Revista Fundaţiilor Regale, ianuarie-martie 1936 (Anul 3, nr. 1-3)

1936-03-01 / nr. 3

NOTĂ LA UN ROMAN PROLETAR 679 Prudent și diplomat, din exilul său constantinopolitan, Ion Ghica încearcă să convingă pe oamenii politici din Occident de valoarea tactică a unui stat român autonom, cu o armată proprie, care oricând « ar putea cădea înapoia armatelor rusești ». Foarte sobru în obiectivele sale politice, Ion Ghica luptă pentru idealurile imediate: înlăturarea influenţei ruseşti şi autonomia Principatelor. Dar niciodată nu uită marea misiune istorică a Unirii tuturor Românilor. Lui Thouvenel, ambasador al Franţei la Constanti­­nopole, îi mărturisește deschis. « Bien autrement en serait-il, s’il était permis d’espérer qu’aux trois provinces, dont il est actuelle­ment question, on réunit sous un même sceptre les possessions roumaines dépendant aujourd’hui de l’Autriche, savoir, la Tran­sylvanie, le Banat et la Bukovine. Certes, un pareil royaume ren­fermant 10 millions d’habitants, borné par la Theiss, le Danube et la Mer Noire, avec un territoire égale en étendue à celui de la France présenterait une barrière solide contre le panslavisme » (p. 156). Nenumărate sunt textele, din scrisorile publicate de d. Geor­­gescu-Tistu, care confirmă opinia, împărtăşită de toţi marii con­temporani ai lui Ion Ghica, asupra excepţionalelor capacităţi po­litice ale acestui scriitor. Activitatea sa ulterioară, cu toate paginile sale glorioase, este parcă mai puţin eroică decât lupta din timpul emigraţiei. Eforturile depuse de Ion Ghica pentru centralizare, pentru un şef unic, pentru o propagandă anti-rusă , sunt uluitoare, încă de pe atunci, Ghica cugetase la toate problemele de reformă socială şi administrativă a viitorului stat românesc. Proiectul său de autonomie comunală (p. 74) şi concluziile triste asupra rapidei înlocuiri a vechilor instituţii româneşti (p. 78) sunt astăzi de cea mai gravă actualitate. Rămâne meritul d-lui Georgescu-Tistu de a fi adus din nou în lumină cugetarea politică şi profetismul naţional al lui Ion Ghica, prin publicarea celor 18 mari scrisori inedite, scrisori al căror singur păcat este de a nu fi fost scrise în româneşte, pentru a îmbogăţi opera literară propriu zisă a acestui erou al Renaşterii româneşti. MIRCEA ELIADE NOTĂ LA UN ROMAN PROLETAR*) In principiu, publicarea unui scriitor care vine din alt mediu decât al literaţilor de profesie este o experienţă din cele mai in­teresante. De nimic cred că nu suferă literatura mai mult, decât de pri­mejdia clişeului. Există o industrie literară, care cultivă în chip­ ­ Stoian Gh. Tudor Hotel Maidan. Editura « Cultura Națională ».

Next