Revista Economică, 1922 (Anul 24, nr. 1-52)
1922-12-07 / nr. 50
Anul Rugare cătră abonenţii noştrii restanţieri. Apropiindu-se sfârşitul anului, rugăm cu stăruinţa pe onor, noştrii abonenţi restanţieri, particulari sau bănci să binevoiască a-şi achita până la 31 Decembre a. crt. atât restanţele de abonament cât şi taxele de inserţiuni pe anii trecuţi şi anul curent. ADMINISTRAŢIA. ABONAMENTUL PE 1 AN LEI 120. PE 1/2 AN LE 1 60. ..NUMĂRUL 250 LEI. ===== Cluj, 7 Decemvrie 1922 COMOMI ORGAN FINANCIAR-ECONOMIC Apare odată pe săptămână sub direcţia şi editura „SOLIDARITĂŢII“ asociaţia institutelor financiare române Redacţia şi administraţia: Cluj, Calea Regele Ferdnand Nr 38 (edificiul Băncii Agrare S. A. Priv. Cluj). COMITETUL DE REDACŢIE: Com. RAŢIU, Ion I. PĂPEDATU şi Const. POPP Redactor responsabil: Vasile Vlaicu. No. 50 TAXA PENTRU INSERŢIUNI: De fiecare cm : 2 Lei. Bilanţurile după tarif special. Unificarea monetară. (Sfârşit.) In sensul decretului lege Nr. 3632 din 11 Decemvrie 1918, prin care se confirmau hotărîriie adunării naţionale dela Alba-Iulia, circulaţiunea fiduciară a Statului se rezervase Guvernului central dela Bucureşti. Unificarea monetară era deci de căderea şi datorinţa acestui guvern, care de fapt a lucrat şi a hotărît în aceasta chestiune după cum a crezut de bine. A lucrat şi a hotărît însă fără a o aprofunda în toate consecinţele ei şi fără să ţină seamă cel puţin de opiniunile celor ce se ocupaseră mai intensiv şi cunoşteau mai de aproape complexul problemelor, împreunate cu rezolvirea acestei chestiuni. Primul pas pentru unificarea monetară a fost stampilarea biletelor de coroane austro-ungare, stampilare despre care cei ce luaseră parte la conferinţele1), în care a fost hotărîtă, îşi dedau seama, că nu va putea fi un mijloc destul de eficace pentru stăvilirea învaziunii biletelor din celelalte teritorii ale fostei monarchi habsburgice. Şi dacă cu toate acestea s’au decis la acest pas, a fost, parte pentrucă stampilarea se făcuse deja în două state megiaşe, în Ceho-Slovacia şi Iugoslavia, parte pentru că se dedeau cele mai categorice asigurări, ca în cel mult trei luni de zile va sosi hârtia monetă, comandată în America şi astfel se va putea începe rambursarea biletelor de coroane în monetă naţională.* 2^ Dar hârtia monetă n’a venit la timp, iar când, în fine, a sosit, s’a constatat, după cât se spunea pe atunci, că nu poate fi folosită. Intre astfel de împrejurări şi văzând că falsificarea ştampilărilor ia proporţii tot mai mari, am propus deja la începutul lui Oct. 1919 să înlocuim cel puţin biletele de 1000 şi 10.000 coroane — acele care formau sumele cele mai mari — cu alte bilete, tot în coroane, dar româneşti, contec. ‘) Au participat la aceste conferinţe Dnii Oscar Kiriacescu, pe atunci minisru de finanţe, Ştefan C. Popp, ministrul Ardealului, Viniliu Brătianu, Mihai Popovici, consilier pentru Transilvania, Grigorie Eremie, consilier laResortul de finanţe din Sibiu, Dr. Sever Dan, consilier la Min.de fin. Bucureşti, Dr. G. D. Creangă, Vâsle Vlaicu, secretar la Resortul de finanţe şi scriitorul acestor rânduri, că delegat al Consiliului Dirigent. Stampilarea s’a început la 12 Iunie 1919 și a durat până pe la finea lui August acelaş an. S’a stampilat cu totul, inclusiv sumele prezentate cu întârzieri justificate, 45,778,846 bucăţi bancnote în suma de Col. 3,247,498,750. ( 2) Despre cele discutate în conferenţele, în care s’a hotărît stampilarea, s’a redactat procese verbale, pe baza notelor stenografice ale Dlui Vas. Vlaicu. Iată ce spunea, între altele, Dl Vintilă Brâtianu: „Dacă stampilarea nu va fi urmată în 3 luni de retragere (a se înţelege rambursare în monetă naţională), daţi timp să ne inundeze (coroanele). In timpul cel mai scurt trebue să se înlocuiască, altcum stampilarea este ca şi când n’am făcut nimic . . .“