Rampa, mai 1943 (Anul 3, nr. 73-74)
1943-05-02 / 18. szám / nr. 73
Duminică 2 Mai 1943 c ti A W P A* D l avocat C. Popescu, prefectul judeţului, care se află încă bolnav, a ţinut cu orice preţ să-şi părăsească patul de suferinţă, şi să participe la această sărbătorire a eroismului şi a jertfei româneşti. Alături de d-sa, din aceeiaşi nemărginită dorinţă, îl vedem pe d. locot. colonel Emil Poruţiu primarul oraşului cu soţia sa, d-na Marcela Poruţiu, directoarea Căminelor Culturale; d-na Bănescu directoarea Gimnaziului de fete; d-na Ana Micu, precum şi întregul comitet al Consiliului de Patronaj din Piteşti. De asemenea, d. Nicolae Notu, dir. de cabinet al Prefecturei, d. pretor Marin Popa, d. maior Îscu Băbeanu, d. av. Neicu şi d. av. Pompiliu Băbeanu, venit anume de la Severin să asiste la această festivitate. CONFERINŢA D-LUI AL BADAUŢA este cu neputinţă să nu te laşi furat şi purtat de vraja ei oriunde ar fi să te poarte. Noi nu suntem din Argeş. Or, în cele expuse de d-sa, am retrăit, cu toată amploarea, Argeşul copilăriei, tinereţii şi bărbăţiei noastre. Doamne ! Şi cine nu are în suflet un Argeş al amintirilor şi al înfăptuirilor?.... Aplauzele răsar perpetu ca nişte flori ale unei satisfacţii deplină şi unanimă, până la finalul conferinţei când ovaliunile nu mai contenesc. IN PLINA ŞEZĂTOARE majoram poezia porană. D. Matei Alexandrescu citeşte câteva bucăţi din ultimul volum de poezii ce i-a apărut de curând, şi în care se evidenţiază o bogăţie de imagini, o muzicalitate impresionantă şi o claritate uimitoare a ideilor. Dion Steriopol, directorul liceului din localitate, un gingaş poet, dă cetire unui poem intitulat „Floriile”, în care e vorba de învierea nădejdilor noastre ca neam. In învierea tuturor bucuriilor. Primăvara tuturor renaşterilor. E un poem în adevărata lui accepţiune. D. George Axinteanu, citeşte un fragment din romanul său eroic „Escadrila Albă“, în care e vorba de suferinţă, sânge, moarte şi de o miraculoasă revenire la viaţă prin interme-diul ştiinţei. E un elogiu adus ! ASISTENŢA naid trăire aereene, într’o limbă de Urmează programul literar, în care scriitorii şi poeţii noştri — care au participat cu sufletul neînfricat şi cu ochii înfriguraţi la marea încleştare eroică a neamului care se petrece pe frontul de răsărit — au recitat din operile lor... opere născute din însuşi acest mare efort, din însăşi eroica lor participare şi din propriul lor botez de sânge! D. George Gregorian, dă cetire poemului „închinare Mareşalului Desrobitor”, de o frumuseţe neîntrecută, în care se întrevede toată maturitatea aNerăbdarea auditorului e mare şi mai ales firească. Vorbeşte d. Al. Bădăuţă, secretarul general al Ministerului Propagandei, şi judecând după dragostea, încrederea şi tate contimadmiraţia, pe care piteştenii In tui masiv poet, precum şi multe nutrese, era fixata parca i tip dere posibilităţi de expresivitarzie dinadins. Dar ora o se împlineşte şi cortina se ridică. O clipă, şi d. secretar general îşi face apariţia cu o faţă de zâmbet şi lumină pe un trup masiv. Toţi sunt numai ochi şi urechi. Conferinţa „ARGEŞUL AMINTIRII MELE”, începe să se depene pe un glas, când volubil când emotiv, ca o mină de pasm, infinite armonii şi de un stil cu o neîntrecută eleganţă literară. Oameni şi locuri, fapte şi gânduri, sunt lămurite, sunt redate cu atâta putere de evocare, că toată acea vreme — nu prea depărtată — ar constitui parcă o realitate aevea — că zâmbetul cu lacrima se îngemănează conţinu pe feţele auditorilor. D. secretar general Al. Bădăuţă, desfăşoară o mafie a cuvintelor în faţa căreia IVBBÜ^IEam^l^lBaESIRIDIBEBS 3 QAKASU ®£S»* 9 «au» I dimineaţa zilei de 17 Aprilie, grupul de scriitori, în frunte cu maestrul George Gregorian, se afla în drum spre centrul capitalei judeţului Argeş, „Piteşti”. Acel Piteşti care, întotdeauna a ştiut să furnizeze Ţării, oameni mari, oameni de nădejde. Bulevardul care porneşte de la gară şi duce până în inima târgului, te poartă occi- dental, drept, aliniat şi proaspăt asfaltat, însă fără acea frumuseţe de odinioară, pe când trotuarele erau adumbrite de desimea uriaşilor şi a minunaţilor castani. Nu ştim din iniţiativa cui aceste candelabre vegetale au fost smulse din rădăcini, şi au lăsat bulevardul golaş. Ai part că o strângere de inimă ! Urbanistică nu înseamnă numaidecât şi înlăturarea oricărei vegetaţii. Ba dimpotrivă : iscusita împletire dintre frumos şi util, dintre plăcut şi practic. Oricum însă, soarele care diferă, potopeşte şi sufletele noastre de un fior sărbătoresc, şi atât maestrul Grego- Arian cât şi scriitorii de un necontestat talent: Matei Alexandrescu, Virgil Carianopol, George Acsinteanu, George , A. Petre, Teodor Al. Mun-J teanu şi George Dorul Dumi ş trescu, îşi simt inimile copie- TM şite de o rară voie bună. In oraş domină o atmosferă de neastâmpăr şi de curiozitate a celor ce se vor petrece, pentrucă încă de cut vreme, s’a acordat şezătoarei un caracter festiv. jfi Şi într’adevăr, în afară că vitrinele librăriilor au arbo- rat volumele proaspăt apărute ale lui Virgil Carianopol, Matei Alexandrescu şi George Acsinteanu, încă înainte de ora cinci, când era fixat începutul şezătoarei, sala, artstic pavoazată cu felurite coroa- r ne şi multiple flori, este pli-tynă, până la refuz, de întrea- ga intelectualitate şi oficiali- J tate a oraşului. -i scaldă oraşul într’o lavă au ii J medicinei şi doctorilor noştri. Atmosfera de pe front şi de prin lazaretele noastre e prinsă în întregime, iar sentimentul de satisfacere a datoriei care trebuie împlinită, e dusă până la proporţii de epic. D-sa, ne-a înflăcărat şi înduioşat deopotrivă în acelaş timp. D. Virgil Carianopol, poetul care se înscrie ca un robust exponent liric din generaţia sa poetică, citeşte câteva.n. «. ţi din ultimul volum „Poeme de pe front“, în care emoţiunile sunt transmise direct, simplu, dar cu atât mai înfrigurătoare şi mai cuprinzătoare. O notă de caldă umanitate străbate toată poezia sa de pe front, unde poetul — dintr’o superioară generozitate — îi compătimeşte chiar pe duşmanii răniţi. D. George A. Petre, poetul şi luptătorul de totdeauna dela graniţa de Vest ,citeşte o poemă „La Stalingrad” în care se prea măreşte dârzenia luptătorilor noştri. Ei mor acolo toţi, fără ca să se clintească din loc. E ceva măreţ şi mistic în acelaş timp; de fapt întreaga operă acestui poet e străbătută de acest suflu. D. Teodor Al. Munteanu, dă cetire poemului „Atac spre ziuă”. Poema d-sale înspăimântă şi înflăcărează, dar şi înobilează în acelaş timp. E o redare dintre cele mai reale a atacurilor de pe front dar şi cu o inegalabilă putere de reprezentare poetică şi de năzuinţă a unor sentimente patriotice duse până la paroxism. Leit motivul : Mi-e gândul numai Ţară... numai Ţară... şi care se repetă la fiecare strofă, face ca poema să fie atât de generalizată, că te simţi integrat in ea cu propriile ei destine, şi pleci cu acest ultim vers, împlântat pentru totdeauna în suflet. D. George Dorul Dumitrescu, a prezentat pe fiecare scriitor în parte. D-sa în afară de un talentat și rar scriitor, — pe lângă bogata și vasta cultură — mai e dublat de un fin critic li Ana Tâlmăceanu-Dinescu care a înregistrat succese de stimă in actuala stagiune a Operii Române. de la „ALHAMBRA“ in toamna d. N. VLADQIAMU va avea şi o formaţiune de comedie muzicala Opereta ,genul acesta de spectacol, care pe lângă o încadrare aparte cere şi o conducere pricepută care să fie dublată de energie cu totul deosebită la noi, s’a desvoltat ,în timp, atât de mult încât astăzi ne putem declara mulţumiţi. Ani în şir, am putut asista la o întrecere între spectacolul prezent şi cel precedent nu numai prin felul cum ne erau prezentate ci mai ales prin străduinţa şi alegerea ce se făcea. începuturile grele, fără priză la un public pe atunci refractar, cu timpul s’au transformat în adevărate gale la care nu numai spectatorii din Capitală dar şi cei din provincie au început să dea năvală. Şi nu trebue să uităm că opereta a îmbrăcat haina de sărbătoare numai datorită unui unic organizator la noi. Numele acestui întreprinzător om de teatru este atât de cunoscut încât nu mai are nevoie de prezentarea noastră. D. N. Vlădoianu, apropiindu-şi o serie de elemente bine pregătite, a făcut din „Alhambra” un teatru iubit şi dorit. Cele mai frumoase operete au fost jucate aici, bucurându-se întotdeauna de larga simpatie a publicului. Căci d. N. Vladomnu s’a dovedit omul care nu ştie ce este obstacolul, directorul care tinde numai spre mai bine. Dacă am trece în revistă atâtea şi atâtea operete jucate sub direcţia d-sale, succesele obţinute, fără să ne gândim şi la greutăţile ce le-a întâlnit desigur că am greşi. Astăzi însă, terenul a fost curăţat. Spectacolele prezentate la Alhambra, cu mici, foarte mici excepţii sunt o mărturie care vorbeşte singură. Iată pentru ce, hotărârea d-lui N. Vlădoianu, ca odată cu stagiunea viitoare să alcătuiască şi o formaţiune de comedii muzicale, nu face decât să ne dea speranţa că şi acest gen de teatru va fi ridicat la nivelul operetei. Aşteptăm împlinirea cu toată încrederea ce o avem în priceperea şi hăinicia inimosului director al „Alhambrei”. N. VLĂDOIANU ,Poeme de pe front“ S‘a spus că scriitorii strălucesc printr’o curioasă absenţă dela frământările de război ale neamului nostru. S‘a spus şi s‘a insistat. Acum, cu trecerea timpului, s‘a dovedit a fi inexact, pentru că aproape toţii scriitorii cari au îmbrăcat uniforma kakie, au redat cu talentul respectiv, viaţa de măreţie şi vifor a războiului. Printre aceştia, un infanterist, poetul Virgil Carianopol, care a luat parte la luptele din Caucaz, publică o înmănunchiere de poeme scrise cu talent şi viziune. Volumul se intitulează simplu „Poeme de Pe front“ şi a apărut într-o elegantă ţinută grafică, în editura „Bucur Ciobanul“. Găsim aci, un Virgil Carianopol înăsprit de condiţiunile războiului, deşi lirica sa se păstrează intactă: Un tărâm adânc parcă în moarte Ca şobolii, tot mereu pe brânci Dreapta şes... în stânga însă munţii îşi arată braţele de stânci. Ne tărîm. Ei, cât ne-om mai tărîft Cât şi până unde-o să mai fie 7 Câţi duşmani mai am de omorît !. Viaţa asta cât o să mai ţie 7. înainte de a vă face cumpărăturile vizitaţi marile magazine ! DONESCU-IONESCU s. a. r. Str. Lipscani, 37 UNDE GĂSIŢI CU PREŢURI MODESTE, TOT FELUL DE! BLANURI STRĂINE, TRICOTAJE, LINGERIE, MÂNUŞI FINE, ETC. Fiori frumoase — Sere proprii FLORĂRIA LILIOM PIAŢA AMZEI — Telefon 3 87.53