Revista 22, iulie-decembrie 1997 (Anul 8, nr. 26-52)

1997-10-14 / nr. 41

Deschiderea dosarelor Securității Alexandru Athanasiu, ministrul Muncii și a Protecției Sociale Severin pro și contra comentarii de Emil Hurezeanu, Șerban Orescu, Gabriel Andreescu Gabriela Adameșteanu: Consiliul****. Europei ****** adus la zi George Pruteanu îi răspunde lui pag.11 Gabriel Andreescu Să admitem că ministrul de Externe, Adrian Se­verin, n-ar fi rămas la jumătatea drumului și, ur­­mînd procedeul de a semnala în presă că „doi—trei directori ai unor cotidiane de mare tiraj sînt agenți străini, că vreo doi șefi de partid celebri, și chiar prețuiți, sînt și ei agenți străini bine finanțați din afară, că vreo cîțiva «mari luptători pentru drep­turile omului» sînt foști informatori ai securității, că vreo cîțiva «mari combatanți anticorupție» au făcut matrapazlîcuri“, ar fi mers pînă la capăt, astfel încît, tot în presă ar fi dezvăluit probele și numele celor incriminați. Căci reproșul major formulat și la această oră, după trei săptămîni de scandal, atît de ziariști, cit și de politicieni este că Adrian Severin nu și-a însoțit prima afirmație publică de a doua — tot publică­­, în care să prezinte nume și probe. (E drept că, între timp, SIE a primit „materialul și informațiile“, iar la SRI, Adrian Severin „a predat un material“.) Să admitem, deci, că numele directorilor de ziare, ale șefilor de partid, ale activiștilor în drepturile omului și ale luptătorilor antico­rupție incriminați de „probele indiscutabile“ ale lui Adrian Severin, chiar dacă nu juridice, cum a declarat ulterior, sînt cunoscute, iar persoanele respective, în anchetă. Că, fiind izolați prin numire și deferiți organelor competente, viața politică, presa, segmentul civic și cel al justiției au fost eliberate de suspiciunea generalizată, iar societatea noastră a fost salvată din „noroiul zilnic“, prilej cu care simțămîntul moral ultragiat al lui Adrian Severin și-a regăsit împăcarea. Dacă am admite toate acestea, problema care ar rămîne, la fel de importantă ca și producerea probelor (care nu numai că nu a avut loc, dar se anunță a fi un proces la fel de întortocheat și de misterios ca al teroriștilor), este cea a legitimării gestului. Cu alte cuvinte, fără să informeze în prealabil partidul căruia îi aparține, guvernul în care este vice-premier și Consiliul de Apărare al Țării, al cărui membru marcant este, poate un mi­nistru de Externe să se adreseze presei cu aseme­nea declarații? Ne amintim că, pentru o inițiativă similară, Valerian Stan, șeful Departamentului de Control al Guvernului, a fost demis. Rezultă, prin urmare, că în logica guvernamentală asemenea acțiune nu numai că nu este admisă, ci că ea se cere grabnic sancționată. în cazul Severin, însă, Guvernul s-a mulțumit cu un comunicat confuz în care se arăta preocupat doar de conținutul decla­rațiilor (ce se cer verificate etc.), și nu de autoriza­ția pe care un membru al cabinetului, al doilea după premier, o are sau nu o are de a apărea astfel în public, producînd turbulențe atît în relațiile in­terne ale țării, cit și în cele externe. Mai mult, circulă în prezent periculoasa scuză după care, dacă unul sau doi sau șapte miniștri au gafat, gafa celui de-al optulea poate fi și ea îngăduită. La care se adaugă o măsură la fel de falsă, meritele trecute ale ministrului de Externe ar împiedica sau, în ori­ce caz, ar relativiza judecarea erorii actuale. Fireș­te, în politică se măsoară mai întîi cîștigul (cu toate că, în explicațiile date gestului său, ministrul de Exter­ne a insistat asupra moralei) și­ am fi în­clinați să credem că acest fapt îl are în vedere Guvernul în cazul Severin. Nu­mai că, o declarație neașteptată a lui Victor Boștinaru (PD) cum că „MAE este în curtea PD“ și că „ideea demiterii lui Adrian Severin este nefericită și ușor nepregătită“ trimite la un cu totul alt calcul care se face acum la Palatul Victoria, cel al algoritmului ce se dovedește a fi deasupra tutu­ror principiilor. Opinia publică nu-și mai face ilu­zia că, după succesive cedări, cînd în fața mineri­lor, cînd în fața elevilor, în cazul Severin, Guvernul își va redescoperi peste noapte autoritatea și va tranșa exemplar, nu numai pentru prezent, dar mai ales pentru viitor, întreaga afacere. Căci, între altele, cazul Severin are darul de a aduna, ca pe o lamelă de microscop, toți virușii care asaltează în prezent corpul și așa slăbit al societății noastre. Este momentul, cu alte cuvinte, să aflăm de la guvernanții noștri (și chiar de la președinte) cu­ preț pun ei pe o instituție ca MAE, care funcționea­ză după o bine codificată regulă a jocului, doar vre­melnic condusă de un ministru, și cu­ pe un algo­ritm, din punctul de vedere al istoriei, neînsemnat. Gabriel Liiceanu „Reforma ar fi trebuit să înceapă cu legea accesului la dosare“ RODICA PALADE Prețul Ministerului de Externe pag-8-10 SÃPTÂMÎNAL EDITAT DE GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL • ANUL VIII • 16 pagini • 1.200 lei

Next