucat piesa a plăcut m­ai mult celor tineri. — Dar spectatorii americani n’au fost derutaţi văzând un Napoleon desbrăcat de orice legendă ? — Nici­decum. Au urmărit cu un deosebit interes această dramă senti­mentală. Napoleon de Bruckner se va juca poate și la Paris, dar până acum nu a încă nimic hotărît, a mai spus d-na Renée Cave. Ferdinand Bruckner 3\$ Sacha Guitry Io tornán Sacha Guitry a jucat la teatrul Madeleine de 100 de ori în șir piese­le Genevieve și Le mot de Cambron­­ne. De la­ 10 Ianuarie va întreprinde un turneu cu această piesă. 11 nwai-^«a—I I I ■ Vs-'- :V Serbările­­estive din Salzburg Anul acesta, serbările au adus câştig. Proectul lui Toscanini pen­­tru construirea unui nou local Programul festivităţilor în 1937. O nouă înscenare a „Flautului fermecat“. Se duc tratative cu W. Furtwängler pentru dirijarea unui concert de orchestră La adunarea generală a socie­tăţii serbărilor festive din Salz­burg, preşedintele Ponthon a fă­cut, între altele, o comunicare a­­supra succesului serbărilor, ară­tând că s’au vândut 88 la sută din bilete. Încasările s’au ridicat la 14 milioane şilingi, din care 1.141.000 şilingi numai din vân­zarea biletelor. Câştigul net s’a ridicat la 41 mii şilingi. Despre proectul clădirii unei noui săli pentru serbările festi­ve, preşedintele Panthon a spus: Societatea acceptă un astfel de proect al lui Toscanini şi mulţu­meşte maestrului pentru spriji­nul său. Dar înfăptuirea planu­lui nu poate fi încă socotită ac­tuală. LI ar putea fi luat mai de aproape în consideraţie, numai când fondurile necesare vor sta cu totul la dispoziţie. Dar fiindcă societatea serbărilor din Salzburg mai are de plătit rate pentru actualul local, deocamda­tă nu poate contribui în nici un fel la realizarea amintitului plan al lui Toscanini. PROGRAMUL PE 1937 in timpul serbărilor festive din 1937 de la Salzburg, care, con­form tradiţiei, se vor desfăşura de la 24 Iulie până la 31 August, se vor reprezenta următoarele opere: Don Giovanni, Dirijor Bruno Walter, regia Karlheinz Martin. Artişti: Hilde Konetzni, Finza, Alsen şi Ettl. Elktra, Di­rijor Toscanini; regia Salvini; coregrafie Margarete Wallmann. Artişti: Stabile, Samigli, Altro­bello, Cravcenco, Fidelio, Diri­jor Toscanini; regia Wallerstin. Artişti: Lotte Lehmann, Bauman, Pataky, Jerger. Flautul fermecat. Înscenare nouă. Dirijor Tosca­nini, regie dr. Herbert Graf, pictor decorativ profesor Wilder­­malm. Cântă: Maria Cebotari, care în realitate e Ciobotaru, tâ­nără româncă din Basarabia, Ro­manck, Thorl. org. Maeştri cântăreţi din Nürnberg. Dirijor Toscanini; regia dr. Her­bert Graf. Distribuţia* Maria Ce­botari,­­ holborg, Nielsen, Kull­­m­ann, Alsen. Nunta lui Figaro. Dirijor Bruno Walter. Distribu­ţia Lotte Lehmann, Iarmila No­votna, Pinza, Orfeu şi Euridice. Dirijor Bruno Walter; regia Mar­garete Wallmann. Distribuţia: Bokori, Iarmila Novotna, Thor­­berg. Cavalerul rozelor. Dirijor Knappertsbusch; regia Waller­­stein. Distribuţia: Lotte Leh­mann, Iarmila Novotna, Krenn. SE VOR JUCA „JEDERMANN’ ŞI „FAUST” In regia lui Max Reinhardt se va juca şi în 1937 „Jedermann” şi „Faust’’, şi anume Jedermann (f­iecare) cu Attila Hörbiger, He­lene Thimig, Frieda Richard, Raul Lange, etc.; Faust cu Paula Wessely, Ewald Kaiser, Lotte Medelsky şi Frieda Richard (n’a fost încă hotărât actorul pentru rolul lui Mefisto). PROGRAMUL CONCERTELOR DE ORCHESTRA In timpul serbărilor festive se vor da 6 concerte de orchestră dirijate două de Toscanini, Bru­no Walter şi Hans Knapperts­busch. Afară de acestea, vor fi 6 concerte la catedrală (dirijate de profesorul Mesner), o reprezen­taţie a operei „Arta fugii” de Bach (fraţii Scholz), trei serena­de de orchestră (dirijate de prof. Paumgartner) două serena­de (prof. Mairecker) şi o serena­dă (prof. Rose). Se mai duc­ tratative cu­ Wil­helm Furtwängler ca să dirijeze un concert de orchestră. Paula Wesselly Directorul Burgtheatrului pro­fesorul Hermann Robbeling a în­tocmit întreg repertoriul pentru partea a doua a stagiunii, şi l-a dat publicităţii. In afară de lu­crările clasice, şi de piesele din literatura dramatică internaţio­nală, care vor­ fi prezentate în ciclul „Glasul popoarelor în dramă” se vor monta o sumă de lucrări valoroase ale autorilor moderni austriacă. Încă de la începutul noului an, la 2 ianuarie va începe seria pre­mierelor. Prima va fi „Pielea de biber’’ a lui Gerhard Hauptmann care se va reprezenta pentru co­memorarea celor 46 ani la Burg­­theater al Lothei Medelski, care va interpreta pentru prima oară rolul d-nei Wolf. Tot în cursul lunei ianuarie vor avea loc pre­mierele pieselor „Macbeth ’ de Shakespeare cu Ida Roland şi Ewald Balser, „Donna Diana” de Moretos cu Hermann Thimig iar în ciclul „Glas­ul popoarelor” se va reprezenta ca piesă repre­zentativă pentru Suedia Jocul viselor” de Strindberg cu Nora Gregor în rolul fiicei lui Indra. In f­ebruarie va avea lor pre­miera clasicei comedii a lui Eu­gen Scribe „Cei trei hoţi” în pre­lucrarea lui Alexander Steinbie­­cher. Luna Februarie este pentru Burgtheater luna premierelor cla­sice, deoarece se vor prezenta „Visul unei nopţi de vară” de Shakespeare, „Fiesco ’ de Schiller cu Raul Aslan şi „Ahnfrau” de Grillparzer. Din literatura dra­matică danemarcheză se va re­prezenta „Aladin”. In restul pieselor puse în stu­diu se numără comedia studen­ţească „Summa cum laude” de R. K. Francky, „Dumnezeu la Kreml” de Friedrich Schreyvogl „3 Noembrie 1918” de Franz Theodor Szo­kor „Marea contesă de Thüringen” de Josef Wenter, „Joseph II” de Rudolf Ilenz şi „Un cântec pribeag” de Losef Feliks. Rolul principal al acestei ultime piese, prinţul Eugen, a fost încredinţat lui Werner Kra­­uss. Marele actor va apare în a­­ceastă piesă pentru ultima oara pe scena Burgului, deoarece în Mai se retrage definitiv din tea­tru. Akademietheater, studioul pri­mei scene vieneze şi-a întocmit de asemeni repertoriul pentru noua parte a stagiunii. Astfel la începutul lunei ia­nuarie va avea loc premiera co­mediei englezeşti „Surâzătorul Sir Anthony” de Thompson Hol­mes cu Hilde Wagener, Ulrich Bettac şi Franz Hobling. Vor ur­ma apoi „Muta” de Eugen Hel­­tai cu Nora Gregor şi „Două mame” de Zoe Akins cu Alma Seidler în rolul principal femi­nin. tot în repertoriul Akademie­­i Teatenului mai sunt cuprinse Charlotte Akermann” a drama­turgei Juliane Kay care se va reprezenta cu Hilde Wagener și comedia de varieteu „Thompson Brothers” de Serk Roggers care se va reprezenta cu Ewald Kai­ser. Şi repertoriul Operei de Stat de sub conducerea d-rului Erwin Kerber, a fost întocmit pen­tru a doua parte a stagiunii de iarnă. Se vor monta numeros­se opere noui, ale unor autori ne­cunoscuţi şi multe lucrări celebre care însă n'au fost reprezentate încă niciodată la Staatsoper. De­sigur că se vor relua și lucrările standard din literatura de operă. Ca primă noutate din a doua par­te a stagiunii se va monta „Fla­căra” de Respighi care se va cânta sub conducerea muzicală a dirijorului Wolfgang Martini. Vor urma apoi pe rând „Zâmbe­tul Madonei” de Wolf Ferari ca­re se ,va cânta sub conducerea lui Hans Knapertbusch, care va mai dirija şi ,Soarele” de Wen­­zel-Traunfels şi „Femeia străină ’ de Marco Frank cu libret de Friederich Schreyvogl. Din vechile lucrări, avute în repertoriu, Staatsoper va prezen­ta într’o nouă înscenare „Pales­trina” și „Oberon” pe cari le va dirija Bruno Frank. Restul repertoriului va fi com­pus din arhicunoscutele piese ale literaturii de operă. Scrisori din Y'ilwa Borgtheater, Akadsmietheater și Staatsoper se pregătesc pentru a doua parte a stagiunei „Glasul popoarelor In dramă“. Cum au fost făcute repertoriile Werner Krauss Sfaturi pi­tunerec de d-X Prof. N. Iorga încă una d­in noutăţile literare de mare prestigiu pe care Fundaţia pen­tru, Literatură şi Artă „Regele Caro-1 i­’­ie să la iveală, este cel mai proa­spăt volum al d-lui Prof. N. Iorga: „Sfaturi pe întunerec". O impresionantă chemare de apos­tol al culturii, o largă îmbrăţişare a tuturor problemelor de civilizaţie şi de muncă intelectuală de la noi, un puternic şi personal farmec literar, un uriaş şi răscolitor temperament, pune marele cărturar în serviciul u­­nor idei, oameni şi fapte ale vieţii şi sufletului nostru de ori şi de azi. „Sfaturi pe întunerec" face să se deslușească in întreaga ei lumină figura marelui, adevăratului Nicolae Iorga, profesorului de autentică sen­sibilitate românească. -—. mmm m mm —------­ i 1 Vineri 1 Ianuarie 1937 4 paptul 3 tel R A M ,P A « — ^na—nan—i publică zilnic Programul complect al spectacolelor Capitalei cu Distribuţia ş­i Subiectul tuturor filmelor care se reprezintă în CAPITALĂ Cum a publicat contesa Sofia Andreievna Tolstoi operile soţului său In anul 1883 Leo Tolstoi a tre­cut asupra soţiei sale dreptul de a publica operile sale. Şi aci însă s’au ivit conflicte între marele­ scriitor şi soţia sa. Tolstoi credea că cedând familiei sale acest drept va realiza în felul acesta un compromis al con­ştiinţei sale. Sofia Tolstoi a vă­zut însă în acest gest indiferenţa marelui scriitor faţă de chestiu­nile materiale. Cea dintâi sfătui­toare a acesteia a fost o altă soţie care a editat lucrările soţului său, A. G. Dostoievska. In 1885 Sofia sosind la Petrograd a vizi­tat-o pe Dostoievska. După aceea a scris soţului său: Am fost la dânsa fiindcă şi ea singură edi­tează cărţile soţului său pentru care a încasat 67.000, bani curaţi. Mi-a dat câteva sfaturi şi am ră­mas surprinsă când am aflat că editorilor le-a dat numai 5 la sută. Contesa Tolstoi a publicat opt serii de opere alese, ca şi unele publicate separat. Faţă de opera bărbatului său, Sofia Andrievna ca şi A. G. Dostoievska, a fondat o adevărată disciplină ştiinţifică. Nu numai că a copiat şi a în­dreptat manuscrisele lui Tolstoi, însă multe din ultimele tipări­­uri au fost date la iveală potri­vit originalului. Numai grijel ■iofiei au putut fi date publici­tăţii şi operele interzise la vre­mea lor de cenzură. Tolstoi n’a avut nimic în această privinţă l­ăsând Sofiei toată latitudinea în otărârile sale. Editarea acestor opere a cerut mult timp. Sofia a rupt din tim­pul educării copiilor şi gospodă­riei sale. După fiecare publicaţi informa pe bărbatul său: „Astăz am dat la tipar ’’Abecedarul” , „Cărţile pentru copii”. Mâine pornesc la alte publicaţii. Foarte mult de muncă, din care cauza sunt nervoasă şi nesănătoasă. Nu pot să mănânc şi să dorm. E inte­resant­­că Sutin mi-a comunicat că cenzura a permis apariţia „Ce­lor doi bătrâni”. „Ivan Ilici” se apropie de sfârşit. Mă grăbesc să termin articolele şi apoi să plec la Petrograd. Sper că vei veni a­­casă în vremea aceasta, pentru ca copiii şi casa să nu fie singura. In timpul acesta au fost la mine nişte fabricanţi de hârtie care mi-au propus o serie de oferte. Şi acum o greutate, pe care din cele două oferte trebue să o a­­leg ’. Altă dată scria: „Astăzi toată dimineaţa am vândut cărţi şi am încasat 500 ruble, am plătit 200 datorii, iar restul îl aduc acasă. Sarajev a terminat cărţile. Insa sunt lucruri pe care nu le pot face fără tine”. Sofia Andrievna citea singură corecturile, deasupra cărora stă­tea aplecată toată noaptea. Efor­turile acestea au dus-o până pe marginea unei boli cu aspect his­teric. Despre munca aceasta scria So­fia Andreievna: „Cât timp lu­crez uit de toată familia. Unde să pleci din faţa acestor lu­cruri?” Altădată scria: „Tocmai acum m’am întors din birou unde am lucrat de la orele­­şase dimi­neaţa până la orele nouă şi ju­mătate seara. E nevoie de o muncă intensă pentru a termina lucrul. Două zile am făcut nu­mai socoteli în legătură cu acei care au rămas în urmă cu plata. Sunt datorii în sumă de 3500 ru­ble. Am scris 13 scrisori, ceea ce e foarte obositor. De asemenea am scris şi m-am informat încă din alte 120 scrisori. Am găsit co­recturile şi am lucrat pentru trei tipografii. Dacă reuşeşte cineva să muncească fără încetare, apoi eu sunt acela. Pentru asta nu sunt nici tristă, nici veselă. Gă­sesc o anumită uşurare în acest fel de muncă. O adevărată beţie, fiecare se îmbată în felul lui”. Ceti­tul corecturilor era pentru Sofia Andreievna un fel de apro­piere de bărbatul său, de fiinţa acestuia. Uneori lectura aceasta îi frământa amintiri din trecut. Astfel scrie lui Tolstoi la 14 Mar­tie 1885: „Am terminat corectura „Copilăriei” şi n’am simţit nici­odată în viaţa mea un senti­ment mai asemănător cu cel a­vut cândva la vârsta de 14 ani. In loc să continui lucrul am în­ceput să plâng. Nu ştiu dacă ner­vii îmi sunt slabi, ştiu numai că ce am iubit în tine când aveam 13—14 ani iubesc şi astăzi”. După zece ani, în urma noilor corecturi Sofia Andreievna scria bărbatului său: „Viaţa mea se scurge mereu în aceiaşi lume din „Războiu şi pace ’ în care aflu necontenit o alinare. Numai o­­chii mă dor din cauza acestor co­recturi. Cât am fost de proastă când ai scris „Războiu şi Pace” şi cât de înţelept ai fost tu. Corec­tând „Copilăria” am plâns, în timpul când corectam „Fericirea f­amiliei” simţeam că mi se a­­prind obrajii, la corectura „Răz­boiului şi Păcii” admiram şi mă bucuram fără să plâng; vom ve­dea ce-o să fie cu „Anna Kare­nina”. O rubrică grafologică Grafologia e recunoscută ca o şti­inţă cu reguli precise dar o bună analiză n’o poate face decât o per­soană care pe lângă studii să aibă şi acea intuiţie caracteristică subiec­telor telepatice. „Pampa”, în mai multe rânduri a oferit cititorilor săi posibilitatea u­­n°r examene grafologice şi este în măsură — întrucât a obţinut colabo­rarea unui renumit grafolog, — să reia această rubrică. Vom face examenul grafologic al tuturor cititorilor cari ne-o vor cere Spre a obţine un asemenea examen, e suficient să detaşaţi­­ bonuri din rubrica grafologică şi să ni le trimi­teţi într’un plic, pe care se va speci­fica „Rubrica Grafologică”, împreună cu câteva rânduri scrise de dv. cu cerneală (peniţă obicinuită, scrierea cu peniţă rondă îşi pierde caracte­rul). • Scrisoarea trebuie să fie obici­nuită şi nu anume făcută pentru exa­­m­enul grafologic. E necesar să puneţi şi iscălitura pe care o uzitaţi. 1) Trebuesc trimise cel puțin 10 rân­duri scrise de mână, pe hârtie neli­niată, cu cerneală, în special frag­mente dintrio scrisoare. 2) Indicarea sexului şi al vârstei. 3) Pe cele două bonuri se va com­plecta psedonimul dvs. Răspunsuri se vor da în ziar în­­semnăndu-le cu pseudonimul pe ca­re l-ați ales. Numele dv. rămâne cunoscut numai grafologului. Astfel, bunăoară, dacă domnul F. Petrescu va cere să i se facă un examen gra­fologic, va trimite cuponul din pagi­na de față, complectat cu un pseu­donim pe care el l-a ales, de exemplu „Anibal", cu o scrisoare a sa mai veche (însemnări, concept, etc.) și cu iscălitura sa obicinuită. In ordinea sosirii, d. V. Petrescu va găsi ana­liza grafologică a scrisului său, sub numele de „Anibal’. B­ON pentru o analiză grafologică, ca pseudonimul ) Rampa publică *Unic programul complect al tuturor spec­tacolelor Capitalei cu DISTRIBUŢIA ŞI SUBIECTUL tuturor filmelor care se

Next