Rampa, mai 1943 (Anul 3, nr. 73-74)

1943-05-02 / 18. szám / nr. 73

Duminică 2 Mai 1943 c ti A W P A* D­ l avocat C. Popescu, pre­fectul judeţului, care se află încă bolnav, a ţinut cu orice preţ să-şi părăsească patul de suferinţă, şi să parti­cipe la această sărbătorire a e­­roismului şi a jertfei româneşti. Alături de d-sa, din aceeiaşi ne­mărginită dorinţă, îl vedem pe d. locot. colonel Emil Poruţiu primarul oraşului cu soţia sa, d-na Marcela Poruţiu, directoa­rea Căminelor Culturale; d-na Bănescu directoarea Gimnaziu­lui de fete; d-na Ana Micu, pre­cum şi întregul comitet al Con­siliului de Patronaj din Piteşti. De asemenea, d. Nicolae Notu, dir. de cabinet al Prefecturei, d. pretor Marin Popa, d. maior Îscu­ Băbeanu, d. av. Neicu şi d. av. Pompiliu Băbeanu, venit a­­nume de la Severin să asiste la această festivitate. CONFERINŢA D-LUI AL BA­­DAUŢA este cu neputinţă să nu te laşi furat şi purtat de vraja ei ori­unde ar f­i să te poarte. Noi nu suntem din Argeş. Or, în cele expuse de d-sa, am retrăit, cu toată amploarea, Ar­geşul copilăriei, tinereţii şi băr­băţiei noastre. Doamne ! Şi cine nu are în suflet un Argeş al a­­mintirilor şi al înfăptuirilor?.... Aplauzele răsar perpetu ca nişte flori ale unei satisfacţii de­plină şi unanimă, până la fina­lul conferinţei când ovaliunile nu mai contenesc. IN PLINA ŞEZĂTOARE majora­m poezia porană. D. Matei Alexandrescu citeşte câteva bucăţi din ultimul volum de poezii ce i-a apărut de cu­rând, şi în care se evidenţiază o bogăţie de imagini, o muzica­litate impresionantă şi o clarita­te uimitoare a ideilor. Dion Steriopol, directorul li­ceului din localitate, un gingaş poet, dă cetire unui poem inti­tulat „Floriile”, în care e vor­ba de învierea nădejdilor noas­tre ca neam. In învierea tutu­ror bucuriilor. Primăvara tutu­ror renaşterilor. E un poem în adevărata lui accepţiune. D. George Axinteanu, citeşte un fragment din romanul său eroic „Escadrila Albă“, în care e vorba de suferinţă, sânge, moarte şi de o miraculoasă re­venire la viaţă prin interme-­­diul ştiinţei. E un elogiu adus ! A­SIS­TENŢA naid trăire aereen­e, într’o limbă de Urmează programul literar, în care scriitorii şi poeţii noştri — care au partici­pat cu sufletul neînfricat şi cu ochii înfriguraţi la marea în­cleştare eroică a neamului care se petrece pe frontul de răsărit — au recitat din operile lor... o­­pere născute din însuşi acest mare efort, din însăşi eroica lor participare şi din propriul lor botez de sânge! D. George Gregorian, dă ceti­re poemului „închinare Mare­şalului Desrobitor”, de o fru­museţe neîntrecută, în care se întrevede toată maturitatea a­N­erăbdarea auditorului e mare şi mai ales firească. Vorbeşte d. Al. Bădăuţă, secretarul general al Ministeru­lui Propagandei, şi judecând după dragostea, încrederea şi tate contim­admiraţia, pe care piteştenii­­ I­n tui masiv poet, precum şi mul­te nutrese, era fixata parca i­ tip dere posibilităţi de expresivi­­tarzie dinadins. Dar ora o se împlineşte şi cortina se ridică. O clipă, şi d. secretar general îşi face apariţia cu o faţă de zâmbet şi lumină pe un trup masiv. Toţi sunt numai ochi şi urechi. Conferinţa „ARGEŞUL AMINTIRII MELE”, începe să se depene pe un glas, când vo­lubil când emotiv, ca o mină de p­asm, infinite armonii şi de un stil cu o neîntrecută e­­leganţă literară. Oameni şi locuri, fapte şi gânduri, sunt lămurite, sunt re­date cu atâta putere de evoca­re, că toată acea vreme — nu prea depărtată — ar constitui parcă o realitate aevea — că zâmbetul cu lacrima se înge­mănează conţinu pe feţele au­ditorilor. D. secretar general Al. Bădăuţă, desfăşoară o ma­­fie a cuvintelor în faţa căreia IVBBÜ^IEam^l^lBaESIRIDIBEBS 3 QAKASU ®£S»* 9 «au» I­ dimineaţa zilei de 17 Aprilie, grupul de scriitori, în frunte cu maestrul George Gregorian, se afla în drum spre centrul capitalei judeţu­­lui Argeş, „Piteşti”. Acel Pi­teşti care, întotdeauna a ştiut să furnizeze Ţării, oameni mari, oameni de nădejde. Bulevardul care porneşte de la gară şi duce până în ini­ma târgului, te poartă occi-­­ dental, drept, aliniat şi proa­spăt asfaltat, însă fără acea frumuseţe de odinioară, pe când trotuarele erau adum­brite de desimea uriaşilor şi a minunaţilor castani. Nu ştim­­ din iniţiativa cui aceste can­delabre vegetale au fost­­ smulse din rădăcini, şi au lă­sat bulevardul golaş. Ai par­­t că o strângere de inimă ! Urbanistică nu înseamnă numai­decât şi înlăturarea oricărei vegetaţii. Ba dimpo­trivă : iscusita împletire din­tre frumos şi util, dintre plă­cut şi practic. Oricum însă, soarele care diferă, potopeşte şi sufletele noastre de un fior sărbăto­resc, şi atât maestrul Grego- A­rian cât şi scriitorii de un ne­contestat talent: Matei Ale­xandrescu, Virgil Carianopol, George Acsinteanu, George ,­ A. Petre, Teodor Al. Mun-J teanu şi George Dorul Dumi­ ş trescu, îşi simt inimile copie- TM şite de o rară voie bună. In oraş domină o atmos­feră de neastâmpăr şi de cu­riozitate a celor ce se vor­­ petrece, pentrucă încă de cu­t vreme, s’a acordat şezătoarei un caracter festiv. jfi Şi într’adevăr, în afară că vitrinele librăriilor au arbo-­­ rat volumele proaspăt apărute ale lui Virgil Carianopol, Matei Alexandrescu şi George Ac­­sinteanu, încă înainte de ora cinci, când era fixat începu­­tul şezătoarei, sala, artstic pavoazată cu felurite coroa- r ne şi multiple flori, este pli-ty­nă, până la refuz, de întrea-­­ ga intelectualitate şi oficiali- J tate a oraşului. -­i scaldă oraşul într’o lavă au ii J medicinei şi doctorilor noştri. Atmosfera de pe front şi de prin lazaretele noastre e prinsă în întregime, iar sentimentul de satisfacere a datoriei care tre­buie împlinită, e dusă până la proporţii de epic. D-sa, ne-a înflăcărat şi înduioşat deopotri­vă în acelaş timp. D. Virgil Carianopol, poetul care se înscrie ca un robust ex­ponent liric din generaţia sa poetică, citeşte câteva­­.n. «. ţi din ultimul volum „Poeme de pe front“, în care emoţiunile sunt transmise direct, simplu, dar cu atât mai înfrigurătoare şi mai cuprinzătoare. O notă de caldă umanitate străbate toată poezia sa de pe front, unde poe­tul — dintr’o superioară gene­rozitate — îi compătimeşte chiar pe duşmanii răniţi. D. George A. Petre, poetul şi luptătorul de totdeauna dela graniţa de Vest ,citeşte o poemă „La Stalingrad” în care se prea măreşte dârzenia luptătorilor noştri. Ei mor acolo toţi, fără ca să se clintească din loc. E ce­va măreţ şi mistic în acelaş timp; de fapt întreaga operă acestui poet e străbătută de a­­cest suflu. D. Teodor Al. Munteanu, dă cetire poemului „Atac spre ziuă”. Poema d-sale înspăimântă şi înflăcărează, dar şi înobilează în acelaş timp. E o redare din­tre cele mai reale a atacurilor de pe front dar şi cu o inegala­bilă putere de reprezentare poe­tică şi de năzuinţă a unor sen­timente patriotice duse până la paroxism. Leit motivul : Mi-e gândul numai Ţară... numai Ţară... şi care se repetă la fiecare strofă, face ca poema să fie atât de generalizată, că te simţi integrat in ea cu propriile ei destine, şi pleci cu acest ultim vers, îm­plântat pentru totdeauna în su­flet. D. George Dorul Dumitrescu, a prezentat pe fiecare scriitor în parte. D-sa în afară de un ta­lentat și rar scriitor, — pe lân­gă bogata și vasta cultură — mai e dublat de un fin critic li­ Ana Tâlmăceanu-Dinescu care a înregistrat succese de stimă in actuala stagiune a Operii Ro­mâne. de la „ALHAMBRA“ in toamna d. N. VLADQIAMU va avea şi o formaţiune de comedie muzicala Opereta ,genul acesta de spec­tacol, care pe lângă o încadrare aparte cere şi o conducere pri­cepută care să fie dublată de energie cu totul deosebită la noi, s’a desvoltat ,în timp, atât de mult încât astăzi ne putem de­clara mulţumiţi. Ani în şir, am putut asista la o întrecere între spectacolul pre­zent şi cel precedent nu numai prin felul cum ne erau prezen­tate ci mai ales prin străduinţa şi alegerea ce se făcea. începuturile grele, fără priză la un public pe atunci refractar, cu timpul s’au transformat în adevărate gale la care nu numai spectatorii din Capitală dar şi cei din provincie au început să dea năvală. Şi nu trebue să uităm că o­­pereta a îmbrăcat haina de săr­bătoare numai datorită unui u­nic organizator la noi. Numele acestui întreprinzător om de tea­tru este atât de cunoscut încât nu mai are nevoie de prezenta­rea noastră. D. N. Vlădoianu, apropiin­­du-şi o serie de elemente bine pregătite, a făcut din „Alham­bra” un teatru iubit şi dorit. Cele mai frumoase operete au fost jucate aici, bucurându-se întotdeauna de larga simpatie a publicului. Căci d. N. Vlado­m­­nu s’a dovedit omul care nu ştie ce este obstacolul, directorul care tinde numai spre mai bine. Dacă am trece în revistă atâtea şi atâtea operete jucate sub di­recţia d-sale, succesele obţinute, fără să ne gândim şi la greutăţile ce le-a întâlnit desigur că am greşi. Astăzi însă, terenul a fost cu­răţat. Spectacolele prezentate la Alhambra, cu mici, foarte mici excepţii sunt o mărturie care vorbeşte singură. Iată pentru ce, hotărârea d-lui N. Vlădoianu, ca odată cu stagiunea viitoare să alcătuiască şi o formaţiune de comedii mu­zicale, nu face decât să ne dea speranţa că şi acest gen de tea­tru va fi ridicat la nivelul ope­retei. Aşteptăm împlinirea cu toată încrederea ce o avem în pricepe­rea şi hăinicia inimosului direc­tor al „Alhambrei”. N. VLĂDOIANU ,Poeme de pe front“ S‘a spus că scriitorii strălucesc printr’o curioasă absenţă dela fră­mântările de război ale neamului nostru. S‘a spus şi s‘a insistat. Acum, cu trecerea timpului, s‘a dovedit a fi inexact, pentru că aproa­pe toţii scriitorii cari au îmbrăcat uniforma kakie, au redat cu talentul respectiv, viaţa de măreţie şi vifor a războiului. Printre aceştia, un infanterist, poetul Virgil Carianopol, care a luat parte la luptele din Caucaz, publică o înmănunchiere de poeme scrise cu talent şi viziune. Volumul se intitu­lează simplu „Poeme de Pe front“­ şi a apărut într-o elegantă ţinută gra­fică, în editura „Bucur Ciobanul“. Găsim aci, un Virgil Carianopol înăsprit de condiţiunile războiului, deşi lirica sa se păstrează intactă: Un tărâm adânc parcă în moarte Ca şobolii, tot mereu pe brânci Dreapta şes... în stânga însă munţii îşi arată braţele de stânci. Ne tărîm. Ei, cât ne-om mai tărîft Cât şi până unde­-o să mai fie 7 Câţi duşmani mai am de omorît !. Viaţa asta cât o să mai ţie 7. înainte de a vă face cump­ărăturile vizitaţi marile magazine ! DONESCU-IONESCU s. a. r. Str. Lipscani, 37 UNDE GĂSIŢI CU PREŢURI MODESTE, TOT FELUL DE!­ BLANURI STRĂINE, TRICOTAJE, LINGERIE, MÂNUŞI FINE, ETC. Fiori frumoase — Sere proprii FLORĂRIA LILIOM PIAŢA AMZEI — Telefon 3­ 87.53

Next