Revista Fundaţiilor Regale, octombrie-decembrie 1939 (Anul 6, nr. 10-12)

1939-11-01 / nr. 11

TEXTE ŞI DOCUMENTE UN MEMORIU INEDIT AL LUI BALCESCU Printre motivele care au dezbinat emigranţii români de la 1848, sunt şi unele de ordin bănesc. Acuzaţii dintre cele mai grave au fost rostite de unii la adresa altora. Printre cei acuzaţi este şi Bălcescu, care, mai puţin decât oricine, putea fi bănuit de fapte neîn­găduite. Eliade, atât de pătimaş şi nedrept cu toţi cei ce nu se pro­sternau înaintea sa, a înveninat şi mai mult relaţiile dintre emigranţi, aducând în public fostului său tovarăş de guvern astfel de penibile acuzaţii, pe lângă multe altele. Bălcescu a răspuns imediat şi a cerut chiar o comisie de anchetă. Discuţiunea privind chestiile băneşti s’a născut între emigranţi dela o sumă de 600 de galbeni rămasă în posesia lui Bălcescu, din timpul guvernului provizoriu, din vara lui 1848. Pentru susţinerea revoluţiei se hotărîse ca mai mulţi fruntaşi să plece în străinătate, ca pe lângă guvernele principale ale marilor puteri, să apere cauza românească. Ion Ghica plecase de la începutul lui iunie la Constan­­tinopol, Ion Maiorescu este trimis la Frankfurt, N. Bălcescu, în­soţit de Ubicini, trebuia să plece la Paris. In vederea cheltuielilor necesare acestei misiuni, guvernul provizoriu îi eliberează 600 de galbeni. împrejurările însă au cerut ca plecarea lui Bălcescu să fie contramandată şi în locul său să fie trimis la Paris A. G. Golescu. O delegaţie trebuia trimisă neîntârziat la Constantinopol, pentru a cere Porţii aprobarea Constituţiei şi recunoaşterea guvernului pro­vizoriu. Din această delegaţie Bălcescu trebuia să facă numaidecât parte, pentru că era singurul dintre fruntaşii mişcării care cunoştea chestiunea relaţiilor trecute ale ţării cu Poarta şi mai ales acea a mănăstirilor închinate. Astfel, în August 1848 pleacă la Constan­tinopol ca şef al delegaţiei, însoţit de Ubicini, ca secretar, şi de alţi patru membri. La plecare, guvernul eliberează casierului delegaţiei suma de 1400 de galbeni care, împreună cu cei 600 aflaţi deja în po­sesia lui Bălcescu, avea să constitue fondurile delegaţiei. Suma era desigur cu mult mai mare pentru cheltuielile obişnuite ale călătoriei, dar cei din ţară cunoşteau destul de bine obiceiurile turceşti, pentru a le neglija, mai ales când era vorba de o misiune atât de însemnată.

Next