Revista 22, ianuarie-iunie 2008 (Anul 19, nr. 2-26)
2008-01-15 / nr. 3
O nouă lege votată de Camera Deputaților la 11 decembrie încearcă să scoată GDS din sediul său ANUL XIX • Nr. 3 (932Ï •15 -21 ianuarie 2008 www.revista22.ro • 20 pagini • 2,5 lei CNSAS în pericol • CONSTANTIN TICU DUMITRESCU • DAN TĂPĂLAGĂ TRAIAN UNGUREANU pag. îs O lume accesibilă Disputa dintre președinte și premier legată de nominalizarea Noricăi Nicolai pentru portofoliul Justiției pleacă de la premisa că ministrul de Justiție controlează Justiția. Din păcate, prestația politicienilor care s-au succedat în fruntea Ministerului de Justiție oferă suficiente argumente celor care cred că justiția este controlată politic. De altfel, în timpul mandatului Monicăi Macovei, personalitate a societății civile, fără carnet de partid, unii lideri politici erau sinceri atunci când declarau că justiția nu este independentă. Acești politicieni nu pot concepe că partidului ajuns la guvernare i-ar putea scăpa controlul asupra justiției. Dacă nu controlezi justiția, atunci la ce bun să numești un ministru al Justiției? Ei își aminteau cu nostalgie cum au pipăit obscen justiția în văzul Europei, atunci când n-au violat-o de-a dreptul. Stenogramele PSD radiografiază atitudinea politicienilor din acest partid față de justiție, însă felul în care PSD se raporta în 2004 la justiție nu este propriu doar politicienilor social-democrați, ci întregului spectru politic din România. La noi, mai mult decât în alte țări, există o obsesie pentru justiție. Partidul Comunist din România s-a călit în lupte duse pe sălile tribunalelor. Imaginea judecătorilor care citeau condamnările la închisoare trebuie să fi stăruit multă vreme în mintea celor care, printr-un joc al istoriei, au ajuns să conducă România vreme de jumătate de veac. De aici și siguranța pe care acești oameni trebuie s-o fi resimțit când procurorii și președinții de tribunale jurau credință partidului. Cu ce plăcere trebuie să le fi trasat sarcini procurorilor și președinților de tribunale! Comunismul începe în România cu procesul „Marii trădări naționale“ și se încheie cu cel al lui Ceaușescu. Justiția e mereu chemată să legitimeze crime, să legalizeze lovituri de stat. Această justiție n-are legătură cu cea din România interbelică. Rădăcinile ei sunt departe la Răsărit, în Uniunea Sovietică. Bazele ei teoretice și practice sunt puse de procurorul Vîșinski în anii Marii Terori, însă rădăcinile ei se regăsesc în justiția iacobină, de la sfârșitul secolului al XVIII-ea, din Franța Marii Revoluții. Justiția sovietică este, înainte de toate, un instrument în lupta pentru putere. încă de la înființare, poliția politică, Ceka, a primit atribuții juridice. Stalin s-a folosit de procurori și judecători pentru a-și consolida dictatura personală. La moartea lui Stalin, ARMAND GOȘU Politicianul român față în față , fiat cu justiția Hrușciov a apelat tot la instanța de judecată pentru a legaliza înlăturarea lui Beria, condamnat la moarte de o Comisie judiciară specială în decembrie 1953. Odată ajuns la putere, Iuri Andropov a lansat tema luptei împotriva corupției, pentru a-i înlătura din posturi pe reprezentanții clanului Dnepropetrovsk condus de Leonid Brejnev, fostul secretar general. Șocul în nomenklatura sovietică a fost atât de mare, încât procurorii abia ce zornăiau cătușele, că foștii miniștri ai lui Brejnev, cu stagii de aproape două decenii în funcție, sau soțiile acestora se sinucideau într-un ritm neverosimil. Stăpânul de la Kremlin ținea justiția în buzunar. Lucrurile n-au evoluat foarte mult în Rusia nici după dispariția URSS. România a intrat de un an în UE. Totuși, politicienii continuă să creadă că pot controla justiția, manipulând dosare. Ei pleacă de la premisa greșită că justiția lui Ceaușescu, de tip sovietic, ar fi compatibilă cu cea a unei țări membre a UE. Cred că toți procurorii și judecătorii sunt ofițeri acoperiți ai SRI și că ajunge un ordin de sus ca să obții o hotărâre judecătorească sau alta. Lor le scapă faptul că în procuratură, pe lângă Botoș sau Nastasiu, pot să apară și procurori onești, cu respect pentru actul de justiție și fără apetit pentru jocuri politice. Aceștia nu sunt dispuși să-și calce în picioare principiile în fața vreunui ministru al Justiției, oricine ar fi el. Aripa dură a PNL o vrea pe Norica Nicolai cu orice preț ministru. Putem bănui că teama de dosarele procurorilor anticorupție le alimentează acest demers, dar și speranța că pot folosi justiția în viitoarele campanii electorale pentru jocurile politice. Ce o recomandă pe d-na Nicolai, un politician conservator, chiar reacționar, dacă-i analizăm pozițiile publice în ultimii trei ani, pentru fotoliul de ministru al Justiției? Poate doar speranța că procurorii vor zornăi cătușele așa cum vrea PNL în campania electorală. Da, ministrul poate pune bețe în roate anchetelor promovând schimbări de procedură, poate propune președintelui înlocuirea procurorilor șefi, poate propune numirea unui alt procuror-șef la DNA, în luna august, când îi va expira mandatul lui Daniel Morar, dar orice ar face ministrul - și acest lucru ar trebui să-l înțeleagă toți politicienii, fără deosebire de partid, nu mai poate readuce justiția la starea din vremea lui Ceaușescu. TANIA RADU Chenzina literară ***19 NORMAN MANEA Despre o crimă și o interviu pag. 10 - 121