Rampa, octombrie 1937 (Anul 20, nr. 5917-5943)
1937-10-01 / nr. 5917
:-14 şi SAH La 1 Octombrie, rubrica de care apare sub conducerea maestrului Max Wechsler se va ocupă de recitalul marehui concurs al candidaţilor la titlul de campion mondial, care se joacă acute la SemmerIng,Austria. La acest concurs participă următorii mari maeştri: 1) J. R. Capa, Wanca-Cuba, 2) Reuben Fine-U. S. A., 3) S. Reshevski-U. S. A., 4) Salo Flohr-Cehoslovac'm, 5) Pa'ul Keres-Estonia, 6) Eliskases-Austria, 7) Petrov-Letonia, 8) Ragosin-JRitsîa. Pân’acum înnaintea ultimei rundei conduce genialul estonian Paul Keres urmat la un punct diferenţă de americanul Fisk ...de la examenul de Dramă şi Comedie Febra examenelor a început la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică. Luni 27. La ora 3 după amiază, în ganguli destul de neîncăpător ce stritueştesomptuoasa intrare a clădirii din strada Brezoianu, e luare animaţie. Candidate cu gingăşie primăvăratecă în obraji şi camodaţi de gravitate hamletiană - toţi râvnitori la gratiile Thaliei - agită cu textele în toană, repetând cu febrilitate versurile pe care datina le-a încetăţenit în-, repertoriul permanent al examenelor de admitere: Rugămintea din urmă, El Zorab, Scrisoarea IlI-a... Cine nu e ispitit de himera unei cariere de strălucită vedetă? Cine au şi descoperă, dintr’o excesivă amabilitate faţă de valorile proprii vocaţie de actor? Câţi nu râvnesc la luminile înşelătoare ale reflectoarelor, atraşi de mirajul rampei. Toţi nădăjduesc. E o atmosferă de optimism general. Totuşi unii, ca să preîntâmpine orice — Doamne fereşte! — eventual eşec, nu neagă posibilitatea căderii, dar grijă să adaoge celebra regulă potrivit căreia cei mai inari actori au fost respinşi la intrarea în conservator. Un proaspăt absolvent al Academiei, cu reprette de «prince sans lire', sfătueşte pe un candidat: — Dragă, tu să spui că nu poţi recita fără sufleur. Au să-şi dea seama numaidecât că eşti actor de rasă... Afară de candidat’,, asistenta e completată de câţiva părinţi şi mai cu seamă de actori şi foşti elevi te Conservatorului care au venit ‘in «pelerinaj sentimental", atraşi de nostalgia unui trecut frumos, la această alxna-mater a ţinut destin raatigteilor de vise... Candidaţii sunt introduşi in sala de examen. In evidente, un podium şi masa verite a comisiei. In sfârşit, maeştrii încep, să sosească: Doamna Lucia Sturdza Bulandra, D-na Filotti, D-nii Livescu, Manolescu şi Soreanu. Director Nona Otteacu începe să cheme, pe rând candidaţii... ■ Au trecut în ritm săltăreţ sau şchiopătând, fetele rumene din idilele lui Coşbuc, chiriaşul grăbit al lui Topârceanu, roibul lui Ben- Ardun, a voitet înţelepţeşte bătrânul Mircea Vodă, şi-a spus ultima rugăminte bravul ostaş, şi-a strigat suferinţa lacob Fradid Despotul... Au fote admişi treisprezece, candidaţi. Să nu fim supertelipşi. Totuşi, despre câţi din aceşti treisprezece noi recruţi se va putea vorbi cândva? Când dintre ei se vor înscrie cu litere trainice în istoria viitoare a teatrului românesc? Cu fiecare nouă generaţie, aceleaşi întrebări. Răspunsul ni-i va da timpul acest mare maestru în selecţionarea valorilor. Candidaţii reuşiţi la examenul de Dramu şi Comedie la Academia de Muzică şi Artă Dramatică. Barra Florica- repartizată la d-na prof Filotti; Beligan Radu, la d-na prof. Buiandra; Cernea Gheorgi. In d-na prof. Buiandra; Cişmigiu Vinire la d. prof. Livestu; Danielopol Alex, la d. prof. Manolescu; Dohatcu Mircea, la d. prof. Manolescu; Guliotti Ion Luca la d-na prof. Filotti; Iliescu Const. la d. prof. Soreanu; loanide Mirella la d-na prof. Bulandra; Iorenţiu Viorel la d-na prof. Filotti; Neghina Florica la d. prof. Levesen; Penculescu Julietta la d. prof. Manolescu: Reichstein Aura la d. prof. Soreanu. Pentru o deplasare în Cuba Iul TONA AUREI i sau oferit 350.000 lei ca si boxeze cu Sangchili Lui Toma Aurel, i s'a oferit 2000 de dolari — circa VF.000 lei pentru n boax în Cuba — noua patrie a lui Balthazar Sangchili, care a renunţat la cetăţenia spaniolă — pentru campionatul mondial la categoria cocoş. Precaut, micul nostru campion a cerut organizatorilor, să i se depună bursa, la o bancă americană din Nerw York. Puşi în forţa unei asemenea situaţii, «cinstiţii» organizatori cubani, au dat bir cu fugiţii, ceea ce dovedeşte că în America se trag multe chiuluri boxeurior streinii Precum se ştie echipa naţională de rugby va juca, între 10 şi 15 octombrie, la campionatele europene care se vor desfăşura la Paris. Pentru astăzi după amiaza a fost fixat,pe terenul F. S. S. R., ultimul antrenament al naţionalei. Ca partener a fost ales „R. C. R.”. ..Naţionala” va fi formată din turnătorii jucători : Tenis Club Roman, Bârsan, Mateescu, Dumitrie, Tanoviceanu, Popa, Ieremia, Ghica, Pană, Moldoveanu şi Chrissoveloni. Stadiul Român : Slobozeanu, Blaşek, Gică Ionescu, Turuţ şi Tudor Ioan. Sp. Studenţesc : Fânteneanu, Andreiaş şi Dinescin Viforul Dacia : Covaci. R. C. 13. : îfrim. P. T. T.: Floren. lOL BBFm S» Echipa naţionalâ de roODu face antrenament înainte de plecarea la Paris Astăzi curse de galop la Băneasa Caracterul de consolare al reuniunilor de la Băneasa din cursul săptămânii se păstrează și astăzi, când majoritatea alergărilor se adresează cailor de mâna a doua. ■ Nu. Înseamnă că ziua nu va recolta succes sau că toate cursele nu vor pasiona. •dpwtr”’""”'; PRONOSTICURILE NOASTRE Pr. Prahova: NARCISSE, Popina, Puişor. Pr. Gâmpina: A.I ARANTIE. Dochia, Goarna. . ‘ Pr. Băiete: SANDA, Moşierul Manole. Pr. Moroni: CARTHAGO, Ostaş. Pr. Buştenari: PRINCIER. Brinceni, Sukoro. Pr. Octete: GLUMA. Ouuţa, Ru biţ *.L .. IARAMPA a înfiinţat aceasta rubrică, «Scrisori de la Cetitori» în care vor fi publicate scrisori WCuite din public, referitoare la orice chestiuni şi subiecte. Se poate] Postbelică intr unul din numenie trecute ale acestui ziar, apăruse, în colţul cititorilor, un articol sub semnătura d-lui B. Zissu intitulat: ,,In goană’’. Suceaiunea trepidantă a imaginilor atât de frumos înlănţuite, pline de optimism, îţi inspiră o poftă de texte nemărginite, dorinţa de a lupta şi a învinge. Frumuseţile naturale sugestiv descrise, îţi înalţă sufletul., ţi-1 predispune către a primi înlăutrul său numai binele, iar răul dându-1 deoparte. Intre rândurile acestui articol citesc altceva. E vigurozitatea generaţiilor de după războiu care luptă încontinuu cu viaţa şi greutăţile ei copleşitoare, dar mai găsesc şi puţinul timp necesar pentru a-şi reînprospăta sufletul în mijlocul naturii... .....Şi vor sări ca arşi de pe scaun onoraţii părinţi a căror greutate începe de la optzeci de kilograme în sus, când voia spune că numai sportul nobil care este alpinismul, adică ascensiunea ameţitoare a solitarilor munţi în mijlocul umbrişurilor înfiorătoare ale coniferelor sau printre jnepenii celor peste două mii de metri înălţime. Numai acest sport grandios şi înălţător, — şi la propriu şi la figurat, — poate purifica sufletele tinerilor ce trăesc în atmosfera citadină de nervi şi haos. «Acolo sus, — spune Edmond Kean, — undeva singur, departe doar linişte, atâta doresc...» Simţi în tine seva pământului, clocotind. Devii un primitiv, nu era de acum zece mii de ani, dar te asemeni lui nu prin cruzimi ei prin simţurile sălbatice în splendoarea lor primitivă, ce i se desface ca petalele unei flori la primele raze ale soarelui dimineţii. Te uneşti, în sunetele armonioase ce doar tu singur le înţelegi, atunci când ele răsună în inima ta, cu cerul albastru, cu pământul negru ce abureşte la căldura ce o emană divinul Osiris, căci eşti doar tu singur, doar tu între cer şi pământ, în neant şi nemurire. Dar aceste rânduri nu pot fi înţelese decât de cei caii ca şi mine fac parte din generaţia postbelică. Ceilalţi nu se pot simţi bine alături de noi. Este eternul conflict dintre «Părinţii şi copie» lui Turghanieff ce isvorîşte din faptul că fiecare din aceste două categorii trăiesc succesiv, în timpi deosebiţi. Cum nimic nu sedeosebeşte mai mult între ele decât doua epoci de timp succesive, — începând cu felul de a se îmbrăca şi sfârşind cu cel de a gândi,— iată că şi indivizii ce trăesc în aceste două epoci se vor diferenţia de la sine, după aceia în care vieţuesc. Şi, iată cum, în ritmul sacadat al roţilor de tren din care amicul B. Zissu se inspiră pentru a descrie atât de frumos regiunea de munte, de o măreţie fără seamăn în singurătatea sa, eu văd bucuria tânărului ce trăind în tumultul vieţei postbelice, simte o bucurie iensă în tovărăşia minunată a spârietorilor de bolţi. ION PASCU Student al Academiei de Litere şi Filosofie Intre teatru şi cinematograf =^==1 O nouă stagiune, un nou prilej pentru discuţii: ce preferă lumea? şi ce e de preferat? Cinematograful, prin însăşi natura lui, prin posibilităţile pe cari le prezintă se adresează imaginaţiei. Predispune la visare. — E şi motivul pentru care epoca pubertăţii la generaţia modernă se caracterizează printr'o frecventare intensă a cinematografelor. „ Actorii, cei cu renume, reprezintă prototipuri ideale. Femei frumoase, bărbaţi frumoşi. Nicio imperfecţie, niciun defect. Nu ştim şi nici nu ne interesează cum arată actorul la el, acasă. Pe film e perfect. Şi noi pe acesta îl vedem. Actorii de cinematograf nu au defecte. Greşelile au fost şterse. Pelicula a fost ajustată, lucrată. Ceea ce a rămas e ideal. E aşa cum am voi noi sa fie. Prea e plină viaţa de imperfecţii, de anomalii. Cel puţin la cinematograf dorim să vedem altceva. Şi negustorul, producătorul de filme, are grije de clienţii săi. Le arată numai ceea ce e perfect. Zâmbetul actorilor de cinematograf e fascinant. Buzele lor nu fac niciodată un unghiu mai mare decât cel socotit ca cel mai fotogenic şi mai atrăgător. Dacă din greşeală, unghiul e mai mic, scena se repetă. Gesturile lor sunt calculate şi potrivite la situaţiile respective. Decorurile sunt bogate. Frumuseţea abundă. La fiecare scenă corespunde un decor nou şi ochiul nu se poate plânge niciodată de monotonie.- Un film de cinematograf nu-şi desvoltă acţiunea în cadrul a patru pereţi, ce ne hrăneşte fantezia plimbând bune, în cele mai ascunse colţuri, în cele mai frumoase, poziţii. Ne desfată adresăndu-se necesităţii noastre de a admira frumosul în ceea ce are el mai reuşit: Natura. Oricare ar fi subiectul pe care o tratează, un film nu e lipsit niciodată de abundenţa priveliştilor naturale şi nici de anume mijloace tehnice cari se adresează direct simţurilor noastre impresionarabile. Cu cât un film e mai ireal, cu atât ne atrage mai mult şi cu atât lasă amintiri mai plăcute în memoria noastră. Cinematograful ne idealizează viaţa. E un vis care ne linişteşte şi care ne distrează în acelaş timp, face să «dorim ca întradevăr viaţa să fie, ca la cinematograf» şi ne face să uităm pentru o clipă, cel puţin, greul vieţii. f * v.v ' '. Teatrul e cu totul diferit. Aici actorii sunt oameni ori; dincolo au fost doar nişte simple imagini, nişte poze. ■ 1 ii Aici actorii sunt ca noi, şi adesea situaţile lor ni le amintesc pe cele ale noastre; dincolo avem dimensiunile ireale, fantastice. Cea mai mică greşeală la teatru e comentată cu mult sgomot în antracte pe stradă, în ziare. »«RSSSiSB»- 41@ Deşi suntem la sfârşitul lunii Septembrie şi în anul expoziţiei internaţionale, foarte multe teatre n’au deschis încă. Cele deschise joacă reluări sau continuă să exploateze succesele stagiunei trecute. Teatrul Michodiere a reluat piesa. „Fric Frac”, teatrul Bouffes Parisiens continuă să joace opereta: „Trei valsuri” cu Yvonne Printemps, care a ţinut afişul toată vara; teatrul Marigny continuă să joace opereta : „La Belle Saison” cu Luciane Boyer; teatrul Montparnasse a reluat „ „Madame Bovary” după romanul tei Flaubert, teatrul Dauidy, joacă ,,Pamplemousse” o comedie de Birabeau care de asemeni a ţinut afişul toată vara,. La teatrul Atelier s’a reluat: „Volpone” cu Charles Dullin, la teatrul de Paris se joacă „La Fessée’ de J. de Letraz, iar la Capucines , „Noaptea de 13” pe care o va juca la noi Ionel Ţăranu. Singurele noutăţi ale stagiunei sunt: „Cadril” de Sacha Guitry la teatrul Madeleine şi „Albinele pe puntea de sus” o piesă de Priestlly La teatrul Mathurins, condus de Pitoeff. Teatrele de reviste cari au făcut încasări mari pe timpul verii prezintă aceleaşi spectacole cu vedete. Mistinguett joacă la Mogador. Josephine Baker la Folles Bergere, iar Chevalier nu mai joacă la Casino de Paris, pentru ca e ocupat cu câteva fil me. _______ Aspectele stagiunei teatrale parisiene .Josephine Baker Maurice Chevalier scrie despre oricine şi critica orice. Toate scriorile vor fi publicate. La sfârşitul fiecărei luni, cinci dintre vor fi premiate. la teatriâ tsperataflil te cu actorul; la cinematograf ti vede doar imaginea. Omul de agi e dqtâiîe de noutăţi. Ulmul în fiecare minist prezintă un alt decor. La teatru această posibilitate nu există. Aici nu ochiul e cel mai ater,i cimintea. La teatru te concentrezi asupra unei probleme: fe druprmtograf asitfî ?s o popeşte, mei mult smmai puţtsn. banală, dar in fine o popeste. H. mos Către o redresare a mişcării noastre teatrale ... . S’a vorbit în ultimii ani atât la noi cât şi în străinătate despre o aşa zisă criza teatrală, pe care au comentat-o şi au căutat s’o rezolve o mulţime de specialişti în materie. S’au adus zeci de motive drept cauză acestei crize mai mult sau mai puţin argumentate. Printre cari citez îndeosebi: concurenţa cinematografului, lipsa unui public format pentru teatru, lipsa de literatură dramatica originală, lipsă de încurajare din partea isteţului, lipsa unei unificări teatrale, etc., etc., etc. Motive care s’au dovedit mai mult sau mai puţin neserioase, exceptând cele două din urma de care în special mişcarea dramatică din ţară ar fi avut nevoie. Valoarea socială a literaturii dramatice neputând fi pusă la îndoială, statul a căutat să acapareze în toate vremurile şi în toate ţările civilizate acest important element de cultură. Teatrul implică un public şi dacă de cele mai multe ori numărul spectatorilor e în raport invers cu valoarea lor artistică a operei representate, statului îi revine rolul de susţinător al artei dramatice desinteresate. La noi s’a întâmplat exact invers, în ultimii ani statul retrăgând aproape toate subvenţiile acordate celor câteva teatre care se mai menţineau s’au pierdut pe drum unul câte umul. Oficialitatea a abandonat arta, mulţumindu-se să- şi încaseze fără cruţare partea lui aferentă din încasări şi din diverse timbre. Afară de aceasta, ceva specific mediului nostru cultural autohton şi în special mişcărei noastre teatrale este lipsa forţei dinamice, care să determine manifestări şi să introducă stimulente; din contră ne relevăm în discursuri, principii şi aderenţe, nimeni nefăcând nici un efort. ARE 17 ANI. IUBEŞTE, AFIRMA CA E POET, SI FACE O NOUA CLASUFÎCARE AMOROASA INTRE «SUBSTRATUL» SI «STRATUL» CARE E PE URMELE EL. Scrisoare de dragoste Ce puternic şi viguros sentiment e dragostea, la vârsta de 17 ani! Te subjugă şi te impresionează. Toate forţele, toate licăririle de talent, cauţi să le aplici la simţirea ta. Eşti pictor ? Cauţi să zugrăveşti o măiastră inimă perforată de o ascuţită săgeată cu câţiva stropi roşi de sânge, sau aii oarecare alt simbol care să-ţi exprime dragostea. Eşti poet ? Te strădueşti să storci sufletului tău mişcătoare accente, perle de poezie muiate în nectarul amorului tău. Eşti compozitor ? Te munceşti să smulgi cutiei moarte a viorii o melodie care să te ameţească şi să plângi de dragostea ta nefericită şi iarăşi să plângi, când fiinţa către care se îndreaptă rugăminţile sufletului Unificarea teatrală, de a crei importanţă şi-au dat seama atât directorii cât şi angajaţii potorite teatreparticulare, care au trecut la realitate, unindu-se într-un front unic, cu ajutorul Soc. C. 1. 1. A. este un fapt îmbucurător. Prin această unificare teatrală, fiecare este mai bine plasat pentru a-şi desvolta personalitatea, şi pentru a combate dificultăţile care îngreunează bunul mers al teatrelor. Cu toate acestea critice şi invectivele au început, fără nici o motivare decât aceea a urei care desparte pe oameni. Dar pentru ca nimic în lume nu s'a făcut până acum fără comentarii şi inevitabile critici şi mai ales că teatru fără critica e ca pâinea fără sare, bineînţeles aici aceasta importantă manifestare a teatrului autohton nu putea trece sub tăcere. Rămâne de văzut dacă această societate pornită cu cel mai mare atent pentru redresarea vieţii noastre teatrale se va încadra într’un program adecvat acestei iniţiative şi care pe cât de implu enorm de greu se poate rezuma în câteva cuvinte: încurajarea literaturii dramatice originale care a început să se afirme tot mai mult şi realizarea de spectacole de artă, cari vor câştiga publicul nostru cunoscut ca unul din cele mai exigente din Europa şi implicit vor satisface şi ideea de comercializare necesară unei societăţi de asemenea proporţii. Cert este că mergem spre o redresare teatrală, care, ne va pune pe picior de egalitate cât de curând, cu cele mai mari centre din apus. EMIL FANESCU (student) Buc. 28 Sept. 932, tău ţi-a răspuns cu un zâmbet luminos la văpaia inimii tale. Şi între sunetele melodiei ameţitoare, între accentele mişcătoare al versurilor, deasupra simbolului pictat, tronează portretul Ei. Şi pentru mine, adolescentul de 17 ani dragostea e un sentiment viguros, care m’a subjugat Fiecare fibră a inimii mele vibrează sub impulsul acestui sentiment Şi eu poetul de 17 anni mă străduesc să smulg sufletului, inimii mele, versuri care nu vor fi citite de nimeni şi nici de EA. Şi eu îndrăgostitul de 17 ani nu visez decât de Ea.„ Nu mă gândesc decât la numele ei care-mi aminteşte de roma dimineţilor... M’am obişnuit să-mi împart raţiunea într’un strat şi un substrat Pe când substratul se achită de îndeplinirea micilor mizerii, stratul e mereu pe urmele Ei, mereu lângă EA... Şi aşa va fi, până acest viguros sentiment se va epuiza şi idealistul de 17 ani va cădea victimă realităţii vieţii. M. Vântură-Lume